Încheierea penală nr. 1455/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.1455/R/2011
Ședința septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : V. G., judecător
JUDECĂTORI: D. P.
M. B.
GREFIER : D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpata P. A. împotriva încheierii penale nr.28/C din 20 septembrie 2011 a T.ui S., pronunțată în dosar nr.(...), având ca obiect prelungirea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata, aflată în
Arestul IPJ S., asistată de apărător ales, av.P. Mircea, din Baroul Sălaj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatei, av.Bumb M., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.
Întrebată fiind, inculpata arată că-și însușește recursul declarat de apărătorul ales.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatei solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj. S-a susținut de către procuror că este necesară prelungirea măsurii arestării preventive în vederea prezentării materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului. Conform art.136 C., măsura arestării preventive poate fi luată pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată. Din comportamentul inculpatei a reieșit că aceasta nu a urmărit să se sustragă de la efectuarea urmăririi penale și că buna desfășurare a procesului penal nu a fost periclitată. Pedeapsa pentru infracțiunea cea mai gravă din prezentul dosar și anume pentru cea prev.de art.270 alin.3 din Legea 86/2006 este închisoarea de la 2 la 7 ani. În situația în care inculpata va avea același comportament, va beneficia de prevederile art.320/1 C. și față de comportamentul anterior avut în societate și ulterior comiterii faptei, se vor reține două circumstanțe atenuante, care vor atrage aplicarea art.76 lit.d C.pen. și pe cale de consecință, reducerea pedepsei până la minimul general. Pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatei, nicio persoană nu mai este arestată în România. Nu se mai impune prelungirea măsurii arestării preventive, având în vedere și că inculpata este studentă, dorește să-și continue facultatea, iar mama ei este bolnavă. În speță, se poate vorbi doar de cazul de arestare prev.de art.148 lit.f C., însă nu există la dosar probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol pentru ordinea publică. Pentru toate aceste motive, solicită respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatei.
Reprezentantul P.ui solicită respingerea recursului declarat de inculpată ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate.
Inculpata, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate. E. studentă în ultimul an la ISE și dorește să-și continue facultatea.
C U R T E A
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Tribunalul Sălaj prin încheierea penală nr.28/C din 20 septembrie 2011, a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj și în baza art.159 Cod procedură penală, a prelungit măsura arestării preventive luată față de inculpata P. A. (fiica lui S. și E., născută la (...) în Z., jud.S., domciiliată în Z., str. Aleea Astrei, nr.1, bl.G-160, sc.B, ap.112, jud.S. CNP 2.) prin încheierea penală nr.24/C/2011 a T.ui S. pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de (...) și până la data de (...).
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin incheierea penala nr.7/A /2010 a Judecatoriei J. s-a respins propunerea formulata de P. de pe lânga J. J. privind arestarea preventiva a inculpatei si s-a luat fata de ea masura obligarii de a nu parasi localitatea pe o perioada de 30 de zile, masura care a fost prelungita in mod repetat de procuror.
S-a retinut ca inculpata, alaturi de alti inculpati este cercetata in dosarul nr.467/P/2010 al P.ui de pe linga J. Z. preluat de P. de pe linga T. S. si inregistrat sub numarul 2. pentru comiterea infractiunilor prev.de art.296/1 lit.1 din legea 571/2003, cu aplic.art.41 alin 2 cp,art.270 alin 1 si 3, art.274 din legea 86 /2006 ,cu aplicarea art.41 alin 2 cp si art.9 lit.a din legea nr.241/2005, cu aplic.art.41 alin 2 cp retinindu-se ca acestia au detinut in afara antrepozitului fiscal si comercializat produse accizabile fara a fi marcate sau marcate necorespunzator peste limita a 10000 tigarete, colectând, detinând, transportând, depozitând, vanzind marfuri si bunuri care trebuie plasate sub regim vamal, cunoscând ca acestea provin din contrabanda.
In fapt, in perioada 2009-2010 inculpatii au detinut si comercializat cantitati mari de tigari timbrate in alte state, provenite din contrabanda, sustragindu-se de la plata catre stat a taxelor vamale, a accizelor si TVA.
Prin adresa nr.18/P/2011 a DIICOT-B. T. S. s-a comunicat instantei ca inculpata P. A. este cercetata si in dosarul penal nr.18/D/P/2011 al acestei institutii tot pentru comiterea aceluiasi gen de infractiuni, aceasta incalcindu-si in mod flagrant obligatiile ce i-au fost stabilite de catre instanta. In urma acestei sesizari a fost inlocuita masura obligarii de a nu parasi localitatea cu masura arestarii preventive.
