Decizia penală nr. 1406/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.1406/R/2011
Ședința publică din 19 septembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. Ș.- judecător JUDECĂTORI : L. M.
: ANA C. GREFIER : M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către partea civilă B. F. împotriva sentinței penale nr. 39 din 13 aprilie 2011, pronunțată de J. Ș. - M., în dosar nr. (...), privind pe inculpatul S. P., acesta fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. și ped. de art. 239 al.1 și 4 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului S. P., av.B. E., din cadrul Baroului Maramureș, cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul S. P. și partea civilă B. F.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul ales al inculpatului depune la dosar concluzii scrise, acte de stare civilă și o scrisoare medicală care solicită a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru soluționarea cauzei.
Apărătorul inculpatului S. P., solicită respingerea recursului declarat de partea vătămată ca nefondat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței atacate.
În susținerea poziției procesuale, arată că motivele de recurs învederate de partea civilă se referă la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, considerată ca fiind prea blândă.. Susține că la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului S. P., prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 C., adică gradul de pericol social concret al faptei, circumstanțele concrete în care a fost comisă infracțiunea, precum și persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, a regretat săvârșirea faptei, s-a prezentat în fața autorităților și a achitat prejudiciul cauzat, astfel că i s-au reținut circumstanțe atenuante prev. de art.74 lit.a,b,c C., iar pedeapsa aplicată a fost coborâtă sub minimul special.
Reținând circumstanțe atenuante, prima instanță dând eficiență prev.art.76 lit.c C., a aplicat o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege, dar respectând limitele prev.art.76 lit.c C. Este adevărat că faptele comise prezintă o anumită gravitate, având în vedere natura relațiilor sociale afectate, precum și consecințele produse, însă nu trebuie neglijate nici aspectele legate de contextul în care s-au produs - pe fondul unei stări de ebrietate, precum și a atitudinii părții civile. P. civilă nu avea competența de a interoga inculpatul, atâta timp cât inculpatul i-a spus că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt, fiindu-i încălcate inculpatului mai multe drepturi, prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare. Î. că inculpatul și-a recunoscut faptele și a achitat suma de 5.000 lei daune materiale și morale reprezintă aspecte esențiale ale recunoașterii și regretării faptelor.
Un aspect important pe care instanța trebuie să-l aibă în vedere este poziția părții civile consemnată în încheierea din 6 aprilie 2011, instanța reținând poziția părții civile în sensul că lasă la aprecierea instanței modul de executare a pedepsei, astfel că nu sunt motive întemeiate pentru a declara recurs.
În consecință, solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei.
Reprezentantul M.ui P., consideră că recursul formulat de partea civilă B. F. este fondat.
În opinia sa, soluția este nelegală, chiar dacă intenția instanței a fost de reținere a circumstanței atenuante, raportat la elementele arătate și de apărare, o parte din ele fiind în mod vădit reale. Sancțiunea de 6 luni închisoare, aplicată de către instanță nu a fost dispusă nici în dispozitiv cu reținerea art.74, 76 C., astfel că apare ca fiind în limitele nelegale.
Prin urmare, consideră că recursul formulat în cauză numai de către partea civilă, care se referă la latura penală a cauzei, este fondat.
În ceea ce privește soluția finală pe care instanța o va da acestei cauze, există evident două posibilități teoretice : instanța să valideze intenția primei instanțe, considerând că elementele de circumstanțiere atenuante subzistă, să le rețină ca atare și să păstreze cuantumul stabilit de prima instanță. Pe de altă parte, există și soluția de a costata că fie și în aceste condiții, cu acceptarea de circumstanțe atenuante, cu remedierea problemei de nelegalitate constatată, pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată de către prima instanță este redusă, raportat la pericolul social generic al faptei și la pericolul social concret, întrucât fapta se referă la comiterea unei activități de către inculpat față de partea vătămată, organ de poliție în exercițiul funcțiunii, constând într-o violență de o gravitate substanțială, ce a necesitat un număr de 65-70 zile de îngrijiri medicale.
În consecință, solicită admiterea recursului declarat de partea civilă, apreciind că soluția care se impune în cauză este să se mențină modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului, respectiv suspendare sub supraveghere, însă pedeapsa să fie majorată, întrucât este evident că aceasta a fost intenția părții civile în motivația promovării acestui recurs și anume, că sancțiunea aplicată de prima instanță este insuficientă pentru a corespunde funcțiilor pedepsei și a reflecta pericolul social al faptei comise.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 39 din 13 aprilie 2011 pronunțată de J. Ș. M., s-a respins cererea formulată de inculpatul S. P. pentru schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de ultraj prevăzută de art.239 alin.1 și 4
Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art.182
(1) Cod penal.
