Decizia penală nr. 1230/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1230/R/2011
Ședința publică din 10 august 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. C. M. JUDECĂTORI : L. H.
M. B. GREFIER : M. B.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul F. L. D., împotriva sentinței penale nr.801 din (...), pronunțată în dosar nr. (...) al J. C. N., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă J. C. N., pentru săvârșirea infracțiunilor de furt și violare de domiciliu, prev.de art.208 alin.1 C. și art.192 alin.1
C. cu aplic.art.33 lit.a C. și art.37 lit.b C..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul F. L., aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Negru C., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, lipsă fiind partea vătămată B. G.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își menține recursul declarat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului F. L. D., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună reducerea pedepsei în ce privește latura penală a cauzei, iar în ce privește latura civilă, diminuarea despăgubirilor.
În susținerea recursului arată că, în latura penală, solicită reducerea pedepsei, întrucât consideră că în cauză se pot reține circumstanțe atenuante prev.de art.74 lit.c C., respectiv faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.
Mai mult, din întreg dosarul nu există probe certe în ceea ce privește existența unei sumei de bani și sustragerea acesteia, ci doar declarația părții vătămate.
Există probe indirecte cu privire la această sumă de bani, respectiv declarația martorei, vecină cu partea vătămată, însă aceasta nu se coroborează cu nici o probă din dosar.
Solicită a se reține ca și circumstanță atenuantă atitudinea inculpatului de recunoaștere a faptelor, în măsura în care acestea au fost dovedite și să se dispună reducerea cuantumului pedepsei.
În latură civilă, solicită reducerea cuantumului despăgubirilor, neexistând dovadă că s-a sustras acea sumă de bani și reducerea daunelor morale care au fost stabilite în sarcina inculpatului.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursului declarat de către inculpat, atât în latura penală cât și civilă a cauzei. Apreciază legală și întemeiată soluția pronunțată de instanța de fond, sens în care solicită menținerea integrală ahotărârii atacate și obligarea inculpatului recurent la cheltuieli judiciare avansate de stat în prezenta cale de atac.
Apreciază că instanța de fond a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepselor, ținând seama în mod corect și judicios de criteriile prev.de art.72 C., luând în considerare toate elementele cele reale dar și speciale ale inculpatului și stabilind pedeapsa corespunzătoare gradului de pericol social al faptelor comise.
De asemenea, consideră că fapta de furt nu este nicidecum una lipsită de pericol social concret și lipsită de importanță. Instanța a aplicat în mod corect o sancțiune corespunzătoare ținând seama de obiectul infracțiunii de furt săvârșită de către inculpat, respectiv reținând atât aparatul foto sustras părții vătămate cât și suma de 2.000 lei.
Cu privire la acest aspect, consideră că în mod corect au fost aplicate și dispozițiile procedurale privind probele, valoarea acestora și modul în care se apreciază în ansamblu integral probele administrate pe parcursul tuturor fazelor procesuale, iar lipsa unor probe directe cu privire la sustragerea acestei sume de bani nu este un impediment pentru reținerea infracțiunii astfel cum a fost și descrisă în actul de sesizare, câtă vreme probele indirecte se coroborează cu declarațiile părții vătămate, conducând în mod corect la concluzia reținută și de către instanța fondului în ce privește obiectul și prejudiciul cauzat prin infracțiunea de furt.
De asemenea, corect s-a reținut și s-a dat eficiență pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, s-a avut în vedere corespunzător starea de recidivă mare post executorie determinată de starea de recidivist a inculpatului F. L. D.. Apreciază că de asemenea corect s-a aplicat și sporul prev. de art.34 pentru existența concursului de infracțiuni. U. a se reține că în opinia sa nu este nicidecum incident art.74 lit.c C., care se referă strict la o eventuală recunoaștere a faptei imputată inculpatului, ce include o conduită bună avută pe parcursul întregului proces penal, o recunoaștere sinceră și cu efecte din punctul de vedere al acestei recunoașteri pe de o parte și o stăruință în recuperarea prejudiciului.
