Decizia penală nr. 321/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.321/2011
Ședința martie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : V. G., judecător
JUDECĂTORI: M. B.
V. C.
G. : M. B.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva deciziei penale nr.230/A din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr.(...), privind pe inculpatul T. I., fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.85 alin.1, art.86 alin.1 și art.87 alin.1 din OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului T. I., av.O. B., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și apărător ales av.P. C. L., din cadrul Baroului M., cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul T. I.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul din oficiu al inculpatului solicită a se constata că mandatul său a încetat de drept prin prezența apărătorului ales și acordarea onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezentarea în instanță.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Reprezentantul M.ui P. solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate împreună cu hotărârea instanței de fond și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.85 al.1, art.86 al.1, art.87 al.1 din OUG nr.192/2002 modificată, cu aplic.art.33 lit.a C.pen.
În motivarea recursului arată că hotărârile atacate sunt nelegale și netemeinice sub aspectul achitării inculpatului, din toate probele de la dosar rezultând că accidentul s-a produs pe un drum public, ba mai mult, pentru a ajunge la locul incidentului, inculpatul a condus de pe str.I. M. din D., de la domiciliul său până pe str.I., aspect recunoscut de altfel chiar de inculpatul.
De asemenea, din adresa Primăriei D. rezultă că str.I., aflată in administrația O.ui S. D., este drum de utilitate publică, fiind construite în zonă locuințe, chiar dacă în evidențe figurează ca și drum forestier, fiind reabilitat în anii 2006-2009, având instalate semne de circulație pe întreaga lungime, iar la intrarea pe acesta nu sunt indicatoare care să arată că acesta este închis circulației publice.
În consecință, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și condamnarea inculpatului pentru cele trei infracțiuni reținute.
Apărătorul ales al inculpatului T. I. solicită respingerea recursului declarat de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și menținerea hotărârilor atacate ca fiind temeinice și legale.
În susținerea poziției procesuale arată că este adevărat că există o adresă emisă de O. S., care a comunicat în cursul urmăririi penale că este drum forestier, închis circulației publice pe 12,3 km cu panou - drum închis. Consideră că cele trei infracțiuni sunt legate sub aspectul laturii obiective de drum public. Nu există la dosar vreun act din care să rezultă că acel drum este deschis circulației publice. Există ordinul M.ui A.or,
Pădurilor și Protecției Mediului nr.560/(...), referitor la L. nr.43/1997 modificată și republicată, drumurile forestiere sunt drumuri închise circulației publice. Mai mult, la dosar există declarația martorului V. I. din care rezultă că este vorba de un drum forestier cu indicatoare și că la acea dată și în prezent se numește „. B. și nu strada I.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârilor atacate ca temeinice și legale.
Reprezentantul M.ui P., în replică, arată că acest aspect a drumului nu este relevant față de împrejurarea că inculpatul recunoaște că s-a deplasat din centru până pe str.I.
Apărătorul inculpatului, în replică, susține că art.6 pct.14 din OUG nr.195/2002 teza finală arată că drumurile sunt semnalizate cu inscripții iar un drum forestier este drum închis circulației.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 73/(...), pronunțată în dosarul cu numărul de mai sus, Judecătoria Dragomirești a dispus achitarea inculpatului T. I. G., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. d) C.proc.pen., de sub săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, de conducere pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, fapte prev. și ped. de art. 85 alin.1, art. 86 alin.1 și art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 cu modificările și completările ulterioare cu aplicarea art.33 lit. a C.pen.
În temeiul art. 192 alin. 3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, coroborând probele administrate, că acțiunea penală nu poate fi exercitată, întrucât faptelor săvârșite de inculpat le lipsește unul din elementele constitutive, cu referire la elementul material pentru întregirea căruia prezintă relevanță acel termen al infracțiunii, constând în locul săvârșirii faptei, din care legea face o cerința esențială pentru existența infracțiunii sub aspectul laturii obiective.
Instanța de fond a considerat că, pentru a se reține sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, existența elementului material, se impune a fi îndeplinită cerința esențial prevăzută de norma incriminatoare, aceea privind
„locul săvârșirii infracțiunilor"; pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, anume „pe un drum public";, astfel cum este definit la art. 6 pct. 14 din OUG nr. 195/2002®, cu modificările și completările ulterioare la data săvârșirii faptelor: „orice cale de comunicație terestră, cu excepția căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice, drumurile care sunt închise circulației publice sunt semnalizate la intrare cu inscripții vizibile";.
