Încheierea penală nr. 1185/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
Î. PENALĂ NR. 1185/R/2011
Ședința publică din 13 iulie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : C. I. JUDECĂTORI : V. V. A. V. G.
GREFIER : T. G.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O.
și T. - B. T. C. reprezentat prin P. :
INA CRĂCIUNESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul C. O. I. împotriva încheierii penale nr. 77 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui
B.-N., având ca obiect propunerea DIICOT - B. T. B.-N. de luare a măsurii arestului preventiv față de inculpat.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. O. I., aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av. Cupșa Aris, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului C. O. I., av. P. Roman M., cu delegație avocațială la dosar, care solicită a se constata încetat mandatul de asistență juridică din oficiu și acordarea onorariului avocațial parțial.
Curtea constată că din eroare la dosarul cauzei s-a cusut o cerere de amânare a judecării cauzei formulată în cauza penală nr. (...), cauza nr. 6 de pe lista de ședință, privind pe inculpatul C. V. A., motiv pentru care dispune atașarea cererii la cauza la care aparține.
Întrebat fiind de către instanță inculpatul C. O. I. arată că își menține recursul formulat în cauză.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului C. O. I. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și respingerea propunerii de arestare preventivă. Solicită a se observa că la T. B.-N. s-au invocat trei chestiuni legale sub aspect procedural, astfel că solicită reanalizarea și admiterea în principal.
Solicită a se constata că au invocat ca prim motiv de nelegalitate nemotivarea referatul de arestare înaintat T.ui B.-N. de către DIICOT - B. T. B., chiar dacă instanța de fond a considerat că procurorul de ședință a motivat în sală propunerea de arestare. A. că potrivit dispozițiilor legale referatul trebuie motivat pentru a se da posibilitatea inculpatului de a-și formula apărările, raportat la susținerile procurorului, în schimb se fac doar presupuneri la finalul propunerii de arestare că inculpatul prezintă pericol social pentru că ar putea săvârși alte infracțiuni și că ar putea influența probe din dosar, fără a se motiva în concret aceste aspecte și care sunt probele ce duc la aceste concluzii. Pentru aceste motive ridică excepția nulității referatului de arestare înaintat T.ui B.-N. de către DIICOT - B. T. B., sub aspectul nemotivării.
De asemenea, solicită respingerea propunerii Parchetului pentru neaudierea inculpatului, întrucât în opinia sa este obligatorie audierea inculpatului înainte de a înainta propunerea de arestare preventivă, iar la dosar există o audiere făcută de parchet după ce s-a pus în mișcare acțiunea penală, în baza art. 273 alin. 2 C.pr.pen., însă consideră că procurorul are obligația ca la punerea în mișcare a acțiunii penale să audieze inculpatul, ocazie cu care acesta devine parte în procesul penal în cauză cu drepturi și obligații. În sprijinul susținerilor sale solicită a se avea în vedere Lucrarea de drept procesual penal a dlui profesor Atanasiu C.u, care la fila 43 precizează că acest moment al continuării cercetării după punerea în mișcare a acțiunii penale este un moment în care audierea inculpatului de organele de urmărire penală este obligatorie. A. că audierea inculpatului în fața procurorului nu echivalează cu audierea prevăzută de lege și obligatorie. Astfel, raportat și la practica judiciară a C. de A. M., depusă la dosar, solicită a se constata că neaudierea inculpatului atrage nulitatea propunerii de arestare, sens în care solicită casarea încheierii penale atacate.
Învederează faptul că s-au folosit de către instanță în aprecierea faptelor niște elemente ce nu puteau fi avute în vedere de către instanță, respectiv acte premergătoare, care nu sunt cuprinse într-un proces verbal de constatare și care, pentru acest motiv, nu vor putea fi folosite de către judecător la pronunțarea hotărârii, deci nu pot fi folosite nici în acest moment. Nefiind cuprinse într-un proces-verbal de constatare, actele premergătoare la care a făcut referire nu pot fi atacate niciodată sub aspect procedural, acestea putând fi atacate doar dacă îmbracă forma unui proces-verbal. Consideră că actele din dosar nu sunt acte de urmărire penală pentru că nu sunt consemnate, deci nu pot fi contestate, motiv pentru care a și susținut că nu ar putea fi avute în vedere în nicio fază procesuală, pentru că nu s-ar putea exercita dreptul la apărare cu privire la acestea.
