Decizia penală nr. 1216/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1216/R/2011
Ședința publică din 27 iulie 2011
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : D. P.- judecător JUDECĂTORI : I. M.
: M. B. GREFIER : M. N.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T. S. T. C., reprezentat prin P. - D. D.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații D. A. D., B. V., P. D., S. A., A. D., T. M., H. T. împotriva încheierii penale nr. 79/CC/ din 19 iulie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui B.-N., cauza având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, cu măsura arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul D. A. D. în stare de arest, asistat de apărătorul ales avocat C. A., din cadrul Baroului de avocați B.-N., lipsă delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat A. F., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, inculpatul B. V., în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat K. L., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, inculpatul P. D. în stare de arest asistat de apărătorul ales, avocat M. S., din cadrul Baroului de avocați B.-N., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat B. B., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, inculpatul S. A. în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat M. S., din cadrul Baroului de avocați B.-N., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat I. B., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, inculpatul A. D. în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat M. O. S., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, inculpatul T. M. în stare de arest,asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat A. M., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, inculpatul H. T. în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat C. C., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Apărătorii desemnați din oficiu ai inculpaților D. A. D., S. A., P. D. depun la dosar referatele privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariilor parțiale în cauză.
Întrucât D. A. D., S. A., P. D. au apărători aleși, se constată încetate mandatele apărătorilor desemnați din oficiu.
Întrebați fiind de instanță, inculpații D. A. D., H. T. și S. A. arată că își însușesc recursurile declarate de către apărătorii săi.
Apărătorul inculpatului P. D. depune la dosar un înscris emis de Ministerul Administrației și Internelor- I. de P. al J. B.-N.- P. de P. M., ca răspuns la adresa solicitată de instanță, respectiv dacă la data de 29 mai 2011 numitul P. D. a fost depistat în satul A. din comuna M., se comunică instanței că, datele relatate în raport au fost obținute în urma sesizării unor cetățeni, autoturismul cu numărul menționat aparține altei persoane care se aseamănă cu P. D., dar în urma verificărilor s-a stabilit că a fost vorba de o confuzie. Au existat sesizări că susnumitul a frecventat comuna M., dar acesta nu a fost depistat de organele de poliție.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul inculpatului D. A. D. solicită admiterea recursului, casareaîncheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, motivat de faptul că încheierea este netemeinică, instanța reținând o situație nereală în cauză.
În continuare se arată de apărătorul inculpatului că, dacă la alți inculpați s-a pus problema de a nu respecta obligațiile impuse în situația în care ei cunoșteau obligațiile, la inculpatul pe care îl apără se pune altă problemă, respectiv dacă a respectat anumite obligații pe care nici măcar nu le cunoștea. În analiza aspectelor invocate de parchet solicită să se aibă în vedere dispozițiile art. 144 și 145 alin. 2 Cod procedură penală unde se spune clar că inculpatului, în cazul în care i se impune o astfel de obligație, în speță de Curtea de A. C., i se comunică în aceeași zi încheierea judecătorului. Acest script emis de către judecător se comunică cu dovadă, un exemplar dându-i-se inculpatului, pentru a se putea depăși orice dubiu cum că acesta cunoaște sau nu dispozițiile impuse de către instanță.
Potrivit dispozițiilor art. 145 Cod procedură penală, obligația de a nu părăsi localitatea sau țara este însoțită obligatoriu doar de un set de 4 obligații, care sunt obligatorii. Obligațiile despre care vorbește parchetul, adică interdicția de a lua legătura unii cu alții, este impusă facultativ de instanță. Dacă instanța consideră că trebuie să impună cele 4 obligații, printre care și cea de a nu lua legătura unii cu alții, le ia facultativ, iar acel script prin care instanța impune aceste obligații trebuie obligatoriu comunicat, așa cum spune în art. 145 alin. 2/2 Cod procedură penală.
Legiuitorul a impus o procedură clară și unică de aducere la cunoștință a acestor obligații care impun anumite restricții a unor drepturi fundamentale. Una singură este procedura, se comunică o copie după minută, fapt pe care-l știau cei de la parchet, numai că s-au încurcat, pentru că unii au fost lăsați mai devreme, alții mai târziu. Prin această greșeală de procedură, sub aspect procedural s-a încălcat vădit textul de lege, iar această greșeală, „este îndreptată"; de către lucrătorul de la arest prin acel proces-verbal care nu se
știe dacă a fost semnat de către inculpat și chiar dacă ar fi fost semnat de inculpat nu respectă procedura legală și nu este apt să confirme instanței că inculpatul a luat la cunoștință în mod cert obligațiile prevăzute de către instanță.
Cu privire la acuzația că a încălcat obligația de a nu părăsi localitatea, această acuzație nu se susține pentru că nu s-a dovedit că i s-a comunicat strict procedural și i s-a adus la cunoștință acest aspect, iar orice modalitatea de a afla, sub aspect legal și raportat la cum este văzută această modalitate de comunicare a hotărârii, nu reprezenta o încălcare a obligațiilor impuse.
Apărătorul inculpatului B. V. solicită admiterea recursului, casareaîncheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive.
În continuare se arată de apărătorul inculpatului că măsura înlocuirii a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu arestarea preventivă, luată de parchet, o apreciază ca fiind nefondată și chiar excesivă raportat la împrejurările petrecerii evenimentului apreciat ca fiind încălcat cu rea-credință a obligațiilor instituire în sarcina inculpatului de Curtea de A. C.
S-a arătat de reprezentantul parchetului că, inculpatul a respectat întrutotul până la acel moment obligațiile instituite în sarcina sa. Acest lucru este corect, dar incomplet, pentru că și de la acel moment inculpatul și-a respectat obligațiile și în nici o împrejurare nu s-a petrecut vreo încălcare a lor.
Se apreciază de apărătorul inculpatului că, acest incident, izolat, recunoscut de inculpat, nu reprezintă nici o încălcare cu rea-credință în sensul condițiilor prevăzute expres de art. 145 alin. 3 Cod procedură penală care să justifice înlocuirea măsurii de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive. A fost un singur incident, recunoscut și de reprezentantul parchetului și care nu poate justifica o măsură atât de restrictivă de libertate precum arestarea preventivă.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Apărătorul inculpaților P. D. și S. A. solicită admiterea recursurilorinculpaților, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive luată față de aceștia.
În continuare, se arată de apărătorul inculpaților că, privitor la inculpatul P. D., toate sarcinile și obligațiile care urmau să-i fie impuse și pe care trebuia să le respecte, urmau să fie trasate abia a doua zi așa cum i s-a și comunicat cu ocazia eliberării din arest, de organele de poliție. De la acest moment acesta s-a conformat, a luat la cunoștință de obligațiile impuse în sarcina sa. De asemenea, se apreciază de apărătorul inculpatului P. D., că nu există rea-credință din partea inculpatului în ceea ce privește nerespectarea obligației stabilite în sarcina sa din moment ce chiar acesta a arătat că în percepția sa, a doua zi urma să se prezinte în fața organelor de poliție care trebuiau să-i traseze și să-i stabilească obligațiile impuse prin decizia C. de A. C.
În ce privește inculpatul S. A., apărătorul acestuia arată că, este real faptul că într-o anumită împrejurare ocazională, inculpații s-au aflat întâmplător în incinta aceluiași local, nu este negat acest aspect de către nici un inculpat, însă solicită a se avea în vedere faptul că întâlnirea lor a fost pur întâmplătoare, că nici unul dintre inculpați nu a încercat să ia legătura cu ceilalți. Din punctul lui de vedere o astfel de atitudine este evidentă și logică, întrucât dacă ar fi avut intenția să ia legătura între ei, nu ar fi făcut acest lucru, nu s-ar fi expus în cel mai cunoscut local din S. Băi, ar fi avut mai multe posibilități în secret, sau într-un loc mai puțin expus să ia legătura, să comunice, să încerce denaturarea anumitor probe.
Apărătorul inculpatului A. D. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive.
Este real faptul că într-o anumită împrejurare ocazională, inculpații s-au aflat întâmplător în incinta aceluiași local, nu este negat acest aspect de către nici un inculpat, însă solicită a se avea în vedere faptul că întâlnirea lor a fost pur întâmplătoare, că nici unul dintre inculpați nu a încercat să ia legătura cu ceilalți
Măsura înlocuirii a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu arestarea preventivă, luată de parchet, o apreciază ca fiind nefondată și chiar excesivă raportat la împrejurările petrecerii evenimentului apreciat ca fiindîncălcat cu rea-credință a obligațiilor instituite în sarcina inculpatului de
Curtea de A. C.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Apărătorul inculpatului T. M. solicită admiterea recursului, casareaîncheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive.
Se arată în continuare de apărătorul inculpatului că, se raliază la concluziile colegilor săi, solicitând a se avea în vedere și declarația dată în fața instanței de către inculpatul T., iar concluziile sunt de admiterea recursului.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Apărătorul inculpatului H. T. solicită admiterea recursului, casareaîncheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive.
Se apreciază că, starea de fapt reținută în sarcina acestui inculpat cu titlu de argumentație în favoarea măsurii care se propune, este extrem de diluată și nu este de natură să conducă la fundamentarea cererii de înlocuire a măsurii. Se arată în propunerea parchetului că în anumite intervale de timp inculpații s-au aflat la aceeași masă, sau în același loc din club, fie la discuții, ocazie cu care mai mulți dintre ei consumau băuturi alcoolice, fie pentru a dansa. În apărarea inculpatului, se arată de apărătorul acestuia că, nu rezultă de nicăieri că acesta s-ar fi deplasat la un local de alimentație publică cu scopul de a se întâlni cu ceilalți inculpați, cu alte persoane, tocmai pentru a purta discuții de natură a denatura sistemul probatoriu aflat în dosarul de urmărire penală, că finalmente acesta este scopul pentru care s-a și luat și măsura obligării de a nu părăsi localitatea și de a nu lua legătura cu ceilalți, tocmai ca să rămână valide probele care au fost administrate în cauză și să nu fie afectate, să nu fie denaturate, degradate în nici un mod prin acțiunea celor care se întâlnesc.