Fata de temeiurile avute in vedere, s-a apreciat ca acestea nu s-au schimbat, iar fata de motivele invocate de parchet, avandu-se in vedere complexitatea cauzei, numărul foarte mare de inculpati, cererea formulata de procuror este intemeiata. Mai mult, orice fapta contrara normelor de conduita, care constituie substanta ilicitului abstract determinat de normele juridice, tulbura atat ordinea de drept cat si mediul social. Aceasta tulburare, coroborata cu repetabilitatea unor atitudini neconforme, de incalcare a legii penale, creeaza o stare de insecuritate pentru raporturile sociale si concomitent un sentiment firesc de dezaprobare din partea colectivitatii. Or, atata timp cat inculpata a fost prezentata in fata instantei cu propunere de arestare preventiva, iar instanta a apreciat ca inculpata poate fi cercetata si in stare de libertate,dar sub conditia respectarii anumitor obligatii, iar ea incalca aceste obligatii si comite in continuare fapte de acest gen, atat in colaborare cu inculpatii din acest dosar, cat si cu inculpatii dintr-un alt dosar, aceasta prezinta un real pericol social atat pentru ordinea publica. Chiar daca alti inculpati cercetati pentru fapte similare sunt in stare de libertate, aceasta nu determina respingerea propunerii de prelungire, atata timp cat situatia inculpatei P. A. este diferita de situatia celorlaltor inculpati care se supun masurilor stabilite de instanta. P. acesteia in comiterea de fapte antisociale, cunoscind ca este cercetata pentru aceste fapte, este un motiv verosimil de mentinere a starii de arest preventiv .
Împotriva încheierii instanței de fond a declarat recurs inculpata P. A., solicitând casarea hotărârii tribunalului și rejudecând, să se respingă prelungirea arestării preventive, neexistând probe și indicii temeinice care să justifice privarea sa de libertate, nefiind întrunite nici cerințele pericolului pentru ordinea publică vizate de art.148 lit. f C.p.p. în ceea ce o privește.
În subsidiar, apreciază că se impune înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, vizate de art.145
și 1. C., ca efect al respingerii propunerii P.ui de prelungire a arestării preventive.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări.
Inculpata este cercetată în stare de arest preventiv de către P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, pentru comiterea infractiunilor de deținere în afara antrepozitului fiscal și comercializare de produse accizabile fără a fi marcate sau marcate necorespunzător peste limita a 10.000 țigarete și colectare, deținere, transport, preluare, depozitare, predare și vânzare de bunuri sau mărfuri care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contnrabandă prev. și ped. de art.2961 lit.1 din Legea 571/2003, cu aplic.art.41 alin 2 C.p; art.270 alin 1 si 3, art.274 din Legea 86 /2006, cu aplicarea art.41 alin 2 C.p; art.274 din Legea
86/2006 cu art.41 alin.2 C.pen.si art.9 lit.a din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.41 alin 2 C.p., retinându-se în sarcina recurentei și a coinculpaților P. N. V., S. S., Kis-K. T.-F., A. I. O., P. M., P. A., faptul că în perioada iulie-octombrie 2010 au deținut, transportat și comercializat cantități importante de țigarete provenite din contrabandă din Ucraina, R.ia, Moldova. În faza de urmărire penală, până în prezent în sarcina recurentei se reține presupunerea rezonabilă că aceasta ar fi comercializat către diverse persoane 6000 pachete cu 120.000 țigarete. Cu ocazia percheziției domiciliare a recurentei au fost găsite 2.000 pachete cu 40.000 țigarete provenite din contrabandă. În data de (...) recurenta a fost depistată în timp ce transporta împreună cu O. Ruben Iosif cu autoturismul (...) cantitatea de 2000 pachete cu 40.000 țigarete provenite din contrabandă.
La 7 octombrie 2010, Judecătoria Jibou prin încheierea penală nr.7 a respins propunerea P.ui de pe lângă aceasta, privind arestarea preventivă a recurentei, luând față de ea măsura obligării de a nu părăsi localitatea prev.de art.145 C.proc.pen., pe o durată de 30 de zile.
Prin încheierea penală 24 din (...) a T.ui S. față de recurenta P. A. s-a dispus înlocuirea măsurii de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive pe 30 de zile începând cu (...), în urma adresei nr.18/D/P/2011 a DIICOT - B. T. S., din care rezultă faptul că aceasta nu a respectat măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, continuând totodată să comită infracțiuni de natura celor pentru care se derula urmărirea penală față de ea.
Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni V.e C. - Serviciul de V. și T. V. precizează că prin deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea a 6.800 pachete țigări marca „Jin Ling";; 1.900 pachete țigări marca „Gold Clasic";; 1.550 pachete țigări marca „Viceroy";; 9.150 pachete țigări marcă nespecificată; recurenta P. A. a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în valoare de 200.353 lei.
În prezenta cauză, P. de pe Tribunalul Sălaj a solicitat prelungirea arestării preventive a inculpatei P. A. pentru, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului.
În urma verificării dosarului de anchetă, Curtea reține că întrucât urmărirea penală nu a fost finalizată, neadministrându-se nici toate probele testimoniale, posibil științifice, nefiind realizată prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului, iar pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile imputate fiind mai mari de 4 ani, iar lăsarea inculpatei în libertate prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, în mod judicios prima instanță a constatat că subzistă în continuare temeiurile arestării preventive vizate de art. 148 lit. f Cod proc.pen.
În speță, sunt întrunite și cerințele art.148 lit.d C., din actele de la dosar rezultând că inculpata este cercetată în prezent în dosarul penal
18/D/P/2011 de către DIICOT - B. T. S. pentru mai multe infracțiuni conexe cu cele din acest dosar, ele fiind concurente cu acelea din dosarul
2. al P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj, care fac obiectul prezentului recurs.
Potrivit art.155 alin.1 C.proc.pen. arestarea inculpatei dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacătemeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Verificând conținutul actelor și lucrărilor dosarului, atât instanța de fond, cât și curtea constată că în privința recurentei sunt întrunite simultan și condițiile prev.de art.136 și 143 C.proc.pen. raportat la art.148 lit. d și f C.proc.pen., astfel că față de conținutul art.155 și 159
C.proc.pen. Tribunalul Sălaj a pronunțat o soluție corectă, fiind justificată și judicioasă cererea de prelungire a arestării preventive. Temeiul arestării recurentei a fost art.148 lit.d și f C.proc.pen.
Potrivit art.148 lit.d și f Cod proc.pen., una din condițiile arestării este aceea ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatei să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea săvârșirii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Exigențele impuse de necesitatea restabilirii ordinii de drept încălcate se realizează, între altele, prin îndeplinirea cu promptitudine a actelor procedurale, cu asigurarea drepturilor și intereselor legitime ale părților.
De aceea, asigurarea respectării termenelor prevăzute de lege pentru desfășurarea activităților specifice procesului penal, în cadrul cărora împiedicarea făptuitorului de a se sustrage urmăririi penale constituie un deziderat major, impune luarea și după caz, menținerea sau prelungirea măsurilor preventive.
Calea de atac exercitată de inculpată, vizând prelungirea duratei arestului preventiv, nu este fondată, din moment ce prima instanță a subliniat justificat că temeiurile ce au determinat luarea măsurii preventive subzistă în continuare. Sub acest aspect, este de observat că faptele imputate inculpatei, astfel cum au fost descrise prin cererea de prelungire a măsurii arestării, ca și succesiunea actelor procedurale îndeplinite până în prezent impun, în mod evident, prelungirea arestului, pentru a putea fi asigurată ascultarea inculpatei oricând, audieri de martori, efectuarea de expertize contabile pentru stabilirea prejudiciului cauzat bugetului de stat.
Prelungirea arestării este justificată și de împrejurarea că infracțiunile pentru care este cercetat inculpata nu au fost clar stabilite, fiind nevoie de administrarea unui material probator complex, din care să rezulte în mod clar și indubitabil vinovăția și implicarea recurentei în faptele pentru care este cercetată.
Probele ce trebuie administrate în cauză sunt dintre cele mai diverse și, astfel, există posibilitatea ca inculpata să influențeze administrarea lor.
E. de remarcat că aprecierea pericolului social concret pentru ordinea publică are în vedere și modalitatea concretă în care s-a desfășurat activitatea infracțională, caracterul acesteia precum și reacția generată în rândul societății civile de faptul că împotriva unor asemenea infracțiuni, organele statului nu acționează eficient.
Față de toate acestea, curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă nu numai un real pericol pentru ordinea publică, dar și pentru buna desfășurare a procesului penal.
Nu este lipsit de importanță că inițial față de recurentă s-a luat o măsură neprivativă de libertate, dar ca urmare a conduitei acesteia, a fost revocată și s-a dispus arestarea preventivă. În aceste condiții, în speță sunt întrunite cerințele art.148 lit.d și f C.proc.pen.