Ori, o astfel de conduită nu a manifestat inculpatul, ba mai mult prin sentința penală nr.801/2011 a J. C. N. a reținut și mențiunea făcută de instanța fondului cu privire la conduita avută de inculpat la finalizarea acestui proces cu ocazia dezbaterilor judiciare, respectiv acesta a proferat amenințări cu moartea în sala de judecată, atitudine care nu poate fi circumscrisă în prev.art.74 lit.c C.
A. în vedere toate aceste elemente, consideră că hotărârea pronunțată de J. C. N. este legală și întemeiată raportat la dispozițiile legale la care s-a făcut referire și solicită a se respinge recursul declarat, cu menținerea sentinței atacate.
Inculpatul F. L. D., având ultimul cuvânt arată că a săvârșit infracțiunea și într- adevăr a amenințat-o pe partea vătămată. Arată că a sustras doar aparatul foto însă nu și suma de bani. În consecință, solicită reducerea pedepsei.
C U R T E A :
Deliberând reține că prin sentința penală nr.801 din (...) Judecătoria Cluj- Napoca în baza art. 208 alin.1 C.p cu aplic art 37 lit b C. a condamnat pe inculpatul F. L. D., fiul lui L. și R., născut la data de (...), în C.-N., jud.C., cetățean român, studii
10 clase, cu domiciliul în C.-N., str.Croitorilor, nr.6, jud.C., CNP 1. la 5 ani închisoare.
In baza art. 192 alin.1 C.p cu aplic art 37 lit b C. C. a condamnat pe inculpatul F. L. D. la 4 ani închisoare.
In baza art 33 lit a-34 lit b C. s-au contopit cele doua pedepse, s-a stabilit pedeapsa cea mai grea - aceea de 5 ani inchisoare pe care o sporeste cu 6 luni, inculpatul urmand a executa 5 ani si 6 luni inchisoare in conditiile art 71-64 lit a teza II C..
In baza art 14/346 C. s-a admis actiunea civila exercitata de partea civila B. G., cu domiciliul în C.-N., str. B.ești, nr.29, ap.8, jud.C. și f.f.legale în C.-N., str.Tudor V., nr.15, jud.C. și obliga inculpatul la plata catre aceasta a sumei de 2550 lei- despagubiri pentru daune materiale si a sumei de 450 lei- despagubiri pentru daune morale.
In baza art. 191 alin.1 C. a fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli de judecată către stat. Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, s-a avansat din FMJ.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin R. nr. 491/P/2010 din data de (...) Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a dispus trimiterea in judecată în stare de libertate a inculpatului F. L. D., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 C.cu aplic. art. 37 lit. b C. și a infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 al. 1 C. cu aplic. art. 37 lit. b C., ambele cu aplic. art. 33 lit. a C., în fapt reținându-se ca la data de (...) în jurul orei 11,30 a pătruns fără drept în locuința părții vătămate B. G. sustrăgând din interior un aparat foto și suma de 2000 lei.
În faza de urmărire penală, situația de fapt a fost probata prin: declarațiile părții civile, declarații martori D. B., G. R., H. I., declarațiile inculpatului.
În faza de judecată s-au readministrat în parte mijloacele de probă din cursul urmăririi penale, în sensul audierii inculpatului, a părții vătămate B. G. și a martorului D. B. A. în vedere că martora G. R. este nedeplasabilă din cauza stării de boală, s-a dat citire declarației date de aceasta în cursul urmăririi penale, potrivit art. 327 al. 2
C.pr.pen.
Analizând probatoriul instanța a reținut că la data de (...) în jurul orei 11,30 inculpatul F. L. D. a pătruns fără drept, pe ușa închisă dar neasigurată, în locuința părții vătămate B. G. sustrăgând din interior un aparat foto marca Sony și suma de
2000 lei.
Aparatul foto a fost vândut martorului H. I., contra sumei de 25 lei și a unui telefon mobil, martorul, la rândul său, vânzând aparatul la piața de vechituri contra sumei de 110 lei.
Fiind audiat inculpatul și-a menținut poziția din cursul urmăririi penale și a recunoscut săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu și de furt a aparatului de fotografiat. Nu a recunoscut sustragerea sumei de 2000 lei.
