Decizia penală nr. 1665/2011, Curtea de Apel Cluj

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR. 1665/R/2011

Ședința publică din data de 21 octombrie 2011

I. constituită din : PREȘEDINTE : I. C. M., judecător JUDECĂTORI : V. C.

C. I. GREFIER : M. V.-G.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V.

G.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpatul V. V.

I., partea civilă R. N. și asigurătorul U. A. SA B. împotriva deciziei penale nr.

201/A din 20 iunie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ului C., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 C.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul V. V. I. asistat de apărător ales, av. P. P., cu delegație avocațială la dosar și apărătorul asigurătorului U. A. SA - sucursala C., av. C. L. I., ambii avocați din cadrul Baroului de avocați C., lipsă fiind partea civilă R. N. și apărătorul ales al acesteia, av. Clișeru R. și părțile civile S. C. de U. P. D. O. F. C.-N., S. C. de R. C.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului V. V. I. depune la dosar contractul individual de muncă pentru a dovedi că inculpatul s- a reangajat.

Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursurilor.

Apărătorul ales al inculpatului V. V. I., av. P. P. solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale nr. 201/A din 20 iunie 2011 a T.ului C. respectiv în ceea ce privește latura penală a cauzi și, rejudecând cauza să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii într-un cuantum mai redus ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit.a și c Cod penal, cu consecința prev. de art. 76 lit. d Cod penal.

Prima instanță deși a reținut conduita bună a inculpatului în fața instanței și conduita bună a acestuia până la producerea accidentului, nu a reținut circumstanțe atenuante în favoarea acestuia.

Solicită să se rețină că inculpatul a comis fapta într-o stare de tulburare psihică având în vedere că urma să-și piardă serviciul și soția sa era bolnavă de cancer.

În opinia sa, în cauză sunt aplicabile circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit.a și c Cod penal raportat la lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră și de regret manifestată de inculpat.

I. de apel a reținut culpa inculpatului în producerea accidentului în proporție de 80% care în opinia sa este excesivă deoarece partea vătămată nu trebuie asimilată unui pieton, având în vedere că era pe moped. A. că, apreciază că culpa părții vătămate ar fi trebuită în culpă de 40%.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei solicită diminuarea despăgubirilor civile în raport gradul culpei la 80%, stabilit de instanța de apel.

Totodată, arată că instanța de apel a acordat daunele morale în cuantum de 18.000, corespunzător culpei de 80%, însă acestea trebuiau să fie în cuantum de 16.000 lei raportat la culpa reținută.

Solicită respingerea recursului formulat de partea civilă R. N., întrucât apreciază că criticile sunt neîntemeiate.

Solicită admiterea recursului formulat de asigurător.

Apărătorul asigurătorului U. A. SA - sucursala C., av. C. L. I. solicită în temeiul art. 3859 alin. 1 pct. 172, 38515 alin. 2 lit. d Cod pr.pen. admiterea recursului formulat de asigurător, casarea hotărârilor pronunțate de instanța de apel și instanța de fond și, rejudecând cauza să se stabilească raportat la probele administrate în cauză, culpa concurentă a inculpatului de 60% și reducerea cuantumului daunelor acordate părților civile în raport de această culpă.

Raportat la probele administrate în cauză, apreciază că culpa părții civile în producerea accidentului și urmările acestuia este în proporție de 40 %.

Consideră că dacă partea civilă ar fi traversat strada regulamentar, este posibil ca inculpatul să-l observe în timp util și să evite producerea accidentului rutier.

Solicită ca despăgubirile acordate părților civile să fie reduse proporțional cu gradul culpei părții civile, pe care o apreciază în proporție de 40%.

Solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de partea civilă R. N. și admiterea recursului formulat de inculpat.

Reprezentantul P. solicită respingerea ca nefondate a recursurilor formulate inculpatul V. V. I., partea civilă R. N. și asigurătorul U. A. SA B. și menținerea ca legală și temeinică a deciziei penale nr. 201/A din 20 iunie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ului C.

În ceea ce privește starea de fapt, arată că din probele administrate în cauză rezultă că în urmă cu 4 ani inculpatul V. V. I., s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice, a circulat cu o viteză peste limita legală și a a accidentat pe partea vătămată R. N. care împingea un moped pe o trecere de pietoni.

S-a reținut o culpă și părții vătămate în producerea accidentului pentru că era interzis să circule cu mopedul pe trecerea de pietoni.

I. a reținut vinovăția inculpatului și a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia. Având în vedere că pedeapsa aplicată este orientată spre limita minimă, apreciază că aceasta nu se impune a fi reformulată.

De asemenea, apreciază că și latura civilă a cauzei a fost corect soluționată de instanța de apel.

În ceea ce privește diferența veniturilor realizate din pensie și veniturile pe care le realiza din salariuu înainte de producerea accidentului, solicită să se aibă în vedere că partea vătămată R. N. s-a pensionat într-o conjuctură favorabilă acestuia, în urma reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, nefiind posibilă reangajarea acestuia în alte funcții sau unități ale M.ui Apărării Naționale.

Inculpatul V. V. I., având ultimul cuvânt, arată că regretă ce s-a întâmplat, a încercat să evite impactul cu partea vătămată dar nu a reușit.

C U R T E A Deliberând constată că,

Prin sentința penală nr. 310/(...) a Judecătoriei C.-N. în baza art. 184 al. 2

și 4 din C. pen. din C. s-a dispus condamnarea inculpatului V. V.-I., fiul lui V. și E., născut la data de 18 noiembrie 1953, în comuna G., jud. Sălaj, cetățean român, cu studii medii, muncitor (lăcătuș-mecanic), CNP 1., fără antecedente penale, domiciliat C.-N., b-ul 21 D. 1989, nr. 93, ap. 36, jud. C., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 71 al. 2 din C. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.

În baza art. 81 și 82 din C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatul V. V.-I. și s-a stabilit termenul de încercare de 3 ani.

În baza art. 71 al. 5 din C. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii dispuse.

În baza 359 din C.pr.pen. s-a atras atenția condamnatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

S-a constatat că inculpatul deținea polița de asigurare seria HV nr. 2. noiembrie 2006 încheiată la S. U. S. cu sediul în C.-N., b-ul 21 D. 1989, nr.

