Decizia penală nr. 1209/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a10
DECIZIA PENALĂ NR. 1209/R/2011
Ședința publică din 27 iulie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. P.- judecător JUDECĂTORI : I. M.
M. B.
G. : M. N.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T. S. T. C., reprezentat prin P. - D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție, D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T. S. T. C., împotriva încheierii penale f.n. din 21 iulie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M. privind pe inculpatul H. A. O., acesta fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și art.37 lit.b Cod penal, cauza având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul ales avocat A. G. din cadrul Baroului de avocați
S.-M., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Apărătorul inculpatului depune la dosar o anchetă socială efectuată de
P. O. T.-M. din care reiese că familia inculpatului se află la limita subzistenței, din pensia tatălui inculpatului și mamei acestuia trebuie să se descurce și să supraviețuiască 6 persoane, iar mama inculpatului are nevoie de tratament lunar de aproximativ 400 lei, primit din partea primăriei și alocația minorilor. Din aceeași anchetă socială, rezultă că inculpatul a avut un comportament sociabil și onest cu vecinii și locuitorii localității B. M. respectiv ai orașului T.- M., iar punerea lui în libertate supravegheată care ar duce la reintegrarea acestuia în societate ar fi benefică atât pentru familie cât și pentru viitorul lui.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casareaîncheierii atacate și rejudecarea cauzei în privința înlocuirii măsurii arestului preventiv cu aceea de a nu părăsi localitatea de domiciliu și menținerea stării de arest a acestuia. În continuare se arată că, hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică sub aspectul înlocuirii măsurii arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. A. instanței de fond în sensul că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, iar pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat, precum și că privarea de libertate nu se mai justifică, iar scopul procesului penal poate fi realizat și în condițiile luării altei măsuri preventive mai puțin severe, având în vedere timpul scurt de la luarea măsurii, la faptul că în cauză s-a procedat la demararea cercetării judecătorești, iar durata procedurilor judiciare nu poate justifica prin ea însăși menținerea stării de arest, o consideră insuficientă pentru a justifica măsura punerii în libertate a inculpatului sub control judiciar, temeiul prevăzut de art. 148 lit.f Cod procedură penală nemodificându-se, după cum nu au dispărut nici temeiurile prevăzute de art.148 lit.d Cod procedură penală privind săvârșirea de către inculpat a unei noi infracțiuni (cea de trafic de persoane).
Se mai arată că, față de inculpat sunt incidente nu doar prevederile art
148 lit.f Cod procedură penală ci și cele de la lit. d din același articol, întrucât inculpatul este recidivist în situația reglementată de art. 37 lit.b Cod penal
(recidivă postexecutorie). De asemenea, criticabile sunt și aprecierile potrivit cărora privarea de libertate nu se mai justifică, iar scopul procesului penal se poate realiza și în condițiile luării altei măsuri preventive mai puțin severe, avându-se în vedere timpul scurt de la luarea măsurii, nu în ultimul rând,că durata procedurilor judiciare nu poate justifica prin ea însăși menținerea stării de arest, întrucât practica ÎCCJ a contrazis acest argument invocat de instanța de fond, prin decizia nr. 5719 din 10 octombrie 2005.
În final, se arată de reprezentantul parchetului că, aceeași măsură a punerii în libertate a inculpatului prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea, de domiciliu, a fost dispusă de instanța de fond cu nici o lună de zile în urmă, respectiv la data de 29 iunie
2011, iar Curtea de A. C. a menținut starea de arest a inculpatului, în urma admiterii recursului declarat de parchet.
Pericolul concret, starea infracțională, necesitatea unei prevenții impuse de factori care se manifestă la momentul pronunțării cu privire la menținerea stării de arest preventiv, constituie fără dubiu elemente care nu pledează în favoarea aprecierii de a pune în libertate infractori implicați în angrenaje infracționale grave.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de parchet, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Se arată în continuare de apărătorul inculpatului că în cauză, au fost audiate părțile vătămate, s-a început și audierea martorilor și apreciază că scopul procesului penal poate fi atins și cu inculpatul în stare de libertate, neexistând probe că lăsat în libertate ar încerca influențarea martorilor. S. de fapt este schimbată față de rechizitoriul întocmit, temeiurile sunt schimbate raportat la starea de fapt reținută, părțile vătămate nu au fost induse în eroare, nu au fost racolate, multe părți vătămate l-au căutat pe inculpat pentru a efectua transportul și a facilita locul de muncă.