Poziția de nerecunoaștere a inculpatului a fost infirmată de declarațiile date în cursul judecății de către partea vătămată B. G. - din care rezultă că inculpatul, aflat în relație de amiciție cu victima, a fost de față în momentul în care aceasta a primit drept cadou poșeta și portofelul din care a fost sustrasă suma de 2000 lei, că a fost pândită de către inculpat, ce a intrat în casă în timp ce partea vătămată și-a condus copiii la grădiniță și de către martorul D. B. - care confirmă întrutotul susținerile părții vătămate. În plus, declarația martorei oculare G. R. (f.10 d.u.p.) întărește mijloacele de dovadă anterioare și elimină posibilitatea ca vreo altă persoană în afara inculpatului să fi intrat în locuința părții vătămate la data săvârșirii faptei, în timp ce aceasta lipsea de acasă.
In drept faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt prev. de art. 208 al. 1 C. cu aplic. art. 37 lit. b C. și ale infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 al. 1 C., cu aplic. art. 37 lit. b C.
Starea de recidivă postexecutorie este stabilită în raport de condamnarea de
3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin SP 1. a J. C.-N.
La individualizarea pedepsei ce urmează să o aplice inculpatului F. L. D., instanța a tinut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 C. si in acest context de poziția parțial sincera a inculpatului, de comportamentul turbulent al acestuia la ultimul termen de judecată când a manifestat o atitudine de dispreț și ură față de partea vătămată, pe care, pe un ton ridicat, a amenințat-o cu moartea, în două rânduri, cu ocazia audierii victimei - care a declarat adevărul, de gradul mediu de pericol social al infracțiunii, de nerecuperarea prejudiciului, de starea de recidivă și de înșelarea încrederii părții vătămate și a martorului D. B. (concubinul victimei), care anterior l-au primit pe inculpat în locuința lor și l-au ajutat cu lemne de foc în timpul iernii.
Fata de cele aratate instanta, a condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt și la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru violarea de domiciliu.
S-a dat eficiență prev. art. 33 lit. a, 34 lit. b C. cu privire la contopirea pedepselor în cazul infracțiunilor concurente, iar pedeapsa cea mai grea a fost sporită cu 6 luni, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare cu executare în detenție.
In baza art. 71 C. i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II C. pe durata executarii pedepsei.
Sub aspectul laturii civile, în temeiul art. 14 C. rap. la art. 346 C. instanța a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. G. și a obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 2550 lei - contravaloarea bunurilor sustrase și a sumei de
450 lei - despăgubiri pentru daune morale: deplasarea la proces, atingerea adusă onoarei sale de către inculpat în timpul judecății.
În baza art.191 al. 1 C. a fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul F. L. D., criticând soluția atacată ca fiind nelegală și netemeinică și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună înlăturarea actului privind sustragerea sumei de 2000 lei, reducerea cuantumului pedepsei, înlăturarea obligației privind plata de daune materiale și diminuarea cuantumului daunelor morale.
În motivarea recursului inculpatul a arătat că nicio o probă de la dosarul cauzei nu confirmă faptul că partea vătămată ar fi deținut suma de bani pretins sustrasă și că recurentul ar fi autorul pretinsei sustrageri, că față de faptele dovedite și recunoscute sancțiunile penale sunt mult prea severe și disproporționate în raport de gradul concret de pericol social al infracțiunilor, iar obligarea sa la plata de despăgubiri materiale este nejustificată atâta timp cât nu s-a probat că inculpatul ar fi sustras suma de 2000 lei. Referitor la cuantumul daunelor morale, inculpatul a susținut că suma stabilită de către instanță este nejustificată raportat la prejudiciul moral cauzat victimei.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
La pronunțarea unei condamnări instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure și certe. Atunci când probele în acuzare nu au caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, se impune a da eficiență principiului „in dubio pro reo"; care constituie un complement al prezumției denevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C., se regăsește în materialul probațiunii.
Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze în hotărârile pe care le pronunță pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății). Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă este fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor
Coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale cu cele administrate nemijlocit în cursul judecății, Curtea constată că în cauză nu există probe indubitabile potrivit cărora inculpatul ar fi sustras din locuința victimei și suma de 2000 lei.
