Decizia penală nr. 1544/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIAPENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)/a13

D. PENALĂ NR.1544/R/2011

Ședința publică din 4 octombrie 2011

I. constituită din : PREȘEDINTE : L. H. JUDECĂTORI : I. M.

: V. V. A.

G. : L. S.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : S. D.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații T. C. și G. S. I., împotriva încheierii penale din data de 28 septembrie 2011, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui M., prin care s-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpați, primul trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. 1 lit. a și b pct. 4, 5 din Legea nr. 39/2003, șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1

Cod penal (parte vătămată P. P.), șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (parte vătămată D. D.), șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (parte vătămată H. M.), complicitate la înșelăciune (credite bancare frauduloase) prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3,

5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, iar al doilea pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. 1 lit. a și b pct. 4 din Legea nr. 39/2003, șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1

Cod penal (parte vătămată F. D.), șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal (parte vătămată G. A. G.), complicitate la înșelăciune (credite bancare frauduloase) prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3

Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a

Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul T. B. aflat în stare de arest asistat de av.Sârghe G., din cadrul Baroului I., cu delegație avocațială depusă la dosar în substituirea apărătorului ales, av.Striblea S., din cadrul Baroului I., cu delegație avocațială depusă la dosar, care se prezintă și pentru inculpatul G. S. I., lipsă fiind inculpatul G. S. I.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, instanța, aduce la cunoștința părților că reprezentantul Gărzii Penitenciarului Gherla a comunicat împrejurarea că inculpatul G. S. se află într-o procedură similară la I.

Apărătorul inculpaților arată că inculpatul se află în procedura verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive astfel că urmează a se aprecia de instanță dacă este necesară prezența lui având în vedere că urmează un recurs și acolo și vor fi și alte termene când inculpatulnu va mai putea fi prezentat astfel că solicită a se judeca recursul de azi în lipsa inculpatului G.

Reprezentantul Parchetului lasă la aprecierea instanței cu privire la acest aspect.

I., deliberând,conchide că față de lipsa inculpatului G. și dat fiind împrejurarea obiectivă a neprezentării acestuia pentru judecarea recursului, consideră că recursul acestuia se poate soluționa cauza având în vedere și achiesarea apărătorului ales al inculpatul la judecata recursului promovat de acesta în lipsă.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.

Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună punerea în libertate a inculpaților. În măsura în care se va considera necesară existența unor garanții, consideră că se poate înlocui măsura de arestare cu una mai puțin restrictivă. T. care au determinat arestarea preventivă nu mai subzistă. La art.160/a alin.1 .pen., arestarea preventivă precum și menținerea acesteia se dispune în cazurile expres prevăzute de lege. I. nu a analizat temeinic motivele de fapt. În încheierea atacată nu există nici o motivare în ceea ce privește subzistența temeiurilor ev.de/" "_blank" |prev.de art.143 C. Nu este suficient să se indice cazurile de la art.148 C., pentru că arestarea preventivă și menținerea acesteia necesită întrunirea cumulativă a art.143 C. și unul din cazurile prev.de art.148 C. Cu privire la art.148 C., pentru inculpatul T. B., s-a considerat că și-a încălcat obligațiile impuse și s-a dispus arestarea preventivă pe baza art.148 alin.1 lit.a C., respectiv încălcarea uneia dintre obligațiile aferente măsurii obligării de a nu părăsi localitatea iar pentru inculpatul G. este art.148 alin.1 lit.d C., respectiv că ar fi săvârșit o nouă infracțiune. Pentru inculpatul T. s-a dispus arestarea pe baza faptului că s-ar fi întâlnit cu inculpatul G. dar inculpatul T. a mers de atâta vreme la instanță și a stat arestat un an și două luni dar au fost tot timpul în aceeași celulă. Împrejurarea că au fost supuși filajului și au fost identificați în aceeași locație, nu înseamnă că acesta a luat legătura pentru a săvârși o faptă. C. că nu este motiv suficient pentru a menține arestarea preventivă. Cât îi privește pe ambii inculpați, instanța nu trebuia să se limiteze doar la a constata că nu a intervenit nici o schimbare ci trebuia să-și exercite un rol activ. Solicită a nu se mai menține arestarea pentru că nu mai există motive în acest sens. Procesul penal, având în vedere complexitatea cauzei, poate dura și 10 ani. A. că nu este suficient la acest moment doar argumentele precizate de instanță iar buna desfășurare a procesului penal se poate realiza și cu inculpații în stare de libertate. Inculpatul G., are afaceri judiciare în alte parte și e grav bolnav, înainte de a fi rearestat a fost operat la plămâni iar inculpatul T. are o familie în întreținere. Măsura arestării este excepțională și dură iar libertate este starea firească. Arestarea preventivă nu trebuie să se transforme într-o detenție anticipată. Pentru faptele pentru care sunt cercetați va exista o soluție pe fondul cauzei însă până atunci aceștia se bucură de prezumția de nevinovăție.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor inculpaților. A. că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare în cauză. Inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată și de asemenea sunt îndeplinite condițiile prev.de art.148 alin.1 lit.a/1 C., în ceea ce-l privește pe inculpatul T., în sensul că a încălcat obligațiile impuse de instanță și disp.art.148 lit.d C., în privința inculpatului G., în sensul că după ce a fost înlocuită măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, acesta a săvârșit din nou o infracțiune. În mod incontestabil, din înscrisurile depuse la dosar, a rezultat clar încălcarea obligațiilor. Aceste aspecte legale au fost analizate de către Tribunalul Maramureș, atunci când a dispus înlocuirea măsurii de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării. Această încheiere a fost cenzurată de Curtea de A. C. În ceea ce-l privește pe inculpatul G., aceste dovezi cu privire la încălcarea obligațiilor au fost analizate la (...) de Tribunalul Maramureș, ocazie cu care a constatat că sunt pe deplin dovedite aceste încălcări, această încheiere fiind supusă instanței de control judiciar. C. că în acest moment, în mod temeinic și legal, prima instanță a menținut starea de arest a inculpaților pentru că sunt pe deplin îndeplinite condițiile prevăzute de lege. La toate acestea, solicită a se avea în vedere că în jurisprudența C. s-a statuat că este rezonabil a menține în stare de arest o persoană și atunci când există temerea că odată pusă în libertate, va săvârși noi infracțiuni.

Inculpatul T. B., având ultimul cuvânt, achiesează concluziile puse de apărătorul său arătând că este nevinovat. Solicită a se avea în vedere că are un copil minor și se află de patru luni în arest, este nevinovat, era angajat la un club sportiv ca instructor, lucra la socrii lui și solicită cercetarea lui în stare de libertate.

C U R T E A

Prin încheierea din 28 septembrie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., au fost respinse cererile având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulate de inculpații T. B. și G. S. I., prin apărător.

În temeiul art. 300^{2 Cod procedură penală raportat la art. 1. Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților T. B. (fost C., zis B., CNP 1., fiul lui C. și G., născut la data de (...) în I., domiciliat în I., str. Sălciilor nr.3, bl.829, sc.A, et.2, ap.8, județul I., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla) și G. S. I. (zis G., fiul lui D. și M., născut la data de (...) în I., domiciliat în I., str. Lacului, nr.9, bl.642, sc.B, et.3, ap.15, CNP 1., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla) și în consecință s-a menținut arestarea preventivă a acestora.}

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit la data de 1 iulie 2010 în dosarul nr.