93/36, jud. C. valabilă începând cu data de 7 noiembrie 2006 și până la data de

6 mai 2007, iar societatea de asigurare va răspunde în limitele legale și contractuale.

În temeiul art. 14 și la art. 346 din C.pr.pen. rap. la art. 998-999 C. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă R. N. cu domiciliul în C.-N., P-ța Unirii, nr. 10, ap. 21, jud. C. și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 8000 lei reprezentând daune materiale și suma de

3000 euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând daune morale.

În temeiul art. 14 și la art. 346 din C.pr.pen. rap. la art. 998-999 C. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. de R. cu sediul în C.-N., str. V., nr. 46-50, jud. C. și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 15723,12 lei daune materiale.

În temeiul art. 14 și la art. 346 din C.pr.pen. rap. la art. 998-999 C. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. de U. P. D. O. F. cu sediul în C.-N., str. C., nr. 5, jud. C. și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 2509,34 lei daune materiale.

În temeiul art. 193 al. 1 din C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5338,1 lei, către partea vătămată R. N., reprezentând cheltuieli de judecată.

În baza art. 191 al. 1 din C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a fost trimisă în judecată inculpatul V. V.-I. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 2 și 4 din C..

S-a reținut că data de 17 februarie 2007, în calitate de conducător auto, prin încălcarea mai multor reguli de circulație privind respectarea regimului legal de viteză în localitate și adaptarea acesteia la condițiile concrete de drum și trafic, precum și a celor referitoare la interdicția de a conduce a persoanelor care se află sub influența băuturilor alcoolice a cauzat producerea unui eveniment rutier în urma căruia partea vătămată R. N. în vârstă de 39 de ani din mun. C.-N. a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecareun număr total de 120-130 de zile, precum și o invaliditate funcțională de radul II.

I. a audiat inculpatul, partea vătămată, a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Urmărirea penală împotriva inculpatei a început prin rezoluția din data de

6 martie 2009, fiind confirmată de către procuror în aceeași zi.

Declarația inculpatului se coroborează cu declarația părții vătămate și a martorilor audiați cu privire la următoarele împrejurări de fapt:

În cursul zilei de 17 februarie 2007, în jurul orelor 14:20, deși sub influența alcoolului consumat cu o seară înainte, învinuitul s-a urcat la volanul autoturismului marca Ford Fiesta cu nr. de înmatriculare (...), cu care a circulat pe drumurile publice din oraș, îndreptându-se spre C. C. „. și fiind însoțit de către martora V. E. (soția învinuitului) care ocupa locul din dreapta față al vehiculului.

Ajungând pe B-dul 21 D. 1989 din mun.C.-N., pe banda a 2-a de lângă axul drumului, în sensul de mers centru - com. Apahida, în zona clădirii

Imprimeriei „Ardealul"; și în dreptul imobilului cu nr. administrativ 146, circulând cu viteză (61 km/h) peste limita legală admisă în localitate și totodată excesivă în raport cu condițiile concrete de drum, în speță - existența unei treceri pentru pietoni, semnalizată corespunzător cu indicatoare și marcaje rutiere, precum și prin semnale luminoase intermitente de culoare galbenă, pe o arteră municipală cu trafic intens, inculpatul nu a acordat prioritate de trecere părții vătămate care se afla în traversare de la dreapta spre stânga sensului de mers al inculpatului. Inculpatul nu a oprit înaintea trecerii pentru pietoni în condițiile în care, pe banda întâi de mers un alt autovehicul, condus de martorul S. F. C. care a oprit pentru a acorda prioritate de trecere părții vătămate. S-a reținut că partea vătămată a traversat strada pe un moped care nu avea motorul pornit și pe care îl împingea cu picioarele. Impactul a fost violent, iar în urma accidentului, partea vătămată a suferit leziuni pentru vindecarea cărora au fost nevoie de 120-130 de zile de îngrijiri medicale.

Echipajul de evenimente al S. P. R. C. sosit la fața locului, a procedat la constatarea celor întâmplate și legitimarea conducătorului auto. Acesta din urmă a fost testat cu aparatul electronic etilotest din dotare, marca DRAGER, seria ARRK-0357. Rezultatul afișat pe ecranul aparatului, la poziția nr.507, a fost de 0,26 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar susnumitul a recunoscut parțial consumul de băuturi alcoolice.

Inculpatul a recunoscut faptele așa cum au fost reținute din ansamblul probator, însă a încercat să releve și vina concurentă a părții vătămate. P. vătămată s-a angajat în traversarea unui drum, prin loc marcat, însă cu nerespectarea disp. art.161 al. l lit. o din Regulamentul de aplicare al OUG nr.I95/2002, respectiv pe un moped pe care îl împingea cu picioarele, ceea ce făcea ca viteza de deplasare să fie mai redusă, la fel și viteza de reacție, iar înălțimea părții vătămate să-l facă mai greu vizibil de inculpat, care circula pe banda a doua, iar pe prima bandă se oprise deja un alt autovehicul pentru a permite trecerea părții vătămate. A. partea vătămată a contribuit producerea accidentului de trafic descris mai sus.

I. de fond a reținut că inculpatul nu a respectat dispozițiile legale privind prioritatea de trecere a persoanelor aflate în traversarea drumului prin loc marcat

și a condus autoturismului marca Ford Fiesta cu nr. de înmatriculare (...) pe str.

21 D. 1989 din C.-N. sub influența băuturilor alcoolice și cu o viteză superioarăcelei legale, fiind și în apropierea unei treceri pentru pietoni, iar acest ansamblu de fapt a condus în mod direct spre accidentarea părții vătămate.

Fapta inculpatului săvârșită la data de 17 februarie 2007, în condițiile de mai sus și care a produs părții vătămate leziuni pentru vindecarea cărora au fost nevoie de 120-130 de zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 2 și 4.

La individualizarea pedepsei, văzând și disp. 72 din C., instanța de fond a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat, de gradul de pericol social al faptei raportat la împrejurările de fapt reținute din ansamblul probator, de faptul că nu are antecedente penale, de faptul că pe tot parcursul procesului penal, în ciuda probelor elocvente, a refuzat să conștientizeze fapta și urmările ei dar și de culpa concurentă a părții vătămate care se afla în traversare a drumului public prin loc marcat, însă pe un moped pe care îl împingea. În temeiul art. art. 184 al. 2 și 4 din C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 71 al. 2 din C. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C., ținând seama de gravitatea faptei care creează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.