Raportat la această definiție, instanța de fond a constatat că locul reținut prin rechizitoriu ca fiind cel al săvârșirii faptelor de către inculpateste ";strada I. din D.";, fără a se preciza cu exactitate, prin anumite repere, acel loc, constatându-se și că organul de urmărire penală a cerut relații de la Primăria Dragomirești, în sensul de a se comunica dacă este sau nu ";drum de utilitate publică";, răspunsul comunicat fiind că „în evidențe figurează ca drum forestier"; (fila 16), iar la solicitarea instanței formulată atât către P. orașului D., cât și către O. S. D., în sensul dacă drumul „I./B. este sau nu
„. public";, Primăria Dragomirești răspunde că drumul „Baicu/I."; este drum forestier aflat în administrarea O.ui S. D., susținând că, în opinia sa, este „. public"; în înțelesul O.U.G. nr. 195/2002, întrucât are instalate semne de circulație pe întreaga lungime, fără a fi semnalizat cu inscripții care să arate că este închis circulației publice"; (fila 47), în timp ce Direcția S.ă M. - O. S. D., a răspuns, la astfel:
- „.ul Baicu este, conform documentației pe care o dețin, drum forestier, cu indicativul DF 05, lungime 12,3 Km, făcând parte din inventarul bunurilor proprietate publică a statului, aflat în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor prin O. S. D., nr. de inventar RNP-R. 12075, iar nr. de inventar M. F. 1.
- „circulația pe drumurile forestiere este reglementată de OMT nr.
560/(...), conform căruia drumurile forestiere sunt drumuri de utilitate privată ce deservesc sectorul forestier fiind semnalizat cu inscripție de interdicție a circulației publice, concluzionând în finalul relațiilor că drumul
„. nu este drum public în înțelesul O.U.G. nr. 195/2002 și anexând ordinul și lista bunurilor proprietate publică ce cuprinde drumul cu privire la care s- au furnizat relațiile de mai sus.
Privitor la aceste relații, prima instanță, făcând aplicarea principiului
„in dubio pro reo";, a dat eficiență relațiilor furnizate de O. S. D., întrucât se coroborează cu celelalte probe. Din declarațiile inculpatului, ale martorului V. D., dar și în parte de relațiile furnizate de Primăria Dragomirești, s-a reținut că drumul „Baicu/I."; este cunoscut ca fiind drum forestier, impunându-se a li se da eficiență și pentru că sunt dovedite cu înscrisurile anexate (fila 52-56), spre deosebire de relațiile primite de la Primăria Dragomirești.
Astfel fiind, s-a considerat că nu poate fi primită susținerea reprezentantului M.ui P., potrivit căreia cele două drumuri - Baicu și I. - sunt distincte, câtă vreme din relațiile primite de la cele două instituții reiese contrariul, urmând a se observa și împrejurarea că în rechizitoriu nu este determinat cu exactitate locul săvârșirii infracțiunii pentru a se putea stabili, dincolo de orice dubiu, că inculpatul a circulat numai în parte pe drumul forestier, iar în parte pe drumul public în înțelesul OUG nr. 195/2002, împrejurare a cărei dovedire este, conform art. 65 C.proc.pen., în sarcina organului judiciar.
Față de considerentele expuse, instanța de fond a reținut ca neîndeplinită cerința esențială atașată elementului material din conținutul juridic al infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea in judecată, anume cea privind locul săvârșirii faptei, în speță „.ul public"; și, prin aceasta, lipsa elementului material al infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, dispunând achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. d) C.proc.pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen, P. de pe lângă Judecătoria Dragomirești, criticând-o pentru nelegalitate și solicitândpronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului T. I. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 85alin. 1, art. 86 alin. 1, art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, modificată și completată, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În motivarea căii de atac, s-a arătat că instanța de fond s-a aflat într-o eroare gravă privind înțelesul art. 6 pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002, deoarece și drumurile forestiere sunt drumuri publice și cum incidentul din data de (...) de pe strada I. din D. provocat de inculpat s-a produs pe un drum public, rezultă că soluția de achitare a acestuia nu este justificată.
