Decizia penală nr. 1770/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.1770/R/2011
Ședința publică din 03 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: V. G. judecător JUDECĂTORI: D. P.
M. B. GREFIER: D. S.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Î., D. de I. a I. de C. O. și T.,
S. T. C., reprezentat prin procuror: D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul C. O. I. împotriva încheierii penale din 28 octombrie 2011 a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr.(...), având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în Arestul IPJ B.-N., asistat de apărător desemnat din oficiu, av.C. Cuibuș, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a se prezenta apărătorul ales, d-l avocat C. A.
Apărătorul inculpatului solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua legătura telefonic cu d-l avocat C. A., pentru a verifica dacă acesta a fost anunțat de termenul de astăzi și se va prezenta în cauză.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru ca apărătorul din oficiu al inculpatului să ia legătura telefonic cu d-l avocat C. A.
La a doua strigare a cauzei se prezintă inculpatul, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.C. Cuibuș.
Apărătorul inculpatului învederează instanței faptul că d-l avocat C. A. nu se va prezenta la termenul de astăzi, deoarece nu a fost anunțat de termenul de judecată.
Inculpatul, în aceste condiții, arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, deoarece temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a recurentului. Acesta este arestat deja de aproape 4 luni, astfel că pericolul în timp pentru ordinea publică s-a diminuat considerabil. Nu există la dosar probe din care să rezulte că în libertate, s-ar sustrage cercetării judecătorești și că ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Solicită a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, este căsătorit și are 2 copii minori. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpată ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpatului. A., sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 și 148 lit.f C.pr.pen., în sensul că există la dosar probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste infracțiuni este mai mare de 4 ani închisoare și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Acesta a fost trimis în judecată pentru mai multe infracțiuni în stare de recidivă și a continuat să desfășoare activitatea infracțională. În aceste condiții, orice cetățean va avea un sentiment de nesiguranță în privința modului cum organele statului își fac datoria.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică, a recunoscut săvârșirea infracțiunilor și este căsătorit, cu doi copii minori.
C U R T E A :
Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor dosarului, T. B.-N. prin încheierea penală din 28 octombrie 2011, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive privind pe inculpatul C. O. I., fiul lui V. și Ana, născut la data de (...) în municipiul B., județul B.-N., domiciliat în municipiul B., str. Sucevei, nr. 10, sc. A, ap. 20, CNP - 1., aflat în prezent în Centrul de R. și A. P. din cadrul Inspectoratului de P. J. B.-N., și în baza dispozițiilor art. 3001 Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală menține măsura arestării preventive a acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D. de I. a I. de C. O. și T.-B. T. B.-N. nr.36 D., au fost trimiși în judecată inculpații C. O.-I., pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (modificată) cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004,art. 13 alin. (1) și (3) teza I (raportat la art. 12 alin. (2) lit. a)) din Legea nr.
678/2001 (modificată) cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004, de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (modificată) cu aplicarea art. 18 din Legea nr.
508/2004, art. 284 Cod penal raportat la art. 282 alin. (2) Cod penal, cuaplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 215 alin. (1), (2) și (3) Cod penal, art.
85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 (republicată) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 (republicată) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 86 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 (republicată), art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și de art. 26 Cod penal raportat la art. 288 alin. (1) Cod penal, toate cu aplicarea art.
37 lit. b) și art. 33 lit. a) Cod penal și R. T. F., pentru comiterea infracțiunilorprev. de art. 284 Cod penal raportat la art. 282 alin. (2) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 215 alin. (1), (2) și (3) Cod penal cuaplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și de art 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, toate cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 33 lit. a) Cod penal.
Împotriva inculpatului C. O.-I. zis „Buba"; a fost luată măsura arestării preventive pentru o durată de 29 de zile, prin Î. penală nr. 77/CC/2011 din 8 iulie 2011 a T.ui B.-N., emițându-se mandatul de arestare preventivă nr. 35 din
8 iulie 2011. Recursul declarat de inculpatul C. O. I., împotriva măsurii de arestare preventivă a fost respins de Curtea de A. C. prin încheierea penală nr.1185/R/2011 din 13 iulie 2011. Măsura arestării preventive luată față de inculpat a fost prelungită succesiv de instanța de judecată prin Î. penală nr.