Se arată de apărătorul inculpatului că, probele care au fost administrate în această cauză nu au fost de natură să detecteze ori să stabilească reaua- credință privind încălcarea obligațiilor impuse de către instanță și în aceste condiții, în mod evident, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 145 alin.
3 Cod procedură penală pentru a se putea dispune înlocuirea măsurii cu una mai restrictivă.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor formulate deinculpați ca fiind nefondate, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. În continuare se arată de reprezentantul parchetului că, s- a luat față de aceștia următoarele obligații: să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori sunt chemați; să se prezinte la poliția localității de domiciliu ori de câte ori sunt chemați; să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței sa organului de urmărire penală, după caz; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; să nu intre în legătură cu ceilalți inculpați din dosar, cu martorii, părțile vătămate, punându-li-se în vedere faptul că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau a obligațiilor ce le-au fost stabilite, se poate lua față de aceștia măsura arestării preventive. Cu toate acestea, inculpații P. D., B. V., D. A. D. și S. A. au încălcat cu rea-credință măsura obligării de a nu părăsi localitatea stabilită de instanța de judecată prin deplasarea în alte localități, respectiv inculpații D. A. D., S. A., A. D., H. T. și T. M. au încălcat fiecare cu rea-credință obligația de a nu lua legătura cu ceilalți inculpați.
Se arată, cu privire la apărările inculpatului P. D., că și în procesul- verbal încheiat cu primirea comunicării hotărârii judecătorești erau specificate obligațiile sale în parte, în plus inculpatul însuși afirmă că unul din polițiștii Arestului IPJ B. i-a învederat faptul că nu are voie să părăsească localitatea, astfel că, cu atât mai mult inculpatul trebuia să adopte conduita de a respecta dispozițiile instanței de recurs. S. că autoturismul în care se afla inculpatul trebuia oprit în trafic sau urmărit de către organele de poliție, este neîntemeiată, raportat la conținutul raportului oficial întocmit, din care reiese că polițistul respectiv investiga un accident de circulație, fiind preocupat deci de efectuarea de cercetări, împrejurare în care l-a văzut pe inculpat, iar afirmația că actul întocmit nu este opozabil inculpatului este de asemenea neîntemeiată, raportat la faptul că, constatările au fost efectuate de organele de poliție, abilitate în a sesiza încălcările dispozițiilor legale, și că inculpatul trebuia să nu creeze nici un fel de situație care ar stârni suspiciuni asupra comiterii de fapte nepermise de lege sau de autoritățile judiciare.
Interdicția de a părăsi localitatea M. excludea prezența sa în localitatea I.
M. și invers.
Cu privire la apărările inculpatului D. A. D., reprezentantul parchetului arată că, deși acesta avea stabilită obligația de a nu părăsi limita teritorială a orașului S.-Băi, acesta a încălcat obligațiile stabilite prin hotărârea instanței de recurs. N. în această manieră, inculpatul și-a asumat riscul de a se lua împotriva sa măsura arestării preventive.
De asemenea, solicită a se avea în vedere reaua-credință a inculpaților, confirmată de faptul că, cu ocazia instrumentării recursului s-a pus în discuție alternativă luării măsurii preventive de a nu părăsi localitatea, cu obligațiile aferente, astfel că nu se poate afirma că erau în necunoștință de cauză asupra existenței posibilității instituirii acesteia.
Raportat la starea de fapt și la încălcarea de către inculpații D. A. D., S. A., H. T., A. D., T. M. a obligației de a nu lua legătura unii cu alții, apărările inculpatului D. A. D., în sensul că nu putea evita întâlnirea cu coinculpații, întrucât este administratorul localului respectiv, iar coinculpații erau clienți pe care trebuia să-i servească, și că întâlnirea nu a avut drept scop obstrucționarea cercetărilor, nu pot fi primite, acesta trebuia să evite orice acțiune sau activitate în care era posibilă interacțiunea de orice fel cu inculpații, inclusiv cea de servire a clienților și să desemneze o altă persoană care să-l înlocuiască, așa cum de fapt a procedat pe perioada arestării sale preventive, când de clubul respectiv s-a ocupat asociatul său, martorul S. E.
Nu poate fi primită apărarea inculpaților că era singurul local din orașul S.-Băi, și doreau să-l frecventeze pentru a ieși și a consuma băuturi alcoolice, dat fiind faptul că inculpații trebuiau să conștientizeze faptul că se află într-o situație specială, că singurul motiv pentru care se află în libertate este clemența instanței, și că trebuie să își revizuiască conduita potrivit dispozițiilor instanțeide recurs, evitând orice împrejurare riscantă.
Cu privire la apărările inculpatului S. A., în sensul că nu și-a dat seama că face o greșeală, pentru că anterior se mai deplasase în B.- deși pentru acea dată obținuse acordul procurorului, și că s-a gândit să meargă personal să îl caute pe procuror, pentru a obține aprobarea în a se deplasa la o nuntă, fără a mai aștepta aprobarea telefonică a acestuia, este neîntemeiată, atâta vreme cât nu reușise contactarea procurorului pentru a obține acordul acestuia în a părăsi localitatea, inculpatul era obligat să nu părăsească orașul S.-B. De asemenea, este de menționat faptul că a fost interceptat de organele de poliție în partea opusă celei de origine a orașului B., și nicidecum în zona sediului Parchetului de pe lângă T. B.-N.
Nu se poate reține buna-credință a inculpaților, în contextul aspectelor reținute, pentru că aceasta presupune motive temeinice de nerespectare a obligațiilor instituite de autoritățile judiciare, ceea ce nu este cazul în speță, mai ales că încălcările au fost însoțite de amenințări la adresa persoanelor careau dat declarații în defavoarea inculpaților, iar în cazul inculpatului A. D., a fost însoțită și de agresarea fizică a numitului H. C., comiterea acestor fapte în public denotând nepăsarea față de autoritățile judiciare, precum și scopul urmărit, respectiv intimidarea tuturor persoanelor care ar fi dispuse să declare nefavorabil la adresa inculpaților.
Reaua-credință nu se analizează doar raportat la obstrucționarea cercetărilor de către inculpați, sau la comiterea de fapte ilicite, ci și la atitudinea acestora de sfidare a autorităților judiciare ale statului, prin încălcarea obligațiilor instituite, și la conduita de urmare a propriilor reguli, ceea ce denotă absența vreunei intenții de resocializare.
Instanța a apreciat că legiuitorul, prin dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. a1
Cod procedură penală, a dorit să sancționeze comportamentul unei persoane care sfidează autoritatea statală, neconformându-se obligațiilor impuse printr-o hotărâre judecătorească, neprevăzând altă condiție pentru a se lua măsura arestării preventive în acest caz, decât încălcarea cu rea-credință, a măsurii obligării de a nu părăsi țara ori obligațiile care îi revin pe durata acestor măsuri, alături de îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 143 Cod procedură penală.
Dispozițiile art. 145 alin. 2 Cod procedură penală, invocate în drept, prevăd că în cuprinsul ordonanței sau încheierii prin care se ia măsura obligării de a nu părăsi țara sunt menționate expres obligațiile pe care inculpatul trebuie să le respecte și i se atrage atenția acestuia că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Probele aflate la dosarul cauzei indică faptul că inculpații au încălcat dispozițiile instanței de recurs, în acest sens solicită respingerea recursurilor declarate de către aceștia ca fiind nefondate.
Inculpatul D. A. D. având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate și arată că nu este vinovat de încălcarea vreunei obligații.
Inculpatul B. V. având ultimul cuvânt, solicită punerea sa în stare de libertate, achiesând la concluziile apărătorului său, arătând că nu a încălcat cu rea-credință obligația instituită în sarcina sa, fiind un caz izolat.
Inculpatul P. D. având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, achiesând concluziilor apărătorului său.
Inculpatul S. A. având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, arătând că nu este vinovat pentru că s-a întâlnit cu ceilalți inculpați, arătând că atunci când s-a deplasat la B. a fost pentru a-l căuta pe procuror.
Inculpatul A. D. având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul T. M. având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, arătând că nu este vinovat de incidentul petrecut.
Inculpatul H. T. având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
C U R T E A:
Prin încheierea penală nr. 79/CC/ din 19 iulie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N. s-a admis propunerea formulată de procurorul din cadrul DIRECȚIEI DE I. A C. O. ȘI T. - B. T. B.-N., privind înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive pentru fiecare dintre inculpații: D. A. D., B. V., P. D., S. A., A. D., T. M. ȘI H. T. și în consecință, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților D. A. D., fiul lui M. S. și E., născut la (...) în București, domiciliat în orașul S.-Băi, str. S., bl.2,sc.A, et.4, ap.5, jud. B.-N., CNP 1.; B. V., fiul lui I. și L., născut la (...) în M., jud. B.-N., având CNP 1., domiciliat în com. M. nr. 1331, jud. B.-N., ffl. în com.I. M. nr.837, bl.5, ap.13, jud. B.-N. și M. nr.207 ap.12, jud. B.-N.; P. D., fiul lui A. și F.-D., născut la (...), în comuna R., județul B.-N., domiciliat în comuna R. nr. 171, jud. B.-N., CNP 1.; S. A., fiul lui A. și Ana, născut în anul
1982, luna mai, ziua 30, în N., jud. B.-N., domiciliat în orașul S. Băi, str.
Lalelelor nr.1, f.f.l. str. S. bl. G., ap. 2 parter, jud. B.-N., CNP - 1.; A. D., fiul lui D. și I., născut la (...), în S.-Băi, jud. B.-N., CNP 1., cu domiciliul în oraș S.-Băi, str.Someșului nr.5/A, jud. B.-N.; T. M. fiul lui C. și L., născut la (...), în N., jud. B.-N., CNP 1., domiciliat în oraș S.-Băi, cartier V. B. - str. Muncelului nr.240, jud. B.-N. și H. T., fiul lui T. și C., născut la data de (...) în N., jud. B.- N., CNP 1., domiciliat în orașul S.-Băi, str.Alunilor nr.3, jud. B.-N., cercetați în dosarul nr.75D. al Direcției de I. a C. O. și T.-B. T. B.-N., pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatelor de arestare preventivă.
