Sentința penală nr. 52/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
SENTINȚA PENALĂ NR.52/2011
Ședința publică din data de 18 aprilie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. C. M.-judecător
GREFIER : M. N.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror V. T. din cadrul P. de pe lângă
Curtea de A. C.
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - plângerea formulate de petentul C. V. împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art. 2781 Cod procedură penală). La apelul nominal făcut în ședință publică , lipsă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 4 aprilie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre. C U R T E A Deliberând reține că prin R. din 4 ianuarie 2010 a P. de pe lângă Curtea de A. C., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul M. M., avocat în cadrul Baroului C., pentru săvârșirea infr. de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 1-3 C.p. și a infr. de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. De art.290 C.penal. Pentru a pronunța această rezoluție, procurorul a reținut că la data de 30 aprilie 2009, numitul C. V. din com. M. V.l str. Morii nr. 126, jud. C., a depus o plângere la Judecătoria Turda prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului M. M., avocat în cadrul Baroului C., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune constând în aceea că acesta din urmă ar fi încasat de la el cu titlu de onorariu suma de 500 RON după care nu i-ar mai fi acordat asistența juridică promisă. Plângerea a fost înaintată spre competentă soluționare la P. de pe lângă Curtea de A. C. pe baza sentinței pen. nr. 250/(...) a Judecătoriei T.. În declarația din data de 8 decembrie 2009, persoana vătămată a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului M. M. și pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată arătând că se cunoșteau de mai mult timp, persoana vătămată și făptuitorul s-au întâlnit în sediul Judecătoriei T. la data de (...) și având în vedere că se cunoșteau de mai mult timp, persoana vătămată a solicitat avocatului M. M. să o asiste în dosarul nr. (...) al Judecătoriei T.. În aceeași dată numitul C. V. a plătit suma de 500 lei avocatului care i-a eliberat chitanța nr. 25/1 (...) în care a specificat că suma reprezintă "onorar". La termenul din data de (...) M. M. a cerut amânarea cauzei în vederea pregătirii apărării, instanța fixând noul termen pentru data de 8 aprilie 2009. Din declarațiile avocatului M. M. rezultă că la data de 8 aprilie 2009 persoana vătămată l-a întâmpinat la intrarea în clădirea Judecătoriei T. și i-a comunicat că renunță la serviciile sale. Persoana vătămată a declarat că a primit de la avocat contractul de asistență juridică cu nr. 1. (...) la data când a renunțat la serviciile acestuia în timp ce avocatul arată că a predat acest contract în data de (...) persoanei vătămate. Cu privire la data trecută în contract avocatul M. M. a recunoscut că a scris în mod greșit în loc de luna martie luna noiembrie, motivând că în perioada respectivă încă mai era puternic marcat de un atac vascular cerebral suferit în urmă cu câteva luni. Pe de altă parte M. M. a arătat că nu se consideră vinovat deoarece și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de asistență juridică până când numitul C. V. a renunțat la serviciile sale, respectiv a înregistrat în registrul de casă aferent lunii martie 2009 onorariul primit, fără a avea intenția de a înregistra contractul pe care data apare greșită în luna noiembrie 2009. S-a considerat de către procuror că în cauză nu se impune începerea urmăririi penale față de numitul M. M. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 din C.pen. deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, mai precis lipsește latura subiectivă și anume intenția acestuia de a obține consecințe juridice prin indicarea necorespunzătoare a datei contractului de asistență juridică. Lipsa de intenție rezultă fără echivoc din faptul că susnumitul a emis chitanța aferentă contractului cu data corectă de (...) și a înregistrat onorariul de 500 lei în registrul de casă din luna martie 2009. De asemenea s-a considerat că nu se impune începerea urmăririi penale față de numitul M. M. nici pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în cauză fiind vorba despre nemulțumiri ale persoanei vătămate legate de modul de executare