83/CC/2011 din 03 august 2011 și Î. penală nr. 87/CC/2011 din 31 august 2011, ambele rămase definitive în urma respingerii recursurilor declarate de inculpat,prin Î. penală nr. 1225/R/2011 a Curții de A. C.
La luarea măsurii arestării preventive s-a reținut că prin R. date de procuror la (...), (...), (...) și (...) (f. 6, 253-255, f. 297-299) s-a început urmărirea penală față de inculpatul C. O. I. zis „Buba";, iar ulterior, prin O. din 8 iulie
2011 (f. 310-314) a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de acesta, pentru săvârșirea infracțiunilor de: trafic de minori prev.de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, trafic de minori prev.deart.13 al.1 și 3, teza I (rap.la art.12 al.2 lit.a) din L.678/2001 (modificată), cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, punerea în circulație de monedă străină falsificată prev. de art.284 C. rap. la art. 282 alin. 2 C.pen, art.41 al.2 C.p, art.
37 lit. b Cod penal; înșelăciune prev. de art. 215 al. 1,2 și 3 C. art. 37 lit. b Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, și că în esență, faptele reținute în sarcina inculpatului constau în aceea că în luna noiembrie 2009, a recrutat-o și transportat-o pe minora R. I. N. în baza unei înțelegeri prealabile cu numitul P. A. din B. (în prezent în executarea unei pedepse pentru fapte similare), pentru a o exploata prin întreținerea de relații sexuale cu un client găsit de acesta în persoana numitului O. I. zis „Ionel din Dumitra";, cu care minora a și întreținut relații sexuale, iar ulterior acestui fapt a primit de la partea vătămată minoră
200 lei din banii primiți de ea de la acest client. De asemenea, în cursul luniiianuarie 2010 a recrutat-o pe minora M. A. C. din B. și a transportat-o până larestaurantul A. din cartierul V. pentru exploatarea ei prin întreținerea de relații sexuale contra cost, loc în care minora a întreținut relații sexuale cu numitul C. V. A., de la care inculpatul a primit pentru serviciile sexuale prestate de fată suma de 50 euro.
Pe lângă cele două fapte de trafic de minori, descrise mai sus, s-a mai reținut în sarcina inculpatului că la data de (...) a vândut unui investigator sub acoperire prin intermediul colaboratorului său autorizat, două bancnote dincupiura de 100 euro falsificate, cu prețul de 450 lei iar în data de (...), a remis cu titlu de preț, numitului L. G. din com. Petru R., sat B., suma de 1300 euro, în bancnote de 50 euro falsificate, în schimbul unui motoscuter marca „Malaguti Madison";, în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat verbal. În fine, acuzația de înșelăciune adusă inculpatului constă în aceea că la data de (...), a remis numitului L. G., în schimbul motoscuterului primit de la acesta, suma de
1300 euro în bancnote falsificate, păgubindu-l astfel cu contravaloarea motoscuterului.
Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța a constatat că există probe și indicii temeinice, în sensul art. 143 Cod procedură penală, de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul C. O. I. a comis faptele pentru care este cercetat, în modalitatea descrisă în ordonanța depunere în mișcare a acțiunii penale și pe larg, în cuprinsul referatului înaintat de procuror, fiind considerate relevante sub aspectul infracțiunilor de trafic de minori comise în dauna părților vătămate minore R. I. N. și M. A. C. următoarele probe administrate până în acest stadiu al urmăririi penale: declarația părții vătămate R. I. N. f. 18-20 și f. 22-26, declarația numitului P. A. f. 55-57, Î. penală nr. 12/(...) a T.ui B.-N., prin care s-a dispus arestareapreventivă a inculpatului P. A. f. 41-44, declarația martorelor P. P. f. 67-69,procesul-verbal de confruntare din (...) între partea vătămată R. I. N. și P. A. f.
74-76, declarația părții vătămate M. A. C. f. 70-72, f. 73.