Prin decizia penală nr. 230/A/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureșîn dosar nr. (...), în temeiul art. 379 pct.1 lit. b C.proc.pen., s-a respins ca nefondat apelul penal declarat de P. de pe lângă Judecătoria Dragomirești împotriva sentinței penale nr. 73/(...) a J.ecătoriei D., care a fost menținută. Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune în acest sens, T. a reținut următoarele:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că s-a reținut ca stare de fapt, că la data de (...), organele de poliție au fost sesizate despre producerea unui accident de circulație pe str. I. din D., în care au fost implicate două autovehicule. Un autoturism Dacia cu nr. de înmatriculare (...) condus de numitul V. I. și un autoturism Nissan având nr. de înmatriculare provizoriu TM 0. condus de inculpatul T. I. G. În continuare, verificările efectuate au stabilit că autovehiculul condus de inculpat a avut nr. de înmatriculare cu valabilitate expirată, că inculpatul nu poseda permis de conducere și că a condus autovehiculul sub influența băuturilor alcoolice, 1,10 gr./%o alcool pur în sânge, prima probă, și respectiv 0,95 gr.
%o la a doua probă.
Când a analizat elementele constitutive ale celor trei infracțiuni reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, sub aspectul îndeplinirii condiției esențiale prevăzută de norma incriminatoare, referitor la existența laturii obiective a faptelor, instanța de fond a reținut în mod justificat că locul reținut prin rechizitoriu ca fiind cel al săvârșirii faptelor de către inculpat este strada I. din D., descris atât de către inculpat cât și de martorul V. I., în declarațiile date, ca fiind drum forestier, cunoscut și sub denumirea de „.. Susținerile inculpatului și ale martorului au fost confirmate de adresa existentă la fila 52 din dosarul instanței de fond, care a comunicat că drumul pe care s-a produs accidentul de circulație nu este drum public în înțelesul O.U.G. nr. 195/2002, ci este drum de utilitate privată ce deservește sectorul forestier și este semnalizat ca atare.
Având în vedere aceste relații, precum și textul art. 6 pct. 14 din
O.U.G. nr. 195/2002, care definește drumul public, tribunalul a reținut că instanța de fond a făcut în mod justificat aplicarea principiului „in dubio pro reo";, considerând că aceste relații furnizate de O. S. D. se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv declarațiile inculpatului, declarațiile martorului V. I., declarațiile martorului V. D.. În consecință, au fost înlăturate întemeiat susținerile făcute de reprezentantul acuzei, în sensul că drumurile Baicu și I. sunt distincte, deoarece în rechizitoriu nu s-a determinat cu exactitate locul săvârșirii infracțiunii pentru a se putea stabili că inculpatul a circulat numai în parte pe drumul forestier și în parte pe o porțiune de drum public.
În raport de aspectele mai sus menționate, tribunalul a apreciat, așa cum de altfel a reținut și instanța de fond, că regula „in dubio pro reo"; trebuie aplicată în cauză, aceasta constituind un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului se regăsește în materia probațiunii.
Având în vedere că la pronunțarea unei hotărâri de condamnare instanța trebuie să-și întemeieze convingerea existenței vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, s-a constatat însă că în situația de față probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive și lasă loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului.
Așa fiind, tribunalul a considerat că soluția instanței de fond, care a dispus achitarea inculpatului sub aspectul celor trei fapte pentru care a fost trimis în judecată, este legală și temeinică, situație în care apelul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Dragomirești se privește ca nefondat, fiind respins ca atare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacateîmpreună cu hotărârea instanței de fond și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 85 al.1, art. 86 al.1, art. 87 al.1 din OUG nr.192/2002 modificată, cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.
În motivarea recursului, s-a arătat că hotărârile atacate sunt nelegale și netemeinice sub aspectul achitării inculpatului, din toate probele de la dosar rezultând că accidentul s-a produs pe un drum public, inculpatul conducând autoturismul de pe str. I. M. din D., de la domiciliul său până pe str. I., care este drum de utilitate publică, nefiind închis circulației publice.
