Decizia penală nr. 1236/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR.1236/R/2011
Ședința publică din 10 august 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. C. M. - judecător JUDECĂTORI : L. H.
: M. B. GREFIER : M. B.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O.
și T. - S. T. C. reprezentat prin P. D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul C. E., împotriva încheierii penale f.n., din data de 28 iulie 2011, pronunțată în dosar nr.(...) al Tribunalului C., având ca obiect menținerea stării de arest a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. E., aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu av.Milchiș O. Stelian, din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul C. E. arată că își menține recursul declarat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului C. E., solicită admiterea recursului și pe cale de consecință, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În susținerea recursului arată că la acest moment procesual nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri procesuale. Consideră că inculpatul poate fi judecat în stare de libertate, având în vedere că probatoriul a fost deja administrat aproape în întregime, nu mai există posibilitatea influențării martorilor din dosar sau că inculpatul nu poate să exercite influență negativă asupra aflării adevărului în cauză, astfel că apreciază că inculpatul poate fi judecat în stare de libertate.
Nu consideră că inculpatul poate prezenta un pericol concret în sensul prev.de art.148 C.pr.pen., având în vedere că activitatea infracțională este lipsită de amploarea pe care acesta a desfășurat-o și faptul că relația sa cu partea vătămată este non violentă, inculpatul a declarat că dorește să se căsătorească cu partea vătămată, iar față de vârsta sa tânără consideră că acesta poate fi judecat în stare de libertate.
Reprezentantul M.ui P., solicită ca în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., respingerea recursului formulat de inculpat cu motivarea că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare. Astfel, sunt îndeplinite condițiile art.143 C.pr.pen., în sensul că există indicii și probe cu privire la faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care în acest moment este trimis înjudecată, adică trafic de minori și sunt îndeplinite în același timp cumulativ condițiile prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prezumată a fi săvârșită de către inculpat este mai mare de 4 ani închisoare iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
In ceea ce privește condițiile art.148 lit.f C.pr.pen., solicită a se observa că prima teză este pe deplin realizată, respectiv pedeapsa este mai mare de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de minori.
Referitor la cea de a doua condiție, susține că în acest moment lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, subliniind încă o dată că este vorba despre o persoană minoră și că în opinia sa susținerile inculpatului cu privire la relațiile de concubinaj și cu privire la intenția de căsătorie sunt oarecum făcute pro cauza în acest moment.
Pe lângă toate acestea, solicită a se avea în vedere că a participat la ședința de fond în care a fost audiată partea vătămată și a putut vedea reacțiile acesteia, reacții care nu s-au consemnat dar care justifică în acest moment menținerea în arest a inculpatului motivat și de riscul de a influența în continuare partea vătămată în declarațiile pe care le va da, pentru că, coinculpata C., sora inculpatului, a fost cercetată în stare de libertate și a determinat-o pe partea vătămată să se mute împreună cu ea și cu părinții inculpatului. De la acel moment, declarația părții vătămate dată în fața instanței era extrem de nuanțată cu privire la anumite chestiuni care țin de fondul cauzei, în speță despre violențele exercitate de inculpat asupra sa. Dacă și în aceste circumstanțe s-a petrecut această influență care este vizibilă sub aspect probatoriu și pe care cu siguranță apărarea o cunoaște, apreciază că odată ce inculpatul va fi pus în libertate din starea emoțională pe care a remarcat-o la momentul respectiv al părții vătămate, se va duce într-o direcție care va zădărnicii aflarea adevărului în cauză prin influența pe care inculpatul o are asupra părții vătămate.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat. Inculpatul C. E. având ultimul cuvânt, arată că, concubina sa a declarat că nu a fost obligată sau forțată, nu a fost influențată de nimeni, este acum majoră, l-a vizitat pe inculpat și i-a propus să se căsătorească. În consecință, solicită cercetarea sa în libertate.