10/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. I. au fost trimiși în judecată, împreună cu alți inculpați, și inculpații T. B. (fost C., zis B., CNP 1., fiul lui C. și G., născut la data de (...) în I., domiciliat în I., str. Sălciilor nr.3, bl.829, sc.A, et.2, ap.8, județul I., arestat preventiv, aflat în prezent în Penitenciarul Gherla) G. S. I. (zis G., fiul lui D. și M., născut la data de (...) în I., domiciliat în I., str. Lacului, nr.9, bl.642, sc.B, et.3, ap.15, CNP 1., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla), primul trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. 1 lit. a și b pct. 4, 5 din Legea nr. 39/2003, șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1

(parte vătămată H. M.), complicitate la înșelăciune (credite bancare frauduloase) prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3,

Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a

Cod penal;

Ca stare de fapt, în actul de trimitere în judecată, s-a reținut, în esență, că inculpatul T. B. ar fi constituit un grup structurat ce a acționat în mod coordonat și ierarhizat în condiții de continuitate, în scopul comiterii de infracțiuni grave și că ar fi săvârșit în acest context infracțiuni de șantaj (trei fapte) și complicitate la înșelăciune în formă agravată prin aceea că în perioada martie 2007 - august 2007 a sprijinit obținerea prin mijloace frauduloase a unui număr de 9 credite bancare, precum și că în data de (...), împreună cu mai multe persoane, ar fi agresat în public mai mulți membri ai unei familii, determinând revolta și indignarea altor persoane.

În esență, tot prin actul de trimitere în judecată s-a reținut și în sarcina inculpatului G. S. I., că ar fi constituit un grup infracțional organizat și că ar fi săvârșit în acest context infracțiuni de șantaj (2 fapte) și că în perioada

2007-2008, a sprijinit obținerea mai multor credite bancare frauduloase (12 credite, iar în 5 dintre acestea fapta a rămas în forma tentativei).

Inculpatul T. B. a fost cercetat în stare de arest preventiv, pe parcursul urmăririi penale, dar și după sesizarea instanței prin rechizitoriu, iar prin decizia penală nr.334/R/10 martie 2011 pronunțată de Curtea de A. C., a fost casată în parte încheierea dată de această instanță în 4 martie 2011, dispunându-se și cu privire la inculpatul T. B., înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu excepția cazurilor de solicitare a organelor judiciare, impunând acestui inculpat respectarea mai multor obligații printre care și aceea de „a nu intra în legătură cu inculpații din dosar, cu părțile vătămate și nici cu martorii din cauză, menționați în rechizitoriu filele 892-912";. S-a atras atenția tuturor inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau a obligațiilor de mai sus, se poate lua față de ei măsura arestării preventive.

Inculpatul T. B. nu a respectat aceste obligații, astfel că prin încheierea penală din 29 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș, a fost admisă sesizarea formulată de I. de P. al J. I., S. de I. C. și, în consecință, în temeiul art. 145 alin. 3 C. s-a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu luată față de inculpatul T. B. prin D. penală nr.

334/R din (...) pronunțată de Curtea de A. C., cu măsura arestării preventive, iar în temeiul art. 148 alin. 1 lit. a^{1 C. raportat la art. 1. C. dispune arestarea preventivă a inculpatului T. B. (fost C., zis B., fiul lui C. și G., născut la data de (...) în I., domiciliat în I., str. Sălciilor nr. 3, bl. 829, sc. A, et. 2, ap. 8, jud. I., CNP 1.) pe o durată de 30 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...) inclusiv, sens în care s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.2/J din 29 iunie 2011.}

Această soluție a fost menținută prin decizia penală nr.1171/R din 06 iulie 2011 de Curtea de A. C. care a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Inculpatul G. S. I. a fost cercetat în stare de arest preventiv, pe parcursul urmăririi penale, dar și după sesizarea instanței prin rechizitoriu, iar prin încheierea din 4 martie 2011 a acestei instanțe s-a dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar a acestui inculpat, stabilindu-se în sarcina acestuia respectarea mai multor obligații, printre care și aceea de a nu se apropia de inculpații T. C., C. V., de părțile vătămate F. D., G. A. G., precum și de numiții H. P.,H. M. V., A. C. și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia.