Referitor la infracțiunile de punere în circulație de monedă străină falsă și înșelăciune, au fost considerate relevante în sensul art. 143 Cod procedură penală următoarele probe: procesul-verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare, din (...) (f. 272), raportul din (...) întocmit de investigatorul subacoperire cu numele de cod P. I. P. f. 273, R. de constatare tehnico-științifică grafică nr. 37.511/(...), întocmit de IPJ B.-N.-S. C. f. 280-296, declarația martorului O. C. F. f. 211-213, proces-verbal f. 214, declarația martorului lui C. R. f. 215, proces-verbal de control al autovehiculului condus de L. G. (Ford Mondeo, (...)) în care au fost găsite 21 de bancnote cu aceeași serie de identificare „. f. 217-219, însoțit de planșele fotografice f. 221-223, declarație L. B. S. f. 225, L. G. f. 227-229, B. G. M. f. 230, proces-verbal de recunoașteredupă planșa fotografică f. 231-234, planșă fotografică f. 239-241, Raport de constatare tehnico-științifică grafică și tehnică a documentelor, nr. 143.193/(...), întocmit de IPJ-S. C., f. 334-342 (din care rezultă că 23 de bancnote toate cu seria V45397687405 și număr plăci de tipar M., sunt contrafăcute), declarațiile martorilor P. T. f. 317-319, B. F. f. 328-333.
Raportat la probele enumerate mai sus instanța a apreciat că suntîndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală, dar și cele prev. de art. 5 alin. 1 lit. c din CEDO, în sensul existenței acelor motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat care în jurisprudența CEDO (cazul FOX, CAMPBELL și HARTLEY v UK) au fost definite ca acele fapte și informații care ar indica unui observator obiectiv că persoana respectivă ar fi putut săvârși faptele, iar această analiză trebuie făcută în raport de toate circumstanțele cauzei.
În privința inculpatului C. O. I. s-a considerat că sunt îndeplinite cumulativ și cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală. A., pedepsele prevăzute de lege pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcinainculpatului sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, că faptele de natura celor de care este acuzat inculpatul sunt deosebit de grave, cauzează o realătulburare socială în comunitatea locală și justifică o intervenție promptă dinpartea organelor judiciare, în contextul în care infracțiunile de crimă organizată au luat amploare în ultimul timp.
Curtea E. a Drepturilor Omului a acceptat în cazul LETELLIER vs Franța, că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția cel puțin pentru un timp.
S-a considerat că în cauza de față măsura arestării preventive este justificată, între altele, și de împrejurarea că activitatea infracțională care face obiectul dosarului nu a fost clar stabilită, fiind nevoie de administrarea unui material probator complex, din care să rezulte în mod clar și fără dubii, implicarea învinuitului R. T. F. și L. G. (ale căror declarații sunt contradictorii) în comiterea infracțiunii de punere în circulație de monedă străină falsă,modalitatea în care inculpatul C. O. I. a intrat în posesia valutei contrafăcute
(potrivit rapoartelor de expertiză) dar și pentru a se stabili dacă mai deține valută contrafăcută (raportat la declarațiile martorului L. G., care a arătat că inculpatul avea cca 10000 euro).
Referitor la infracțiunile de trafic de persoane, instanța a apreciat că prin lăsarea inculpatului în libertate există riscul ca acesta să reia comiterea acestor fapte, și să influențeze administrarea probelor sub acest aspect, și că aceastătemere există și este dovedită de poziția și atitudinea adoptată de inculpat pe durata anchetei (declarația martorei P. P. f. 68 verso). Pericolul concret pentru ordinea publică este relevat atât de antecedentele penale ale inculpatului, carerezultă din certificatul de cazier judiciar aflat la dosar f. 349, cât și de declarațiile părților vătămate și ale martorilor (declarația martorei R. L. R. f.
107, P. P. f. 67-69) care au evidențiat trăsăturile violente ale acestuia).
Raportat la cele de mai sus, instanța a apreciat că interesul public de a se afla adevărul în cauză și de a se desfășura în bune condiții procesul penal, areprioritate față de interesul particular al inculpatului de a fi cercetat în stare delibertate (în acest sens cauza LABITA c/a Italia, din (...) în cadrul căreia instanța europeană a analizat aspectul oportunității detenției preventive).
Apărarea inculpatului (prin avocatul său ales) de a se constata nulitatea referatului cuprinzând propunerea de arestare preventivă, prin prisma faptuluică nu s-a motivat necesitatea luării măsurii arestării preventive și pericolul social concret pentru ordinea publică a fost considerată neîntemeiată, câtă vreme procurorul a argumentat în scris propunerea făcută, indicând temeiul legal iar ulterior oral solicitarea sa.