Se mai apreciază de apărătorul inculpatului că, în raport de timpul scurs, declarațiile părților vătămate, nu mai subzistă temeiurile arestării preventive, în cauză cercetarea judecătorească putând să se efectueze și cu inculpatul în stare de libertate, fără să existe indicii că acesta ar influența martorii.
În final, se arată că trebuie avute în vedere drepturile garantate de C. penal și Constituție, de prezumția de nevinovăție, măsura arestului preventiv fiind o măsură extremă, poate fi luată și o altă măsură alternativă pentru a asigura prezența inculpatului la proces.
Inculpatul H. A. O., având ultimul cuvânt, arată că achiesează concluziilor apărătorului său și solicită respingerea recursului declarat de parchet.
C U R T E A :
Prin încheierea penală din 21 iulie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. în temeiul art. 139 alin.1 Cod procedură penală, art.145 Cod procedură penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului H. A.- O., CNP 1., fiul lui G. și M., născut la data de 19 octombrie 1974 în Baia M., județul M., domiciliat în orașul T. M., localitatea B. M. nr.127, județul M., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla - cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv localitatea B. M., județul M..
S-a impus inculpatului H. A.-O. să respecte următoarele obligații: a). să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; b). să se prezinte la P. T. M. (organ de poliție desemnat cu supravegherea) conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; c). să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; d). să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; e). să nu se apropie de părțile civile M. O. M., F. V. D., R. I. D., C. V. I., B. S. L., M. C., S. G. C., S. I., G. C., G. V. T., B. N. R., Ș. R. G., Ș. P., Ș. V., Ș. C.,
Ș. M., B. T., G. S. F., D. C. D., L. I., S. V. Z., B. B., G. G., C. G. B., M. A., T. I. V., M. M., M. A., O. V. F., D. Z., H. R. V., M. M. L., părțile vătămate N. I., B. V. F., I. A. C., B. G., A. N., M. D. M., L. M. V., de membrii familiilor acestora și de martorii A. A. C., Ș. S., D. S., B. MIA V., V. A., S. G. M., K. I., G.-H. E., P. C. M., F. F. I., C. I. D. și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia; f). să nu conducă niciun vehicul.
S-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.3/U/14 ianuarie 2010 emis de
Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...) , dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul din data de 26 martie 2010 al Direcției de I. a I. de C. O. și T.-B. T. M. dat în dosarul nr.37-D/P/2009 a fost trimis în judecată inculpatul H. A.- O. (CNP 1., fiul lui G. și M., născut la data de 19 octombrie 1974 în Baia M., județul M., domiciliat în orașul T. M., localitatea B. M. nr.127, județul M.) pentru infracțiunile de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din
Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și art.37 lit.b Cod penal.
Prin același rechizitoriu a fost trimisă în judecată și inculpata H. R. S. pentru complicitate la infracțiunea de trafic de persoane prev. de art.26 Cod penal raportat la art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Inculpatul H. A.-O. a fost cercetat în stare de arest preventiv. Prin încheierea penală nr.19 din 14 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...) a fost admisă propunerea formulată de DIICOT - B. T. M. și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile, începând cu data de 14 ianuarie 2010 și până la data de 11 februarie
2010, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.3/U din 14 ianuarie 2010. Ulterior, arestarea preventivă a inculpatului a fost prelungită, iar după înregistrarea dosarului pe rolul instanței s-a procedat la menținerea stării de arest.
În sarcina inculpatului s-a reținut prin rechizitoriu, în esență, că în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, în perioada iulie 2008 - ianuarie 2010, a recrutat prin înșelăciune un număr de 41 persoane majore (bărbați și femei), în realitate urmărind traficarea și transportarea în Sicilia și vânzarea lor unor traficanți sicilieni în scopul exploatării prin muncă (rezultat produs efectiv în cazul primelor 33 de victime, iar în cazul ultimelor 8 victime actul infracțional realizându-se sub forma recrutării prin înșelăciune și a actelor preparatorii în vederea transportării), promițându-le locuri de muncă decente remunerate corespunzător cu salarii între 500-1.200 euro lunar, masă și cazare asigurate, exercitând chiar și acte de amenințare ori de violență fizică asupra unora dintre victime, confiscându-le ilicit actele de identitate. În aceiași perioadă, în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, inculpatul a condus în mod constant, repetat, pe drumurile publice din țară și din străinătate mai multe autovehicule fără a poseda permis de conducere.
Analizând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, în conformitate cu dispozițiile legale, tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii s-au schimbat, în cauză devenind aplicabile dispozițiile art.139 al.1 Cod procedură penală referitoare la înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură preventivă.
Arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus în cauză reținându-se că sunt indicii temeinice că a comis faptele penale pentru care este cercetat și în considerarea dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol apreciat ca fiind dat de gravitatea faptelor și rezonanța lor negativă în rândul opiniei publice.
Dacă în cauză continuă să fie incidente dispozițiile art.143 Cod procedură penală, în ceea ce privește „pericolul concret pentru ordinea publică"; la care se referă art.148 lit.f Cod procedură penală, și care a determinat o reacție promptă a organelor judiciare la acel moment prin dispunerea măsurii arestării, dată fiind scurgerea unui interval mare de timp din momentul comiterii faptelor de care este acuzat inculpatul și până în prezent, acest pericol s-a diminuat. Sintagma conținută de textul legal presupune existența unor riscuri de natură a pune în primejdie funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora, elemente ce decurg din circumstanțele reale ale cauzei și care în prezent nu se mai evidențiază.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis că în unele cauze complexe autoritățile naționale competente sunt îndreptățite să creadă că menținerea unui suspect în detenție este necesară pentru ca acesta să nu perturbe desfășurarea anchetei cel puțin la începutul ei. T., cu timpul, numai imperativele anchetei penale nu mai justifică detenția celui în cauză pentru că, în mod normal, riscurile inițiale ale perturbării ei se atenuează pe măsura efectuării investigațiilor necesare.
T. a apreciat că la acest moment procesual, privarea de libertate a inculpatului nu se mai justifică, iar scopul procesului penal poate fi realizat și în condițiile luării altei măsuri preventive, mai puțin severe. S-a avut în vederetimpul scurs de la luarea măsurii arestării, că procesul este în stadiul cercetării judecătorești, fiind audiați inculpații, părțile civile și o parte din părțile vătămate, urmând a fi audiate celelalte părți vătămate și martorii și, nu în ultimul rând, că durata procedurilor judiciare nu poate justifica prin ea însăși menținerea stării de arest.
În plus, prin impunerea de obligații stricte inculpatului, inclusiv de a nu lua legătura cu părțile și martorii în cauză, se asigură garanții pentru buna desfășurare a procesului penal.
Instanța are, de asemenea, obligația de a evalua periodic durata arestării preventive prin prisma rezonabilității ei și de a lua în calcul alte măsuri preventive care să servească aceluiași scop, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, astfel cum rezultă din dispozițiile art.136 Cod procedură penală.
Doar acuzația săvârșirii unei infracțiuni grave, chiar dacă este un factor pertinent, nu legitimează prin ea însăși o lungă perioadă de arestare preventivă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.139 Cod procedură penală, raportat la art.145 Cod procedură penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv localitatea B. M., impunându-se totodată inculpatului să respecte următoarele obligații: a). să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; b). să se prezinte la P. T. M. (organ de poliție desemnat cu supravegherea) conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; c). să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; d). să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; e). să nu se apropie de părțile civile M. O. M., F. V. D., R. I. D., C. V. I., B. S. L., M. C., S. G. C., S. I., G. C., G. V. T., B. N. R., Ș. R. G., Ș. P., Ș. V., Ș. C., Ș. M., B. T., G. S. F., D. C. D., L. I., S. V. Z., B. B., G. G., C. G. B., M. A., T. I. V., M. M., M. A., O. V. F., D. Z., H. R. V., M. M. L., părțile vătămate N. I., B. V. F., I. A. C., B. G., A. N., M. D. M., L. M. V., de membrii familiilor acestora și de martorii A. A. C., Ș. S., D. S., B. MIA V., V. A., S. G. M., K. I., G.-H. E., P. C. M., F. F. I., C. I. D. și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia; f). să nu conducă niciun vehicul.
S-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.3/U/14 ianuarie 2010 emis de
Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...) , dacă nu este arestat în altă cauză.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs P. de pe lângă ÎNALTA
CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIEI, DIICOT - B. T. M. solicitând casarea încheierii atacate și rejudecarea cauzei în privința înlocuirii măsurii arestului preventiv cu aceea de a nu părăsi localitatea de domiciliu și menținerea stării de arest a acestuia. În motivare se arată că, hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică sub aspectul înlocuirii măsurii arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. A. instanței de fond în sensul că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, iar pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat, precum și că privarea de libertate nu se mai justifică, iar scopul procesului penal poate fi realizat și în condițiile luării altei măsuri preventive mai puțin severe, având în vedere timpul lung de la luarea măsurii, la faptul căîn cauză s-a procedat la demararea cercetării judecătorești, iar durata procedurilor judiciare nu poate justifica prin ea însăși menținerea stării de arest, se consideră insuficientă pentru a justifica măsura punerii în libertate a inculpatului sub control judiciar, temeiul prevăzut de art. 148 lit.f Cod procedură penală nemodificându-se, după cum nu au dispărut nici temeiurile prevăzute de art.148 lit.d Cod procedură penală privind săvârșirea de către inculpat a unei noi infracțiuni (cea de trafic de persoane).