S-a dispus condamnarea inculpatului S. P., CNP 1., fiul lui G. și S., născut la data de (...) în Lupeni, județul Hunedoara, cetățean român, studii
12 clase, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în localitatea F., nr.145 A, jud. Maramureș pentru săvârșireainfracțiunii de ultraj prevăzută de art.239 alin.1 și 4 Cod penal la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În temeiul art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 83 Cod penal.
Cu consecințele prevăzute de art.71 și 64 lit.a teza II Cod penal.
În temeiul art.14 Cod procedură penală și art.999 cod civil s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. J. DE U. „. O. B. M. și a fost obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 50 lei daune materiale.
S-a constatat recuperat prejudiciul provocat părții civile B. F.
În temeiul art.191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 450 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariu apărător din oficiu, s-a avansat din fondurile M.ui justiției către d- na avocat B. E.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prinrechizitoriul din (...) în dosar nr.209/P/2009 Parchetul de pe lângă
Judecătoria Șomcuta Mare, a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. P. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută și pedepsită de art.239 alin.1 și 4 Cod penal.
Potrivit actului de inculpare, la data de (...) inculpatul a amenințat și agresat pe partea vătămată B. F. - agent în cadrul P. de P. S. - din cadrul IPJ Maramureș, care se găsea în exercițiul funcțiunii cauzându-i leziuni vindecabile în 63-65 zile de îngrijiri medicale.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal de sesizare, plângerea și declarația părții vătămate (f.1-6), certificat medico-legal cu completare și scrisoare medicală (f.7-11), declarațiile martorilor M. A. I., S. S., D. F. G. și U. F. (f.19-28), declarația învinuitului (f.14-15), raport de expertiză medico-legală-psihiatrică (f.16-18), proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f.33).
În cursul cercetării judecătorești a fost audiată partea vătămată, inculpatul și martorii propuși de părți.
În termenul procedural s-au constituit ca și părți civile în dosar: S. de
U. „.-tin O. B. M., cu suma de 50 lei, reprezentând costul consultației acordate părții vătămate B. F., acesta la rândul său, constituindu-se parte civilă în contra inculpatului cu suma de 51.400 lei, din care 1.400 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale.
La ședința publică din data de (...) inculpatul prin apărător a depus la dosar o declarație semnată de către inculpat și partea civilă, care consemnează împăcarea părților pe latura civilă..
În condițiile în care acțiunea civilă nu a mai fost susținută reținând și înscrisul depus la dosar (f.46-65) instanța de fond a constatat ca fiind recuperat prejudiciul provocat părții civile B. F.
În cursul urmăririi penale ca de altfel și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut că la lovit pe partea vătămată, însă cu precizarea că acesta nu avea ce căuta într-un spațiu privat.
La ședința de fond, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de ultraj în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art.182 alin.1 Cod penal, în condițiile în care la momentul agresiunii partea vătămată se găsea într-un spațiu privat cu depășirea atribuțiunilor de serviciu. A. s-a apreciat că agentul de poliție trebuia să-linvite pe inculpat la sediu ori să-i înmâneze o citație, fără a proceda la interogare și a-l deplasa încătușat la sediul poliției.
Poziția exprimată de reprezentantul parchetului asupra cererii privind schimbarea încadrării juridice a fost în sensul respingerii ei cu aprecierea că, partea vătămată nu și-a depășit atribuțiile, procedând la încătușarea inculpatului abia în momentul în care acesta a devenit violent, anterior acestui fapt, urmare a loviturii aplicate de către inculpat părții civile, consumându-se infracțiunea de ultraj.
Trecând la soluționarea cauzei în baza probatorului administrat instanța de fond a reținut următoarele:
P. vătămată B. F. este angajat în calitate de agent de P. la P. S. din cadrul IPJ Maramureș.
La data de (...) urmare a unei sesizări telefonice făcute de M. A. privind furtul unui telefon mobil, partea vătămată în baza însărcinărilor de serviciu primite de la șeful direct s-a deplasat la locuința inculpatului S. P. împreună cu fiul acestuia S. S. și cu proprietarul telefonului, M. A..