S-a dispus emiterea în mod corespunzător a mandatelor de arestare preventivă.
S-a stabilit onorariu avocațial din oficiu în sumă de 300 lei, în favoarea av.C. Cudrec C., suportat din fondurile M.ui Justiției și Libertăților
Cetățenești.Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin referatulprocurorului de la D. de I. a C. O. și T.-B. T. B.-N., s-a solicitat înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive în ceea ce îi privește pe inculpații S. A., D. A. D. zis „Bocănilă", A. D. zis „D. Bența", P. D. zis „Kempes", T. M. zis „Max", H. T., B. V. zis „Ceapă", arătându-se că prin rezoluția/procesul verbal din 19 ianuarie 2011 s-a început urmărirea penală față de numitul S. A. zis „Sandu", fiul lui A. și Ana, născut la (...) în N. cu domiciliul in orașul S.-Băi, str. Lalelelor nr.l, ffl str.S. la blocul de
garsoniere, ap.2, parter, CNP 1., pentru săvârșirea infracțiunilor {
"http://prev.de"|: art. 2 al 1 din L. 143/20008 (modif. prin OUG nr.6/2010);art. 2 al 2 din L. 143/20008 (modif. prin OUG nr.6/2010) cu aplic.art.41 al.2
Cp și art.4 al.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp., prin rezoluția/procesul verbal din 19 ianuarie 2011 s-a început urmărirea penală față de numitul D. A. D. zis „Bocănilă", fiul lui M. S. și E., născut la (...) în
București, domiciliat în orașul S.-Băi, str. S., bl.2, sc.A, et.4, ap. 5, CNP 1., pentru săvârșirea infracțiunilor { "http://prev.de"| art.2 al.l din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al.2 Cp, art.4 al.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp, art.5 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp și art.4 al.l din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al.2 Cp., prin rezoluția/procesul verbal din 19 ianuarie 2011 s-a început urmărirea penală față de numitul A. D. zis „Bența", fiul lui D. și I., născut la (...), CNP 1., cu domiciliul în oraș S.-Băi, str. Someșului nr.5/A, pentru comiterea infracțiunilor { "http://prev.de"| art.5 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp și art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp., prin rezoluția/procesul verbal din 19 ianuarie 2011 s-a început urmărirea penală față de numitul P. D. zis „Kempes", fiul lui A. și F.-D., născut la (...), în comuna
R., județul B.-N., cu același domiciliu nr. 171, CNP 1., pentru comiterea
infracțiunilor { "http://prev.de"| }art. 2 al 2 din L. 143/20008 (modif. prin OUG nr.6/2010) cu { "http://aplic.art.41"|aplic.art.41} al.2 Cp și art.4 al.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp., prin rezoluția/procesul verbal din 19 ianuarie 2011 s-a început urmărirea penală față de numitul T. M., fiul lui C. și L., născut la (...), în N., CNP 1., domiciliat în oraș S.-Băi, cartier V. B., str. Muncelului nr.240, pentru comiterea infracțiunilor { "http://prev.de"| art.5 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp și art.4 al.2 din Legea nr.
143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp., prin rezoluția/procesul verbal din 19 ianuarie 2011 s-a început urmărirea penală față de numitul H. T., fiul lui T. și C., născut la data de (...) în N., CNP 1., domiciliat în orașul S.-Băi, str.Alunilor nr.3, pentru comiterea infracțiunilor { "http://prev.de"| art.5 din Legea nr.
143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp și art.4 al.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp., prin rezoluția/procesul verbal din 19 ianuarie 2011 s-a început urmărirea penală față de numitul B. V., zis „Ceapă", fiul lui I. și L., născut la (...) în M., având CNP 1., domiciliat în corn. M. nr. 1331, jud. B.-N., ffl în com.I. M. nr.837, bl.5, ap.13 și M. nr.207 ap. 12, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc { "http://prev.de"| art. 2 al 2 din
L. 143/20008 (modif. prin OUG nr.6/2010), cu {
"http://aplic.art.41"|aplic.art.41 }al.2 Cp, introducere în țară de droguri de mare risc { "http://prev.de"| art. 3 al 2 din L. 143/20008 (modif. prin OUG nr.6/2010) cu { "http://aplic.art.41"|aplic.art.41} al.2 Cp și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, { "http://prev.de"| art.4 al.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp.
S-a mai arătat că prin ordonanțele procurorului nr. 75 D. din 24 ianuarie 2011 s-a dispus reținerea învinuiților S. A., D. A. D. zis „Bocănilă", A. D. zis „D. Bența", P. D. zis „Kempes", T. M. zis „Max", H. T., B. V. zis
„Ceapă" și alți 5 învinuiți și s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de aceștia. In cursul zilei de 24 ianuarie 2011 inculpații S. A., D. A. D., A. D., P. D., T. M., H. T., B. V. ș.a. au fost prezentați T.ui B.-N. cu propunere de arestare preventivă, care a fost însușită prin încheierea penală nr.8 din 24 ianuarie 2011, pronunțată în dos.nr. (...).
R. declarate de cei 7 inculpați împotriva măsurii arestării preventive au fost respinse de Curtea de A. C. prin încheierea penală nr. 134/R/2011 din (...), pronunțată în același dosar nr. (...). Prin încheierea penală nr.l7/CC/2011 din (...) a T.ui B.-N., măsura arestării preventive a fost prelungită față de cei 7 inculpați, până la data de 22 martie 2011. R. declarate de inculpați împotriva acestei încheieri penale au fost respinse de Curtea de A. C. prin încheierea penală nr.215/R/2011. Prin încheierea penală nr. 31/CC/2011 din 17 martie
2011 a T.ui B.-N. s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive față de inculpații S. A., D. A. D., B. V., P. D., H. T., A. D. și T. M., pe o durată de 30 zile.
Ulterior luării măsurii arestării preventive, în timpul cercetărilor, față de inculpați au fost extinse cercetările și pentru alte acte materiale componente ale infracțiunilor continuate pentru care au fost arestați sau pentru comiterea a noi infracțiuni, după cum rezultă din ordonanțele de extindere a cercetărilor emise de procuror aflate la dosarul cauzei.
Prin referatul cu propunere de prelungire a duratei arestării preventive a inculpaților, din 15 aprilie 2011, s-a propus T.ui B.-N. prelungirea măsurii arestării preventive față de toți cei 8 inculpați arestați, iar prin încheierea penală nr. 46/CC/2011 din 18 aprilie 2011 a T.ui B.-N. această propunere a fost admisă în sensul dispunerii prelungirii față de inculpații S. A., C. P.-T., D. A. D., B. V., P. D., H. T., A. D. și T. M. R. declarate de către cei 8 inculpați rămași arestați la data formulării propunerii, au fost respinse de către Curtea de A. C. a) să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori sunt chemați; b) să se prezinte la poliția localității de domiciliu ori de câte ori sunt chemați; c) să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței sau organului de urmărire penală, după caz; d)să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;e) să nu intre în legă tură cu ceilalți incul pați din dosar , cu martorii (și cu părțile vătămate-în î.p. 809/R/2011) din cauză.
D. cum rezultă din încheierile penale nr. 809/R/2011 și 81 l/P/2011 ale
C. de A. C., celor 7 inculpați li s-a pus în vedere și li s-a atras atenția chiar de către instanță că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau a obligațiilor ce le-au fost stabilite, se poate lua față de aceștia măsura arestării preventive.
Cu toate aceste atenționări, inculpații au încălcat obligațiile stabilite de instanță după cum urmează:
1. a) Deși inculpatul P. D. zis „Kempes" avea stabilită obligația de a nu părăsi limita teritorială a localității R., unde își are domiciliul, în data de 20 mai 2011 în jurul orelor 21 acesta s-a deplasat în comuna M. unde s-a întâlnit cu numita S. P.-R., cu care a purtat mai multe discuții și pe care în jurul orelor
22:30-23 a invitat-o la restaurantul aparținând SC „Octogon Serv" SRL, situat în centrul satului M. In acest local se aflau mai multe persoane printre care și numitul M. J. D., cercetat în dosarul nr. 75 D. în calitate de învinuit pentru săvârșirea infracțiunii { "http://prev.de"| art.4 al.2 din Legea nr. 143/2000
(modificată), care stătea la o masă împreună cu numitul B. O. D. ce inculpatul
P. D. s-a așezat la o masă împreună cu S. P.-R., și-a îndreptat privirea spre învinuitul M. J.-D. și a zis „. să iasă afară". Dându-și seama că s-a referit la el, învinuitul M. J. D. și-a luat haina și a plecat din local. b)- în data de (...), deși inculpatul P. D. zis „Kempes" avea stabilită obligația de a nu părăsi limita teritorială a localității R., unde își are domiciliul, inculpatul s-a deplasat pe raza localității M., însă în timp ce se reîntorcea cu un autoturism marca BMW cu număr de înmatriculare (...) dinspre satul M. spre satul R., a fost văzut în jurul orelor 16 pe raza satului A., pe DN 17D în zona trecerii la nivel cu calea ferată de la intrarea în satul A., de un agent de poliție care efectua o constatare cu privire la un accident de circulație petrecut în zonă.
Deși inculpatul B. V. zis „Ceapă" avea stabilită obligația de a nu părăsi limita teritorială a localităților M. și I. M., în seara zilei de 27 mai 2011 în jurul orelor 22 , acesta s-a deplasat în orașul S.-Băi la barul denumit „." - situat mai în sus de sediul P. în zona stațiunii balneare a acestui oraș, mult în lateral stânga față de drumul național 17D pe care se face deplasarea dinspre localitatea I. M. spre localitatea M. și invers - local în care s-a așezat la pe un scaun de lângă bar. D. ce a observat că la o masă din local se afla învinuitul C. T. ( fiul lui P. și S. născut la (...)), inculpatul 1-a chemat la el zicându-i să le transmită prietenilor săi - referindu-se la cei care au dat declarații împotriva lui - să strângă niște bani pentru că el, ca să iasă din pușcărie, a plătit bani, iar după ce învinuitul C. T. a mers la inculpat, acesta a mai discutat cu el încă aprox. două-trei minute probabil pe aceeași temă, cu această ocazie învinuitul angajându-se față de inculpat că le va transmite prietenilor săi mesajul acestuia.
