Decizia penală nr. 1210/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR. 1210/R/2011
Ședința publică din 27 iulie 2011
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : D. P.- judecător JUDECĂTORI : I. M.
: M. B. G. : M. N.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. -
V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul H. N. împotriva încheierii penale f.n. din 19 iulie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor după cum urmează:
◄ violare de domiciliu prev de art. 192 alin.2 Cod penal;
◄ viol prev de art. 197 alin 1 Cod penal și
◄ omor calificat prev de art. 174 alin 1 raportat la art. 175 alin.1 lit h
Cod penal cu aplicarea art. 33 lit a Cod penal, cauza având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul în stare de arest, asistată de apărătorul desemnat din oficiu avocat M. O. S., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestora.
Întrebat fiind de instanță, inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită în principal, admiterea recursului,casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv cu punerea în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Se arată în continuare că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu mai subzistă în prezent, iar altele noi nu au apărut. Se apreciază de apărătorul inculpatului că lăsarea acestuia în libertate nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică și nici nu a impieta desfășurarea procesului penal.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat deinculpat ca nefondat, cu menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Instanța a constatat că din probatoriul administrat în cauză până în prezent rezultă că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă în continuare. Din actele dosarului rezultă indicii care justifică presupunerea că inculpatul ar fi săvârșit faptele penale pentru care a fost cercetat, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit.f Cod procedură penală.
În acest sens s-a avut în vedere natura infracțiunilor, gravitatea acestora, pedeapsa prevăzută de lege, modalitatea în care se presupune că faptele au fost comise precum și impactul social negativ și că asemenea fapte ar întreține climatul infracțional fără o ripostă fermă a societății.
Deși pericolul pentru ordinea publică nu se identifică cu pericolul social ca trăsătură a infracțiunii, nu se poate face abstracție de gravitatea faptei și circumstanțele concrete ale fiecărui caz.
Inculpatul H. N. având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
C U R T E A :
Prin încheierea penală f.n. din data de 19 iulie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., s-a în temeiul art. 160b Cod procedură penală raportat la art. 3002 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului H. N. (CNP 1., fiul lui N. și I., născut la data de 05 iulie 1987 în localitatea B., județul M., domiciliat în B., str. Cercănel nr.10, județul M. și fără forme legale în B., str. Borcutului nr.7, județul M., arestat preventiv, în prezent aflat la Penitenciarul Gherla) și în consecință s-a menținut arestarea preventivă a acestuia. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul din data de 17 iunie 2011 al P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș dat în dosarul nr. 338 /P/2011 a fost trimis în judecată inculpatul H. N. (CNP 1., fiul lui N. și I., născut la data de 05 iulie 1987 în localitatea B., județul M., domiciliat în B., str. Cercănel nr.10, județul M. și fără forme legale în B., str. Borcutului nr.7, județul M.) pentru infracțiunile de: violare de domiciliu prev. de art.192 alin.2 Cod penal, viol prev. de art. 197 alin.1 Cod penal și omor calificat prev. de art.174 alin.1 raportat la art. 175 alin.1 lit.h Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal. Inculpatul H. N. a fost cercetat în stare de arest preventiv. Prin încheierea penală nr. 260 din 27 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...) a fost admisă propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, începând cu data (...) și până la data de (...), inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.24/U din (...). Prin încheierea penală nr.294 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) a fost prelungită cu 30 de zile arestarea preventivă ainculpatului, începând cu data de 26 mai 2011 și până la data de 24 iunie 2011, inclusiv. În sarcina inculpatului s-a reținut prin rechizitoriu, în esență, faptul că la data de 17 aprilie 2011, în jurul orelor 2230-2300, a pătruns fără drept în curtea împrejmuită și apoi, prin escaladarea unui geam, în locuința victimei H. I., fără consimțământul acesteia, a constrâns-o prin violență pe victima H. I., în vârstă de 87 ani, să întrețină acte sexuale normale și anale, fără consimțământul acesteia și a suprimat viața victimei H. I., căreia i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii, palmele și o cărămidă în zona feței și a capului, cu scopul de a ascunde întreținerea prin constrângere a relațiilor sexuale cu victima. După înregistrarea dosarului la instanță, procedând în conformitate cu prev. art.160 raportat la art.3001 C., respectiv verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, prin încheierea penală din 21 iunie 2011, instanța a menținut măsura arestării preventive. Referitor la măsura arestării preventive, instanța a constatat că din probatoriul administrat în cauză până în