Astfel, inculpatul recurent a recunoscut că a pătruns fără drept în locuința victimei de unde a sustras un aparat de fotografiat, afirmând că știa de existența acestuia și a locului unde partea vătămată îl depozita. Totodată, inculpatul, din proprie inițiativă, a indicat persoana căreia apoi i-a vândut ulterior acest bun, însă a negat constant, atât in cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței că ar fi sutras suma menționată.
Pe de altă parte, declarațiile părții vătămate nu sunt confirmate de probele administrate și, mai mult, sunt contradictorii între ele și, în același timp, în contradicție cu depozțiile martorului D. B., concubinul susnumitei.
În acest sens, în depoziția dată în fața instanței (f. 25) partea vătămată afirmă că a primit cadou cu ocazia zile de naștere o poșetă și un portofel, că a introdus suma de 2000 lei în acel portofel și că inculpatul a fost de față atunci când s-au derulat aceste acțiuni, astfel că acesta acea cunoștință de existența banilor și a locului de depozitare.
Pe de altă parte, martorul D. B. (f. 24), deși confirmă primirea cadourilor, nu face vorbire despre faptul că, în prezenta inculpatului, partea vătămată ar fi introdus banii în acel portofel, ci doar că a afirmat ". o sa am unde să pun banii";.
Relevant este faptul că în cursul urmăririi penale, nici victima, nici martorul arătat, în niciuna dintre depoziții, nu au făcut vorbire despre faptul că inculpatul ar fi fost prezent în momentul introducerii banilor în portofel.
Toate aceste aspecte conduc Curtea la concluzia că în cauză nu s-a probat indubitabil că inculpatul ar fi sustras și suma de 2000 lei, motiv pentru care nu se va reține acest act în sarcina inculpatului, urmând a fi înlăturat.
În acest context, Curtea reține că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de furt se impune a fi reindividualizată în sensul reducerii cuantumului acesteia la 4 ani închisoare, apreciind că această sancțiune corespunde gradului concret de pericol social al faptei, fiind o sancțiune justă și proporțională, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, scopul preventiv al acesteia și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului.
Nefiind probat actul sustragerii sumei de 2000 lei, Curtea urmează a înlătura din sentința atacată dispoziția de obligare a inculpatului la plata către partea vătămată a acestei sume.
Referitor la suma de 450 lei stabilită cu titlu de daune morale Curtea observă că spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care sunt supuse unei riguroase probațiuni, despăgubirile pentru daune morale nu se probează, ci se stabilesc pe baza unei evaluări a organului judiciar care, pentru a nu fi una pur subiectivă ori pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să aibă în vedere suferințele morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin faptainculpatului și toate consecințele acesteia, astfel cum sunt relevate de probe le administrate.
În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat. Astfel, la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avute în vedere mai multe criterii și anume importanța valorii morale lezate, durata și intensitatea suferințelor psihice, tulburările și neajunsurile suferite de victima prejudiciată moral, ținând seama în același timp de scopul pentru care legiuitorul a permis cuantificarea prejudiciului moral, acela de compensare a suferinței persoanei prejudiciate și nu a pierderii efectiv cauzate, care nu se poate echivala în bani.
S-a considerat, de asemenea că la cuantificarea acestor daune instanța trebuie să se raporteze și la practica judiciară în materie, fiind absolut necesară o echivalare a acestora, în vederea respectării principiului egalității în fața legii.
Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.
În cauză s-a dovedit mai presus de orice dubiu că partea civilă a suferit o traumă psihică determinată de fapta inculpatului de a pătrunde fără drept în locuința proprie, aducând atingere dreptului la intimidate și inviolabilitatea domiciliului astfel că acordarea de daune morale se justifică pentru a compensa prejudiciul afectiv cauzat acesteia.
Cu privire la suma acordată cu titlu de daune morale Curtea apreciază că aceasta reprezintă o justă și echitabilă compensare, fiind corespunzătoare întinderii prejudiciului nepatrimonial invocat de partea civilă și proporțională culpei inculpatului, iar soluția este conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române cât și cu interpretarea constantă a jurisprudenței europene (P.Tercier, Op.cit.p.268).