Referitor la neaudierea inculpatului înainte de întocmirea referatului, instanța a apreciat că nu i s-a încălcat niciun drept procesual prevăzut sub nulitate absolută și nu i s-a adus nicio vătămare, întrucât cu ocazia declarațieidate după punerea în mișcare a acțiunii penale, în prezența avocatului său ales, inculpatul a arătat expres că nu dorește să „dea declarații în calitate de inculpat";. De altfel, inculpatul nu a dorit să dea declarații nici în fața instanțeiarătând că își exercită dreptul prevăzut de art. 70 Cod procedură penală.
Nelegalitatea anumitor probe invocate de inculpat prin intermediulavocatului său ales nu a fost însușită de instanță, întrucât această atribuție s-aconsiderat că revine instanței care va fi investită cu judecarea cauzei pe fond,cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă instanța limitându-se la a examina îndeplinirea cerințelor art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală, care s-au dovedit a fi realizate în momentul respectiv.
Examinând materialul probator aflat la dosarul cauzei, prin prisma dispozițiilor art. 3001 raportat la art. 160 Cod procedură penală, instanța a apreciat că măsura arestării preventive privind pe inculpatul C. O.-I., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr.
678/2001 (modificată) cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004, art. 13 alin. (1) și (3) teza I (raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (modificată) cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004, de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (modificată) cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004, art. 284 Cod penal raportat la art. 282 alin. (2) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 215 alin. (1), (2) și (3) Cod penal, art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 (republicată) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art.
86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 (republicată) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 86 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 (republicată), art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și de art. 26 Cod penal raportat la art. 288 alin. (1) Cod penal, toate cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 33 lit. a) Cod penal, este legală și temeinică, în baza dispozițiilor art. 3001 Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală, urmând a fi menținută, întrucât temeiurile ce au stat la baza luării acesteia subzistă.
S-a apreciat că sunt întrunite condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală, întrucât sunt probe și indicii temeinice că inculpatul a desfășurat activitățile pentru care este trimis în judecată (relevante fiind declarația părții vătămate R. I. N. f. 18-20 și f. 22-26, declarația numitului P. A. f. 55-57, Î. penală nr. 12/(...) a T.ui B.-N., prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. A. f. 41-44, declarația martorelor P. P. f. 67-69, procesul-verbal de confruntare din (...) între partea vătămată R. I. N. și P. A. f. 74-76, declarația părții vătămate M. A. C. f. 70-72, f. 73.
Referitor la infracțiunile de punere în circulație de monedă străină falsă și înșelăciune, au fost considerate relevante în sensul art. 143 Cod procedură penală următoarele probe: procesul-verbal de constatare a efectuării unor actepremergătoare, din (...) (f. 272), raportul din (...) întocmit de investigatorul sub acoperire cu numele de cod P. I. P. f. 273, R. de constatare tehnico-științifică grafică nr. 37.511/(...), întocmit de IPJ B.-N.-S. C. f. 280-296, declarația martorului O. C. F. f. 211-213, proces-verbal f. 214, declarația martorului lui C. R. f. 215, proces-verbal de control al autovehiculului condus de L. G. (Ford Mondeo, (...)) în care au fost găsite 21 de bancnote cu aceeași serie de identificare „. f. 217-219, însoțit de planșele fotografice f. 221-223, declarație L. B. S. f. 225, L. G. f. 227-229, B. G. M. f. 230, proces-verbal de recunoaștere după planșa fotografică f. 231-234, planșă fotografică f. 239-241, Raport de constatare tehnico-științifică grafică și tehnică a documentelor, nr. 143.193/(...),întocmit de IPJ-S. C., f. 334-342 (din care rezultă că 23 de bancnote toate cu seria V45397687405 și număr plăci de tipar M., sunt contrafăcute), declarațiile martorilor P. T. f. 317-319, B. F. f. 328-333.