3.a) Deși inculpatul D. A. D. zis „Bocănilă" avea stabilită obligația de a nu părăsi limita teritorială a orașului S.-Băi, unde își are domiciliul, în data de
2 iunie 2011 acesta s-a deplasat în orașul N., iar în jurul orelor 17 a fost depistat de organele de poliție în zona stadionului Progresul N. din acest oraș și în momentul în care i s-a cerut să prezinte cartea de identitate, inculpatul a declarat că nu o deține asupra sa, astfel că a fost condus la sediul P. orașului N., unde a fost identificat pe baza sistemului electronic de evidență a populației, stabilindu-se că este posesorul cărții de identitate seria XB nr. 1. și are CNP-ul 1., ocazie cu care a declarat că se află sub supraveghere judiciară dar nu i s-a adus la cunoștință că nu are dreptul de a părăsi localitatea dedomiciliu - afirmație mincinoasă făcută cu scopul de a scăpa de riscurile la care s-a supus prin încălcarea obligațiilor stabilite de instanță. b) Deși inculpatul D. A. D. zis „Bocănilă" avea stabilită obligația de a nu intra în legătură cu ceilalți inculpați din dosar, în noaptea de 4/5 iunie 2011 s- a deplasat la clubul B. aparținând SC B.s SRL S.-Băi, unde a luat legătura cu inculpații S. A., A. D., H. T. și T. M. împreună cu care a stat mai multe ore în același local - în anumite intervale de timp cu ceilalți inculpați chiar la aceeași masă sau în același loc din club iar alteori grupați câte doi-trei fie la discuții
(ocazie cu care mai mulți dintre ei consumau și băuturi alcoolice) fie pentru a dansa.
4. în cursul serii de 4 iunie 2011 și al nopții de 4/5 iunie 2011, deși
știau că aveau stabilită obligația de a nu intra în legătură cu ceilalți inculpați din dosar, inculpații D. A. D. zis „Bocănilă", S. A., A. D., H. T. și T. M. s-au deplasat fiecare la clubul B. din S.-B. Mai întâi au mers în local primii 2 inculpați care au stat un timp la aceeași masă și în timp ce consumau băuturi, au purtat diferite discuții între ei sau cu alți tineri ce mai erau împreună cu ei, încălcând astfel obligația de a nu lua legătura unul cu celălalt.
In jurul orelor 23-24, în local a sosit și învinuitul H. C., însoțit de martorul J. T. ambii din S.-Băi- cel dintâi fiind audiat în dosar la data de 23 ianuarie 2011 cu privire la comiterea infracțiunii de cumpărare/deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu în care a descris împrejurările în care a cumpărat, deținut și consumat substanța așa-numita „. de baie" conținând mefedronă, făcând referire la toate persoanele implicate - inclusiv la inculpații A. D. și T. M. Î. H. C. și martorul J. T. au comandat câte o bere, stând sau dansând în zona barului localului. D. un timp, în local au venit și inculpații A. D., H. T. și T. M., însoțiți de câte o fată, care în anumite intervale de timp au stat la aceeași masă, consumând împreună băuturi. Apoi, inculpatul A. D. a stat un timp la masă cu inculpații D. A. D. zis „Bocănilă" și
S. A., cel dintâi consumând băuturi alcoolice. La un moment dat, în jurul orelor 2, profitând de îngăduința manifestată de instanța de judecată prin neimpunerea interdicției, fiecăruia dintre inculpați, de a lua legătura și cu învinuiții sau cu alte persoane audiate în dosar în calitate de făptuitor și nu doar cu ceilalți inculpați, inculpatul T. M. s-a apropiat de înv. H. C., 1-a prins cu o mână de după cap și 1-a întrebat de ce se uită urât la el, la care învinuitul i-a răspuns că nu se uită urât și nu are nicio problemă cu el. In urma acestui răspuns inculpatul T. M. a plecat înapoi la masa la care stătea, împreună cu A. D., dar după câteva minute la învinuit a venit inculpatul A. D., care 1-a întrebat ce probleme are cu inculpatul T. M., învinuitul răspunzându-i că nu are nicio problemă cu acesta. Inculpatul A. D. a plecat la rândul său la masa la care stătea cu inculpații T. M. și H. T., dar după alte câteva minute inculpatul T. M. a revenit la învinuitul H. C., pe care 1-a amenințat că dacă are treabă cu A. D. îl omoară, „chiar de-ar fi să stea el 10 ani la pușcărie"- ceea ce denotă o înțelegere între inculpații A. D. și T. M. de a-l șicana și înfrica pe învinuitul H. C. pentru faptul că a dat declarație prin care îi acuza de comiterea unor infracțiuni- la care învinuitul i-a răspuns că nu are nicio problemă cu niciunul dintre ei, fapt pentru care inculpatul T. M. a plecat din nou la masa la care stătea el.
Până în jurul orelor 3:30-4:00 dimineața, învinuitul H. C. a stat în local împreună cu martorii J. T., C. I., A. M. ș.a., fără să mai fie abordat de către vreunul dintre inculpați, consumând în acest timp încă o bere.
In jurul orelor 3:30-4:00 dimineața, învinuitul H. C. s-a dus singur la toaleta localului și imediat după el a intrat în toaletă inculpatul A. D., care 1-a întrebat pe învinuitul H. C. „. că nu ne vom întâlni singuri la baie sau în alt loc încât să nu ne vadă nimeni?". învinuitul a întrebat la rândul său pe inculpat ceare cu el, însă în loc de răspuns inculpatul a încercat să-l lovească cu pumnul, însă învinuitul s-a ferit și a încercat să se îndrepte spre ușa de ieșire din toaletă. Observând că învinuitul vrea să iasă, inculpatul A. D. 1-a prins din spate de tricoul cu care era îmbrăcat și 1-a tras înapoi, iar când învinuitul s-a întors cu fața spre el, inculpatul, în timp ce afirma că nu are nicio treabă cu el,
1-a lovit pe învinuitul H. C. cu capul în gură. întrucât învinuitul, de durere s-a aplecat, inculpatul 1-a prins cu o mână din zona gâtului și 1-a ridicat în sus încât nu mai ajungea cu picioarele jos (învinuitul fiind slăbuț, cu greutatea de cea 55 kg) iar cu cealaltă mână inculpatul i-a aplicat învinuitului două palme peste față, timp în care îl întreba de ce a dat declarație și îi spunea învinuitului că vor urma „Didu" și „Sfârcu" - adică învinuiții P. O. și C. T. - după care, văzând că îi curge sânge, tare, din zona gurii, inculpatul 1-a lăsat pe învinuit, încât acesta a ajuns cu picioarele jos și i-a spus să se spele cu apă pe gură. In timp ce învinuitul se spăla deasupra chiuvetei, inculpatul i-a cerut să nu-l reclame la poliție, amenințându-1 că dacă îl dă la poliție o să-l omoare, iar pentru a scăpa de o nouă agresiune din partea inculpatului, de care îi era foarte frică, învinuitul i-a răspuns că nu o să-1 reclame la poliție. Inculpatul i- a cerut învinuitului ca după ce iese din baie, în caz că va fi întrebat de ce-i curge sânge din gură să răspundă că a căzut în baie și s-a lovit, învinuitul acceptând să facă asta din cauză că îi era frică de inculpat. In acele momente a intrat în toaleta localului martorul J. T., care 1-a văzut pe învinuit plin de sânge pe față și pe tricou - realizând că a fost bătut de inculpat - și 1-a auzit pe acesta din urmă când îi cerea învinuitului să nu „îl toarne la poliție" și să mintă că a căzut în baie. D. ce au ieșit din toaletă, inculpatul 1-a condus pe învinuit la el la masă unde i-a oferit de băut, cerându-i să nu îl reclame la organele de poliție, învinuitul răspunzându-i, de teamă, că nu îl va reclama.
Acest incident a avut loc pe fondul unei mai vechi nemulțumiri a inculpatului A. D. față de învinuitul H. C., exprimate de cel dintâi la scurt timp după ce a fost pus în libertate, cu ocazia cererii de restituire a unei perechi de ochelari de soare pe care inculpatul i-i dăduse învinuitului înainte de a fi arestat, când inculpatul i-a făcut semn de avertisment cu degetul arătător și i-a spus că nu o să-i fie ușor.
5. Deși inculpatul S. A. avea stabilită obligația de a nu părăsi limita teritorială a orașului S.-Băi, unde își are domiciliul, în data de 16 iunie 2011 în jurul orelor 14:30 acesta, profitând de aceeași deficiență manifestată de instanța de recurs în ceea ce privește interdicțiile stabilite în sarcina inculpaților în momentul punerii lor în libertate prin î.p.nr. 809/R/2011 din
(...) în sensul că nu le-a fost stabilită și interdicția de a lua legătura cu învinuiții din dosar ci le-a fost impusă doar obligația de a nu lua legătura cu ceilalți inculpați, s-a deplasat împreună cu învinuitul A. G. zis „Ghiță Munteanu" în municipiul B. fără a avea acordul procurorului care efectuează urmărirea penală în dosar, iar în jurul orelor 15:15 a fost depistat de organele de poliție din cadrul SCCO B.-N. pe strada I. în zona imobilului cu nr.12 și în momentul în care a fost depistat, inculpatul a declarat că a venit în B. pentru al căuta pe procurorul L. pentru a-i cere acordul să participe la o nuntă ce urmează să aibă loc în data de 18 iunie 2011 la un local din B., dar nu a anunțat pe nimeni cu privire la plecarea sa din S.-băi „pentru că nu și-a dat seama
Inculpatul P. D., prezent în instanță, a declarat că starea de fapt reținută de procuror este reală, dar că nu a știut că nu are voie să părăsească localitatea R., pentru că a doua zi urma să se prezinte la postul de poliție pentru a i se stabili programul de supraveghere, crezând că din acel moment curg obligațiile sale. A precizat că într-adevăr, a afirmat în localul public respectiv că „. să iasă afară";, dar că nu a amenințat și nu a bătut pe nimeni.
