Decizia penală nr. 646/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR..(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 646/R/2011
Ședința publică din 26 aprilie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : I. M. , judecător
JUDECĂTORI : V. V. A.
: L. H.
GREFIER : L. S.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentat prin P. : D. D.
S-au luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul C. E., împotriva încheierii penale nr.65/CC/2011, pronunțată în dosar nr.(...) al Tribunalului C., prin care s-a admis propunerea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art.13 alin.1, 2 și 3 rap. la art.12 lit.a din Legea nr.678/2001.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. E. aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Leahu M., din cadrul
Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul arată că-și menține recursul declarat și că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, cercetarea inculpatului în stare de libertateiar în subsidiar, luarea unei alte măsuri neprivative de libertate cu instituirea de obligații. A. că temeiurile prev.de art.148 lit.b și e C.pr.pen., nu sunt dovedite deoarece nu se raportează la momentul punerii în mișcare a acțiunii penale. De asemenea, nu este îndeplinit nici temeiul prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., chiar dacă pedeapsa pentru aceastră faptă este mai mare de patru ani, nu există probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Într-adevăr probele de la dosar conturează aspecte ale fapte dar nu conturează un pericol concret pentru ordinea publică. Fapta de care este acuzat inculpatul reprezintă un impact social deosebit datorită valorilor sociale încălcate dar modalitatea și împrejurările în care această faptă a fost comisă nu creează o o stare de insecuritate. S. a se avea în vedere că nu are antecedente penale și locuiește împreuncă cu partea vătămată, formând un cuplu. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul P.ui, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii penale recurate. Consideră că încheierea Tribunalului C. este temeinică și legală pentru că în cauză sunt întrunite condițiile prev.de art.143 C.pr.,pen. în sensul că există indicii temeinice cu privire la faptul că inculpatul a săvârșit infrațiunea pentru careeste trimis în judecată. În acest moment se discută despre măsura preventivă a arestării iar aceste indicii nu trebuie să aibă forța juridică probantă de a conduce la condamnarea inculpatului ci doar la presupunerea rezonabilă că a comis infracțiunea. La dosar sunt administrate probe, respectiv procesele verbale de investigație întocmite de ofițerii de poliție judiciară, declarația părții minore traficate, procese verbale de redare a unor convorbiri telefonice, recunoașteri după planșe fotografice, declarații de martori, procesul verbal de percheziție. În ceea ce privește art.148 lit.b,e,f C.pr.pen., solicită a se reține că din materialul probator aflat la dosar rezultă că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului pentru că în momentul în care bănuia și a constatat că este supravegheat de organele de poliție, a încercat să înstrăineze autoturismele cu care transporta pe partea vătămată în zona unde practica prostituția, a încercat să creeze o aparență de legalitate prin chemarea surorii sale să locuiască în apartamentul său pentru a duce în eroare pe cei din jur. În mod direct inculpatul a instruit-o pe partea vătămată să nu dea declarații împotriva sa. În ceea ce privește art.148 lit.f C.pr.pen., în condițiile în care astfel de fapte provoacă o reacție în negativă în rândul comunității, lăsarea în libertate a inculpatului ar crea sentimentul de insecuritate în rândul cetățenilor. Prima condiție a acestui articol este îndeplinită, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de patru ani iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul C. E., având ultimul cuvânt, solicită judecarea lui în stare de libertate arătând că partea vătămată era concubina lui și nu vede care ar fi pericolul pentru ordinea publică dacă ar fi judecat în libertate.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr. 45 din 15 aprilie 2011 a Tribunalului C., a fost admisă propunerea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C.
În temeiul art.149/1 C.pr.pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului:
- C. E., zis „MANU";, fiul lui D. și M., născut la data de 10 martie 1987 în C.-N., jud. C., domiciliat în com. Apahida, str. Avram Iancu nr.19, ap.2, jud. C., cu reședința în C.-N., str. Luceafărului nr.11, ap.17, jud. C., posesor al C.I. seria KX nr.4. eliberat de S. C.-N., CNP 1., fără antecedente penale,
- pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 15 aprilie 2011 și până la 13 mai 2011.
Conform art.189 C.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului C. suma de
100 lei reprezentând onorariul avocațial din oficiu (av. M. M.-M.), care se avansează din F.M.J.
Potrivit art.192 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare (în care se include și onorariul avocațial din oficiu) a rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sesizarea înregistrată sub numărul de mai sus, D. - S. T. C. a propus instanței, în conformitate cu prev. art.148 și urm. C.pr.pen., luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul C. E., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art.13 alin.1, 2 și 3 rap. la art.12 lit.adin Legea nr.678/2001, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 15 aprilie 2011, arătând în motivare că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri procesuale preventive față de inculpat, iar arestarea lui este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Analizând propunerea formulată, în raport cu actele dosarului de urmărire penală și cu dispozițiile legale în materie, instanța a reținut următoarele:
La data de (...) inculpatul C. E. a fost reținut pe o durată de 24 de ore (până la data de (...), ora 19,15) prin ordonanța D. - S. T. C., cu nr.13, emisă în dosarul nr.35/D//P/2011, iar la data de (...) a fost audiat de procuror (în prezența apărătorului desemnat din oficiu), fiind pusă totodată în mișcare acțiunea penală împotriva acestuia, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art.13 alin.1, 2 și 3 rap. la art.12 lit.a din Legea nr.678/2001.