De asemenea sunt întrunite condițiile prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa pentru fiecare din infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată este mai mare de 4 ani, și există un pericol concret pentru ordinea publică, rezidând în natura și gravitatea infracțiunilor, modalitatea și împrejurările în care se susține că acestea au fost comise, de amploarea activității infracționale reținută în sarcina inculpatului, reacția cert negativă a societății civile, în situația în care inculpatul ar fi pus în libertate, dat fiind și numărul mare al infracțiunilor pentru care acesta este trimis în judecată, în acest sens fiind și practica CEDO (hotărârea Labita împotriva Italiei, cauzele Neumeister c. Austria și Stasaitis c. Lituania), precum și existența riscului de reluare a comiterii de fapte ilicite și de influențare a administrării probelor (risc relevat de instanța care a luat măsura arestării preventive, dovedit de poziția și atitudinea adoptată de inculpat pe durata anchetei (declarația martorei P. P. f.
68 verso), și de antecedentele penale ale inculpatului (certificatul de cazier judiciar-f. 349, declarațiile părților vătămate și ale martorilor-declarația martorei R. L. R. f. 107, P. P. f. 67-69) care au evidențiat trăsăturile violente ale acestuia).
Apărările inculpatului, în sensul că cei care au racolat aceste feteniciodată n-au făcut-o fără voia acestora și că pe undeva aceste „victime"; au știut la ce se expun sunt neîntemeiate, în contextul întrunirii condițiilor prev. deart.143 și 148 lit.f Cod procedură penală raportat la considerentele expuse maisus, care justifică luarea măsurii arestării preventive. De asemenea, solicitările sale, de a se ține cont de faptul că este căsătorit legitim, are doi copii minori, a recunoscut faptele pentru care este trimis în judecată, sunt aspecte ce nu pot fi analizate în acest cadru procesual, ci doar cu ocazia soluționării fondului cauzei.
Raportat la cele de mai sus, instanța a apreciat că în prezent interesul public de a se afla adevărul în cauză și de a se desfășura în bune condiții procesul penal, are prioritate față de interesul particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate (în acest sens cauza LABILA c/a Italia, din (...) în cadrul căreia instanța europeană a analizat aspectul oportunității detenției preventive), apreciindu-se că în acest context luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea ar impieta asupra actului de justiție.
În consecință, a fost constatată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive privind pe C. O. I., și în baza dispozițiilor art. 3001 Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a acestuia, întrucât temeiurile ce au stat la baza luării măsurii preventive menționate subzistă.
Conform dispozițiilor art. 192 alin.3 Cod procedură penală, incluzând onorariul avocațial din oficiu în sumă de 100 lei în favoarea av. Vintilă Rafila, au rămas în sarcina statului.
Împotriva încheierii tribunalului a declarat recurs inculpatul C. O. I. solicitând casarea acesteia și rejudecând, să se dispună revocarea arestului preventiv cu consecința punerii de îndată în libertate, neexistând probe și indicii temeinice care să justifice privarea sa de libertate.
Apărătorul inculpatului a apreciat că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea vizată de art.145 C.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Prin încheierea penală nr. 77 din 8 iulie 2011 a T.ui B.-N. inculpatul
C. O. I. a fost arestat preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de: trafic de minori prev.de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, trafic de minori prev.de art.13 al.1 și 3, teza I (rap.la art.12 al.2 lit.a) din L.678/2001 (modificată), cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, punerea în circulație de monedă străină falsificată prev. de art.284 C. rap. la art. 282 alin. 2 C.pen, art.41 al.2 C.p, art. 37 lit. b Cod penal; înșelăciune prev. de art. 215 al. 1,2 și 3 C. art. 37 lit. b Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, și că în esență, faptele reținute în sarcina inculpatului constau în aceea că în luna noiembrie 2009, a recrutat-o și transportat-o pe minora R. I. N. în baza unei înțelegeri prealabile cu numitul P. A. din B. (în prezent în executarea unei pedepse pentru fapte similare), pentru a o exploata prin întreținerea de relații sexuale cu un client găsit de acesta în persoana numitului O. I. zis „Ionel din Dumitra";, cu care minora a și întreținut relații sexuale, iar ulterior acestui fapt a primit de la partea vătămată minoră 200 lei din banii primiți de ea de la acest client. De asemenea, în cursul lunii ianuarie 2010 a recrutat-o pe minora M. A. C. din B. și a transportat-o până la restaurantul A. din cartierul V. pentru exploatarea ei prin întreținerea de relații sexuale contra cost, loc în care minora a întreținut relații intime cu numitul C. V. A., de la care inculpatul a primit pentru serviciile prestate de minoră, suma de 50 euro.