A mai arătat că a i s-a comunicat dispozitivul hotărârii C. de A. C., prin care era obligat să nu părăsească localitatea (despre ale cărei dispoziții credea că intră în vigoare doar a doua zi), pe care însă nu l-a citit, că unul din polițiștii Arestului I.P.J B.-N. i-a învederat faptul că nu are voie să părăsească localitatea, și că a doua zi trebuie să se prezinte la postul de poliție pentru a i se stabili programul de supraveghere.
Cât despre faptul că ar fi circulat în afara localității R., cu autoturismul BMW menționat de procuror, a declarat că în fapt a fost confundat de polițistul care i-a întocmit raportul. Nu putea să conducă autoturismul pentru că nu are permis de conducere (deși a recunoscut faptul că a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de conducere fără permis, dosar aflat pe rolul J. B.), în plus nu are mașină și nici unul din apropiații săi nu are vreo mașină BMW cu nr.(...).
Inculpatul B. V., audiat fiind, a declarat că obligația instituită în sarcina sa de către Curtea de A. C. atrăgea interdicția de a părăsi localitățile M. și I. M., astfel că pentru a ajunge în I. M. din M. trebuia să treacă prin localitatea S. Băi, ceea ce a și făcut, cu autoturismul condus de prietenul său, Candale I.. În S. Băi însă, prietenul său a intrat într-un bar, inculpatul rămânând în mașină, intrând în contact doar cu două persoane cunoscute care l-au abordat, întrucât una din ele avea o datorie bănească față de inculpat.
A arătat că a luat legătura cu ambii șefi de post ai comunelor M. și I. M. pentru întocmirea programului de supraveghere și că niciodată nu și-a încălcat obligațiile, călătoria respectivă fiind efectuată pentru a ajunge în localitatea I. M., unde avea voie să rămână, și unde se aflau soția și copii săi.
Inculpatul D. A. D. a declarat că nu a primit comunicarea hotărârii C. de A. C. prin care s-a instituit măsura obligării de a nu părăsi localitatea, pe care a primit-o în fapt a doua zi, de la polițistul F. V. (dată de la care și-a respectat obligațiile), și că nu a discutat cu nimeni despre măsura luată, iar semnătura de pe procesul-verbal de luare la cunoștință despre faptul că prin Î. nr.809/R/2011 a C. de A. C. s-a luat măsura preventivă menționată cu fixarea de obligații nu știe dacă-i aparține, deși este posibil.
Din același motiv (necunoașterea obligațiilor instituite în sarcina sa), s-a deplasat a doua zi după eliberarea sa din Arestul I.P.J B.-N., în localitatea N., unde a fost interceptat de organele de poliție.
A recunoscut că s-a întâlnit în clubul B.,s cu inculpații nominalizați de procuror, însă nu putea evita acest lucru, întrucât este administratorul localului respectiv, iar coinculpații erau clienți pe care trebuia să-i servească.
Oricum, întâlnirea nu a avut drept scop obstrucționarea cercetărilor, astfel că nu este îndeplinită condiția privitor la reaua-credință, pentru a se putea dispune înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive.
Inculpatul S. A., prezent în instanță, a declarat că doar i-a văzut pe inculpații nominalizați de procuror, în barul B.,s (unde s-a deplasat fiindcă este singurul club din S. Băi), fără a lua contact cu ei, întrucât aceștia stăteau la alt colțar, la altă masă, fără a lua însă contact unii cu alții. A mai menționat că localul respectiv are o suprafață de 10 m.p., poate mai mare.
Cât privește încălcarea obligației de a nu părăsi localitatea, a declarat că nu și-a dat seama că face o greșeală, pentru că anterior se mai deplasase în B.- deși pentru acea dată obținuse acordul procurorului, și că s-a gândit să meargă personal să îl caute pe procuror, pentru a obține aprobarea în a se deplasa la o nuntă, fără a mai aștepta aprobarea telefonică a acestuia.
Inculpatul T. M., prezent în instanță, a declarat că s-a deplasat la clubul
B.,s pentru că este singurul local din S. Băi, însă nu a luat legătura cu inculpații și nici nu a vorbit cu ei.
Inculpatul H. T., prezent în instanță, a declarat că este real că s-a deplasat la clubul B.,s, unde a rămas o oră pentru a bea un suc, împreună cu prietenul său Partenie A. și soția acestuia, însă nu a luat legătura cu inculpații și nici nu a vorbit cu ei.
Inculpatul A. D., prezent în instanță, a arătat că nu dorește să dea vreo declarație în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele :
Inculpații sunt cercetați în dosarul nr.75 D. al Direcției de I. a C. O. și T.- B. T. B.-N. astfel: inculpatul D. A. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc { "http://prev.de"| art. 2 al.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 al.2 cp, deținere de droguri de risc pentru consum propriu { "http://prev.de"| art.4 al.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic art 41 al.2 Cp, deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu { "http://prev.de"| art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic art 41 al.2 Cp și punerea la dispoziție a unui spațiu amenajat în vederea consumului ilicit de droguri, { "http://prev.de"| art.5 din Legea nr.143/2000 cu aplic art 14 lit.c) toate cu { "http://aplic.art.41"|aplic.art.41} al.2 Cp și art.33 lit.a C.pen.; B. V., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc { "http://prev.de"| art. 2 al 2 din L.143/20008 (modif. prin OUG nr.6/2010), cu { "http://aplic.art.41"|aplic.art.41} al.2 Cp, introducere în țară de droguri de mare risc { "http://prev.de"| art. 3 al 2 din L.143/20008 (modif. prin OUG nr.6/2010) cu aplic.art.41 al.2 Cp și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, { "http://prev.de"| }art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp, toate cu { "http://aplic.art.33"|aplic.art.33} lit.a Cp.; P. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc { "http://prev.de"| art. 2 al 2 din L.143/20008 (modif. prin OUG nr.6/2010) cu { "http://aplic.art.41"|aplic.art.41} al.2 Cp și art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp, toate cu aplic.art.33 lit.a C.pen.; S. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc { "http://prev.de"| art. 2 al
1 din L.143/20008 (modif. prin OUG nr.6/2010), trafic de droguri de mare risc
{ "http://prev.de"| art. 2 al 2 din Legea nr.143/20008 (modif. prin OUG nr.6/2010) cu { "http://aplic.art.41"|aplic.art.41} al.2 Cp și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu { "http://prev.de"| art.4 al.2 din Legea nr.
143/2000 (modif. prin OUG nr.6/2010) cu aplic art. 41 al. 2 Cp, toate cu aplic.art. 33 lit.a Cp.; A. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 al 2 din L.143/2000( modificată prin O. nr.6/2010) cu aplic art.41 al.2 Cp. și art. 14 lit.c din L.143/2000, punere la dispoziție a locuinței în vederea consumului ilicit de droguri, { "http://prev.de"| art. 5 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fapta prev. de art.4 al.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp, ambele cu aplic.art. 33 lit.a C.pen.; T. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art.2 al 2 din Legea nr.143/2000( modificată prin O. nr.6/2010) cu aplic art.41 al.2 Cp., punere la dispoziție a locuinței în vederea consumului ilicit de droguri, { "http://prev.de"| } din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al.
2 Cp și deținere de dorguri de mare risc pentru consum propriu {
"http://prev.de"| art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp, ambele cu aplic.art. 33 lit.a C.pen., și H. T., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, { "http://prev.de"| art.2 al. 2 din Legea nr.143/2000, punere la dispoziție a locuinței în vederea consumului ilicit de droguri, { "http://prev.de"| art.5 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 al. 2
Cp și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, {
"http://prev.de"| art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp, toate cu aplic.art. 33 lit.a C.pen.
Prin Încheierile penale nr. 809/R/2011, respectiv nr.811/R/2011 ale C. de A. C. s-a dispus față de inculpații S. A., A. D., H. T., T. M., P. D. și B. V. împotriva măsurii arestării preventive, respectiv față de inculpatul D. A. D., în baza art. 15 și urm. C.pr.pen., înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu (S. Băi-în cazul inculpaților S. A., A. D., H. T., T. M. și D. A. D., R.-în cazul inculpatului P. D. zis Kempes respectiv M. și I. M.-în cazul inculpatului B. V.), cu luarea față de cei 7 inculpați a următoarelor obligații: a) să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori sunt chemați; b) să se prezinte la poliția localității de domiciliu ori de câte ori sunt chemați; c) să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței sau organului de urmărire penală, după caz; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; e) să nu intre în legătură cu ceilalți inculpați din dosar, cu martorii (și cu părțile vătămate-în Î. penală nr.809/R/2011) din cauză, punându-li-se în vedere faptul că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau a obligațiilor ce le-au fost stabilite, se poate lua față de aceștia măsura arestării preventive
Cu toate acestea, inculpații P. D. zis „Kempes", B. V. zis „Ceapă";, D. A. D. zis „Bocănilă"; și S. A. au încălcat cu rea-credință măsura obligării de a nu părăsi localitatea stabilită de instanța de judecată prin deplasarea în alte localități, respectiv inculpații D. A. D., S. A., A. D., H. T. și T. M. au încălcat fiecare cu rea-credință obligația de a nu lua legătura cu ceilalți inculpați.
In localul respectiv se aflau mai multe persoane printre care și numitul
M. J. D., cercetat în dosarul nr. 75 D. în calitate de învinuit pentru săvârșirea infracțiunii { "http://prev.de"| art.4 al.2 din L. 143/2000 (modificată), care stătea la o masă împreună cu numitul B. O. D. ce inculpatul P. D. s-a așezat la o masă împreună cu S. P.-R., și-a îndreptat privirea spre învinuitul M. J.-D. și a zis „. să iasă afară". Dându-și seama că s-a referit la el, învinuitul M. J. D. a părăsit localul respectiv.