a contractului de asistență juridică, faptă ce nu este prevăzută de legea penală. Prin R. din 22 martie 2010 din dos.233/II/2/2010 a P. G. al P. de pe lângă Curtea de A. C., plângerea petentului formulată împotriva rezoluției sus - menționată introdusă la procurorul ierarhic superior a fost respinsă ca tardivă , arătându-se în conținutul rezoluției că a fost introdusă după expirarea celor 20 de zile de la data comunicării rezoluției atacate . Împotriva acestor rezoluții a formulat plângere la Curtea de A. C. în baza art.278/1 C.pr.pen. petentul C. V.,solicitând desființarea acestora și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale împotriva intimatului. Prin sentința penală nr. 56/(...) a Curții de A. C., în baza art.278/1 C.pr.pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea petentului, cu motivarea în esență că raportat la împrejurarea că R. P. G. al P. de pe lângă Curtea de A. C. nr.233/II/2/2010 este legală și temeinică, deoarece prin această rezoluție s-a respins ca tardivă plângerea petentului formulată împotriva Rezoluției de neînceperea urmăririi penale din dos.nr.369/P/2010. S-a constatat că într- adevăr această rezoluție i-a fost comunicată petentului la data de 7 ianuarie 2010 prin scrisoare recomandată (f.70),scrisoare ce a fost returnată la data de 13 ianuarie întrucât nu a fost ridicată de către destinatar . Potrivit art.278 al.3 C.pr.pen. în cazul rezoluției de neînceperea urmăririi penale,plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe respectiva rezoluție. Ori petentul a formulat plângere împotriva acestei rezoluții la data de 16 martie 2010 , fiind deci evident că plângerea sa este tardivă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul , solicitând admiterea plângerii și trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor. Prin decizia penală nr. 3939/(...) a ÎCCJ a fost admis recursul declarat de către petent împotriva sentinței penale nr. 56/(...) a Curții de A. C. și în consecință s-a casat sentința atacată și s-a dispus cauza spre rejudecare la aceeași instanță , respectiv Curtea de apel C.. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul petiționarului, l-a considerat fondat pentru următoarele considerente: Din actele și lucrările dosarului rezultă că rezoluția P. de pe lângă Curtea de A. C. emisă în dosarul nr.369/P/2009 la data de 04 ianuarie 2010 i-a fost comunicată petiționarului la 04 ianuarie 2010 prin scrisoare recomandată, scrisoare care s-a întors la unitatea de parchet la data de 13 ianuarie 2010, întrucât nu s-a procedat la ridicarea acesteia. Ulterior, petiționarul, la data de 01 martie 2010, a formulat o cerere prin care solicita comunicarea unui exemplar al rezoluției din 04 ianuarie 2010 (fila 63 dosar parchet), iar la data de 16 martie 2010 a formulat plângere la procurorul general. Instituția plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată a fost introdusă în Codul de procedură penală prin L. nr.281/2003, ca procedură de atacare în justiție a soluției de neînceperea urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, respectiv pentru a da posibilitatea persoanei vătămate în interesele sale de a supune unui veritabil control jurisdicțional actele finale ale procurorului de netrimitere în judecată. Conform art.278/1 alin.1 Cod procedură penală, "după respingerea plângerii făcute conform art.275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art.277 și art.278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența sa judece cauza în primă instanță." Din dispoziția legală mai sus enunțată rezultă că petiționarul, nemulțumit de soluția de netrimitere în judecată dată de procuror trebuie să parcurgă următoarele etape: - mai întâi să se adreseze cu plângere conducătorului unității de parchet din care face parte procurorul care a dat soluția de ne trimitere în judecată; apoi, dacă plângerea i-a fost respinsă de către conducătorul unității de parchet, să se adreseze cu plângere instanței de judecată. Ca atare, admisibilitatea plângerii adresată instanței împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, întemeiată pe dispozițiile art.278/1 alin. l Cod procedură penală este condiționată numai de respectarea fazelor procesuale reglementate de lege. Această plângere adresată instanței, având natura juridică a unei căi de atac ce vizează controlul judecătoresc al soluției de neîncepere a urmării penale, nu poate fi