R. la pericolul social al lăsării în libertate a inculpatului, învederează faptul că în cauză sunt cercetate două persoane, inculpatul și învinuitul R. pentru infracțiuni comise în noiembrie 2009, ianuarie 2010 și decembrie 2010, cu toate acestea, s-a reținut că doar în acest moment și doar inculpatul prezintă pericol social, fără a se motiva în ce ar consta acesta, procurorul făcând referire la aspecte nerelevante și susținând că ar putea săvârși alte infracțiuni și ar putea influența martori sau părți, fără a exista probe în acest sens. Învinuitul R. este cercetat pentru aceleași fapte ca și inculpatul și cu toate acestea are doar calitatea de învinuit, chiar dacă este vorba de aceeași situație; tot ce a făcut inculpatul C. a făcut și învinuitul R., respectiv infracțiunea de trafic de valută. Pentru celelalte fapte presupus a fi comise în
2009 consideră că nu se mai poate susține că prezintă pericol social în acest moment la doi ani de la comiterea acestora. Pentru aceste motive consideră că inculpatul nu prezintă pericol social concret ca și condiție prev. de art. 148 lit. f
C.pr.pen.
Constată că în cauză s-a invocat și starea de recidivă a inculpatului, însă solicită a se avea în vedere că în acest moment starea de recidivă nu mai reprezintă un temei la luarea măsurii arestului preventiv, această condiție fiind scoasă din textul legal, cu o explicație logică și juridică a legiuitorului în sensul că nu poate fi avută în vedere decât la individualizarea pedepsei.
A se observa că în motivarea instanței de fond se arată că faptele sunt deosebit de grave și că au necesitat luarea măsurii preventiv, procurorul susținând că dosarul nu a fost înaintat instanței cu propunerea de arestare preventivă până la acest moment întrucât martorul Rad lipsea și nu putea fiaudiat, deși tot procurorul a arătat că această declarație a martorului Rad nu era așa de importantă în dosar, dar s-a așteptat ca acesta să se întoarcă din străinătate.
De asemenea, arată că în hotărârea instanței de fond se vorbește despre motive care nu au fost puse în discuția părților, reținându-se că se impune luarea măsurii arestului preventiv pentru că activitatea infracțională nu a fost clar stabilită, dar acesta nu a fost un motiv care să fi fost pus în discuția părților. S-a mai reținut în încheierea atacată și că se impune arestarea datorită materialului complex și pentru audierea martorului R. F., precum și faptul că trebuie stabilit cum a intrat inculpatul în posesia valutei și dacă mai posedă valută, însă nici aceste aspecte nu au fost discutate.
Învederează faptul că la fila 15 ultimul paragraf din dosarul instanței de fond se reține că în stare de libertate inculpatul va relua activitatea infracțională, va influența administrarea probelor în dosar și că aceste temeri sunt dovedite de atitudinea inculpatului. R. la acest aspect, arată că inculpatul a înțeles că are dreptul de a da sau de a nu da declarații, însă instanța de fond a apreciat alegerea inculpatului ca fiind un comportament ce justifică existența unor temeri că ar împiedica desfășurarea procesului penal dacă ar fi cercetat în stare de libertate. T. aceste aspecte învederate mai sus nu au fost puse în discuție în contradictoriu pentru a se da posibilitatea inculpatului de a formula apărări.
Cu privire la motivarea instanței de fond referitoare la neaudierea inculpatului, arată că la fila 16 paragraf 3 se motivează total pe lângă idei după părerea sa cu privire la acest aspect, nereținându-se că este obligatorie ascultarea inculpatului, atât conform doctrinei cât și conform practicii, pentru că audierea acestuia poate face utilă arestarea sa și, în plus, trebuie adus cu acea ocazie la cunoștința inculpatului ca va fi formulată propunere de arestare în ceea ce-l privește. Din declarația luată inculpatului nu rezultă aceste aspecte.
Pentru toate motive învederate solicită a se constata nulitatea încheierii penale, cu consecința admiterii recursului, casarea încheierii și respingerea propunerii. În subsidiar, solicită a se constata că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și respingerea propunerii de arestare preventivă a acestuia.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că în cauză în mod justificat instanța de fond a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului C. și a dispus arestarea acestuia pentru 29 de zile.
