Decizia penală nr. 1292/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a11
D. PENALĂ NR. 1292/R/2011
Ședința publică din 31 august 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. V. A. JUDECĂTORI : A. D. L.
: V. C., Președinte Secție Penală
G. : L. S.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de
C. O. și T. - S. T. C. reprezentat prin P. D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpații T. B. și G. S., împotriva încheierii penale din data de 18 august 2011, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui M., prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de :
T. B. (fost C., zis B.,- inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. 1 lit. a și b pct. 4, 5 din Legea nr. 39/2003, șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal (parte vătămată P. P.), șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1
Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (parte vătămată D. D.), șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (parte vătămată H. M.), complicitate la înșelăciune (credite bancare frauduloase) prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5
Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;
G. S. I. - inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. 1 lit. a și b pct. 4 din Legea nr. 39/2003, șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal (parte vătămată F. D.), șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal (parte vătămată G. A. G.), complicitate la înșelăciune (credite bancare frauduloase) prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3
Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații T. B. și G. S., ambii aflați în stare de arest asistați de apărător ales, av.Sârghe Geanina, din cadrul Baroului I., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpați, av.Cuibuș C. și L. M., ambele din cadrul Baroului C., cu delegații avocațiale depuse la dosar, care solicită acordarea onorariilor avocațiale parțiale din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenele de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpaților, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurată și rejudecând cauza, să se dispună, fie rejudecarea cauzei de către instanța de fond, fie punerea inculpaților în libertate. Motivele de casare sunt cele prev.de art.385/15 pct.2 lit.c rap.la art.385/15 pct.9 C. Instanța nu a motivat hotărârea în nici un mod raportat la disp.art.143 C. P. dispozițiilor legale, respectiv arestare preventivă în cursul judecății, aceasta se dispune dacă sunt întrunite condițiile prev.de art.143 și unul dintre cazurile prev.de art.148 C. S-a considerat că inculpatul T. și-ar fi încălcat obligațiile impuse și pentru aceasta s-a reținut art.148 alin.1 lit.a/1 C., iar pentru inculpatul G. s-a reținut art.148 alin.1 lit.a/1 și lit.d C. Când se analizează menținerea arestării preventive, trebuie să ne raportăm la dispozițiile legale în întregimea lor. Nu se poate justifica menținerea măsurii doar raportat la art.148 alin.1 lit.a/1 C. Instanța, nu a făcut nici o referire la modalitatea în care condițiile art.143 C., ar fi îndeplinite la acest moment și ar justifica menținerea măsurii. Cu privire la art.148 lit.a/1 C., prevederile sunt foarte clare. Trebuie urmărit cu precădere dacă inculpații au luat legătura între ei și dacă au făcut ceva în sensul acesta iar simpla conjugare că există la dosar fotografii care sunt însă neclare, nu justifică menținerea la acest moment a măsurii arestării preventive și nu demonstrează că inculpatul T. l-ar fi contactat pe inculpatul G. R. la fapta reținută pentru inculpatul G., este vorba despre o faptă pentru care poate interveni retragerea plângerii sau împăcarea părților. C. că este insuficient ca a considera că inculpații au încălcat o anumită condiție, să justifice o perioadă atât de îndelungată arestarea preventivă. Ambii inculpați au stat în arest un an și două luni. Inculpatul T. are un copil minor în îngrijire, înainte lucra cu carte de muncă la societatea socrilor, situația financiară era foarte bună iar acest dosar i-a dat viața peste cap. Inculpatul G. avea două servicii și urma să se căsătorească. Ambii nu au antecedente penale. Solicită a se lua în considerare că nu este suficient ca o constatare formală a încălcării unor obligații să justifice măsura arestării. Trebuie ținut cont și de situația personală a inculpaților, în acest sens arătând că inculpatul G. are grave afecțiuni medicale în sensul că a fost operat recent la rinichi. Nu există suspiciune că în acest moment, cei doi inculpați ar prezenta pericol pentru ordinea publică dacă ar fi cercetați în stare de libertate iar menținerea arestării nu mai subzistă.