În baza art. 81 și 82 din C., considerând că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării stabilind termenul de încercare de 3 ani.

În baza art. 71 al. 5 din C. a dispus suspendare executării pedepselor accesorii dispuse.

În baza 359 din C.pr.pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

Despre acțiunea civilă:

I. de fond a constatat că inculpatul deținea la data săvârșirii infracțiunilor polița de asigurare HV nr. 2. noiembrie 2006 încheiată la S. U. S. cu sediul în C.-

N., b-ul 21 D. 1989, nr. 93/36, jud. C. valabilă începând cu data de 7 noiembrie

2006 și până la data de 6 mai 2007, asiguratorul urmând să răspundă în condițiile contractuale și în limitele plafonului legal.

Văzând disp. art. 14 și la art. 346 din C.pr.pen. rap. la art. 998-999 C. I. a constatat că fapta ilicită a inculpatului săvârșită din culpă cu prevedere a cauzat un prejudiciu nemijlocit în patrimoniul părții civile R. N. P. material dovedit de către partea civilă este de 8.000 lei, reprezentând veniturile suplimentare, dar cu caracter de cert, pe care partea vătămată le-ar fi realizat concertând alături de ceilalți colegi la diverse evenimente. Cât privește diferența dintre veniturile realizate din pensie și veniturile pe care le realiza din salariu înainte de producerea accidentului, instanța de fond a constatat că pensionarea părții vătămate s-a făcut în condițiile art. de art. 85 al. 1 lit. e din Legea 80/1995, respectiv în urma reorganizarii unor uniățti și a reducerii unor functii din statele de organizare, nu sint posibilitati pentru a fi încadrați în alte funcții sau unități, precum și pentru alte motive sau nevoi ale M.ui Apărării Naționale, iar urmare a pensionării din aceste motive s-au acordat părții vătămate compensații materiale în cuantum de 42.320 lei. În aceste condiții sunt neîntemeiate pretențiile părții vătămate cu privire la diferența dintre veniturile din salariu și cele din pensie de vreme ce pensionarea s-a făcut pe un alt temei decât accidentul suferit.

Cu privire la despăgubirile morale solicitate de către partea civilă, instanța de fond a luat în considerare suferințele fizice cauzate în urma accidentului, trauma psihică consecutivă șocului emoțional, culpa concurentă a părțiivătămate, dar și imposibilitatea temporară de a exersa la instrumentul muzical de care era foarte atașat. Pentru acoperirea prejudiciului moral instanța a considerat necesară obligarea inculpatului la plata sumei de 3.000 euro, echivalent în lei la data plății.

Totodată în temeiul art. 14 și la art. 346 din C.pr.pen. rap. la art. 998-999

C. I. a constatat că fapta ilicită a inculpatului săvârșită din culpă cu prevedere a cauzat un prejudiciu nemijlocit în patrimoniul părților civile S. C. de R. și S. C. de U. P. D. O. F., constând în cheltuielile cu tratamentul și recuperarea inculpatului ca urmare a accidentului din data de 17 februarie 2007.

În temeiul art. 193 al. 1 din C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată suportate de partea vătămată.

În baza art. 191 al. 1 din C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul V. V. I., partea civilă R. N. și asiguratorul SC U. A. SA.

Inculpatul V. V. I., în temeiul disp. art. 379, pct. 2, lit. a, C.p.pen. a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea sentința atacate, și în urma rejudecării cauzei, reducerea substanțială a cuantumului pedepsei aplicate, cu menținerea modalității de executare stabilită de către

Judecătoria Cluj-Napoca și diminuarea cuantumului despăgubirilor civile, atât materiale, cât și morale, la plata cărora a fost obligat, fără cheltuieli de judecată.

Consideră că, în mod greșit, instanța de fond, făcând aplicarea dispozițiilor art.72, C., nu a înțeles să rețină în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, deși se află la prima confruntare cu legea penală, fiind vorba de o infracțiune comisa din culpa, pe tot parcursul urmăririi penale și al judecații în prima instanță s-a prezentat de fiecare dată, dând declarații sincere și detaliate, are vârsta de 57 de ani iar actualmente, și-a pierdut locul de muncă, ca urmare a desființării unității unde lucram, și am în întreținere și pe soția mea, aflată sub tratament contra cancerului.

Referitor la daunele materiale, în mod corect a reținut instanța de fond faptul că pretențiile părții civile în privința diferenței dintre veniturile realizate din salariu, și cele din pensie, sunt neîntemeiate, fiind vorba, în esența, de o încercare de îmbogățire fără justa cauză, câtă vreme pensionarea acesteia s-a făcut pe un alt temei decât cel al diminuării capacității de munca, și a fost însoțită de plata de compensații materiale consistente.

Consideră însă că instanța de fond ar fi trebuit sa aplice același raționament și cu privire la veniturile suplimentare realizate de către partea civilă. Judecătorul reține faptul că respectivele venituri ar fi certe, însă existența lor a fost dovedită doar prin susținerile părții civile și ale unui martor, coleg cu aceasta, nu prin înscrisuri care să constituie măcar un început de dovadă scrisă, conform legii civile. Pe de altă parte, acceptând ipoteza existentei acestor venituri, ar fi trebuit probat și caracterul regulat al acestora, fapt care nu s-a produs.

În privința daunelor morale acordate, apreciază că, cuantumul acestora este prea ridicat, fapt pentru care solicită reducerea în mod corespunzător.

P. civilă R. N. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 310/(...) pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca și pronunțând o nouă hotărâre, sub aspectul laturii penale, majorarea cuantumul pedepsei închisorii aplicat inculpatului V. V. I., iar sub aspectul laturii civile admiterea în totalitate a acțiunii civile.

Sub aspectul laturii penale, a apreciat că sentința penală nr. 310/(...) a

Judecătoriei C.-N. este nelegală și netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei închisorii aplicate inculpatului V. V. I. pentru săvârșirea infracțiunii devătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2 și 4 C., cuantum care este mult prea redus în raport cu starea de fapt și probele administrate, atâta timp cât inculpatul a încălcat mai multe reguli de circulație, deoarece se deplasa cu o viteză peste limita legală, nu a adaptat viteza la condițiile concrete de drum și trafic, nu a încetinit la apropierea de trecerea de pietoni, deși aceasta era semnalizată corespunzător, cu marcaje rutiere, indicatoare și semnale rutiere intermitente și era sub influența băuturilor alcoolice.