Apărările inculpatului P. D., în ceea ce privește prima acuzație
(deplasarea în afara localității R. fiind dovedită prin declarațiile sale, și ale martorilor B. C.-f.45, B. O.-f.46, S. P. R.-f.47), în sensul că nu a știut că nu are voie să părăsească localitatea R., pentru că doar a doua zi urma să se prezinte la postul de poliție pentru a i se stabili programul de supraveghere, nu au putut fi luate în considerare. Indiscutabil, după cum însuși inculpatul recunoaște, i-a fost comunicat dispozitivul hotărârii instanței de recurs, prin care i se impunea să nu părăsească localitatea, astfel că pentru evitarea oricăror situații problematice din punct de vedere juridic, la eliberare, avea obligația să lectureze și să analizeze condițiile în care a fost pus în libertate
(acestea fiind evidențiate prin dispozitivul hotărârii judecătorești), iar în cazul existenței unor posibile neclarități, să apeleze la serviciile unui avocat pentru a le lămuri.
De altminteri, chiar și în procesul-verbal încheiat la primirea comunicării hotărârii judecătorești erau specificate obligațiile sale în parte (exceptând-o pe cea de interdicție de a lua legătura cu ceilalți coinculpați, martori și părțile vătămate din cauză-aceasta nefăcând însă obiectul prezentului dosar în cazul său); în plus, inculpatul însuși afirmă că unul din polițiștii Arestului I.P.J B.- N. i-a învederat faptul că nu are voie să părăsească localitatea, astfel că cu atât mai mult inculpatul P. D. trebuia să adopte conduita arătată mai sus și să respecte dispozițiile instanței de recurs.
Cât despre faptul că ar fi circulat în afara localității R., cu autoturismul BMW menționat de procuror, aspect negat de inculpat, acesta este atestat prin raportul întocmit de ag.șef pr.Bindiu F. din cadrul P. comunei M., raport în care se consemnează faptul că inculpatul a fost văzut conducând autoturismul marca BMW nr.(...), pe direcția M.-R. A. inculpatului în sensul că nu putea să conducă autoturismul pentru că nu are permis de conducere este contrazisă chiar de propriile relatări, în cadrul cărora a recunoscut faptul că a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de conducere fără permis, dosar aflat pe rolul J. B., pentru o faptă comisă în urmă cu cca. un an.
De asemenea, susținerea că autoturismul în care se afla inculpatul trebuia oprit în trafic sau urmărit de către organele de poliție, este neîntemeiată, raportat la conținutul raportului oficial întocmit, din care reiese că polițistul respectiv investiga un accident de circulație, fiind preocupat deci de efectuarea de cercetări, împrejurare în care l-a văzut pe inculpat, iar afirmația că actul întocmit nu este opozabil inculpatului este de asemenea neîntemeiată, raportat la faptul că constatările au fost efectuate de organele de poliție, abilitate în a sesiza încălcările dispozițiilor legale, și că inculpatul trebuia să nu creeze nici un fel de situație care ar stârni suspiciuni asupra comiterii de fapte nepermise de lege sau de autoritățile judiciare.
2. Deși inculpatul B. V. zis „Ceapă" avea stabilită obligația de a nu părăsi limita teritorială a localităților M. și I. M., în seara zilei de 27 mai 2011, în jurul orelor 22,00, s-a deplasat în orașul S.-Băi, la barul „.", local în care l-a văzut pe învinuitul C. T., pe care l-a chemat la el, spunându-i să le transmită prietenilor săi (cei care au dat declarații împotriva inculpatului), să strângă niște bani pentru că el, ca să iasă din pușcărie, a plătit bani (stare de fapt atestată de declarațiile martorilor C. T.-f.35, B. A.-f.37).
Declarația inculpatului, care a arătat că avea permisiunea organelor judiciare de a se afla atât în localitățile M., cât și în I. M. și consecutiv și în zona dintre aceste localități, și că șefii de post ai comunelor M. și I. M. i-au învederat faptul că singura interdicție legat de zona tranzitată era să nu intre în baruri (afirmație neprobată și puțin credibilă), relevă însă faptul că acesta speculează faptul că prin hotărârea instanței de recurs se instituia interdicția de a părăsi ambele localități, M. și I. M., astfel că pentru a ajunge în I. M. din M. trebuia să treacă prin localitatea S. B. În această localitate nu avea voie să se afle întrucât nu putea părăsi localitatea M. pentru a ajunge în localitatea I. M.-unde locuia fără forme legale-decât prin încălcarea dispozițiilor instituite.
Astfel, interdicția de a părăsi localitatea M. excludea prezența sa în localitatea I. M. și invers. Desigur, dispozițiile instanței de recurs îi permiteau inculpatului să se instaleze fie în localitatea M., fie în I. M., fără a părăsi localitatea aleasă, ulterior, aceasta însemnând încălcarea obligației de a nu o părăsi.
Posibilitatea deplasării între cele două localități exista doar în situația în care i s-ar fi interzis să părăsească comunele M. și I. M., și acestea ar fi fost învecinate, ceea ce nu este cazul în speță, între cele două comune existând o alta.
Oricum, chiar în cazul existenței unei posibile nelămuriri, înainte de a lua o decizie riscantă pentru sine-care, după cum a fost atenționat de instanța de recurs, putea atrage luarea măsurii arestării preventive, inculpatul trebuia să apeleze la serviciile unui avocat, sau chiar să consulte procurorul în acest sens.
În consecință, tribunalul a apreciat că apărarea inculpatului în sensul că martora C. Ana M. a declarat că inculpatul nu a intrat în bar, nu are relevanță, întrucât încălcarea obligației de către B. V. viza interdicția de a părăsi localitatea M., fără a avea relevanță dacă a intrat în vreun local sau nu.
Probele aflate la dosarul cauzei indică faptul că inculpatul a încălcat dispozițiile instanței de recurs, în plus folosindu-se de deplasarea sa pentru a transmite amenințări la adresa martorilor care au dat declarații în defavoarea sa, ceea ce denotă intenția sa de a-i intimida (și date fiind amenințările publice, să intimideze orice persoană care ar putea da astfel de declarații) și de a obstrucționa cercetările penale, aspect ce relevă periculozitatea sa socială.
3. Deși inculpatul D. A. D. zis „Bocănilă" avea stabilită obligația de a nu părăsi limita teritorială a orașului S.-Băi, în data de 2 iunie 2011 s-a deplasat în orașul N., în jurul orelor 17 fiind depistat de organele de poliție în zona stadionului Progresul N. din acest oraș. I s-a cerut să prezinte cartea de identitate, inculpatul declarând că nu o deține asupra sa, astfel că a fost condus la sediul P. orașului N., unde a fost identificat pe baza sistemului electronic de evidență a populației, stabilindu-se că este posesorul cărții de identitate seria XB nr. 1. și are CNP 1., ocazie cu care a declarat că se află sub supraveghere judiciară, dar nu i s-a adus la cunoștință că nu are dreptul de a părăsi localitatea de domiciliu, instituită de Curtea de A. C., prin care s-a instituit măsura obligării de a nu părăsi localitatea, decât a doua zi, de la polițistul F. V. (dată de la care și-a respectat obligațiile), nu poate fi primită.
Este cert faptul că i s-a comunicat o copie a hotărârii instanței de recurs, fapt atestat de procesul-verbal de luare la cunoștință despre faptul că prin Î. nr.811/R/2011 a C. de A. C. s-a luat măsura preventivă, întrucât semnase la rubrica „am luat la cunoștință";- în privința semnăturii inculpatul a arătat că nu știe dacă-i aparține, dar este posibil să fie semnătura sa. Examinând comparativ semnătura de pe procesul-verbal respectiv și semnătura inculpatului, dată în fața procurorului, de la f.29-dosar urmărire penală -, se poate observa fără dificultate că caracteristicile acestora sunt aproape identice, iar susținerea inculpatului că nu a semnat procesul-verbal respectiv, la eliberarea din arest, este neîntemeiată.
Oricum, inculpatul, la primirea hotărârii judecătorești, era obligat să o lectureze, ca și procesul-verbal de luare la cunoștința încheierii pronunțate de instanța de recurs (și actul întocmit de centrul de deținere atesta faptul că față de inculpat s-a luat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, cu obligațiile prev. de art.145 al.1/1 Cod procedură penală). N. în această manieră, inculpatul și-a asumat riscul de a încălca obligațiile instituite de autoritățile judiciare și de a se lua împotriva sa măsura arestării preventive. În consecință, a încălcat obligația de a nu părăsi localitatea, aspect dovedit prin procesul-verbal de identificare (f.32), raportul din (...) (f.33), și cel din (...) (f.34).
Apoi, a mai precizat tribunalul, reau-credință a inculpaților, expusă mai sus, este confirmată și de faptul că cu ocazia instrumentării recursului s-a pus în discuție alternativa luării măsurii preventive de a nu părăsi localitatea, cu obligațiile aferente (fiind prezenți la judecarea cauzei, în condițiile în care erau arestați preventiv) astfel că nu se poate afirma că erau în necunoștință de cauză asupra existenței posibilității instituirii acesteia.
4. Apoi, în cursul serii de 4 iunie 2011 și al nopții de 4/5 iunie 2011, deși știau că aveau stabilită obligația de a nu intra în legătură cu ceilalți inculpați din dosar, inculpații D. A. D. zis „Bocănilă", S. A., A. D., zis „Bența";, H. T. și T. M. s-au deplasat fiecare la clubul B. din S.-Băi, inculpații necontestând prezența lor acolo. Mai întâi au mers în local primii 2 inculpați care au stat un timp la aceeași masă și în timp ce consumau băuturi, au purtat diferite discuții între ei sau cu alți tineri ce mai erau împreună cu ei, încălcând astfel obligația de a nu lua legătura unul cu celălalt, respectiv, potrivit declarației învinuitului H. C. (f.4) și a martorilor A. O.-f.10, A. M.-f.15, C. I.-f.20, J. T.-f.21, L. I. M.-f.26), inculpatul S. A. se afla împreună cu inculpatul D. A. D., iar A. D. era cu T. M. și H. T. (f.4), iar la un alt moment,lângă bar și d.j. se afla D. A. D. împreună cu S. A. și A. D., iar inculpatul H. T. se afla la bar cu o altă persoană, pe un colțar aflându-se T. M. și două fete.