Reprezentantul Parchetului, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii recurate. Corect instanța de fond a considerat că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților. Î. de fond a fost pronunțată de către judecătorul investit cu soluționarea cauzei, care cunoaște în detaliu această cauză. Înainte de înlocuirea măsurii arestării preventive anterioară la data de (...) de către Curtea de A. C., atât Tribunalul Maramureș cât și Curtea de A. C. au analizat repetat condițiile cerute de lege pentru menținerea stării de arest a inculpaților. În acest moment, este superflu să se discute despre îndeplinirea acestor condiții ale art.143 C. În mod incontestabil există probe și indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele reținute. În ceea ce privește art.148 lit.a/1 C., arată că și aceste condiții au fost analizate la momentul admiterii propunerii de înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive. Arată că inculpații nu au înțeles să se conformeze obligațiilor ce le-au fost stabilite de instanță.
Inculpatul T. B., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său arătând că nu este adevărat că s-a întâlnit cu inculpatul G. S. că nu este vinovat și solicită a se avea în vedere că are un copil minor în întreținere.
Inculpatul G. S., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său arătând că este nevinovat. Solicită cercetarea lui în stare de libertate.
C U R T E A Prin Î. penală din 18 august 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) în temeiul art. 3002 Cod procedură penală raportat la art. 1. Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților T. B. (fost C., zis B., CNP 1., fiul lui C. și G., născut la data de (...) în I., domiciliat în I., str. S. nr.3, bl.829, sc.A, et.2, ap.8, județul I., arestat preventiv, aflat în prezent în Penitenciarul Gherla) și G. S. I. (zis G., fiul lui D. și M., născut la data de (...) în I., domiciliat în I., str. Lacului, nr.9, bl.642, sc.B, et.3, ap.15, CNP 1., arestat preventiv, aflat în prezent în Penitenciarul Gherla) și în consecință s-a menținut arestarea preventivă a acestora. Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că prin rechizitoriul întocmit la data de 1 iulie 2010 în dosarul nr. 10/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. I. au fost trimiși în judecată, împreună cu alți inculpați, și inculpații T. B. (fost C., zis B. arestat preventiv, aflat în prezent în Penitenciarul Gherla), G. S. I. (zis G., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla), primul trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. 1 lit. a și b pct. 4, 5 din Legea nr. 39/2003, șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal (parte vătămată P. P.), șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (parte vătămată D. D.), șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (parte vătămată H. M.), complicitate la înșelăciune (credite bancare frauduloase) prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, iar al doilea pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. 1 lit. a și b pct. 4 din Legea nr. 39/2003, șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal (parte vătămată F. D.), șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal (parte vătămată G. A. G.), complicitate la înșelăciune (credite bancare frauduloase) prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; Ca stare de fapt, în actul de trimitere în judecată, s-a reținut, în esență, că inculpatul T. B. ar fi constituit un grup structurat ce a acționat în mod coordonat și ierarhizat în condiții de continuitate, în scopul comiterii de infracțiuni grave și că ar fi săvârșit în acest context infracțiuni de șantaj (trei fapte) și complicitate la înșelăciune în formă agravată prin aceea că în perioada martie 2007 - august 2007 a sprijinit obținerea prin mijloace frauduloase a unui număr de 9 credite bancare, precum și că în data de (...), împreună cu mai multe persoane, ar fi agresat în public mai mulți membri ai unei familii, determinând revolta și indignarea altor persoane. In esență, tot prin actul de trimitere în judecată s-a reținut și în sarcina inculpatului G. S. I., că ar fi constituit un grup infracțional organizat și că ar fi săvârșit în acest context infracțiuni de șantaj (2 fapte) și că în perioada 2007- 2008, a sprijinit obținerea mai multor credite bancare frauduloase (12 credite, iar în 5 dintre acestea fapta a rămas în forma