A apreciat că nu se poate reține culpa comună în producerea evenimentului rutier ce face obiectul dosarului, deși prin raportul de expertiză realizat în cauză și prin sentința atacată s-a reținut faptul că victima s-a angajat în traversarea unui drum, prin loc marcat însă cu nerespectarea disp. art. 161 alin. 1 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 1., respectiv pe un moped pe care îl împingea cu picioarele, deoarece nu consideră că din cauza înălțimii sale, fiind așezat pe moped, inculpatul s-a aflat în imposibilitate de a-l observa, cu atât mai mult cu cât autoturismul care circul pe banda I s-a oprit pentru a acorda prioritate la trecere și deci a observat victima.

Cu privire la latura civilă, a criticat hotărârea judecătoriei pentru aceea că s-a admis doar în parte acțiunea civilă, fiind obligat inculpatul la plata sumei de

8.000 lei reprezentând daune materiale, mai exact veniturile suplimentare cu caracter cert pe care partea vătămată le-a realizat concertând alături de alți colegi la diverse și suma de 3.000 Euro, echivalentul în lei la data plății, reprezentând daune morale.

A., instanța de judecată s-a limitat în a arăta faptul că prejudiciul material dovedit de către partea civilă este de 8.000 lei reprezentând veniturile suplimentare, dar cu caracter cert pe care partea vătămată le-ar fi realizat concertând alături de ceilalți colegi la diverse evenimente însă nu a arătat care este perioada pe care a luat-o în considerare la stabilirea prejudiciului material reprezentând veniturile suplimentare pe care subsemnatul le-aș fi realizat din concerte.

Pe aceeași linie de idei, prima instanță de judecată nu face nici o referire la cheltuielile efectuate de subsemnatul pentru analize, radiografii, tratament medicamentos, cheltuieli de deplasare etc. pe care în mod nelegal și netemeinic nu le include în noțiunea de prejudiciu material

În ceea ce privește diferența dintre pensie și salariu, prima instanță a considerat că atâta timp cât pensionarea s-a făcut în condițiile art. 85 alin. 1 lit. e din Legea nr. 80/1995 iar în urma acestei pensionări s-au acordat compensații bănești, aceste pretenții sunt nejustificate.

În esența, instanța de judecată a apreciat că atâta timp cât pensionarea s-a realizat pe un alt teniei decât accidentul suferit, nu se poate solicita obligarea inculpatului la repararea vreunui prejudiciu.

Cu privire la interpretarea primei instanțe, arătă faptul că prin decizia medicală nr. A-1944/2 din (...) a Comisiei de E. medico-legală din cadrul S.ui Militar de urgentă "C. P. s-a stabilit pierderea parțială a capacității generale de muncă și pierderea totală a aptitudinii pentru serviciul militar, cu precizarea că subsemnatul dețineam funcția de plutonier maior înainte de accident, iar ulterior am fost pensionat și trecut în rezervă.

A. în mod cert pensionarea părții vătămate s-a realizat din cauza accidentului rutier, în urma căruia acesta nu a mai putut desfășura activitatea în cadrul unității militare, însă a optat pentru pensionarea în condițiile art. 85 alin.

1 lit. e din Legea nr. 80/1995 pe considerentul că astfel beneficiază de o pensie al cărui cuantum este mai mare decât cuantumul pensiei întemeiată pe motive de incapacitate de muncă.

Ceea ce este esențial pentru justa soluționare a laturii civile este faptul că partea vătămată și-ar fi continuat activitatea normală în funcția de plutonier major în situația în care accidentul rutier nu s-ar fi produs și nu ar fi avut ca și consecință pierderea aptitudinii de a mai desfășura activitate în cadrul unității militare.

Cu privire la daunele morale acordate de către instanța de judecată, apreciază că suma de 3.000 euro este derizorie în raport cu privațiunile pe care subsemnatul le resimt ca efect al accidentului rutier.

SC U. A. SA a susținut în motivarea apelului declarat cu privire la latura civilă a cauzei, că daunele materiale în cuantum de 8000 lei reprezentând venituri suplimentare nu au fost dovedite de către partea civilă și în consecință nu se impun a fi acordate, nefiind dovedit nici caracterul lor cert și regulat.

Veniturile realizate trebuie sa fie dovedite cu acte ( fișa fiscală, contracte, etc) din care să rezulte cuantumul acestora sau cel puțin să existe o autorizare pentru desfășurarea activității din care se realizează venituri.

În principiu, pentru desfășurarea oricărei activități din care se obțin venituri trebuie urmată procedura de autorizare prevăzută de lege și orice venit realizat se impune a fi declarat și impozitat, cu atât mai mult dacă venitul este obținut dintr-o activitate prevăzută ca fiind activitate cu caracter comercial (9001

și urm COD CAEN). Câtă vreme partea civilă nu deține o autorizare pentru desfășurarea de activități de interpretare artistică, înseamnă că eventualele sume încasate de către aceasta erau sporadice și nu aveau caracter regulat.

Pe de altă parte, a apreciat că instanța de fond a stabilit în mod corect că nu se impun a fi acordate sumele pretinse de partea civila pentru diferența dintre venitul realizat de către acesta din pensie și cel realizat din salariu, având în vedere că aceasta s-a pensionat ca urmare a reorganizării reducerii unor funcții din statale de organizare al MAPN.

I. de fond a reținut în mod corect că partea civilă R. N. a contribuit din culpă la producerea accidentului rutier și a urmărilor acestuia.

A considerat că dacă partea civilă ar fi traversat strada regulamentar, este posibil ca inculpatul să fi putut să-1 observe în timp util, și să evite producerea accidentului rutier. Pe de altă parte, viteza cu care se deplasa autovehiculul condus de către inculpat a fost apreciată ca fiind foarte aproape de limita legală și de viteza la care ar fi putut evita producerea accidentului rutier.

Trebuie de asemenea observat că urmările accidentului rutier se datorează în parte și faptului că partea civilă a traversat strada pe mopedul pe care-1 împingea cu picioarele.