In jurul orelor 23-24, în local a sosit și învinuitul H. C., însoțit de martorul J. T. ambii din S.-Băi- cel dintâi fiind audiat în dosar la data de 23 ianuarie 2011 cu privire la comiterea infracțiunii de cumpărare/deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu în care a descris împrejurările în care a cumpărat, deținut și consumat substanța așa-numita „. de baie" conținând mefedronă, făcând referire la toate persoanele implicate - inclusiv la inculpații A. D. și T. M.
Ulterior, în local au venit și inculpații A. D., H. T. și T. M., apoi, inculpatul A. D. a stat un timp la masă cu inculpații D. A. D. zis „Bocănilă" și
S. A., cel dintâi consumând băuturi alcoolice. La un moment dat, inculpatul T. M. s-a apropiat de H. C., și 1-a întrebat de ce se uită urât la el, la care învinuitul i-a răspuns că nu se uită urât și nu are nicio problemă cu el, inculpatul T. M. plecând, dar după câteva minute la învinuit a venit inculpatul A. D., care 1-a întrebat ce probleme are cu inculpatul T. M., învinuitul răspunzându-i că nu are nicio problemă cu acesta. Inculpatul A. D. a plecat la rândul său la masa la care stătea cu inculpații T. M. și H. T., dar după alte câteva minute inculpatul T. M. a revenit la învinuitul H. C., pe care 1-a amenințat că dacă are treabă cu A. D. îl omoară, „chiar de-ar fi să stea el 10 ani la pușcărie"- la care învinuitul i-a răspuns că nu are nicio problemă cu niciunul dintre ei, fapt pentru care inculpatul T. M. a plecat din nou la masa la care stătea el.
In jurul orelor 3:30-4:00 dimineața, învinuitul H. C. s-a dus singur la toaleta localului și imediat după el a intrat în toaletă inculpatul A. D., care 1-a întrebat: „. că nu ne vom întâlni singuri la baie sau în alt loc încât să nu ne vadă nimeni?". Î. l-a întrebat ce are cu el, însă inculpatul a încercat să-l lovească cu pumnul, învinuitul intenționând să se îndrepte spre ușa de ieșire din toaletă.
Inculpatul A. D. 1-a prins însă din spate de tricoul cu care era îmbrăcat și 1-a tras înapoi, iar când învinuitul s-a întors cu fața spre el, inculpatul, 1-a lovit cu capul în gură, încât acesta, de durere s-a aplecat, inculpatul prinzându-l cu o mână din zona gâtului și ridicându-l în sus încât nu mai ajungea cu picioarele jos, iar cu cealaltă mână inculpatul i-a aplicat învinuitului două palme peste față, timp în care îl întreba de ce a dat declarație și îi spunea că vor urma „Didu" și „Sfârcu" -adică învinuiții P. O. și C. T.
Văzând însă că H. C. sângera tare, inculpatul i-a dat drumul, i-a spus să se spele cu apă pe gură, și să nu-1 reclame la poliție, amenințându-1 că în caz contrar o să-1 omoare, și ca după ce iese din baie, în caz că va fi întrebat de ce-i curge sânge din gură să răspundă că a căzut în baie și s-a lovit ceea ce învinuitul a acceptat, de teamă.
In acele momente a intrat în toaleta localului martorul J. T., care 1-a văzut pe învinuit plin de sânge pe față și pe tricou - realizând că a fost bătut de inculpat - și 1-a auzit pe acesta din urmă când îi cerea învinuitului să nu „îl toarne la poliție" și să mintă că a căzut în baie. D. ce au ieșit din toaletă, inculpatul 1-a condus pe învinuit la el la masă unde i-a oferit de băut, cerându-i din nou să nu îl reclame la organele de poliție, învinuitul răspunzându-i, de teamă, că nu îl va reclama.
Raportat la această stare de fapt, și la încălcarea de către inculpații D. A. D., S. A., H. T., A. D., T. M. a obligației de a nu lua legătura unii cu alții,
(dovedită prin declarațiile acestora, și ale martorilor A. O.-f.10, A. M.-f.15, C. I.- f.20, J. T.-f.21, L. I. M.-f.26), apărările inculpatului D. A. D., în sensul că nu putea evita întâlnirea cu coinculpații, întrucât este administratorul localului respectiv, iar coinculpații erau clienți pe care trebuia să-i servească, și căîntâlnirea nu a avut drept scop obstrucționarea cercetărilor, nu au putut fi primite.
Astfel, pentru respectarea obligației respective, inculpatul D. A. D. trebuia să evite orice acțiune sau activitate în care era posibilă interacțiunea de orice fel cu inculpații, inclusiv cea de servire a clienților, și să desemneze o altă persoană care să-l înlocuiască, așa cum de fapt a procedat pe perioada arestării sale preventive, când de clubul respectiv s-a ocupat asociatul său, martorul S. E. (f.29).
S. sa, ca și a inculpaților S. A., H. T. și T. M., că în fapt nu au luat legătura cu ceilalți inculpați nominalizați de procuror, este contrazisă de declarațiile inculpatului S. A. (care a arătat că suprafața barului era mică, în aceste condiții profitându-se de acest lucru pentru stabilirea de contacte), și de cele ale martorilor audiați nominalizați, martorul J. T. arătând că lângă bar și d.j. erau D., S. A. și A. D.. De altminteri, agresiunea serioasă exercitată de inculpatul A. D. asupra învinuitului H. C., și faptul că acesta a fost abordat succesiv de A. D. și T. M., care comunicau și cu ceilalți inculpați, dă naștere unor suspiciuni asupra existenței unei participații și din partea celorlalți inculpați aflați în barul respectiv la comiterea acestei fapte, dat fiind faptul că învinuitul declarase nefavorabil acestora, în dosarul în care sunt cercetați.
S. inculpaților S. A., H. T. și T. M. că, fiind singurul club din S. Băi, nu aveau unde să iasă, este neîntemeiată, culpa pentru deplasarea în singurul local din S. Băi, unde era foarte probabil să se întâlnească, mai ales că era administrat de coinculpatul D. A. D., aparținându-le în întregime.
Nu a putut fi primită apărarea că era singurul local din orașul S. Băi, și doreau să-l frecventeze pentru a ieși și a consuma băuturi alcoolice, dat fiind faptul că inculpații trebuiau să conștientizeze faptul că se află într-o situație specială, că singurul motiv pentru care se află în libertate este clemența instanței și că trebuie să își revizuiască conduita potrivit dispozițiilor instanței de recurs, evitând orice împrejurare riscantă.
5. Deși inculpatul S. A. avea stabilită obligația de a nu părăsi limita teritorială a orașului S.-Băi, unde își are domiciliul, în data de 16 iunie 2011 acesta s-a deplasat împreună cu învinuitul A. G. zis „Ghiță Munteanu" în municipiul B., fără a avea acordul procurorului care efectuează urmărirea penală în dosar, iar în jurul orelor 15:15 a fost depistat de organele de poliție din cadrul SCCO B.-N. pe strada I. în zona imobilului cu nr.12, inculpatul declarând că a venit în B. pentru a-l căuta pe procurorul L. pentru a-i cere acordul să participe la o nuntă ce urmează să aibă loc în data de 18 iunie 2011 la un local din B., dar că nu a anunțat pe nimeni cu privire la plecarea sa din S.-Băi „pentru că nu și-a dat seama";.
Apărările inculpatului S. A., în sensul că nu și-a dat seama că face o greșeală, pentru că anterior se mai deplasase în B.-deși pentru acea dată obținuse acordul procurorului, și că s-a gândit să meargă personal să îl caute pe procuror, pentru a obține aprobarea în a se deplasa la o nuntă, fără a mai aștepta aprobarea telefonică a acestuia, sunt neîntemeiate, Atâta vreme cât nu reușise contactarea procurorului pentru a obține acordul acestuia în a părăsi localitatea, inculpatul era obligat să nu părăsească orașul S. B. De altminteri, este de menționat faptul că a fost interceptat de organele de poliție în partea opusă celei de origine a orașului B., și nicidecum în zona sediului Parchetului de pe lângă T. B.-N. (f.49-51).
T. a apreciat că nu se poate reține buna-credință a inculpaților, în contextul aspectelor reținute mai sus, pentru că aceasta presupune motive temeinice de nerespectare a obligațiilor instituite de autoritățile judiciare (și scopuri licite), ceea ce nu este cazul în speță, mai ales că încălcările au fost însoțite de amenințări la adresa persoanelor care au dat declarații îndefavoarea inculpaților, iar în cazul inculpatului A. D., a fost însoțită și de agresarea fizică a numitului H. C., comiterea acestor fapte în public denotând nepăsarea față de autoritățile judiciare, precum și scopul urmărit, respectiv intimidarea tuturor persoanelor care ar fi dispuse să declare nefavorabil la adresa inculpaților.
Reaua-credință nu se analizează doar raportat la obstrucționarea cercetărilor de către inculpați, sau la comiterea de fapte ilicite, ci și la atitudinea acestora de sfidare a autorităților judiciare ale statului, prin încălcarea obligațiilor instituite, și la conduita de urmare a propriilor reguli, ceea ce denotă absența vreunei intenții de resocializare.
În opinia tribunalului, toate aceste aspecte, reținute mai sus, denotă nepăsarea inculpaților în a respecta regulile stabilite de organele judiciare, ignorând conștient obligațiile instituite în sarcina lor și faptul că sunt la dispoziția autorităților judiciare, precum și încercarea de obstrucționare a cercetărilor prin intimidarea persoanelor dispuse să declare în defavoarea lor.