Analizând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de ladosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată fondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În speță, instanța a apreciat că temeiurile inițiale ale arestării inculpatului H. A. O. s-au schimbat, mai exact, temeiul prev. de art.148 lit.f
C., în sensul că pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului - s-a diminuat, urmare a scurgerii unui interval mare de timp de la momentul comiterii faptelor și până în prezent.
Curtea consideră eronată această apreciere a instanței, raportat la dispozițiile legale care reglementează instituția înlocuirii măsurilor preventive
și la situația concretă din cauză.
Astfel, în drept, potrivit art.139 alin.1 C. o măsură preventivă luată față de un inculpat/. se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii inițiale.
În fapt, inculpatul recurent H. A. a fost trimis în judecată pentrusăvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prev. de art.12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 C.penal și conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană ce nu posedă permis de conducere, prev.de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 C.penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a C.penal și art.37 lit.b C.penal.
Măsura arestării preventive s-a luat față de inculpatul H. A. prin încheierea penală nr.19 din (...) a T.ui M. în temeiul art.148 lit.f C. ( nu și în temeiul art.148 lit.d C., cum greșit a invocat parchetul, deoarece, prin încheierea penală nr. 10/R/ (...) a Curții de A. C., prin care s-a soluționat recursul inculpatului împotriva încheierii de arestare, a fost înlăturat acestei temei) - reținându-se că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele de comiterea cărora era acuzat este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
La data de 26 martie 2010 inculpatul a fost trimis în judecată, fiind declanșată cercetarea judecătorească, fiind audiați inculpații și o mare parte din părțile civile și vătămate, instanța de fond depunând diligențe în asigurarea prezenței acestora.
Așa cum de altfel, a reținut și judecătorul fondului, la momentul actual subzistă condițiile prev. de art.143 C., respectiv, probele administrate în cursul urmăriri penale și cele administrate în cursul judecății, până la 29 iunie 2011 fac rezonabilă presupunerea că inculpatul ar fi autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată, constând în aceea în perioada iulie 2008-ianuarie 2010, ar fi recrutat prin înșelăciune un număr de 41 persoane majore (bărbați și femei), în realitate urmărind traficarea și transportarea lor în Sicilia și vânzarea acestora unor traficanți sicilieni, în scopul exploatării prin muncă (rezultat produs efectiv în cazul primelor 33 de victime, iar în cazul ultimelor 8 victime, actul infracțional realizându-se sub forma recrutării prin înșelăciune și a actelor preparatorii în vederea transportării), promițându-le locuri de muncă decente, remunerate corespunzător cu salarii între 500-1200 euro lunar, masă și cazare asigurate, exercitând chiar și acte de amenințare ori de violență fizicăasupra unora dintre victime, confiscându-le ilicit actele de identitate. În aceiași perioadă, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul ar fi condus în mod constant, repetat, pe drumurile publice din țară și din străinătate mai multe autovehicule, fără a poseda permis de conducere.
De altfel, persistența motivelor plauzibile de a bănui persoana arestată de comiterea unei infracțiuni este o condiție sine qua non de regularitate a menținerii acesteia în detenție și din perspectiva CEDO ( cauza Contrada contra Italiei din 24 august 1998).
Curtea constată însă, că și temeiul prev. de art.148 lit.f teza II C. subzistă în cauză, respectiv, pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, pericol care, chiar dacă s-a diminuat, apreciem că nu într-o asemenea măsură, încât să legitimeze punerea în libertate a inculpatului.
Dimensiunile acestui pericol au fost raportate de instanță, neîntemeiat, doar la intervalul de timp scurs de la data comiterii faptelor, acest criteriu neputând fi avut în vedere, făcând abstracție, fără să fie coroborat și cu ceilalți factori ce caracterizează în speță, pericolul pentru ordinea publică.
Astfel, nu poate fi ignorată gravitatea deosebită a faptelor pentru care este judecat inculpatul, gravitate reliefată nu doar de pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste infracțiuni, dar și de împrejurările și modalitatea concretă, în care se presupune că au fost comise, amploarea activității infracționale, care s-a întins pe o perioadă îndelungată, a antrenat un nr. mare de persoane și o arie teritorială largă de desfășurare.