În mod nejustificat însă, instanța, nu a reținut culpa concurentă a victimei și la stabilirea despăgubirilor ce se cuvin acestuia, ceea ce impune reindividualizarea sumelor acordate în sensul diminuării lor.

Tribunalul Cluj prin decizia penală nr. 201/A din (...) a în temeiul art.379 pct.2 lit. a C.pr.pen., a admis apelurile declarate de inculpatul V.

V. I., partea civilă R. N. și asigurătorul U. A. SA B. prin S. C., împotriva sentinței penale nr.310/(...) a Judecătoriei C.-N., pe care o desființează parțial, sub aspectul laturii civile în ceea ce privește despăgubirile civile acordate părții civile R. N. și sub aspectul laturii penale, doar în ceea ce privește procentul de culpă reținut în sarcina inculpatului.

Rejudecând în aceste limite, menține pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendare condiționată, a aplicat inculpatului V. V. I., fiul lui V. și V., născut la data de (...) în Gilău jud. C., dom. în C.-N., str. 21 D. 1989 nr. 93, jud. C.

În baza 14 și 346 C.pr.pen. și art. 998 C. a obligat pe inculpatul V. V. I. să plătească părții civile R. N., dom. în C.-N., P-ța Unirii nr. 10, ap. 21, jud. C.,despăgubiri civile în sumă de 2224 lei reprezentând daune materiale și 18000 lei daune morale, corespunzător unui procent de culpă de 80%.

A constatat calitatea de asigurător a U. A. SA B. prin S. C., cu sediul în

C.-N., str. Gavril M. nr. 3A, jud. C.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

A respins cererea părții civile R. N. privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariul avocațial în apel.

În baza art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea prezentelor apeluri rămân în sarcina statului.

Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul a constatat că prezentele apeluri sunt fondate pentru argumente ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a fost trimis în judecată inculpatul V. V. I. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 al. 2 și 4 C., reținându-se sub aspectul stării de fapt aceea că, în data de (...) acesta prin încălcarea mai multor reguli de circulație privind respectarea regimului legal de viteză în localitate și adaptarea acesteia la condițiile concrete de drum și trafic, precum și a celor referitoare la interdicția persoanelor aflate sub influența băuturilor alcoolice de a conduce autovehicule pe drumurile publice a cauzat producerea unui accident de circulație în urma căruia partea vătămată R. N. a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 120-130 de zile de îngrijiri medicale și au produs victimei o invaliditate funcțională de gradul II.

De precizat este faptul că prin rechizitoriu s-a reținut culpa concurentă a celor două părți la producerea evenimentului rutier ce a generat formarea prezentului dosar penal, în condițiile în care a rezultat că partea vătămată R. N. s-a angajat în traversarea neregulamentară a șoselei, în șaua unui ciclomotor pus în mișcare pe carosabil prin împingere cu picioarele pe sol, deși se afla pe spațiul destinat în exclusivitate trecerii pietonilor, nesocotind astfel prevederile art. 161 al.1lit. o din Regulamentul de aplicare al OUG 1..

În faza de urmărire penală în vederea elucidării împrejurărilor concrete ale producerii accidentului de circulație a cărei victimă a fost partea vătămată R. N., s-a întocmit un raport de expertiză criminalistică cu privire la dinamica accidentului, care confirmă starea de fapt reținută de procuror și apoi de către instanța de judecată, și care a concluzionat că ambele părți au o culpă în producerea acestui eveniment rutier.

I. de judecată a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și întemeiată pe aprecierea obiectivă a probelor de la dosar, reținând vinovăția inculpatului și a concluzionat că și partea vătămată a contribuit la producerea accidentului rutier, însă pe de altă parte, a omis să precizeze gradul de culpă corespunzător fiecărei părți și nici nu a diminuat corespunzător despăgubirile civile acordate.

S-a apreciat astfel că sentința penală atacată este criticabilă sub aceste aspecte, în ciuda poziției exprimate de partea vătămată în cuprinsul motivelor de apel, anume că inculpatul este singurul vinovat de producerea evenimentului rutier.

S-a considerat, dimpotrivă, că din coroborarea probelor administrate pe parcursul procesului penal rezultă fără dubiu existența unei culpe concurente a celor două părți, chiar dacă în mod evident culpa inculpatului este covârșitoare, în condițiile în care acesta s-a urcat la volan sub influența băuturilor alcoolice, a circulat cu o viteză superioară cele legale și nu a adoptat un comportament preventiv în apropierea trecerii de pietoni, care să îi permită să observe partea vătămată la un moment care să asigure evitarea accidentului.

Pe de altă parte însă, împrejurarea că partea vătămată se deplasa de maniera descrisă mai sus a influențat fără îndoială, producerea accidentului rutier, înălțimea sa în acest caz fiind una inferioară, care făcea dificilă observarea sa or, în măsura în care pe banda I existau alte autovehicule în poziții care puteau limita posibilitatea de observare a ciclomotorului în momentul inițierii traversării de către partea vătămată, socotim că rezultă cu prisosință culpa victimei, care a nesocotit dispozițiile art.161 al.1 lit. o din Regulamentul de aplicare al OUG 1. care interzic conducătorilor de biciclete sau mopede să traverseze drumurile publice pe trecerile destinate pietonilor, în timp ce se deplasează pe astfel de vehicule.

În plus, este interesată observația expertului din finalul expunerii sale în sensul că, deși evenimentul rutier a avut loc într-un spațiu destinat traversării pietonale în care pietonii au prioritate de trecere, totuși accidentul nu este unul în care este implicat un pieton angajat în traversare regulamentară ci este vorba despre o coliziune între două vehicule, nefiind justificată asimilarea situației concrete a părții vătămate cu aceea a unui pieton angajat regulamentar în traversare pe marcajul pietonal.

Drept urmare, reținând culpa concurentă a ambelor părți în producerea acestui eveniment rutier, tribunalul apreciază că aceasta revine în proporție de

80 % inculpatului.

În ciuda acestui fapt, socotim că pedeapsa aplicată de instanța de fond este corect individualizată și corespunde gradului de culpă astfel cum a fost reținut de instanța de apel, neimpunându-se modificarea cuantumului său nici în sensul majorării sale, astfel cum a pretins partea vătămată, dar nici în sensul reducerii sale, conform poziției exprimate de către inculpat.