prezent rezultă că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă în continuare. Potrivit dispozițiilor legale, măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar în raport de probațiunea administrată până în această fază procesuală, rezultă că nu există date din care să reiasă că măsura arestării preventive dispusă față de inculpat a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. De asemenea, a precizat tribunalul, temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă și în prezent și impun în continuare privarea acestuia de libertate. A., din actele dosarului rezultă indicii care justifică presupunerea că inculpatul ar fi săvârșit faptele penale pentru care a fost cercetat, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică (art.148 lit. f Cod procedură penală). În acest sens s-a avut în vedere natura infracțiunilor, gravitatea acestora, pedeapsa prevăzută de lege, modalitatea în care se presupune că faptele au fost comise (pătrunderea fără drept în locuința victimei, aplicarea de multiple lovituri unei persoane în vârstă de 87 ani, urmate de decesul acesteia), precum și impactul social negativ și că asemenea fapte ar întreține climatul infracțional fără o ripostă fermă a societății. În ce privește pericolul pentru ordinea publică, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea acestora, pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp, iar în cauza de față, măsura arestării preventive a inculpatului este conformă scopului instituit prin dispozițiile art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Deși pericolul pentru ordinea publică nu se identifică cu pericolul social ca trăsătură a infracțiunii, în aprecierea acestuia nu se poate face abstracție de gravitatea faptei și circumstanțele concrete ale fiecărui caz. Pentru considerente anterior expuse și dat fiind faptul că nu au intervenit schimbări a împrejurărilor și temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, tribunalul a menținut arestarea preventivă a inculpatului. Împotriva acestei încheieri, inculpatul H. N. a declarat recurs, solicitând casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv cu punerea în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate. Recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente: Prin rechizitoriul P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș din data de 17 iunie 2011 a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul H. N. pentru comiterea infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.2 Cod penal, viol prev. de art. 197 alin.1 Cod penal și omor calificat prev. de art.174 alin.1 raportat la art. 175 alin.1 lit.h Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal. În sarcina inculpatului s-a reținut că la data de 17 aprilie 2011, în jurul orelor 2230-2300, a pătruns fără drept în curtea împrejmuită și apoi, prin escaladarea unui geam, în locuința victimei H. I., fără consimțământul acesteia, a constrâns-o prin violență pe victima H. I., în vârstă de 87 ani, să întrețină acte sexuale normale și anale, fără consimțământul acesteia și a suprimat viața victimei H. I., căreia i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii, palmele și o cărămidă în zona feței și a capului, cu scopul de a ascunde întreținerea prin constrângere a relațiilor sexuale cu victima În cauză s-a apreciat în mod corect că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă și în prezent și impun în continuare privarea acestuia de libertate. A., din actele dosarului rezultă indicii care justifică presupunerea că inculpatul ar fi săvârșit faptele penale pentru care a fost cercetat, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică (art.148 lit. f Cod procedură penală). În acest sens s-a avut în vedere natura infracțiunilor, gravitatea acestora, pedeapsa prevăzută de lege, modalitatea în care se presupune că faptele au fost comise (pătrunderea fără drept în locuința victimei, aplicarea de multiple lovituri unei persoane în vârstă de 87 ani, urmate de decesul acesteia), precum și impactul social negativ și că asemenea fapte ar întreține climatul infracțional fără o ripostă fermă a societății. De asemenea, menținerea măsurii arestării inculpatului corespunde și cerințelor prev. de art. 5 paragraf 1 lit. c CEDO, arestarea inculpatului fiind făcută în scopul aducerii lui în fața autorității competente în vederea tragerii la răspundere. În consecință, curtea reține că soluția pronunțată este legală și temeinică sub toate aspectele astfel că, având în vedere dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p. recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat. În temeiul art. 189 și 192 alin. 2 C.p.p. se va stabili onorariu avocațial și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul H. N., deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 19 iulie 2011 a T.ui M.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul H. N. să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 27 iulie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. P. I. M. M. B.conc.odihnă conc.odihnă Semnează: Semnează: PREȘEDINTE CURTEA DE A. PREȘEDINTE CURTEA DE A. V. M. V. M. G. M. N. Conc.odihnă Semnează: G. ȘEF SECȚIA PENALĂ H. P. Red.M.B. Dact.H.C./3 ex/(...) Jud.fond: A.S.-F.;
| ← Decizia penală nr. 1672/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 163/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