Inculpatul G. S. I. nu a respectat această obligație, cu rea-credință, întrucât a intrat în legătură cu numitul H. M. V. și împreună, au săvârșit o faptă pentru care s-a început urmărirea penală. Cu aceste aspecte a fost sesizată această instanță de către I. I. - S. de I. C., și în consecință, s-a dispus prin încheierea din 26 iulie 2011 revocarea liberării provizorii sub control judiciar și arestarea preventivă a inculpatului în temeiul art. 148 alin.1 lit.a^{1 și d C.pr.penală pe o durată de 30 de zile.}

Soluția tribunalului a fost menținută întrucât prin decizia nr.

1224/R/(...) Curtea de A. C. a luat act de retragerea recursului declarat de inculpatul G. S. I. împotriva încheierii penale din 26 iulie 2011.

În prezenta cauză cercetarea judecătorească a început, la termenul din (...), instanța procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, iar soluția de menținere a arestării preventive a fost confirmată de instanța ierarhic superioară prin D. penală nr.1292/R/(...).

Având în vedere că noul termen de judecată s-a acordat în cauză pentru data de 25 octombrie 2011, dar și obligativitatea instituită în sarcina instanței prin dispozițiile art.300^{2 și respectiv art.1. Cod procedură penală, s- a procedat din nou la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților T. B. și G. S. I.}

Temeiul de drept care a stat la baza arestării inculpatului T. B. îl constituie art.148 alin.1 lit.a^{1 din Codul de procedură penală, respectiv încălcarea obligațiilor impuse acestuia prin decizia C. de A. C. prin decizia nr.334/R/(...), iar în ce îl privește pe G. S. I. temeiul care a stat la baza arestării acestuia a fost reținerea incidenței prev. art.148 alin.1 lit.d din Codul de procedură penală constând în comiterea unei noi infracțiuni împreună cu o persoană cu care nu avea voie să ia legătura, împrejurare care a atras revocarea liberării provizorii sub control judiciar de care a beneficiat acesta, ca urmare a încheierii date de această instanță în data de 04 martie}

2011.

La termenul de judecată din 27 septembrie 2011, instanța a audiat o parte dintre inculpați, cu excepția acelora care au înțeles să uzeze de dreptul la tăcere, la termenul de judecată viitor urmând să fie audiați ceilalți inculpați precum și un anumit număr de părți vătămate.

Până în prezent, având în vedere și stadiul în care se află cercetarea judecătorească, nu au intervenit elemente noi care să determine instanța să considere că menținerea privării de libertate a celor doi inculpați nu s-ar justifica pentru că s-au schimbat ori că nu mai există temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea acestei măsuri, așa cum a invocat apărătorul acestora.

Apărările formulate de inculpați prin avocat în cadrul procedurii prev. de art.300^{2 din Codul de procedură penală, referitoare la modalitatea în carese desfășoară urmărirea penală în dosarele penale aflate în curs de cercetare la alte organe judiciare (împrejurarea că inculpați nu au fost prezentați pentru a i se lua declarație sau că partea vătămată care a făcut plângere împotriva acestora este plecată în străinătate ori că pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați în alte dosare este necesară plângerea prealabilă, iar în situația în care această plângere ar fi retrasă abuzul comis față de acești inculpați nu ar putea fi înlăturat) nu prezintă relevanță, motiv pentru care nu vor fi luate în considerare de către tribunal.}

Măsura arestării preventive are un caracter excepțional și prin raportare la jurisprudența C. tribunalul a reținut că aprecierea necesității menținerii acestei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate.

În cazul de față, inculpații T. B. și G. S. au beneficiat o dată de clemența instanțelor care au dispus punerea lor în libertate pe parcursul procesului cu instituirea anumitor obligații în sarcina acestora, pe care le-au cunoscut, dar nu au înțeles să le respecte. Ori această conduită determină instanța să considere că la acest moment procesual interesul general - buna desfășurare a procesului penal - prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi judecați în stare de libertate, fără a aduce însă atingere prezumției de nevinovăție.