Pe lângă cele două fapte de trafic de minori, descrise mai sus, s-a mai reținut în sarcina inculpatului că la data de (...) a vândut unui investigator sub acoperire prin intermediul colaboratorului său autorizat, două bancnote din cupiura de 100 euro falsificate, cu prețul de 450 lei iar în data de (...), a remis cu titlu de preț, numitului L. G. din com. Petru R., sat B., suma de
1300 euro, în bancnote de 50 euro falsificate, în schimbul unui motoscuter marca „Malaguti Madison";, în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat verbal. În fine, acuzația de înșelăciune adusă inculpatului constă în aceea că la data de (...), a remis numitului L. G., în schimbul motoscuterului primit de la acesta, suma de 1300 euro în bancnote falsificate, păgubindu-l astfel cu contravaloarea vehiculului.
Dosarul a fost înregistrat la T. B.-N. sub nr.(...) la data de 27 octombrie 2011, iar instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive prin prisma disp.art.3001 C.proc.pen, la data de 28 octombrie 2011. Cu această ocazie, s-a constatat de către T. B.-N. că luarea măsurii arestării preventive s-a făcut cu respectarea normelor legale prev.de art.136 rap.la art.143 C.și că în privința recurentului este incident cazul de arestare prev.de art.148 lit. f C. Deși inculpatul recurent a negat presupunerea rezonabilă că ar fi comis faptele, probele și indiciile temeinice rezultă din declarația părții vătămate R. I. N. f. 18-20 și f. 22-26, declarația numitului P. A. f. 55-57, Î. penală nr. 12/(...) a T.ui B.-N., prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. A. f. 41-44, declarația martorelor P. P. f. 67-69, procesul- verbal de confruntare din (...) între partea vătămată R. I. N. și P. A. f. 74-76, declarația părții vătămate M. A. C. f. 70-72, f. 73. Referitor la infracțiunile de punere în circulație de monedă străină falsă și înșelăciune, au fost considerate relevante în sensul art. 143 Cod procedură penală următoarele probe: procesul-verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare, din (...) (f. 272), raportul din (...) întocmit de investigatorul sub acoperire cu numele de cod P. I. P. f. 273, R. de constatare tehnico-științifică grafică nr. 37.511/(...), întocmit de IPJ B.-N.-S. C. f. 280-296, declarația martorului O. C. F. f. 211-213, proces-verbal f. 214, declarația martorului lui C. R. f. 215, proces-verbal de control al autovehiculului condus de L. G. (Ford Mondeo, (...)) în care au fost găsite 21 de bancnote cu aceeași serie de identificare „. f. 217-219, însoțit de planșele fotografice f. 221-223, declarație L. B. S. f. 225, L. G. f. 227-229, B. G. M. f. 230, proces-verbal de recunoaștere după planșa fotografică f. 231-234, planșă fotografică f. 239-241, Raport de constatare tehnico-științifică grafică și tehnică a documentelor, nr. 143.193/(...), întocmit de IPJ-S. C., f. 334-342 (din care rezultă că 23 de bancnote toate cu seria V45397687405 și număr plăci de tipar M., sunt contrafăcute), declarațiile martorilor P. T. f. 317-319, B. F. f. 328-333. Stabilirea vinovăției inculpatului recurent urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune însă în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 cod proc.pen. care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de acesta.(cazul Fox, Campbell și Hartley vs UK). Pericolul social concret rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată cât și din activitatea infracțională desfășurată de acesta. Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil, el având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare pentru a demonstra lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării. Potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 23 din Constituția României, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost arestat în vederea aducerii lui în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune. În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al C. De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune"; măsura arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe. Aprecierea probelor se va face de către instanța de fond sub aspectul reținerii sau nu a vinovăției inculpatului. Potrivit disp.art.3001 alin.3 C., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța, menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă sau potrivit alin.2 al aceluiași articol, dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea au încetat, sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea măsurii arestării preventive. În cauza de față, nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate și în consecință, ceea ce curtea trebuie să analizeze, sunt temeiurile care au determinat arestarea preventivă și dacă acestea impun sau nu, în continuare, privarea de libertate. În privința indiciilor temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, acestea au fost analizate în mod definitiv la momentul luării măsurii arestului preventiv și nu s-au modificat până la sesizarea instanței prin rechizitoriu și nici până la soluționarea prezentului recurs. Susținerea curții este justificată în cele ce preced și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunile comise