Cu toții au intrat în curtea casei inculpatului, apoi fiul acestuia a intrat în casă, moment în care inculpatul a ieșit la ușă întrebându-l pe partea vătămată ce caută acolo. P. vătămată i-a cerut inculpatului să vină afară și să predea telefonul furat, apoi a intrat în casă și l-a scos afară de mână pe inculpat așezându-l pe o bancă în fața casei. În condițiile în care inculpatul era în stare de ebrietate, partea vătămată i-a cerut păgubitului, proprietar al telefonului declarat furat, să se deplaseze la postul de poliție în vederea formulării unei plângeri scrise. În momentul în care agentul de poliție se îndrepta spre ieșirea din curte, inculpatul a luat o găleată cu apă care o avea în apropiere și a aruncat-o spre partea vătămată, care a încercat să se ferească cu mâna, apoi inculpatul s-a apropiat aplicându-i mai multe lovituri cu pumnul, situație în care partea vătămată a încercat să-l imobilizeze pe inculpat, lucru care a fost făcut cu ajutorul martorului M. A.
I., care a adus o pereche de cătușe din mașină, cele avute de agent asupra sa la momentul incidentului nedeschizându-se.
Apoi inculpatul a fost condus la P. de P. .
Urmare a loviturilor aplicate cu găleata și cu pumnii, partea vătămată a suferit o fractură de falangă la degetul patru de la mâna dreaptă, numărul de zile de îngrijiri medicale recomandate fiind de 63-65, potrivit certificatului medico legal (completării lui) depus la fila 7 (respectiv 8) în dosarul de urmărire penală.
Văzând cererea de schimbare a încadrării juridice, instanța de fond a apreciat-o ca fiind nefondată, lucru probat, potrivit stării de fapt reținute (vezi întregul material probatoriu administrat - declarații martori, partea vătămată și chiar declarația inculpatului), partea vătămată era îmbrăcată în uniformă de poliție, aflându-se în timpul serviciului și în exercițiu funcțiunii la momentul incidentului.
De reținut susținerile inculpatului (fila 53) care arată că partea vătămată la intrarea în casă l-a întrebat ceva legat de un telefon, precum și faptul că l-a înjurat pe partea vătămată și l-a lovit cu o găleată și cu pumnii.
De reținut și starea de ebrietate în care se găsea inculpatul, acesta însuși recunoscând că a băut destul de mult înainte de incident .
Prin urmare, agentul de poliție se deplasase la locuința inculpatului în vederea rezolvării plângerii formulate de M. A., care l-a indicat pe inculpat ca autor al furtului (telefonului).
După ce a discutat în limite rezonabile cu inculpatul (dată fiind starea de ebrietate în care se găsea acesta) și a văzut că amintitul nu recunoaștefurtul telefonului, partea vătămată a intenționat să părăsească curtea și să se deplaseze la P.
La acel momentul inculpatul devenind violent, în mod întemeiat și legal, partea vătămată a procedat la imobilizarea sa, încătușare și deplasarea lui la P. de P.
Pe cale de consecință, infracțiunea de ultraj s-a consumat în momentul proferării injuriilor și agresării fizice a părții vătămate.
În altă ordine de idei, chiar dacă partea vătămată și-ar fi depășit atribuțiunile de serviciu, riposta inculpatului ar rămâne a fi încriminată ca ultraj, în cauză nefiind dovedită nici una din cauzele care ar înlătura răspunderea penală a inculpatului sau ar face ca fapta să nu fie infracțiune.
Dată fiind calitatea părții vătămate (agent de poliție), cunoscută de către inculpat, dincolo de aparența dată de purtarea uniformei de poliție, coroborată cu incidentul provocat de inculpat, determină incidența dispozițiilor art.239 alin.1 și 4 Cod penal și nicidecum acelea ale art.182 alin.1 Cod penal.
Pentru considerentele enunțate, instanța de fond a apreciat ca fiind întrunite în cauză elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, motiv pentru care inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă cu închisoarea orientată către minimul special.
Raportat la împrejurările producerii incidentului (starea de ebrietate a inculpatului) și lipsa antecedentelor penale a inculpatului, instanța a apreciat ca fiind incidente în cauză dispozițiile art.81 Cod penal, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit în condițiile art.82 cod penal cu aplicarea art.83 Cod penal
și consecințele prevăzute de art.71 și 64 lit.a teza II Cod penal.
În temeiul art.14 Cod procedură penală și 999 Cod civil, instanța de fond a admis acțiunea formulată de partea civilă S. J. de U. „.-tin O. B. M. și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 50 lei despăgubiri reprezentând costul consultului medical, aferent asiguratului parte vătămată potrivit înscrisului depus la fila 20.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs parteacivilă B. F., solicitând casarea acesteia și, rejudecând, majorarea pedepsei aplicate inculpatului, apreciind că, raportat la starea de fapt reținută șigravitatea infracțiunii comise, aceasta este prea mică.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată , în baza lucrărilor și materialului de ladosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată fondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Fără a reitera motivarea instanței de fond în susținerea soluției pronunțate în cauză, se constată doar că, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, s-a reținut o stare de fapt - necontestată, de altfel, de către părți - corespunzătoare realității, constând în aceea că la data de (...), inculpatul S. P. a amenințat și agresat partea vătămată B. F. - agent de poliție la P. de P. S., din cadrul IPJ Maramureș, care se afla în exercițiul funcțiunii, cauzându-i leziuni vindecabile în 63-65 zile de îngrijiri medicale.