tentativei). Inculpatul T. B. a fost cercetat în stare de arest preventiv, pe parcursul urmăririi penale, dar și după sesizarea instanței prin rechizitoriu, iar prin decizia penală nr.334/R/10 martie 2011 pronunțată de Curtea de A. C., a fost casată în parte încheierea dată de această instanță în 4 martie 2011,dispunându-se și cu privire la inculpatul T. B., înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu excepția cazurilor de solicitare a organelor judiciare, impunând acestui inculpat respectarea mai multor obligații printre care și aceea de „a nu intra în legătură cu inculpații din dosar, cu părțile vătămate și nici cu martorii din cauză, menționați în rechizitoriu filele 892-912";. S-a atras atenția tuturor inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau a obligațiilor de mai sus, se poate lua față de ei măsura arestării preventive. Inculpatul T. B. nu a respectat aceste obligații, astfel că prin încheierea penală din 29 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș, a fost admisă sesizarea formulată de I. de P. al J. I., S. de I. C. și, în consecință, în temeiul art. 145 alin. 3 C. s-a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu luată față de inculpatul T. B. prin D. penală nr. 334/R din (...) pronunțată de Curtea de A. C., cu măsura arestării preventive, iar în temeiul art. 148 alin. 1 lit. a1 C. raportat la art. 1. C. dispune arestarea preventivă a inculpatului T. B. (fost C., zis B., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...) inclusiv, sens în care s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.2/J din 29 iunie 2011. Această soluție a fost menținută prin decizia penală nr.1171/R din 06 iulie 2011 de Curtea de A. C. care a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat. Inculpatul G. S. I. a fost cercetat în stare de arest preventiv, pe parcursul urmăririi penale, dar și după sesizarea instanței prin rechizitoriu, iar prin încheierea din 4 martie 2011 a acestei instanțe s-a dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar a acestui inculpat, stabilindu-se în sarcina acestuia respectarea mai multor obligații, printre care și aceea de a nu se apropia de inculpații T. C., C. V., de părțile vătămate F. D., G. A. G., precum și de numiții H. P.,H. M. V., A. C. și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia. Inculpatul G. S. I. nu a respectat această obligație, cu rea-credință, întrucât a intrat în legătură cu numitul H. M. V. și împreună, au săvârșit o faptă pentru care s-a început urmărirea penală. Cu aceste aspecte a fost sesizată această instanță de către I. I. - S. de I. C., și în consecință, s-a dispus prin încheierea din 26 iulie 2011 revocarea liberării provizorii sub control judiciar și arestarea preventivă a inculpatului în temeiul art. 148 alin.1 lit.a1 și d C.pr.penală pe o durată de 30 de zile. Soluția tribunalului a fost menținută întrucât prin decizia nr. 1224/R/(...) Curtea de A. C. a luat act de retragerea recursului declarat de inculpatul G. S. I. împotriva încheierii penale din 26 iulie 2011. În prezenta cauză cercetarea judecătorească a început și față de dispozițiile art.3002 Cod procedură penală și art. 160 ind. b alin. 1 din Codul de procedură penală, instanța a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților T. B. și G. S. I., constatând că de la momentul la care s-a dispus măsura arestării preventive până în prezent nu s- a schimbat nimic, și că temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă încă. Având în vedere că motivul care a determinat arestarea acestor inculpați în cursul judecății a fost acela că nu au respectat obligația instituită prin decizia C. de A. C. de a nu intra în legătură cu ceilalți inculpați, cu martorii sau părțile vătămate din prezenta cauză (inculpatul T. B.), și că nu a respectat obligația instituită prin încheierea prin care s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar, de a nu intra în legătură cu anumite persoane și săvârșirea cuintenție a unei noi infracțiuni (inculpatul G. S. I.), instanța apreciază că pentru a nu periclita buna desfășurare a procesului penal s-a reținut că se justifică menținerea măsurii privative de libertate luată față de ambii inculpați. Instanța a apreciat că apărările formulate de cei doi inculpați prin apărător, în cadrul procedurii prev. de art. 3002 rap. la art. 1. din Codul de procedură penală, în sensul că motivele de fapt și de drept avute în vedere la momentul