Decizia penală nr. 1211/2011, Curtea de Apel Cluj

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)/a1

DECIZIA PENALĂ NR. 1211/R/2011

Ședința publică din 27 iulie 2011

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE : D. P.- judecător

JUDECĂTORI : I. M.

: M. B. G. : M. N.

Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V.

T.

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul S. A. împotriva încheierii penale f.n. din 19 iulie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 175 alin 1 lit i Cod penal raportat la art. 175 alin 1 lit i Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit a și art. 37 alin.1 lit a Cod penal, cauza având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat A. P. F., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestora.

Întrebat fiind de instanță, inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul inculpatului solicită în principal admiterea recursului, casareaîncheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv cu punerea în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate.

În cauză, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu mai subzistă în continuare iar altele noi nu au apărut. Lăsarea inculpatului în stare de libertate nu ar impieta desfășurarea procesului penal.

Lăsarea inculpatului în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică la momentul procesual actual.

Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat deinculpat ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Referitor la măsura arestării preventive, instanța a constatat că din probatoriul administrat în cauză până în prezent rezultă că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă în continuare.

Din actele de urmărire penală rezultă probe și indicii temeinice care justifică presupunerea că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat

și sunt incidente prevederile art. 148 lit a, d și f Cod procedură penală. S-a avut în vedere că, după comiterea faptelor, inculpatul a fugit în scopul evident de a se sustrage de la urmărirea penală, că acesta a comis cu intenție noi infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Menținerea stării de arest a inculpatului este conformă și cu scopul măsurii preventive, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, respectiv împiedicarea sustragerii de la procesul penal.

În final, se arată de reprezentantul parchetului că există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să se sustragă procedurilor judiciare, menținerea arestării acestuia fiind în concordanță și cu prevederile art. 5 paragraf 1 lit c din Convenție Europeană a Drepturilor Omului.

Inculpatul S. A. având ultimul cuvânt, solicită revocarea măsurii arestului preventiv pe motivul că este bolnav și are o operație la picior, iar în penitenciar nu a primit medicamente.

C U R T E A :

Prin încheierea penală f.n. din data de 19 iulie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în temeiul art. 160b Cod procedură penală raportat la art. 3002 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului S. A. (CNP 1., fiul lui R. și F., născut la data de (...) în Brăila, județul Brăila, domiciliat în Brăila, Calea Galați, nr.

237, județul Brăila, arestat preventiv, în prezent aflat la Penitenciarul Gherla)

și în consecință s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul din data de 06 iunie 2011 al P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș dat în dosarul nr.394/P/2011 a fost trimis în judecată inculpatul S. A. (CNP 1., fiul lui R. și F., născut la data de (...) în Brăila, județul Brăila, domiciliat în Brăila, Calea Galați, nr. 237, județul Brăila) pentru infracțiunea de omor calificat prev. de art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal și tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.

Inculpatul S. A. a fost cercetat în stare de arest preventiv. Prin încheierea penală nr.302 din 31 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...) a fost admisă propunerea formulată de P. de pe lângă

Tribunalul Maramureș și s-a dispus arestarea preventivă, în lipsă, a inculpatului pe o durată de 30 zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.27/U din 31 mai 2011. Prin încheierea penală din 03 iunie 2011 s-a dispus punerea în executare mandatul de arestare preventivă emis în lipsă pe numeleinculpatului și s-a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpat a fost pusă în executare începând cu data de 02 iunie 2011 pe o durată de 30 de zile, până la data de 01 iulie 2011, inclusiv.

În sarcina inculpatului s-a reținut prin rechizitoriu, în esență, faptul că la data de (...), în loc public din municipiul S. M. a suprimat prin înjunghierea cu briceagul, viața numitului F. A. I., iar după suprimarea vieții numitului F. A. I. a aplicat mai multe lovituri cu briceagul, în scopul suprimării vieții, părții vătămate F. G. M. asupra zonelor vitale ale corpului ei, context în care i-a cauzat acesteia leziuni traumatice primejdioase vieții ce au necesitat pentru vindecare 30-35 de zile de îngrijiri medicale.

După înregistrarea dosarului la instanță, procedând în conformitate cu prev. art.160 raportat la art.3001 Cod procedură penală, respectiv verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, la termenul din 08 iulie

2011, prin încheiere, instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

Referitor la măsura arestării preventive, instanța a constatat că din probatoriul administrat în cauză până în prezent rezultă că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă în continuare.