T. a analizat și cererea formulată de inculpați prin apărător având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

În baza acelorași considerente mai sus expuse și având în vedere că suntem în prezența altor temeiuri de arestare decât cele inițiale (altele decât cele de la momentul trimiterii în judecată), tribunalul a apreciat că la acest moment procesual luarea unor măsuri mai blânde, restrictive de libertate, nu ar fi oportună.

În consecință, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților

T. B. și G. S. I. și s-au respins cererile acestora având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpații T. C. și G. S. I., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună punerea lor în libertate . În măsura în care se va considera necesară existența unor garanții, consideră că se poateînlocui măsura de arestare cu una mai puțin restrictivă,neprivativă de libertate. T. care au determinat arestarea preventivă nu mai subzistă. La art.160/a alin.1 .pen., arestarea preventivă precum și menținerea acesteia se dispune în cazurile expres prevăzute de lege,însă instanța nu a analizat temeinic motivele de fapt. În încheierea atacată nu există nici o motivare în ceea ce privește subzistența temeiurilor art.143 C. Nu este suficient să se indice cazurile de la art.148 C., pentru că arestarea preventivă și menținerea acesteia necesită întrunirea cumulativă a art.143 C. și unul din cazurile prev.de art.148 C. S-a mai arătat în motivarea recursului că nu există motive suficiente pentru a menține arestarea preventivă,iar instanța nu trebuia să se limiteze doar la a constata că nu a intervenit nici o schimbare,ci trebuia să-și exercite un rol activ, buna desfășurare a procesului penal putându-se realiza și cu inculpații în stare de libertate.

Analizând recursurile formulate ,pe baza actelor și lucrărilor dosarului;curtea reține următoarele:

I. de fond în mod corect a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare în cauză. În cauză există probe în sensul că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată și de asemenea sunt îndeplinite condițiile prev.de art.148 alin.1 lit.a/1 C., în ceea ce-l privește pe inculpatul T., în sensul că a încălcat obligațiile impuse de instanță și disp.art.148 lit.d C., în privința inculpatului G., în sensul că după ce a fost înlocuită măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, acesta a săvârșit din nou o infracțiune,aspecte ce rezultă din înscrisurile și procesele verbale depuse la dosar, rezultând încălcarea obligațiilor stabilite în sarcina lor prin decizia instanței . Aceste aspecte referitoare la inculpatul T. ,de altfel au fost analizate de către Tribunalul Maramureș, atunci când a dispus înlocuirea măsurii de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării, încheiere ce a fost cenzurată de Curtea de A. C.,care a respins recursul acestuia ca nefondat.

În ceea ce-l privește pe inculpatul G., aceste dovezi cu privire la încălcarea obligațiilor au fost analizate la (...) de Tribunalul Maramureș, ocazie cu care s-a constatat că sunt pe deplin dovedite aceste încălcări, această încheiere fiind atacată de inculpat cu recurs,însă a rămas definitivă prin retragerea recursului acestuia .

Prin urmare, în acest moment, în mod temeinic și legal,prima instanță a menținut starea de arest a inculpaților pentru că sunt pe deplin îndeplinite condițiile prevăzute de lege. La toate acestea,se va avea în vedere și jurisprudența C. în care s-a statuat că este rezonabil a menține în stare de arest o persoană și atunci când există temerea că odată pusă în libertate, va săvârși noi infracțiuni.

Negăsind alte motive de casare a încheierii atacate,Curtea în baza art.385/15 pct.1 lit.b C. va respinge ca nefondate recursurile inculpaților.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații T. C. și G. S.

I., împotriva încheierii penale din 28 septembrie 2011 a T.ui M..

Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de câte 50 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 250 lei, cheltuieli judiciare, din care câte 50 lei reprezentând onorariu avocațial.

D. este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 4 octombrie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, L. H. I. M. V. V. A.

G., LEUNȚA S.

Dact.I.M./Dact.S.M

4 ex./(...) Jud.fond. C. L.

← Decizia penală nr. 1625/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1728/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1544/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1544/2011, Curtea de Apel Cluj