de inculpat și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 1451. În speța de față, menținerea măsurii arestării preventive a recurentului este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor. Prin prisma acestor împrejurări, curtea apreciază că lăsarea recurentului în libertate în acest moment procesual ar putea influența cercetarea judecătorească. Conform hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpatul este bănuit de comiterea unor infracțiuni, este o condiție pentru menținerea detenției. Dincolo de aspectul factual, existența motivelor plauzibile de a bănui că recurentul ar fi comis faptele, impune în sensul art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția europeana, ca acestea să poată fi, în mod rezonabil, încadrate într-unul din textele Codului penal sau legi speciale, care incriminează anumite tipuri de comportament, ceea ce s-a și realizat în prezentul dosar, infracțiunile imputate recurentului fiind prevăzute în legea specială 678/2001 și în Codul penal. În speța de față, există bănuieli rezonabile în sensul că faptele pentru care este cercetat recurentul, constituiau infracțiuni la momentul în care s- au produs, și al trimiterii în judecată (cauza Wloch contra Poloniei din 19 octombrie 2000). Prin prisma legislației CEDO s-a dovedit în afara oricărei îndoieli că scopul măsurii arestării recurentului a fost acela de a-l prezenta autorității competente conform art.5 paragraf 3 din CEDO, verificându-se de către instanțe independente și imparțiale, legalitatea măsurii arestării și ulterior menținerea acesteia.(cauza Benham contra Regatului Unit 1996; Jecius contra Lituaniei 2000; Nevmerzhitsky contra Ucrainei 2005). Contrar celor susținute de recurent prin apărătorul său și personal, în cauză, sunt îndeplinite condițiile cerute de art.143, 146 și 148 lit. f C., T. B.- N. apreciind corect asupra necesității menținerii stării de arest a acestuia. Condiția pericolului public, solicitată de lege există și ea pentru inculpat, acest pericol rezultând, din gravitatea faptelor de care recurentul este învinuit. Potrivit art.148 lit.f măsura arestării poate fi luată dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a recurentului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Prima condiție este îndeplinită întrucât infracțiunile de trafic de persoane se sancționează cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare. Referitor la condiția pericolului concret pentru ordinea publică și aceasta este întrunită și rezultă din probele de la dosar. Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a recurentului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că liber fiind ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura, gravitatea și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, precum și de persoana și conduita inculpatului, care în mod constant a negat comiterea faptelor. Starea de pericol pentru ordinea publică în cazul său presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale. Curtea E. a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp. De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului. De aceea, în situația de față, se impune o astfel de reacție a autorităților pentru a nu se crea și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului vizat de ordinea publică și crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială. Așa fiind, cererea inculpatului vizând revocarea arestului preventiv întemeiată pe lipsa probelor și indiciilor care să justifice privarea de libertate a acestuia, va fi respinsă ca nefondată. Judecătorul fondului prin analiza elementelor și a subzistenței temeiurilor arestării preventive, care s-a arătat că impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, implicit s-a pronunțat asupra ineficienței unor alte măsuri preventive. Curtea, la acest moment procesual apreciază ca inoportună înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, întrucât cercetarea judecătorească nu a fost demarată, existând pericolul influențării martorilor ce nu au fost încă ascultați nemijlocit de către tribunal ( cauza Scundeanu și Jiga contra României). Durata arestării preventive nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140 C., referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză. Așa fiind, recursul inculpatului apare ca nefondat și se va respinge conform art.38515 pct.1 lit.b C. Se va stabili în favoarea Baroului de A. C.- suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției., conform art. 189 Cod procedură penală. Va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial, conform art. 192 alin 2 Cod procedură penală. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. O. I., aflat în Arestul IPJ B. N. împotriva încheierii penale din 28 octombrie 2011 a T.ui B. N.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul C. O. I. să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 3 noiembrie 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER V. G. D. P. M. B. D. S. Red.P.D./M.N 4 ex.- 4 nov.2011 Jud. fond- A. G.
| ← Decizia penală nr. 709/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 974/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