Apoi, nu lipsite de importanță, ci chiar esențiale sunt datele privind persoana inculpatului - care s-a evidențiat printr-un comportament violent, nu doar ca una din modalitățile prin care, se pare, că și-a realizat activitatea infracțională, dar și sub aspectul antecedenței penale (conform cazierul de la dosar - a fost condamnat la: pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea de infracțiuni de furt calificat prin sentința penală nr.71/(...) a T.ui M., arestat la (...), liberat la (...), rest 484 zile; la pedeapsa de 1 an și 5 luni închisoare pentru conducerea unui autoturism neînmatriculat, cu număr fals, fără permis și părăsirea locului accidentului prin sentința penală nr.980 din (...), pedepse grațiate; la pedeapsa rezultantă de 9 ani și 3 luni închisoare pentru 7 infracțiuni de tâlhărie, prin sentința penală nr.124 din (...) a T.ui M., arestat la (...), liberat la (...), cu un rest de 1406 zile; la pedeapsa de 1 an închisoare pentru furt calificat prin sentința penală nr.221 din (...) a
Judecătoriei Baia M., pedeapsa ce a fost contopită în pedeapsa de 9 ani și 3 luni închisoare).
Inculpatul prezintă, așadar, un pericol social ridicat, ce determină temerea rezonabilă că, lăsat în libertate, există eventuala tendință de a încerca intimidarea victimelor faptelor sale, care nu au fost încă audiate, având în vedere că o astfel de manifestare a mai utilizat-o inculpatul ( vezi agresarea numitului B. B. - una din persoanele traficate în Sicilia).
Apreciem totodată că, deși a trecut o perioadă considerabilă de la momentul arestării inculpatului, nu se poate spune că s-a depășit rezonabilitatea detenției provizorii, raportat și la criteriile pe care jurisprudența CEDO le-a statuat pentru evaluarea acestui termen, criterii ce se regăsesc în cauză - complexitatea cauzei, comportamentul părților, preocuparea autorităților pentru soluționarea cu celeritate a cauzei.
În speță, se constată că autoritățile au depus diligențele necesare, inculpatul fiind trimis în judecată la scurt timp după arestare, fiind declanșată cercetarea judecătorească, administrat un probatoriu consistent până la acest moment, însă raportat la tipologia cauzei, la numărul mare de părți vătămate
și părți civile din dosar, la numărul mare de martori, este firesc ca procesul să dureze o perioadă mai lungă de timp.
Faptele de comiterea cărora este acuzat inculpatul, în mod special traficul de persoane, au o rezonanță socială extrem de negativă, în general, la nivelul societății, dar și la nivelul comunității din care provin inculpatul sau părțile vătămate.
De aceea, o reacție fermă a autorităților, chiar și după trecerea unui anumit interval de timp de la momentul la care, s-au sesizat, se impune cu necesitate pentru prezervarea ordinii publice, pentru menținerea unui echilibru firesc și unei stări de securitate socială, precum și pentru a descuraja comiterea pe viitor de către alte persoane, a unor astfel de fapte.
Așa fiind, toate aceste elemente care caracterizează pericolul pentru ordinea publică, existența deci a unui interes public real, prezintă o relevanță deosebită și au o pondere determinantă la acest moment, prevalează față de regula generală a cercetării inculpatului în stare de libertate.
Datorită riscurilor potențiale, mai sus amintite, pe care le-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, riscuri care totodată, ar impieta și asupra bunei desfășurări a procesului, Curtea apreciază că, doar detenția preventivă este încă, singura măsură aptă a asigura realizarea scopului prev. de art.136
C., fiind insuficiente garanțiile ce se presupune că ar trebui să le asigure obligațiile impuse de instanță în cazul unei măsuri neprivative de libertate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază ca fondat recursul parchetului, urmând a fi admis în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d C., casată în întregime încheierea atacată și, rejudecând, în temeiul art.139 C. se va respinge ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul H. A. O.
Se va menține măsura arestării preventive dispusă față de inculpat .
În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei , onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, ce se va avansa din fondul M.ui
J..
Văzând și dispoz. art.192 alin.3 C.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul formulat de P. de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIEI, DIICOT - B. T. M. împotriva încheierii penale din 21 iulie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o casează în întregime și rejudecând cauza, respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cerere formulată de inculpatul H. A. O.
Menține starea de arest a inculpatului H. A. O.
Stabilește onorariu avocațial parțial în sumă de 50 lei.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 iulie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G.,
D. P. I. M. M. B. M. N.
Red.I.M./(...) Dact.H.C./ ex/ Jud.fond: A. S.-F.;
| ← Sentința penală nr. 52/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 653/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