Sub aspectul laturii civile s-a menționat că la data de (...) partea vătămată R. N. a depus constituirea de parte civilă, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 70000 lei reprezentând daune morale și materiale, acestea din urmă referindu-se la: diferența dintre veniturile obținute anterior accidentului (de

1600 lei lunar) și cuantumul indemnizației încasate în perioada concediului medical, diferența dintre salariul obținut înainte de accident și cuantumul pensiei ( de 1174 lei lunar), cheltuielile efectuate pentru analize, radiografii, tratament medicamentos și cheltuieli de deplasare. S-a mai arătat că partea vătămată era staroste la nunți ori alte petreceri, obținând venituri în această calitate.

S-a menționat faptul că partea vătămată în cuprinsul constituirii de parte civilă nu a indicat cuantumul indemnizației de concediu medical, nu a precizat suma pe care a cheltuit-o cu analize, radiografii, tratament medicamentos și cheltuieli de deplasare sau cât obținea din activitatea de staroste și nici nu a precizat cât din suma totală de 70000 lei reprezintă daune morale, situație în care i s-a pus în vedere să depună în scris precizări ale pretențiilor sale civile.

Prin scriptul intitulat „note"; depus la fila 96 a dosarului de fond, după citirea actului de sesizare, partea vătămată a pretins ca inculpatul să fie obligat la plata sumei de 50000 lei daune materiale și 20000 lei daune morale, susținând sub aspectul daunelor materiale, că diferența dintre salariu și pensie ar fi de 34141,5 lei, pentru întreaga perioadă anterioară, că acestea privesc și primele de care a fost lipsit, al 13 lea salariu, banii pentru haine, depunând în probațiune o adresă din partea UM 02216, precum și un răspuns din partea medicului curant al părții vătămate în legătură cu tratamentul și evoluția pacientului.

Prima instanță i-a audiat sub aspectul laturii civile pe martorii B. M., T. D.

V. și M. V. L. (fila 67-69), după care pronunțând condamnarea inculpatului, aadmis în parte acțiunea civilă formulată de parte vătămată și l-a obligat pe inculpat să îi plătească suma de 3000 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de daune morale și 8000 lei daune materiale, reprezentând veniturile suplimentare pe care acesta le realiza din activitatea de staroste, probabil raportat la declarația martorului B. M. care a declarat că în opinia sa, în perioada de vară partea vătămată câștiga între 8000 și 10000 lei, fără a se specifica dacă este vorba despre o sumă globală ori lunară.

S-a menționat faptul că în motivele de apel ale părții vătămate se precizează că rezultă din declarația martorului amintit mai sus că, veniturile obținute din aceste activități, erau de circa 8-10 milioane lei, din nou fără a se preciza dacă este vorba despre suma obținută pentru o anumită perioadă ori pentru un singur eveniment și nici care era frecvența acestora.

Problema în privința constituirii de parte civilă provine din faptul că, deși s-a pus în vedere părții să-și precizeze pretențiile sub aspectul cuantumului pretins, ambele scripte, deși întocmite de către avocat nu conțin anumite precizări esențiale, cum ar fi de ex. cât anume câștiga partea vătămată din aceste activități suplimentare, pentru a se putea verifica aceste susțineri prin probele administrate.

Și în apel s-a pus în vedere părții vătămate prin avocatul său, să-și precizeze pretențiile civile și să depună orice alte înscrisuri în probațiune, în acest sens fiind depus scriptul de la fila 76 dosar apel, în care se reiau cele precizate în notele depuse la instanța de fond, fiind depuse în probațiune o chitanță în valoare de 50 lei, reprezentând contravaloarea unei radiografii și două bonuri fiscale privind servicii de taximetrie.

Totodată, la dosarul cauzei a fost depus un răspuns din partea UM 02216

(fila 103) legat de diferența dintre salariul avut anterior accidentului și veniturile obținute pe perioada concediului medical, din care rezultă că partea vătămată dacă ar fi fost la program în perioada (...)-(...) ar fi beneficiat de un venit net suplimentar de 780 lei reprezentând sporuri cu caracter nepermanent a căror acordare se face pe bază de pontaj.

S-a menționat faptul că după accident, partea vătămată nu s-a mai prezentat la locul de muncă din cauza stării sănătății sale, iar prin decizia medicală din data de (...) s-a constatat pierderea parțială a capacității de muncă și pierderea totală a aptitudinii pentru serviciu militar, ulterior acesta optând pentru trecerea în rezervă în baza art. 85 al.1 lit. e din Legea nr. 80/1995 cu modificările și completările ulterioare.

Deși partea vătămată a susținut că această opțiune a sa, s-ar fi datorat faptului că în urma accidentului rutier suferit la data de (...) oricum nu mai era apt serviciului militar, având în vedere temeiul în baza căruia s-a produs trecerea în rezervă, considerăm și noi că nu rezultă cu certitudine faptul că și în măsura în care starea de sănătate a părții vătămate ar fi fost corespunzătoare, acesta ar fi ales să-și continue activitatea, când avea posibilitatea pensionării la o vârstă destul de tânără și cu anumite compensații materiale consistente.

Drept urmare, socotim că pretențiile civile formulate în sensul acordării diferenței dintre salariul obținut anterior, cu toate sporurile și beneficiile aferente (ex. bani de haine sau al 13-lea salar) nu sunt întemeiate iar instanța de fond în mod just nu le-a acordat.

Este justificată însă acordarea sumei reprezentând diferența dintre salariul avut la data accidentului și veniturile obținute pe perioada concediului medical, până la momentul pensionării și trecerii în rezervă (...), în cuantum de

780 lei pentru întreaga perioadă, ( 624 lei conform gradului de culpă reținut), astfel cum rezultă din adresa de la fila 103 a dosarului. Acesta reprezintă venitulnet suplimentar pe care partea l-ar fi obținut, calculele efectuate în cuprinsul notelor scrise depuse la filele 92-93 privind sumele brute.

În plus, este cert și a rezultat din cuprinsul scrisorii medicale depuse la fila

101 dosar inst. fond că după externările repetate, partea vătămată a urmat un tratament la domiciliu, a efectuat radiografii și alte analize, însă aceste cheltuieli trebuie dovedite în principal cu înscrisuri, chitanțe, bonuri fiscale etc. ori chiar cu martori, însă martori audiați de către instanța de fond nu au oferit nici un fel de relații în legătură cu aceste aspecte iar în apel au fost depuse doar o chitanță și două bonuri fiscale.