arestării acestora nu mai există, respectiv s-au consumat, sau că participația acestora la o faptă de natură penală (vătămarea corporală) se pretează la împăcarea părților și retragerea plângerii într-un dosar în care doar s-a început urmărirea penală, nu pot fi primite. T. a considerat că la analizarea aspectelor legate de verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei arestării preventive a celor doi inculpați, prezintă importanță nu numai subzistența motivelor de fapt și de drept care au determinat luarea acestei măsuri, ci și necesitatea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, ceea ce în situația celor doi inculpați care nu au înțeles să se conformeze unor obligații instituite de instanță, și la acest moment procesual se poate realiza doar prin privarea de libertate a acestora în continuare. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen inculpații T. B. fost C. și G. S. I.. Recurenții au invocat motive comune precizând că instanța nu a motivat hotărârea în nici un mod, iar menținerea arestării trebuie raportată la dispozițiile legale în întregimea lor, prin urmare și la art.248 C. Au mai precizat că este insuficient a se considera că au încălcat o anumită condiție a punerii lor în libertate pentru a se justifica o perioadă atât de îndelungată de arestare preventivă mai ales că nu au antecedente penale, inculpatul T. are un minor în întreținere, iar inculpatul G. are afecțiuni grave medicale. Analizând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recursinvocate, Curtea constată următoarele: Contrar susținerilor recurenților, prima instanță a analizat indiciile temeinice în sensul art.148 C. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată, iar aceste fapte au fost trecute în revistă de către tribunal. De asemenea, justificat s-a apreciat că deși cei doi recurenți au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, iar în cursul lunii martie 2011 s- a dispus în recurs înlocuirea arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea - pentru inculpatul T. B. - , respectiv inculpatul G. S. I. a fost pus în libertate provizorie sub control judiciar - în sarcina ambilor fiind instituită obligația de a nu lua legătura cu coinculpații, cu părțile vătămate și cu martorii din cauză - recurenții nu și-au respectat măsurile impuse astfel încât în 29 iunie 2011 inculpatul T. B. a fost arestat în temeiul art. 148 alin.1 lit.a1 C., iar în 26 iulie 2011 a fost revocată liberarea provizorie a inculpatului G. S. I. și s-a dispus arestarea preventivă a acestuia în temeiul art.148 alin.1 lit.a1 și d C. Față de împrejurarea că aceste încheieri au rămas definitive nu este admisibilă repunerea lor în discuție și analizarea afirmației recurenților potrivit cărora au luat legătura întâmplător cu celelalte persoane în ciuda interdicției sub care se aflau. În același timp, la durata arestării preventive a acestora nu poate fi luată în calcul perioada anterioară deoarece suntem în prezența unei noi arestări și a unor altor temeiuri de arestare. Așadar, justificat prima instanță a apreciat că subzistă temeiurile ultimei arestări față de amândoi inculpații, respectiv art.148 alin.1 lit.a1 C. constând în încălcarea obligațiilor care le reveneau, iar în sarcina ultimului recurent menționat temeiul prev. de art. 148 alin.1 lit.d C. constând în comiterea unei noi infracțiuni de vătămare corporală împreună cu numitul H. M. Aspectele referitoare la datele personale ce caracterizează recurenții nu pot duce la înlăturarea temeiurilor arestării dată fiind natura acestora. Așa fiind, în baza art.38515 pct.1 lit.b C. Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate. Văzând și disp. art 192 alin.2 C. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații T. B. fost C., fiul lui C. și G., născut la (...) și G. S. I., fiul lui D. și M., născut la (...), ambii deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva Încheierii penale din (...) a T.ui M.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărătorii din oficiu (av. C. Cuibuș și L. M.), ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare, din care câte 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 31 august 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI V. V. A. A. D. L. V. C. Red.CV Dact.SzM/4ex./(...) G. L. S.
| ← Decizia penală nr. 778/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 781/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