direct analizată pe fond, ci numai după ce s-a efectuat un prim control al rezoluției procurorului, de către prim-procurorul parchetului din care face parte procurorul ce a dat soluția în cauză. Așa cum rezultă atât din conținutul instituției plângerii întemeiată pe prevederile art.278/1 Cod procedură penală, cât și din denumirea marginală atextului de lege mai sus citat, actul pe care instanța urmează să-l supună examinării, după ce a constatat că a fost parcursă etapa prevăzută în art.278 Cod procedură penală, este actul de netrimitere în judecată emis de procuror, respectiv rezoluția sau ordonanța de clasare, de neîncepere a urmăririi penale, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale și nu rezoluția procurorului ierarhic de respingere a plângerii făcută conform art.278 Cod procedură penală. Procedura instituită prin dispozițiile art.278 Cod procedură penală reprezintă numai o etapă obligatorie ce trebuie parcursă de petiționar, înainte de a se adresa instanței cu plângere împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată. De altfel, din sintagma "după respingerea plângerii făcute conform art.275-278" conținută în alin.1 al art.278/1 Cod procedură penală rezultă că legiuitorul, nefăcând nicio distincție între modalitățile respingerii plângerii de către procurorul ierarhic, ca nefondată ori ca tardivă, a dorit să evidentieze că ceea ce trebuie să verifice mai întâi instanta, atunci când este învestită cu o plângere întemeiată pe prevederile art.278/1 Cod procedură penală, este dacă persoana vătămată a parcurs etapa premergătoare la procurorul ierarhic. Dacă se constată îndeplinită această obligație, instanța trebuie apoi să supună examinării actul procurorului de netrimitere în judecată, acesta fiind actul vizat de legiuitor prin exercițiul democratic al instituției plângerii prevăzute în art.278/1 Cod procedură penală și nu actul procurorului ierarhic. Instituția reglementată în dispozițiile art.278/1 Cod procedură penală nu prevede atacarea la instanță a rezoluțiilor sau ordonanțelor prin care procurorul ierarhic a rezolvat plângerile împotriva actelor de netrimitere în judecată, aceste acte fiind atacate și ele numai prin intermediul actelor împotriva cărora se poate face plângere și pe care legiuitorul a înțeles să le enumere explicit în alin. 1 al art.278/1 Cod procedură penală, acestea fiind rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanța ori, după caz, rezoluția de clasare, de scoatere de sub urmărire penala sau de încetare a urmăririi penale, deoarece acestea sunt actele prin care, în mod efectiv, s-au adus vătămări unei persoane. Examinând sentința penală recurată, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că, în mod greșit, prima instanța a analizat, așa cum rezultă din motivarea hotărârii, numai rezoluția procurorului general, respectiv legalitatea soluției date de acesta, de respingere ca tardivă a plângerii formulate de petiționarul C. V. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale. Prima instanță nu a supus verificării actul de netrimitere în judecată emis de procuror (rezoluția de neînceperea urmăririi penale nr.369 /P /2009), așa cum impun dispozițiile art.278/1 Cod procedură penală, ci actul prin care, pe cale administrativă, procurorul ierarhic superior a respins, ca tardivă, plângerea împotriva soluției de ne trimitere în judecată. Mai mult, după cum se poate observa, deși i-a fost expediată prin scrisoare recomandată comunicarea rezoluției nr.369/P/2009 la 04 ianuarie 2010, acesta nu a luat cunoștință efectiv de conținutul acesteia, scrisoarea întorcându-se la parchet la data de 14 ianuarie 2010, petiționarul, chiar motivând neridicarea recomandatei prin faptul că nu a fost în localitate. De altfel, acesta din proprie inițiativă constatând că nu i s-a comunicat modul de soluționare al plângerii sale, s-a adresat registraturii P. de pe lângă Curtea de A. C., la data de 01 martie 2010, când i s-a comunicat un exemplar al rezoluției nr.369/P/2009, iar la 16 martie 2010 a formulat plângere împotrivarezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 04 ianuarie 2010 dată în dosarul nr.369/P/2009. În cauză nu se poate susține că a avut o luare la cunoștință din partea petiționarului de conținutul rezoluției la data când i-a fost comunicată, deoarece aceasta a fost returnată, întrucât nu a fost ridicată de destinatar, depășindu-se termenul de