Fără îndoială nu se poate pretinde părții vătămate să fi păstrat toate aceste înscrisuri care atestă efectuarea cheltuielilor respective, însă în lipsa oricăror probe, instanța de judecată este în imposibilitate de a verifica susținerile părții și avem în vedere dispozițiile art. 1169 C. conform cărora „cel care face o propunere înaintea judecăți trebuie să o dovedească";.

Totuși, plecând de la scrisoarea medicală și de la celelalte acte medicale aflate la dosar care descriu starea de sănătate a victimei, fiind previzibile anumite cheltuieli, în legătură directă cu afecțiunile cauzate părții vătămate, apreciem că se impune acordarea unor despăgubiri civile reprezentând cheltuieli cu analize, radiografii, tratament și cheltuieli de deplasare, strict la aprecierea instanței, în sumă de 2000 lei, sumă ce va fi diminuată corespunzător gradului de culpă reținut, la valoarea de 1600 lei.

În privința veniturilor pretins a fi obținute din activitatea de staroste, socotim, dincolo de faptul că partea vătămată desfășura această activitate în afara oricărei autorizări legale, că nu s-a făcut dovada cuantumului acestora, odată ce partea vătămată în nici unul dintre înscrisurile depuse la dosar ( deși i s-a pus în vedere în mod repetat să precizeze constituirea de parte civilă) nu precizează sumele astfel obținute, ceea ce împiedică instanța să verifice veridicitatea afirmațiilor sale iar declarația martorului B. M. nu poate fi primită, fiind una pur subiectivă și totodată, ambiguă, iar pe de altă parte, instanța de fond a acordat suma de 8000 lei, ca sumă globală, deși așa cum arătam mai sus în motivele de apel partea vătămată referindu-se la declarația martorului vorbește de 8-10 milioane de lei, fără nici o altă precizare, în sensul că această sumă ar fi obținută lunar sau doar pentru un eveniment.

Oricum, s-a considerat că nu s-a făcut dovada cuantumului veniturilor obținute de partea vătămată din aceste activități și nici dovada că acestea aveau un caracter regulat, astfel că aceste pretenții se vor respinge ca nedovedite.

În privința daunelor morale, s-a solicitat acordarea sumei de 20000 lei cu acest titlu, instanța de judecată acordând suma de 3000 euro, echivalentul în lei la data plății, fără însă a motiva această alegere.

În ceea ce ne privește, s-a considerat că suma pretinsă de partea vătămată cu acest titlu este pe deplin justificată, în condițiile în care partea vătămată a suferit mai multe internări, intervenții chirurgicale, suferința fizică la care a fost supus fiind una deosebită, acesteia adăugându-i-se o suferință morală acută, cauzată de pierderea abilităților motorii la o vârstă destul de tânără coroborată cu anumite restricții din punctul de vedere al activităților desfășurate, partea vătămată fiind obligată să renunțe la o serie de activități specifice vârstei și de agrement, și totodată, aptitudinilor sale artistice.

Pentru aceste considerente, s-a apreciat că suma pretinsă este pe deplin justificată, însă aceasta va fi diminuată corespunzător gradului de culpă reținut în sarcina inculpatului, fiindu-i acordată părții vătămate suma de 18000 lei reprezentând daune morale.

Sintetizând, tribunalul în temeiul art.379 pct.2 lit. a C.pr.pen. a admis apelurile declarate de inculpatul V. V. I., partea civilă R. N. și asigurătorul U. A.

SA B. prin S. C., cu sediul în C.-N., str. Gavril M. nr. 3A, jud. C., împotriva sentinței penale nr.310/(...) a Judecătoriei C.-N., pe care o va desființa parțial, sub aspectul laturii civile în ceea ce privește despăgubirile civile acordate părții civile R. N. și sub aspectul laturii penale, doar în ceea ce privește procentul de culpă reținut în sarcina inculpatului.

Rejudecând în aceste limite, a menținut pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendare condiționată aplicată inculpatului V. V. I., fiul lui V. și V., născut la data de (...) în Gilău jud. C., dom. în C.-N., str. 21 D. 1989 nr. 93, jud. C.

În baza 14 și 346 C.pr.pen. și art. 998 C. a obligat pe inculpatul V. V. I. să plătească părții civile R. N., dom. în C.-N., P-ța Unirii nr. 10, ap. 21, jud. C., despăgubiri civile în sumă de 2224 lei reprezentând daune materiale și 18000 lei daune morale, corespunzător unui procent de culpă de 80%.

S-a constatat calitatea de asigurător a U. A. SA B. prin S. C., cu sediul în

C.-N., str. Gavril M. nr. 3A, jud. C.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

S-a respins cererea părții civile R. N. privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariul avocațial în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul V. V. I., partea civilă

R. N. și asiguratorul SC U. A. SA.

Inculpatul a solicitat casarea deciziei, împreună cu hotărârea instanței de fond și rejudecând, să se reducă pedeapsa aplicată, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit.a și c C. și să se stabilească un grad mai redus al culpei inculpatului decât cel stabilit de instanțele inferioare și anume 60%, iar despăgubirile civile care se cuvin părții vătămate să se reducă în mod proporțional.

Asigurătorul U. A. SA Suc.C. a formulat aceleași motive de recurs ca și inculpatul sub aspectul culpei acestuia în producerea accidentului de circulație, solicitând să se stabilească o proporție a culpelor de 60% în sarcina inculpatului și 40% în ceea ce o privește pe partea vătămată urmând să se reducă și despăgubirile civile în raport de aceasta, dar și cuantumul daunelor morale.

P. civilă a formulat, de asemenea, recurs, solicitând casarea hotărârilor pronunțate și în consecință, să se majoreze pedeapsa aplicată inculpatului, ținând cont de faptul că în apel s-a majorat nivelul culpei acestuia în producerea accidentului de circulație, iar despăgubirile civile să fie acordate conform constituirii de parte civilă.

În motivarea recursului, partea civilă a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului nu este corespunzătoare, raportat la împrejurarea că pentru vindecarea leziunilor suferite în accident a fost nevoie de 120-130 zile de îngrijiri medicale, că prezintă invaliditate de gradul II, inculpatul a condus sub influența băuturilor alcoolice, nu a adaptat viteza la trafic și nu a încetinit în apropierea trecerii de pietoni deși aceasta era semnalizată corespunzător.