Stabilirea vinovăției recurentei urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune însă în evidență până în acest moment existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 C.proc.pen., care justifică luarea și prelungirea arestării preventive față de acesta (cazul Fox, Campbell și Hartley vs.Uk).
Potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor
Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 23 din Constituția
României, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpata a fost arestată în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit infracțiuni.
În plus, Curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatei și prelungirea acesteia fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al C.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând
„suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune"; măsura arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
În cauza de față, nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate și în consecință, ceea ce curtea trebuie să analizeze, sunt temeiurile care au determinat arestarea preventivă și dacă acestea impun sau nu, în continuare, privarea de libertate.
În privința indiciilor temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata ar fi săvârșit faptele pentru care este cercetată, acestea au fost analizate în mod definitiv la momentul luării măsurii arestării preventive și nu s-au modificat până în prezent.
Susținerea curții este justificată în cele ce preced și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunile comise de inculpată și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 1451.
În speța de față, prelungirea măsurii arestării preventive a recurentei este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.
Prin prisma hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998;
Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie
2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpata este bănuită de comiterea unor infracțiuni, este o condiție pentru prelungirea detenției.
Dincolo de aspectul factual, existența motivelor plauzibile de a bănui că recurenta ar fi comis faptele, impune în sensul art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția europeana, ca faptele invocate să poată fi, în mod rezonabil, încadrate într-unul din textele Codului penal sau legi speciale, care incriminează anumite tipuri de comportament, ceea ce s-a și realizat în prezentul dosar.
Prin prisma legislației CEDO s-a dovedit în afara oricărei îndoieli că scopul măsurii arestării recurentei a fost acela de a o prezenta autorității competente conform art.5 paragraf 3 din CEDO, verificându-se de către instanțe independente și imparțiale, legalitatea măsurii arestării și ulterior prelungirea acesteia.(cauza Benham contra Regatului Unit 1996; Jecius contra Lituaniei 2000; Nevmerzhitsky contra Ucrainei 2005).
În speță sunt îndeplinite condițiile cerute de art.143, 146 și 148 lit.d și f C.proc.pen., Tribunalul Sălaj apreciind corect asupra necesității prelungirii stării de arest a acesteia.
Potrivit art.148 lit.f măsura arestării poate fi luată dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a recurentei prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prima condiție este îndeplinită întrucât infracțiunile imputate recurentei se sancționează cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare.
Referitor la condiția pericolului concret pentru ordinea publică și aceasta este întrunită și rezultă din probele de la dosar.
De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului.
De aceea, în situația de față, se impune o astfel de reacție a autorităților pentru a nu se crea și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului vizat de ordinea publică și crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială.
Așa fiind, primul motiv de recurs vizând revocarea arestului preventiv întemeiat pe lipsa probelor și indiciilor care să justifice privarea de libertate a inculpatei, va fi respins ca nefondat.
Împrejurarea că recurenta este studentă la ISE, faptul că va uza de aplicarea art.3201 C.proc.pen., vor avea eficiență și importanță în procesul individualizării judiciare a sancțiunii de către instanța de fond. La acest moment procesual, nu este oportună înlocuirea stării de arest cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, atitudinea inculpatei în faza de urmărire penală, impunând această soluție. Întrucât, în speță, urmărirea penală nu a fost finalizată, fiind necesară epuizarea probațiunii științifice și testimoniale, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului, solicitarea P.ui apare ca judicioasă, iar încheierea primei instanțe legală și temeinică, sens în care recursul inculpatei se va respinge ca nefondat, conform art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen., fiind pe deplin operante în speță prevederile art.155 și 159 C.proc.pen.rap.la art.136, 143 și 148 lit.d și f C.proc.pen. Se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 25 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, conform art.189 C.proc.pen. În baza art.192 alin.2 C.proc.pen., va obliga inculpata să plătească în favoarea statului suma de 125 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorar avocațial parțial. PENTRU ACE. MOTIVE IN NUMELE LEGII D I S P U N E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata P. A., fiica lui S. si E., nasc.la (...), aflată în Arestul IPJ S., împotriva încheierii penale nr. 28/C din 20 septembrie 2011 a T.ui S. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 25 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpata P. A. să plătească în favoarea statului suma de 125 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorar avocațial parțial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 22 septembrie 2011 . PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER V. G. D. P. M. B. D. S. 4 ex. - (...)jud.fond.T. C.
red.PD/CA
| ← Decizia penală nr. 1216/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 380/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