Recursul declarat în cauză este fondat pentru următoarele considerente:
Pe baza probelor administrate în cauză s-a reținut că în data de (...), organele de poliție au fost sesizate cu privire la producerea unui accident de circulație pe str. I. din D., accident în care au fost implicate autoturismul Dacia cu nr. de înmatriculare (...), condus de către V. I. și autoturismul Nissan cu nr. de înmatriculare TM 0., condus de inculpatul T. I. G. Din verificările efectuate a rezultat că autoturismul condus de inculpat avea număr de înmatriculare cu valabilitate expirată, că inculpatul nu poseda permis de conducere și a condus autovehiculul având o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
Din proces-verbal de sesizare din oficiu rezultă că evenimentul rutier s-a produs pe str. I. în fața imobilului cu nr. 531 și că inculpatul a condus acest autoturism de la domiciliul său până pe str. I. din D. Din adresa Primăriei orașului D. (f. 16 dosar de urmărirea penală și f. 47 dosar instanță) rezultă că str. I. sau Baicu pe care a avut loc incidentul aflat în administrarea O.ui S. D. este drum de utilitate publică, fiind construit în zonă locuită, chiar dacă în evidențe figurează ca și drum forestier, fiind reabilitat în anii 2006-2009.
Potrivit art. 6 pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002, prin drum public se înțelege orice cale de comunicație terestră cu excepția căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice; drumurile care sunt închise circulației publice sunt semnalizate la intrare cu inscripții vizibile. Din toate probele administrate în cauză rezultă că accidentul s-a produs pe un drum public.
Din examinarea dispozițiilor legale menționate se desprinde concluzia că toate drumurile sunt deschise circulației publice. În cazul în care, cu privire la un drum determinat se apreciază că circulația trebuie interzisă această situație trebuie să fie semnalizată prin marcaje speciale. Dacă nu există asemenea marcaje înseamnă că operează regula generală fiind considerate deschise circulației publice chiar și drumurile care servesc în mod obișnuit o anume utilitate economică. Practica și literatura de specialitate a fost unanimă în a aprecia că orice cale rutieră are caracter dedrum public dacă nu este marcată cu inscripția de interzicere a circulației publice întrucât dispozițiile art. 6 pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002 folosind cuvântul „ cale de comunicație terestră"; fără a arăta categoria la care se referă are în vedere toate căile rutiere practicabile, destinația și scopul principal al acestora nefiind relevante. În consecință, drumurile de exploatare industrială sau agricolă au caracter de drum public dacă nu sunt marcate la intrare cu inscripții vizibile din care să rezulte interdicția circulației publice. De asemenea, în ceea ce privește străzile din interiorul localităților acestea au caracter public fiind deschise circulației tuturor vehiculelor indiferent că asigură accesul la blocuri ori case de locuit ori la curțile interioare ale acestora ori la zone pentru servicii curente.
În cauză rezultă fără putință de tăgadă din probele administrate în cauză că accidentul a survenit pe o porțiune de drum public.
În cauză, sunt însă incidente dispozițiile art. 181 C.pen., având în vedere modul și mijlocele de săvârșire a faptei, împrejurările în care a fost comisă fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita făptuitorului. Astfel, se reține că inculpatul avea la data producerii evenimentului rutier vârsta de 20 de ani, iar pe parcursul cercetărilor a avut o atitudine sinceră și cooperantă, recunoscând faptele comise și regretând săvârșirea acestora. În consecință, instanța apreciază că prin atingerea minimă adusă valorilor ocrotite de lege faptele săvârșite nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. b C.proc.pen., recursul declarat în cauză va fi admis, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b1 C.proc.pen. și art. 181 C.pen., inculpatul va fi achitat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 85 alin. 1 art. 86 alin. 1 și art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002. În temeiul art. 91 lit. c C.pen., instanța va aplica inculpatului sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 500 lei. În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 3 C.proc.pen., se va stabili onorariu avocațial, iar cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ împotriva deciziei penale nr. 230 din (...) a T.ui M. pe care o casează împreună cu sentința penală nr.73 din (...) a J.ecătoriei D. si rejudecând cauza. În baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. b/1 C.p.p. și art.18/1 C.p. achită pe inculpatul T. G. I. cu privire la comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 85 al. 1, art. 86 al. 1 și art. 87 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002. Potrivit art.91 lit. c C.p., aplica inculpatului sancțiunea administrativa a amenzii în cuantum de 500 lei. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din fondul M.ui Justiției. Cheltuielile judiciare suportate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. V. G. M. B. V. C. M. B. Red.MB/dact.MS 5 ex./(...) J..fond: E.M.S. J..apel: C.Lihet/A.Soare-Farc
| ← Decizia penală nr. 812/2011, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 49/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