Sub aspectul pretențiilor civile solicitate, a arătat că instanțele nu au ținut cont de probele administrate în cauză și au acordat daune materiale ce nu acoperă prejudiciul efectiv suferit, cu referire la despăgubirile ce se cuvin pentru prestațiile în calitate de staroste la nunți, fiind vorba de 800-1000 lei dovedite pentru fiecare nuntă, deși nu s-a putut indica frecvența cu care desfășura aceste activități, precum și cu privire la diferența dintre pensie și salariul la care ar fi avut dreptul, ce în mod greșit a fost respinsă, cu motivarea că pensionarea s-a realizat pe un alt temei decât accidentul suferit, întrucât partea vătămată nu ar fi optat pentru pensionare dacă starea sa de sănătate i-ar fi permis a îndeplini în continuare funcția de plutonier major.

P. civilă mai susținut că suma de 1600 lei acordată de instanța de apel cu titlu de cheltuieli medicale nu acoperă în totalitate acest prejudiciu, întrucât deșinu deține toate chitanțele și bonurile aferente tratamentului medical, recuperarea sa și deplasările la medic au necesitat cheltuieli mult mai mari decât cele stabilite în proces.

De asemenea, daunele morale se justifică într-un cuantum mai ridicat, prin prisma urmărilor accidentului de circulație, a prejudiciului estetic suferit, faptului că este o persoană în vârstă de doar 39 ani și nu mai are capacitatea de a presta muncă în cadrul M.ui de I., precum și a altor restricții cu privire la activitățile pe care le-ar fi putut desfășura în cazul în care accidentul nu s-ar fi produs.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs,

Curtea reține că în urma probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, instanțele au stabilit în mod corespunzător starea de fapt, ce nu a fost contestată prin motivele de recurs, precum și culpa părților în producerea accidentului de circulație, stabilită judicios de instanța de apel la nivelul unor procente de 80% în sarcina inculpatului și 20% pentru partea vătămată, vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită în ceea ce privește infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 alin.2 și 4

C.

Din raportul de expertiză criminalistică întocmit în cauză, declarațiile inculpatului, ale părții civile R. N., precum și ale martorilor a rezultat că inculpatul a circulat cu o viteză de circa 61 km/h, iar în momentul lovirii ciclomotorului a avut 35 km/h, că impactul s-a produs pe trecerea de pietoni și că ar fi putut evita producerea accidentului dacă s-ar fi deplasat cu o viteză care să se încadreze în cea maximă admisă pe acel sector de drum. De asemenea, inculpatul a condus sub influența băuturilor alcoolice, astfel că în mod corect s-a reținut culpa preponderentă a acestuia în producerea accidentului de circulație, în sarcina victimei stabilindu-se doar faptul că acesta a traversat drumul public pe moped, încălcând dispozițiile art.161 alin.1 lit.o din Regulamentul de aplicare a OUG 1..

În raport de acestea, nu se justifică o redimensionare a proporției culpelor, așa cum a solicitat atât inculpatul, cât și asiguratorul prin motivele de recurs, inculpatul încălcând 3 reguli de circulație pe drumurile publice și anume respectarea regimului legal de viteză, adaptarea acesteia la condițiile de trafic și interdicția de a conduce sub influența băuturilor alcoolice, iar victima doar cea menționată mai sus.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanțele au ținut cont de toate criteriile prev.de art.72 C., stabilind o pedeapsă proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei, urmările produse, conduita făptuitorului, lipsa antecedentelor penale, dar și împrejurarea că nu a acoperit despăgubirile cuvenite părții civile.

Sub aspectul despăgubirilor civile stabilite de cele două instanțe, se reține că în mod corect nu a fost acordată suma de 800-1000 lei pentru nunțile la care partea vătămată ar fi putut participa în calitate de staroste, întrucât această activitate nu se desfășura în mod constant, nefăcându-se dovada unor câștiguri constante sau o anumită periodicitate a unor astfel de beneficii. De asemenea, partea civilă nu este îndreptățită în a obține diferența dintre veniturile pe care le- ar fi putut realiza și pensia încasată, întrucât dreptul la pensionare a fost exercitat ca urmare a îndeplinirii condițiilor prev.de art.85 alin.1 lit.e din Legea nr.80/1995, respectiv în urma reorganizării, pensia fiind calculată conform stagiului de cotizare și nu ca efect al existenței un grad de invaliditate determinat de accidentul de circulație de care se face vinovat inculpatul.

Cu privire la cheltuielile medicale ce s-au stabilit doar la nivelul sumei de

2000 lei, chiar și partea civilă, prin motivele de recurs, admite că nu a reușit săfacă dovada unor sume mai mari și de altfel, din probele administrate în cauză rezultă această împrejurare.

Daunele morale acordate la nivelul sumei de 18.000 lei corespund prejudiciului suferit de partea civilă ținându-se cont și de culpa acesteia, precum și de toate urmările și suferințele la care a fost expusă în urma accidentului a cărui victimă a fost, astfel că nu se justifică modificarea acestora.

Pentru toate aceste considerente, recursurile declarate în cauză sunt nefondate și vor fi respinse în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.

Văzând și disp.art.192 alin.2 C.pr.pen.

PENTRU ACESTE M.IVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul V. V. I., domiciliat in C. N., B-dul 21 D. 1989, nr. 93, ap.36, jud. C. si partea civila R. N., domiciliat in C. N., str. P. M., nr. 7, ap.4 si de asigurător S. U. A. S. cu sediul procesual ales in C. N., str. General Musicescu, nr. 3A împotriva deciziei penale nr. 201 din 20 iunie 2011 a T.ului C.

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 100 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe asigurator si partea civilă să plătească statului suma de câte 150 lei cheltuieli judiciare.

Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de

150 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial partial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 21 octombrie 2011

PREȘEDINTE,

JUDECĂTORI,

GREFIER

I. C.M. V. C., C. I.

M. V. G.

red.C.I./A.C.

4 ex. - (...)jud.fond.M. M.jud.apel:Țopan A.; Jeler E.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1665/2011, Curtea de Apel Cluj