păstrare. Or, data la care petiționarul a luat efectiv cunoștință de conținutul rezoluției este data la care i s-a comunicat efectiv, respectiv 1 martie 2010, ulterior în termen de 20 de zile, formulând plângere la procurorul general. Procedând în sensul respingerii ca nefondată a plângerii, deși nu a analizat rezoluția inițială nr.369 /P /2009, prima instanță a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art.278/1 Cod procedură penală, nerezolvând practic fondul cauzei, întrucât nu prin actul procurorului general s-a produs "vătămarea persoanei" la care se referă textul art.278/1 alin.1 Cod procedură penală, ci prin actul procurorului de ne trimitere în judecată. Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu prevederile art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, a fost admis recursul declarat de petiționarul C. V. împotriva sentinței nr.56 din 26 mai 2010 a Curții de A. C. - Secția penală și pentru cauze cu minori, s-a casat sentința penală menționată și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, instanța urmând să analizeze plângerea petiționarului împotriva rezoluției nr. 369 / P /2009 a P. de pe lângă Curtea de A. C.. Examinând actele dosarului după trimiterea cauzei spre rejudecare , Curtea va reține următoarele : R. adoptată de către procuror a fost fundamentată pe următoarele :. și declarația petentului, copia contractului de asistență juridică nr.1.(...) încheiat între petentul C. V. ți avocatul M. M. , chitanța emisă la data de (...) de către avocatul M. M. pentru petent ce atestă primirea sumei de 500 de lei reprezentând onorariu avocațial , declarația avocatului M. M., registru de casă al cabinetului av. M. M.. În mod corect procurorul a apreciat că în cauză nu se impune începerea urmăririi penale față de numitul M. M. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 din C.pen. deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, adică lipsește latura subiectivă și anume intenția avocatului de a obține consecințe juridice prin indicarea necorespunzătoare a datei contractului de asistență juridică. Astfel lipsa de intenție rezultă fără echivoc din faptul că avocatul M. M. a emis chitanța aferentă contractului de asistență juridică cu data corectă, respectiv de (...) și a înregistrat onorariul de 500 lei în registrul de casă din luna martie 2009. De asemenea, în mod corect s-a constat că nu se impune începerea urmăririi penale față de numitul M. M. nici pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în cauză fiind invocate reclamații ale petentului referitoare la modul de executare a contractului de asistență juridică, respectiv la prestația avocatului cu privire la asistența juridică acordată petentului ,faptă care nu este prevăzută de legea penală. Petentul nu a indicat ce alte probe ar mai putea fi administrate și nici instanța din oficiu în baza rolului activ nu a constat că s-ar impune completarea probațiunii , astfel că trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale este exclusă, rezoluțiile adoptate de către procurori sunt în concordanță cu dispozițiile legale având în vedere probațiunea administrată. În contextul celor expuse mai sus, Curtea în baza art. 278 ind. 1 al.8 lit.a Cod proc.penala, va respinge ca nefondată plângerea formulată de către petentul C. V., împotriva rezoluției din data de 4 ianuarie 2010 a procurorului de pe lângă Curtea de A. C. pe care o va menține împreună cu rezoluția din 22 martie 2010 in dosar nr. 233/II/2/2010 a procurorului general de la P. de pe lângă Curtea de A. C.. In baza art. 192 al.2 Cod proc.penala va obliga pe petent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: În baza art. 278 ind. 1 al.8 lit.a Cod proc.penala, respinge ca nefondată plângerea formulată de către petentul C. V., domiciliat in comuna M. V., str. Morii, nr. 126, jud. C., împotriva rezoluției din data de 4 ianuarie 2010 a procurorului de pe lângă Curtea de A. C. pe care o mentine împreună cu rezoluția din 22 martie 2010 in dosar nr. 233/II/2/2010 a procurorului general de la P. de pe lângă Curtea de A. C.. In baza art. 192 al.2 Cod proc.penala obliga pe petent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de 18 aprilie 2011 . PREȘEDINTE GREFIER I. C. M. M. N. Red. ICM/ICM 4 ex. (...)
| ← Sentința penală nr. 96/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1209/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