Instanța a apreciat că legiuitorul, prin disp.art.148 alin.1 lit.a/1 Cod procedură penală, a dorit să sancționeze comportamentul unei persoane care sfidează autoritatea statală, neconformându-se obligațiilor impuse printr-o hotărâre judecătorească, neprevăzând altă condiție pentru a se lua măsura arestării preventive în acest caz, decât încălcarea cu rea-credință a măsurii obligării de a nu părăsi țara ori obligațiile care îi revin pe durata acestor măsuri, alături de îndeplinirea cerințelor prev. de art.143 Cod procedură penală. Dispozițiile art.145 al.2 Cod procedură penală, invocate în drept, prevăd că în cuprinsul ordonanței sau încheierii prin care se ia măsura obligării de a nu părăsi țara sunt menționate expres obligațiile pe care inculpatul trebuie să le respecte și i se atrage atenția acestuia că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Pentru toate aceste considerente, a fost admisă propunerea formulată de procurorul din cadrul Direcției de I. a C. O. și T.-B. T. B.-N., privind înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive pentru fiecare dintre inculpații: D. A. D., B. V., P. D., S. A.,
A. D., T. M. și H. T. și în consecință, s-a dispus, în baza art. art.148 alin.1 lit.a/1 Cod procedură penală, rap. la art.145 alin.2 lit.b, art.145 alin.3/1 Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpaților D. A. D., B. V., P. D., S. A., A. D., T. M. și H. T., cercetați în dosarul nr.75D. al Direcției de I. a C. O. și T.-B. T. B.-N., pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatelor de arestare preventivă, dispunându-se emiterea în mod corespunzător a mandatelor de arestare preventivă.
A fost stabilit onorariu avocațial din oficiu în sumă de 300 lei, în favoarea av.C. Cudrec C., suportat din fondurile M.ui Justiției și Libertăților Cetățenești, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, conform disp.art. 192 al.3 Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri, D. A. D., B. V., P. D., S. A., A. D., T. M. și H. T.au declarat recurs solicitând casarea încheierii atacate și pronunțarea unei noihotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate.
În susținerea motivelor de recurs inculpatul D. A. D. a susținut că potrivit dispozițiilor art. 145 Cod procedură penală, obligația de a nu părăsi localitatea sau țara este însoțită obligatoriu doar de un set de 4 obligații, care sunt obligatorii. Obligațiile despre care vorbește parchetul, adică interdicția de a lualegătura unii cu alții, este impusă facultativ de instanță. Dacă instanța consideră că trebuie să impună cele 4 obligații, printre care și cea de a nu lua legătura unii cu alții, le ia facultativ, iar acel script prin care instanța impuneaceste obligații trebuie obligatoriu comunicat, așa cum spune în art. 145 alin.
2/2 Cod procedură penală.
În susținerea motivelor sale de recurs inculpatul B. V. a precizat căincidentul izolat pe care l-a recunoscut , nu reprezintă nici o încălcare cu rea- credință în sensul condițiilor prevăzute expres de art. 145 alin. 3 Cod procedură penală care să justifice înlocuirea măsurii de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive.
Inculpatul P. D. a susținut că nu există rea-credință în ceea ce priveștenerespectarea obligației stabilite în sarcina sa din moment ce chiar acesta a arătat că în percepția sa, a doua zi urma să se prezinte în fața organelor de poliție care trebuiau să-i traseze și să-i stabilească obligațiile impuse prin decizia C. de A. C.
Inculpatul S. A. arată că, este real faptul că într-o împrejurareocazională, inculpații s-au aflat întâmplător în incinta aceluiași local, nu este negat acest aspect de către nici un inculpat, însă solicită a se avea în vedere faptul că întâlnirea lor a fost pur întâmplătoare, că nici unul dintre inculpați nu a încercat să ia legătura cu ceilalți.
Inculpatul A. D. a invocat faptul că este real într-o anumită împrejurareocazională, inculpații s-au aflat întâmplător în incinta aceluiași local, nu este negat acest aspect de către nici un inculpat, însă solicită a se avea în vedere faptul că întâlnirea lor a fost pur întâmplătoare, că nici unul dintre inculpați nu a încercat să ia legătura cu ceilalți.
Inculpatul T. M. a solicitat de asemenea, în susținerea motivelor de recurs pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive.
Inculpatul H. T. prin apărătorul său a invocat faptul că nu rezultă de nicăieri că acesta s-ar fi deplasat la un local cu scopul de a se întâlni cu ceilalți inculpați.
R. declarate în cauză de inculpați sunt nefondate pentru următoareleconsiderente.
Prin referatul cu propunere de prelungire a duratei măsurii arestării preventive, din 16 mai 2011, s-a propus T.ui B.-N. prelungirea măsurii arestării preventive față de cei 8 inculpați arestați, iar prin încheierea penală nr.58/CC/l(...) a T.ui B.-N. această propunere a fost admisă, însă prin încheierea penală nr. 809/R/2011 a C. de A. C. au fost admise recursurile declarate de inculpații S. A., A. D., H. T., T. M., P. D. și B. V. împotriva măsurii arestării preventive, respectiv prin încheierea penală nr. 811/R/2011 a C. de A. C. a fost admis recursul declarat de inculpatul D. A. D. împotriva aceleiași măsuri preventive, după care, în baza art. 15 și urm. C.pr.pen. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura preventivă a
obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu( S. Băi - în cazul inculpaților S.
A., A. D., H. T., T. M. și D. A. D., R. - în cazul inculpatului P. D. zis Kempes respectiv M. și I. M. - în cazul inculpatului B. V.), cu luarea față de cei 7 inculpați a următoarelor obligații: a) să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori sunt chemați; b) să se prezinte la poliția localității de domiciliu ori de câte ori sunt chemați; c) să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței sau organului de urmărire penală, după caz; d)să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
e)să nu intre în legătură cu ceilalți inculpați din dosar, cu martorii (și cu părțile vătămate-în î.p. 809/R/2011) din cauză.
D. cum rezultă din încheierile penale nr. 809/R/2011 și 81 l/P/2011 ale
C. de A. C., celor 7 inculpați li s-a pus în vedere și li s-a atras atenția chiar decătre instanță că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau a obligațiilor ce le-au fost stabilite, se poate lua față de aceștia măsura arestării preventive.
Ulterior inculpații P. D., B. V., D. A. D. și S. A. au încălcat cu rea credință măsura obligării de a nu părăsi localitatea stabilită de instanța de judecată prin deplasarea în alte localități iar inculpați D. A. D., S. A., A. D., H.
T. și T. M. au încălcat fiecare cu rea credință obligația de a nu lua legătura cu ceilalți inculpați.
T. a apreciat în mod corect că nu se poate reține buna-credință a inculpaților în condițiile în care încălcările au fost însoțite de amenințări la adresa persoanelor care au dat declarații în defavoarea inculpaților, iar în cazul inculpatului A. D., a fost însoțită și de agresarea fizică a numitului H. C., comiterea acestor fapte în public denotând nepăsarea față de autoritățile judiciare, precum și scopul urmărit, respectiv intimidarea tuturor persoanelor care ar fi dispuse să declare nefavorabil la adresa inculpaților.
Susținerile inculpaților potrivit cărora nu au cunoscut obligațiile impuse de instanță întrucât nu li s-a comunicat încheierea astfel cum prevăd dispozițiile art. 145 alin. 22 C.p.p. ,că s-au întâlnit întâmplător au fost înlăturate în mod corect de instanța de fond. S-a reținut astfel în mod corect că reaua credință a inculpaților rezultă și din împrejurarea că, la soluționarea recursului a fost luată în discuție și alternativa înlocuirii măsurii preventive a arestării cu măsura obligării de a nu părăsi țara, cu toate obligațiile ce decurg de aici iar inculpații, aflați în stare de arest preventiv au fost prezenți la judecarea cauzei. De asemenea, reaua credință manifestată de inculpați este evidentă câtă vreme , astfel cum rezultă din declarațiile inculpaților și ale martorilor martorilor A. O.-f.10, A. M.-f.15, C. I.-f.20, J. T.-f.21, L. I. M.-f.26, inculpații inculpați D. A. D., S. A., A. D., H. T. și T. M. au încălcat fiecare cu rea credință obligația de a nu lua legătura unii cu alții . În ceea ce îl privește pe inculpatul S. A., deși acesta avea stabilită obligația de a nu părăsi limita teritorială a orașului S.-Băi, unde își are domiciliul, în data de 16 iunie 2011 acesta s-a deplasat împreună cu învinuitul A. G. zis „Ghiță Munteanu" în municipiul B., fără a avea acordul procurorului care efectuează urmărirea penală în dosar, iar în jurul orelor 15:15 a fost depistat de organele de poliție din cadrul SCCO B.-N. pe strada I. în zona imobilului cu nr.12. De asemenea, deși inculpatul B. V. zis „Ceapă" avea stabilită obligația de a nu părăsi limita teritorială a localităților M. și I. M., în seara zilei de 27 mai 2011 s-a deplasat în orașul S.-Băi, la barul „.", local în care l-a văzut pe învinuitul C. T., pe care l-a chemat la el, spunându-i să le transmită prietenilor săi (cei care au dat declarații împotriva inculpatului), să strângă niște bani pentru că el, ca să iasă din pușcărie, a plătit bani (stare de fapt atestată de declarațiile martorilor C. T.-f.35, B. A.-f.37). Pentru toate aceste considerente, având în vedere și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p. recursul declarat în cauză de inculpați va fi respins ca nefundat, soluția pronunțată fiind legală și temeinică sub toate aspectele. Se va stabili onorariu avocațial în favoarea Baroului C. și vor fi obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații: D. A. D., B. V., P. D., S. A., A. D., T. M. și H. T. împotriva încheierii nr. 79/CC/19 iulie 2011 pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...). Stabilește onorariu avocațial în favoarea Baroului de A. C. în sumă de 550 lei sumă ce se va avansa din fondul M.ui Justiției (3 x 50 lei onorariu parțial, 4 x 100 lei onorariu integral). Obligă pe inculpații D. A., P. D. și S. A. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de câte 250 lei din care, câte 50 lei reprezintă onorariu avocațial. Obligă pe inculpații B. V., A. D., T. M. și H. T. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de câte 300 lei din care câte 100 lei reprezintă onorariu avocațial. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 27 iulie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, D. P. I. M. M. B. M. N. Red.M.B. Dact.H.C./ 10 ex/(...) Jud.fond: G. A.;
| ← Decizia penală nr. 714/2011, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 1455/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