C U R T E A :
Deliberând reține că prin încheierea penală din 28 iulie 2011, Tribunalul Cluj în temeiul art. 3002 C. rap. la art. 1. al.1 și 3 C. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul C. E., fiul lui D. și M., născut la data de (...) în C.-N., jud. C., CNP 1., aflat în Arestul IPJ C., măsură pe care o menține. În baza art.192 al.3 C. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut în fapt următoarele: Prin rechizitoriul M.ui P., D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. au fost trimiși în judecată inculpații C. E., arestat preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 alin. 1, 2 și 3, raportat la art. 12 al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001; C. D. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 alin. 1, 2 și 3, raportat la art. 12 al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, și prostituție prev. de art. 328 Cod P., cu aplicarea art. 33 lit. a Cod P. și C. H. O. pentrusăvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 al. 1 Cod P., cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod P.. În privința inculpatului arestat C. E., s-a reținut, sub aspectul stării de fapt, că în cursul anului 2008 a racolat-o pe partea vătămată minoră G. M. M., în scopul exploatării prin practicarea prostituției, iar în perioada 2008-2011 a găzduit-o și transportat-o pe partea vătămată, în același scop, iar în cursul anului 2010 i-a solicitat surorii sale, inculpata C. D. să locuiască cu inculpatul și partea vătămată pentru a ascunde adevărata natură a relației dintre inculpat și partea vătămată. Prin Î. penală nr. 45/C/(...) a Tribunalului C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. E., pe o perioadă de 29 de zile, iar prin Î. penală nr. 51/C/(...) a Tribunalului C. a fost prelungită durata măsurii arestării preventive cu încă 30 de zile, până la data de (...). Tribunalul Cluj a fost sesizat cu soluționarea cauzei la data de 6 iunie 2011, fiind înregistrată sub nr. (...), în sistem aleatoriu cauza fiind repartizată pentru termenul din 30 iunie 2011. La data de (...) a fost verificată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului la primirea dosarului, în condițiile art. 3001 C.. De asemenea, această măsură a fost verificată sub aspectul legalității și temeiniciei, în condițiile impuse de art. 3002 C. la termenul de judecată din data de (...). Verificându-se, din nou, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 3002 rap. la art. 1. C., instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile premisă ale acestor texte de lege. Așa fiind, potrivit art. 3002 C., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea si temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 1.. În conformitate cu acest text legal, în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Ori în cauza de față, s-a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia. Așa fiind în speță sunt suficiente indicii și probe care să conducă la bănuiala legitimă că inculpatul ar fi comis fapte prevăzute de legea penală. Astfel, fără a prejudicia fondul cauzei, în sensul celor de mai sus, sunt declarațiile părții vătămate din faza de urmărire penală, ale celorlalți doi inculpați, ale martorilor Ț. M., G. I. C., V. I., S. N., V. E. O., etc., declarațiile martorului cu identitate atribuită I. M., procese verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, procese verbale de investigații, procese verbale de recunoaștere după planșe foto, etc. La aceste termen de judecată, instanța a procedat la declanșarea cercetării judecătorești, fiind ascultați inculpații C. E. și C. D. precum și partea vătămată G. M. M. E. adevărat că partea vătămată a avut, față de declarațiile date în faza de urmărire penală, o cu totul altă poziție procesuală, însă instanța nu este convinsă pe deplin de sinceritatea și justețea noii poziții procesuale adoptate, surprinzând pe parcursul audierii părților, unele note contradictorii În privința temeiului de arestare prev. de art. 148 lit. f C., instanța a constatat că prima condiție este în mod evident îndeplinită câtă vreme faptele pentru care este cercetat inculpatul sunt sancționate cu pedeapsa închisorii având ca limită minimă 10 ani închisoare. Cea de a doua condiție a textului mai sus evocat, este de asemenea îndeplinită, ținând seama de condițiile în care faptele au fost comise, de faptul că inculpatul a desfășurat mult timp activitatea de traficare a părții vătămate, a întreprins manopere diverse pentru a nu-i permite acesteia să părăsească această lume promiscuă în care a închis-o, recurgând chiar la violență și amenințări, adresate nu numai părții vătămate ci tuturor membrilor familiei acesteia, cel puțin așa a susținut partea vătămată în fața organelor de urmărire penală, ca acum să susțină că avea cu inculpatul o relație de profund atașament reciproc și de armonie deplină. Dar aspectele evidențiate mai sus, de natură să reliefeze gradul de pericol social al faptelor pentru care inculpatul este trimis în judecată, nu poate fi disociat de pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea sa în libertate, perceput ca reacție colectivă a comunității din care provine victima, reacție ce ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient de prompt, că legea nu este aplicată cu hotărâre. Cu toate că la dosarul cauzei nu există încă date concrete în acest sens, instanța a pus schimbarea de optică a părții vătămate pe seama unei posibile influențări a acesteia de către membrii familiei inculpatului, cu atât mai mult cu cât partea vătămată este o persoană tânără, provenind dintr-un mediu familial în care nevoile și vulnerabilitățile sale au fost mai degrabă exploatate decât corijate. Legat de noile declarații ale părții vătămate trebuie totodată să subliniem că modificarea poziției exprimate în fața organelor de urmărire penală nu este fundamentată pe o cauză reală ci pe una mai degrabă circumstanțială, depinzând și de faptul că în familia sa biologică partea vătămată nu a găsit prea multă susținere. Aspectele de mai sus ne îndreptățesc să credem că, cel puțin la acest moment, când practic principalul martor al acuzării nu a fost încă ascultat, nu ar fi oportună înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă dintre cele subsecvente prev. de art. 136 C., existând pericolul ca, pe fondul creării unei alianțe pe bază de afinitate, în condițiile în care inculpatul și partea vătămată au susținut că doresc să se căsătorească, să fie influențate iremediabil și depozițiile martorilor. Pentru toate aceste considerente, instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat, măsură pe care o va menține în continuare, apreciind că numai măsura arestării preventive ar garanta buna desfășurarea a anchetei penale. În temeiul art. 192 al.3 C. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C. E., criticând soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat casarea acestei soluții și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii sale de îndată în libertate. În motivarea recursului inculpatul a arătat că nu a comis infracțiunea care face obiectul cauzei, că partea vătămată este concubina sa cu care urmează să se căsătorească, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu subzistă și nu prezintă pericol pentru ordinea publică având în vedere că probatoriul a fost deja administrat aproape în întregime, nu mai există posibilitatea influențării martorilor din dosar sau să exercite influență negativă asupra aflării adevărului în cauză, astfel că poate fi judecat în stare de libertate. Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele: Prin Î. penală nr. 45/C/(...) a Tribunalului C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. E., pe o perioadă de 29 de zile, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile prev.de art. 143 C. și art.148 lit. f C. Ulterior această măsură a fost prelungită, iar după sesizarea instanței de judecată a fost menținută, constatându-se subzistența temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestului preventiv. În fapt, s-a reținut existența indiciilor temeinice potrivit cărora inculpatul ar fi comis infracțiunea de trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 alin. 1, 2 și 3, raportat la art. 12 al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, fapta constând în aceea că în cursul anului 2008 a racolat-o pe partea vătămată minoră G. M. M., iar în perioada 2008-2011 a găzduit-o și transportat-o în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției, că în toamna anului 2010 i-a solicitat inculpatei C. D. să se mute la domiciliul lui pentru a ascunde poliției legătura dintre el și partea vătămată și pentru a supraveghea pe aceasta din urmă și căreia i-a solicitat ajutorul în cursul lunii ianuarie 2011 pentru a o determina pe victimă, care fugise de la inculpat, să se întoarcă la locuința lui. Potrivit art. 160/b al. 1 și 3 C. la care face trimitere art. 300/2 C. în cursul judecatii, instanta verifică periodic, dar nu mai tărziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Procedând în temeiul textelor de lege menționate, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 C. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis fapta pentru care este cercetat, în acest sens fiind sunt declarațiile părții vătămate din faza de urmărire penală, ale celorlalți doi inculpați, ale martorilor Ț. M., G. I. C., V. I., S. N., V. E. O., etc., declarațiile martorului cu identitate atribuită I. M., procese verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, procese verbale de investigații, procese verbale de recunoaștere după planșe foto. De altfel, art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția E. a Drepturilor Omului admite privarea de libertate a unei persoane atunci când „există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune";. Curtea consideră că lipsa antecedentelor penale sau comportamentul corespunzător avut anterior în societate nu pot justifica, prin ele însele, cercetarea în stare de libertate. Prin prisma hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpatul este bănuit de comiterea unei infracțiuni, este o condiție pentru menținerea detenției. Desigur că stabilirea vinovăției inculpatului urmează a se face numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, însă probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 C. care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de acesta.(cazul Fox, Campbell și Hartley vs UK). Totodată, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că liber fiind ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura, gravitatea șimodalitatea de săvârșire a infracțiunii, precum și de persoana și conduita inculpatului. Curtea E. a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp. De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului. În cauză nu poate fi omis faptul că partea vătămată locuiește în prezent la locuința inculpatului, iar declarația dată în fața instanței diferă substanțial de cea dată în cursul urmăririi penale ceea ce determină Curtea să concluzioneze că în speță există riscul de obstrucționare a justiției justificând concluzia că pentru o mai bună desfășurare a procesului penal se impune cercetarea inculpatului în stare de arest. Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale și rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și din activitatea infracțională desfășurată de acesta. În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a recurentului se pornește și de la pericol social al infracțiunii de a cărei comitere este bănuit acesta, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de liberate a susnumitului, ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent. În cauză, inculpatul este suspicionat de comiterea în mod coordonat a unei infracțiuni grave de rezultat, comise cu violență, aspru sancționată de legea penală și, din această perspectivă, susnumitul prezintă un pericol criminogen ridicat, rezultat din chiar modul de operare și din urmările cauzate. În acest context, pericolul concret pentru ordinea publică apare cu puterea evidenței prin rezonanța acestor gen de fapte constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează cu fermitate. Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul recurentului la un proces echitabil, acesta având posibilitatea ca în fața instanței de fond cât și ulterior în căile de atac de a cere și administra probe considerate necesare pentru a dovedi lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării. Așa fiind, Curtea apreciază că, în acest moment procesual, față de natura infracțiunilor presupus a fi comise de inculpat, ținând cont de rezonanța acestora în rândul opiniei publice, și determinând reacția negativă a acesteia, se justifică menținerea arestării preventive, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură neprivativă de libertate. Pentru toate aceste motive Curtea concluzioneză că, în speță, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și nu au survenit elemente noi care să justifice judecarea acestuia în libertate, astfel că în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se va respinge ca nefundat recursul declaratîn cauză, iar încheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică. Potrivit art. 189 C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. În temeiul art. 192 al. 2 C. se va oblig inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial. PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. E., împotriva încheierii penale f. nr. din 28 iulie 2011 a Tribunalului C.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 10 august 2011 . PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, I. C. M. L. H. M. B. M. B. 2 ex. - (...)jud.fond.C. L.
| ← Decizia penală nr. 990/2010, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 646/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