R. la cererea formulată de către apărătorul inculpatului C. O. I. privind trimiterea cauzei spre rejudecare, solicită a se constata că aceasta este nefondată, nefiind întrunite condițiile legale în acest sens.
Pe fond, apreciază că T. B.-N. în mod corect a apreciat actele de urmărire penală și a concluzionat că există indicii temeinice de săvârșire a infracțiunilor de trafic de minori și de deținere și punere în circulație de valori, ambele infracțiuni fiind sancționate cu pedepse mult peste 4 ani, prev. de art. 148 lit. f
C.pr.pen, iar lăsarea în libertate a acestuia ar prejudicia ordinea publică.
De asemenea, arată că starea de recidivă nu constituie temei pentru luarea măsurii arestului preventiv, dar dispozițiile art. 148 lit. f C.pr.pe au în vedere acest lucru la caracterizarea inculpatului, la persoana acestuia, în raport de diversitatea infracțiunilor comise și fișa de cazier a acestuia, inculpatul din dosar dovedind o persistență infracțională, existând astfeljustificat temerea că în stare de libertate ar comite alte infracțiuni. R. la celelalte dispoziții invocate în apărare, solicită a se constata că sunt nefondate și că exced cauzei.
Inculpatul C. O. I., având ultimul cuvânt, învederează faptul că în cursul anului 2009 a fost audiat în calitate de martor în dosarul privind pe numiții P. A. și M. L., unde a declarat că este nevinovat. De asemenea, arată că nu-l cunoaște pe numitul C. V. A., care este prieten foarte bun cu numitul P. și că nu înțelege de ce acesta a formulat acum plângere împotriva sa abia acum și a declarat că i-a oferit o femeie.
Solicită cercetarea în stare de libertate pentru a-și formula apărarea, având în vedere și că are doi copii minori, este căsătorit și de când a fost liberat condiționat în urmă cu 6 ani nu a mai comis alte infracțiuni și că a fost angajat în muncă.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr.77 pronunțată la 08 iulie 2011 de T. B.-N. s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de D. - B. T. B.-N., dispunându-se arestarea preventivă a inculpatului C. O. I. pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 08 iulie 2011, ora 1800 până la 05 august 2011, ora 1800. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt următoarele: Prin Rezoluțiile date de procuror la (...), (...), (...) și (...) (f. 6, 253-255, f. 297-299) s-a început urmărirea penală față de inculpatul C. O. I. zis „Buba";, iar ulterior, prin O. din 8 iulie 2011 (f. 310-314) a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de acesta, pentru săvârșirea infracțiunilor de: trafic de minori prev.de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, trafic de minori prev.de art.13 al.1 și 3, teza I (rap.la art.12 al.2 lit.a) din L.678/2001 (modificată), cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, punerea în circulație de monedă străină falsificată prev. de art.284 C. rap. la art. 282 alin. 2 C.pen, art.41 al.2 C.p, art. 37 lit. b Cod penal; înșelăciune prev. de art. 215 al. 1,2 și 3 C. art. 37 lit. b Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal. În esență, faptele reținute în sarcina inculpatului constau în aceea că în luna noiembrie 2009, a recrutat-o și transportat-o pe minora R. I. N. în baza unei înțelegeri prealabile cu numitul P. A. din B. (în prezent în executarea unei pedepse pentru fapte similare), pentru a o exploata prin întreținerea de relații sexuale cu un client găsit de acesta în persoana numitului O. I. zis „Ionel din Dumitra";, cu care minora a și întreținut relații sexuale, iar ulterior acestui fapt a primit de la partea vătămată minoră 200 lei din banii primiți de ea de la acest client. De asemenea, în cursul lunii ianuarie 2010 a recrutat-o pe minora M. A. C. din B. și a transportat-o până la restaurantul A. din cartierul V. pentru exploatarea ei prin întreținerea de relații sexuale contra cost, loc în care minora a întreținut relații sexuale cu numitul C. V. A., de la care inculpatul a primit pentru serviciile sexuale prestate de fată suma de 50 euro. Pe lângă cele două fapte de trafic de minori, descrise mai sus, se mai reține în sarcina inculpatului că la data de (...) a vândut unui investigator sub acoperire prin intermediul colaboratorului său autorizat, două bancnote din cupiura de 100 euro falsificate, cu prețul de 450 lei iar în data de (...), a remis cu titlu de preț, numitului L. G. din com. Petru R., sat B., suma de 1300 euro, în bancnote de 50 euro falsificate, în schimbul unui motoscuter marca „Malaguti Madison";, în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat verbal. În fine, acuzația de înșelăciune adusă inculpatului constă în aceea că la data de (...), a remis numitului L. G., în schimbul motoscuterului primit de la acesta, suma de 1300 euro în bancnote falsificate, păgubindu-l astfel cu contravaloarea motoscuterului. Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța a constatat că există probe și indicii temeinice, în sensul art. 143 Cod procedură penală, de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul C. O. I. a comis faptele pentru care este cercetat, în modalitatea descrisă în ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale și pe larg, în cuprinsul referatului înaintat de procuror. Sunt relevante sub aspectul infracțiunilor de trafic de minori comise în dauna părților vătămate minore R. I. N. și M. A. C. următoarele probe administrate până în acest stadiu al urmăririi penale: declarația părții vătămate R. I. N. f. 18-20 și f. 22-26, declarația numitului P. A. f. 55-57, Î. penală nr. 12/(...) a T.ui B.-N., prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. A. f. 41-44, declarația martorelor P. P. f. 67-69, procesul-verbal de confruntare din (...) între partea vătămată R. I. N. și P. A. f. 74-76, declarația părții vătămate M. A. C. f. 70-72, f. 73. R. la infracțiunile de punere în circulație de monedă străină falsă și înșelăciune, sunt relevante în sensul art. 143 Cod procedură penală următoarele probe: procesul-verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare, din (...) (f. 272), raportul din (...) întocmit de investigatorul sub acoperire cu numele de cod P. I. P. f. 273, R. de constatare tehnico-științifică grafică nr. 37.511/(...), întocmit de IPJ B.-N.-S. C. f. 280-296, declarația martorului O. C. F. f. 211-213, proces-verbal f. 214, declarația martorului lui C. R. f. 215, proces-verbal de control al autovehiculului condus de L. G. (Ford Mondeo, (...)) în care au fost găsite 21 de bancnote cu aceeași serie de identificare „. f. 217-219, însoțit de planșele fotografice f. 221-223, declarație L. B. S. f. 225, L. G. f. 227-229, B. G. M. f. 230, proces-verbal de recunoaștere după planșa fotografică f. 231-234, planșă fotografică f. 239-241, Raport de constatare tehnico-științifică grafică și tehnică a documentelor, nr. 143.193/(...), întocmit de IPJ-S. C., f. 334-342 (din care rezultă că 23 de bancnote toate cu seria V45397687405 și număr plăci de tipar M., sunt contrafăcute), declarațiile martorilor P. T. f. 317-319, B. F. f. 328-333. Raportat la probele enumerate mai sus instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală, dar și cele prev. de art. 5 alin. 1 lit. c din CEDO, în sensul existenței acelor motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat care în jurisprudența CEDO (cazul FOX, CAMPBELL și HARTLEY v UK) au fost definite ca acele fapte și informații care ar indica unui observator obiectiv că persoana respectivă ar fi putut săvârși faptele, iar această analiză trebuie făcută în raport de toate circumstanțele cauzei. În privința inculpatului C. O. I. sunt îndeplinite cumulativ și cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală. Astfel, pedepsele prevăzute de lege pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică. Faptele de natura celor de care este acuzat inculpatul sunt deosebit de grave, cauzează o reală tulburare socială în comunitatea locală și justifică o intervenție promptă din partea organelor judiciare, în contextul în care infracțiunile de crimă organizată au luat amploare în ultimul timp. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat în cazul LETELLIER vs Franța, că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția cel puțin pentru un timp. În cauza de față măsura arestării preventive este justificată, între altele, și de împrejurarea că activitatea infracțională care face obiectul dosarului nu a fost clar stabilită, fiind nevoie de administrarea unui material probator complex, din care să rezulte în mod clar și fără dubii, implicarea învinuitului R. T. F. și L. G. (ale căror declarații sunt contradictorii) în comiterea infracțiunii de punere în circulație de monedă străină falsă, modalitatea în care inculpatul C. O. I. a intrat în posesia valutei contrafăcute (potrivit rapoartelor de expertiză) dar și pentru a se stabili dacă mai deține valută contrafăcută (raportat la declarațiile martorului L. G., care a arătat că inculpatul avea cca 10000 euro). R. la infracțiunile de trafic de persoane, instanța a apreciat că prin lăsarea inculpatului în libertate există riscul ca acesta să reia comiterea acestor fapte, și să influențeze administrarea probelor sub acest aspect. Această temere există și este dovedită de poziția și atitudinea adoptată de inculpat pe durata anchetei (declarația martorei P. P. f. 68 verso). Pericolul concret pentru ordinea publică este relevat atât de antecedentele penale ale inculpatului, care rezultă din certificatul de cazier judiciar aflat la dosar f. 349, cât și de declarațiile părților vătămate și ale martorilor (declarația martorei R. L. R. f. 107, P. P. f. 67-69) care au evidențiat trăsăturile violente ale acestuia). Raportat la cele de mai sus, instanța a apreciat că interesul public de a se afla adevărul în cauză și de a se desfășura în bune condiții procesul penal, are prioritate față de interesul particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate (în acest sens cauza LABILA c/a Italia, din (...) în cadrul căreia instanța europeană a analizat aspectul oportunității detenției preventive). Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul solicitând admitereaacestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului. În motivarea recursului s-a arătat că a invocat ca motive de nelegalitate nemotivarea referatului parchetului de propunere a arestării preventive a inculpatului, neaudierea inculpatului înainte de formularea propunerii și folosirea unor elemente din faza actelor premergătoare care nu au fost cuprinse într-un proces-verbal de constatare. R. la pericolul pentru ordinea publică s-a arătat că unele fapte sunt din 2009 și că la această dată nu se poate susține că inculpatul mai prezintă pericol social concret în condițiile art.148 lit.f C.. Recursul declarat în cauză este nefondat. Potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a împiedica să comită o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia. Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat. Curtea reține că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpatul a comis o infracțiune este o condiție pentru luarea și menținerea măsurii preventive atunci când lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericolpentru ordinea publică ori există riscul de obstrucționare a justiției sau de sustrage a inculpatului de la procedurile judiciare. În ce privește pericolul pentru ordinea publică este evident că prin gravitatea lor deosebită și reacția publicului la săvârșirea lor, infracțiunile comise de inculpat pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie. Acest element poate fi apreciat ca pertinent și suficient, întrucât se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea inculpatului în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică. Pe de altă parte, ingerința în dreptul la libertatea persoanei nu este arbitrară, ci proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit prin luarea măsurii. Apărările inculpatului prin care a solicitat nulitatea referatului privind propunerea de arestare preventivă, neaudierea inculpatului înainte de întocmirea referatului și nelegalitatea unor probe administrate în faza actelor premergătoare, sunt nefondate. Astfel, din referatul parchetului (f. 2) și partea introductivă a hotărârii atacate rezultă că parchetul a argumentat în scris și oral în fața instanței de fond propunerea de arestare preventivă a inculpatului, în fapt și în drept. În egală măsură motivul de nelegalitate privind neaudierea inculpatului înainte de întocmirea referatului parchetului nu poate fi primit câtă vreme, în declarația dată în fața procurorului, după punerea în mișcare a acțiunii penale inculpatul a arătat că nu dorește să dea declarații în calitate de inculpat, acesta având aceeași atitudine și în fața instanței de fond cu prilejul judecării propunerii. În fine, nulitatea unor probe administrate în faza actelor premergătoare, poate fi invocată numai în fața instanței investită cu judecarea cauzei în fond, tribunalul limitându-se în cauza de față la aprecierea existenței indiciilor temeinice privind săvârșirea unei fapte penale și existenței unui pericol concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului. Or, în mod legal și temeinic tribunalul a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 și 148 lit. f C. dispunându-se arestarea preventivă a inculpatului. În afara motivelor invocate în recurs, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prevăzute de art.385/9 C., care să atragă casarea hotărârii atacate. Așa fiind, în temeiul art.385/15 pct. 1 lit. b C., Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat, obligându-l, conform art.192 pct.2 C., la 250 lei în favoarea statului reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial parțial în recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. O. I., fiul lui V. și Ana, născut la (...) în B. împotriva încheierii penale nr.77 din 08 iulie 2011 a T.ui B.-N.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli de judecată, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din 13 iulie 2911. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, C. I. V. V. A. V. G. GREFIER, T. G. Dact.V.V.A./Dact.H.C 4 ex./(...). Jud.fond.Lazăr M. V.
| ← Decizia penală nr. 1712/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 826/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