Reținând așadar vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de ultraj, prev. de art. 239 alin.1 și 4 Cod penal, instanța a procedat apoi la individualizarea judiciară a sancțiunii aplicabile inculpatului, stabilind însă în final, o pedeapsă în limite nelegale.
Aceasta deoarece, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă de inculpat - ultraj prev. de art.239 alin.1 și 4 Cod penal sunt de la 4 ani și 6 luni la 18 ani închisoare, având în vedere și majorările impuse de art.239 alin.5 C. ( faptă săvârșită împotriva unui polițist), chiar dacă, în încadrarea juridică a faptei nu s-au reținut și dispoz. acestui aliniat (ceea ce nu împiedică, ba chiar obligă la aplicarea acestui text, dacă se regăsește în cauză, calitatea cerută de lege pentru subiectivul pasiv al infracțiunii).
În aceste condiții, stabilindu-se o pedeapsă cu mult sub minimul special prevăzut de lege, fără reținerea de circumstanțe atenuante care să permită coborârea pedepsei sub acest minim, s-a aplicat o pedeapsă nelegală, fiind incident cazul de casare prev. de art.385/9 alin.1 pct.14
C.pr.pen.
Pentru aceste considerente, în baza art.38515 pct.2 lit. d C.pr.pen. se va admite recursul declarat de partea civilă B. F., împotriva sentinței penale nr.39 din 13 aprilie 2011 a J. Ș. M., care va fi casată în parte, doar sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului S. P., și rejudecând în aceste limite, se va dispune majorarea pedepsei aplicate inculpatului S. P., de la 6 luni închisoare la 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de ultraj prev. de art.239 alin.1, 4 Cod penal. La stabilirea acestei pedepse, s-au avut în vedere criteriile prev. de art.72 C., respectiv: gradul de pericol social concret al faptei comise - ridicat, raportat la împrejurările concrete ale comiterii faptei, valorile sociale lezate, consecințele produse; limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune, mai sus menționate; persoana inculpatului - fără antecedente penale, recunoscând și regretând fapta, achitând integral despăgubirile solicitate de partea civilă, împrejurări pe care le reținem ca circumstanțe atenuante în virtutea dispoz. art.74 lit.a și b C., dându-se prin urmare, eficiență, dispoz. art.76 lit.c C. Deoarece, se apreciază și de către instanța de recurs că sunt îndeplinite în cauză condițiile prev. de art.81-82 C. ( pedeapsa aplicată este mai mică de 3 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost anterior condamnat și, se consideră că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia), în baza art. 81,82 Cod penal se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate prin prezenta pe un termen de încercare de 3 ani și se va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal ( revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare). În baza art.71 Cod penal se va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal ( dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale se va dispune și suspendarea pedepsei accesorii. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Văzând și dispoz. art.192 alin.3 C.pr.pen., PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E În temeiul art.38515 pct.2 lit. d C.pr.penală admite recursul declarat de către partea civilă B. F., domiciliat în B. M., Al. D. nr.8, apt.16, jud. Maramureș, împotriva sentinței penale nr.39 din 13 aprilie 2011 a J. Ș. M. pe care o casează în parte, doar sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului S. P., și rejudecând în aceste limite: Majorează pedeapsa aplicată inculpatului S. P., fiul lui G. și S., n. la (...) în Lupeni, jud. Hunedoara, cetățean român, studii 12 clase, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, CNP 1., fără antecedente penale, domiciliat în F., nr.145 A, jud. Maramureș, de la 6 luni închisoare la 1 an închisoare, sub aspectul comiterii infracțiunii de ultraj prev. de art.239 alin.1, 4 Cod penal. Conform art. 81,82 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate prin prezenta pe un termen de încercare de 3 ani și atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal. În baza art.71 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale se suspendă și pedeapsa accesorie. Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Cheltuielile judiciare avansate de stat cu prezentul recurs rămân în sarcina acestuia. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. Ș. L. M. ANA C. GREFIER M. B. Red.A.C./Dact.H.C. 4 ex./(...) Jud.fond: D. Danci
| ← Decizia penală nr. 380/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 517/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