Potrivit dispozițiilor legale, măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar în raport de probațiunea administrată până în această fază procesuală, rezultă că nu există date din care să reiasă că măsura arestării preventive dispusă față de inculpat a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia.

Pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului s-a reținut că din actele de urmărire penală rezultă probe și indicii temeinice care justifică presupunerea că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat (art.143

Cod procedură penală) și sunt incidente prevederile art.148 lit. a, d și f Cod procedură penală. S-a avut în vedere că, după comiterea faptelor, inculpatul a fugit în scopul evident de a se sustrage de la urmărirea penală, că acesta a comis cu intenție noi infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Pericolul pe care lăsarea inculpatului în libertate îl prezintă pentru ordinea publică este circumstanțiat de natura infracțiunilor pe care se presupune că le-a comis, infracțiuni grave, îndreptate împotriva vieții, modalitatea de săvârșire, precum și de faptul că anterior a mai fost condamnat pentru fapte de natură penală, ceea ce justifică temerea că lăsat în libertate inculpatul ar putea comite fapte similare și în alte împrejurări, punând în pericol valori sociale esențiale ocrotite de legea penală.

Menținerea stării de arest a inculpatului este conformă și cu scopul măsurii preventive, astfel cum rezultă din dispozițiile art.136 Cod procedură penală, respectiv împiedicarea sustragerii de la procesul penal, având în vedere că după comiterea presupuselor fapte, inculpatul a fugit, fiind depistat de organele judiciare doar după câteva zile. Există astfel motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să se sustragă procedurilor judiciare, menținerea arestării acestuia fiind în concordanță și cu prevederile art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția europeană.

Toate acestea constituie motive pertinente care justifică privarea în continuare de libertate a inculpatului, dat fiind și faptul că lăsarea sa în libertate ar fi de natură să tulbure ordinea publică și să creeze un sentiment deinsecuritate, în condițiile în care este acuzat de comiterea unor fapte deosebit de grave.

Pentru motivele anterior arătate și constatând că nu au intervenit schimbări a împrejurărilor și temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, tribunalul a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul S. A. a declarat recurs, solicitând casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțareaunei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv cu punerea în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate.

Recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente.

Din actele de urmărire penală rezultă probe și indicii temeinice care justifică presupunerea că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat

și sunt incidente prevederile art. 148 lit a, d și f Cod procedură penală. S-a avut în vedere că, după comiterea faptelor, inculpatul a fugit în scopul evident de a se sustrage de la urmărirea penală, că acesta a comis cu intenție noi infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Astfel, în sarcina inculpatului s-a reținut prin rechizitoriu că la data de (...), în loc public din municipiul S. M. a suprimat prin înjunghierea cu briceagul, viața numitului F. A. I., iar după suprimarea vieții numitului F. A. I. a aplicat mai multe lovituri cu briceagul, în scopul suprimării vieții, părții vătămate F. G. M. asupra zonelor vitale ale corpului ei, context în care i-a cauzat acesteia leziuni traumatice primejdioase vieții ce au necesitat pentru vindecare 30-35 de zile de îngrijiri medicale.

Măsura arestării preventive a inculpatului satisface și exigențele art. 5

CEDO. Astfel, în sensul acestor dispoziții inculpatul a fost arestat în vederea aducerii lui în fața autorității judiciare competente existând motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune. În raport cu probele de la dosarul cauzei, existând suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis o infracțiune , măsura arestării preventive este justificată prin prisma aceleiași jurisprudențe.

Raportat la împrejurarea că măsura arestării preventive a inculpatului este justificată și prin prisma dispozițiilor art. 136 C.p.p. respectiv este necesară pentru împiedicarea sustragerii inculpatului de la procesul penal, având în vedere că după comiterea presupuselor fapte acesta a fugit, fiind depistat de organele judiciare doar după câteva zile. Există astfel motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să se sustragă procedurilor judiciare, menținerea arestării acestuia fiind în concordanță și cu prevederile art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția europeană.

În consecință, având în vedere dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p. recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

În temeiul art. 189 și 192 alin. 2 C.p.p. se va stabili onorariu avocațial și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. A., deținut în

Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 19 iulie 2011 a T.ui M..

Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpatul S. A. să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 27 iulie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G., D. P. I. M. M. B. M. N.fiind plecată în C.O. fiind plecată în C.O.semnează fiind plecată în C.O.sem-semnează președintele președintele instanței nează G. șef secție instanței V. M. H. P.

V. M.

Red.M.B. Dact.H.C./3. ex Jud.fond: A.S.-F.;

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1211/2011, Curtea de Apel Cluj