Referitor la individualizarea pedepsei stabilită pentru infracțiunea de violare de domiciliu, este de observat că potrivit art. 385/9 alin. (1) pct. 14 C., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Curtea reține că potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Verificând modul în care s-a individualizat sancțiunea penală aplicată inculpatului pentru infracțiunea de violare de domiciliu, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.
În acest context, nu poate fi omisă starea de recidivă mare postexecutorie (inculpatul fiind condamnat definitiv, executând pedepsele), dovedind astfel că reeducarea sa nu s-a realizat.
Curtea consideră că aspectele invocate de inculpat au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la coborârea sancțiunii la minimul special prevăzut de lege, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunii, condițiilor concrete în care s-a produs, dar și totalității urmărilor faptei din perspectiva atingerii dreptului la inviolabilitatea domiciliului a altor persoane și a protejării vieții intime.
Raționamentul instanței de fond care a condus la nereținerea de circumstanțe atenuante este justificat.
Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este, însă, posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. Astfel, „conduita bună";, în sensul art. 74 alin. 1lit. a C., presupune, între altele, absența antecedentelor penale (ceea ce nu este cazul de față); „stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită";, în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., nu se regăsește în prezenta cauză;
„atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților";, în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunii, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea infracțiunii.
Referitor la aplicarea sporului de 6 luni închisoare, Curtea îl consideră ca nejustificat și nu impune o agravare a sancțiunii rezultante, apreciind că o sancțiune de 4 ani închisoare a cărei executare să se realizeze prin privare de libertate este corespunzătoare.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d C. se va admite recursul declarat de inculpatul F. L. D. împotriva sentintei penale nr. 801 din (...) a J. C. N., pe care o va casa cu privire la individualizarea pedepsei aplicate pentru comiterea infractiunii prev. și ped. de art. 208 al.1 C. cu aplicarea art. 37 lit.b C., cuantumul sporului și a despăgubirilor civile materiale.
Rejudecând în aceste limite, se va reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului F. L. D., pentru comiterea infractiunii de furt prev. si ped. de art. 208 al.1
C., 37 lit.b C. la 4 ani închisoare.
Potrivit art. 33, 34 lit. b C. se va contoi această pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită prin sentința penală atacată pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu prev. si ped. de art. 192 al.1 C. si se va dispune executarea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare, fără spor.
Potrivit art. 71 C. de la rămânerea definită a acestei soluții și până la executarea pedepsei inculpatul va fi lipsit de drepturile prev. de art.64 lit.a teza a-II-a C..
Potrivit art. 14, 998 C.civ. se va reduce cuantumul despăgubirilor civile materiale la suma de 550 lei si se va dispune obligarea inculpatului la plata acestei sume cu titlu de daune materiale.
Vor fi menținute restul dispozitiilor sentintei penale atacate.
Se va stabili suma de 200 lei in favoarea BCAJ C. ce se va avansa din FMLCJ reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu.
Potrivit art. 192 al. 3 C. heltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de inculpatul F. L. D., fiul lui L. si R., născ.la (...), arestat în Penitenciarul Gherla, împotriva sentintei penale nr. 801 din (...) a J. C. N., pe care o casează cu privire la individualizarea pedepsei aplicate pentru comiterea infractiunii prev. și ped. de art. 208 al.1 C. cu aplicarea art. 37 lit.b C., cuantumul sporului și a despăgubirilor civile materiale.
Rejudecând în aceste limite:
Reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului F. L. D., pentru comiterea infractiunii de furt prev. si ped. de art. 208 al.1 C., 37 lit.b C. la 4 ani închisoare.
Contopește această pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită prin sentința penală atacată pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu prev. si ped. de art. 192 al.1 C. si dispune executarea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare fără spor.
Aplică art. 71,64 lit.a teza a-II-a C..
Reduce cuantumul depăgubirilor civile materiale la suma de 550 lei si dispune obligarea inculpatului la plata acestei sume cu titlu de daune materiale.
Menține restul dispozitiilor sentintei penale atacate.
Stabilește suma de 200 lei in favoarea BCAJ C. ce se va avansa din FMLCJ.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 10 august 2011 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, I. C. M. L. H. M. B. M. B.
Red.L.H./A.C.
3 ex. - (...)jud.fond.B. L.
| ← Încheierea penală nr. 49/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 778/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