În sarcina inculpatului s-a reținut, în esență, că în cursul anului 2008 inculpatul a racolat-o și găzduit-o pe minora G. M.-M., la acea dată în vârstă de
15 ani, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției. Din momentul racolării, inculpatul a fost cel care a transportat-o pe minoră, în mod obișnuit, în zona Baba Novac (Calea Turzii) din C.-N. și în zona ștrandului SUN din cartierul G., în vederea practicării prostituției, supraveghind-o pe minoră din autovehiculul marca Citroen ZX cu nr. AF 688 KC, și a colectat periodic sumele pe care aceasta le încasa din activitatea de prostituție, existând totodată indicii temeinice că inculpatul a exercitat violențe asupra minorei, că aceasta a fugit de la el nemaidorind să practice prostituția, inculpatul aducând-o înapoi, prin amenințări, tot în scopul obligării la practicarea prostituției.
Propunerea de arestare preventivă a fost motivată prin aceea că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.b, e și f C.pr.pen., respectiv acelea că există date că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în cauză și a exercitat presiuni asupra părții vătămate, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Judecătorul a constatat că, în cauză, sunt întrunite condițiile legale pentru luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului C. E. având în vedere considerentele ce urmează a fi expuse mai jos.
Astfel, în primul rând, în cauză există indicii temeinice, în sensul dispozițiilor art.143 alin.1 C.pr.pen., că inculpatul a săvârșit fapta prevăzută de legea penală reținută în sarcina lui, aceste indicii fiind relevate de procesele- verbale de investigații întocmite de către organele de cercetare penală, declarațiile părții vătămate G. M.-M., declarațiile martorilor audiați în cauză, procesele-verbale de redare a unor convorbiri telefonice, recunoașterile după planșele fotografice, procesele-verbale de percheziție domiciliară și auto, investigațiile financiare privind veniturile obținute de către inculpat în perioada
2008-2010, declarațiile învinuitei C. D. și declarațiile inculpatului C. E.
În al doilea rând, cu privire la cazurile de arestare prev. de art.148 lit.b și e C.pr.pen., din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă că, bănuind că este supravegheat și urmărit de către poliție, inculpatul a luat măsuri pentru a îngreuna și zădărnici aflarea adevărului, cerându-i părții vătămate să nu dea declarații împotriva lui, înstrăinând autoturismele folosite pentru transportul părții vătămate, mutând-o pe partea vătămată la o altă adresă decât cea cunoscută de către organele de poliție și instruind-o să nu aducă la domiciliu banii primiți de la clienți, ci să schimbe bancnotele la magazine pentru a evita un flagrant, schimbându-și totodată carteleletelefonice. De asemenea, inculpatul a implicat-o pe învinuita C. D. (sora inculpatului, prostituată și ea), în această activitate, chemând-o să locuiască cu el și partea vătămată, pentru a ascunde faptul că o găzduiește pe aceasta din urmă, iar când a observat că este urmărit de poliție, inculpatul a trimis-o pe partea vătămată cu taxiul pentru practicarea prostituției și i-a cerut acesteia și învinuitei C. D. să îl anunțe atunci când observă echipaje de poliție, pentru a evita să fie surprins în zonele unde se prostitua partea vătămată.
În al treilea rând, în ceea ce privește condițiile prevăzute la lit.f a articolului 148 C.pr.pen., inculpatul este acuzat că a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, astfel încât cerința cuprinsă în teza I a textului de lege sus-menționat este îndeplinită. Referitor la probele din care rezultă pericolul social concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, acesta rezultă mai întâi din gravitatea deosebită a faptei imputate, din modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, din împrejurările în care a fost comisă (inculpatul racolând victima prin crearea inițial a unei relații afective cu aceasta, profitând de situația ei materială precară și de starea de minoritate, după care a trecut la exercitarea de amenințări și chiar violențe fizice asupra acesteia pentru a o determina să se prostitueze în beneficiul său, aducându-o practic într-o stare de aservire față de el și trăind doar din banii obținuți din prostituție de partea vătămată), precum și din faptul că lăsarea în libertate a unei persoane care a comis o astfel de infracțiune, ce a ajuns la cunoștința opiniei publice producând un puternic impact negativ, ar crea o stare de insecuritate socială gravă și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor care comit fapte penale cu un grad de pericol social foarte ridicat (ca să nu mai vorbim de faptul că cercetarea în stare de liberate a inculpatului ar putea constitui chiar o încurajare pentru alte persoane care ar fi tentate să adopte un astfel de comportament profund antisocial).
În consecință, apreciind că arestarea inculpatului a fost în mod evident necesară pentru buna desfășurare a urmăririi penale, în baza art.149/1
C.pr.pen. propunerea D. - S. T. C. a fost admisă, iar judecătorul a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o durată de 29 de zile, începând cu data de
15 aprilie 2011 și până la data de 13 mai 2011.
Conform art.189 C.pr.pen. s-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de
100 lei reprezentând onorariul avocațial din oficiu (cuvenit av. M. M.-M.), care a fost avansată din F.M.J.
Potrivit art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare (în care se include și onorariul avocațial din oficiu) au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul,solicitând prin apărătorul său casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, cercetarea sa în stare de libertate ,iar în subsidiar, luarea unei alte măsuri neprivative de libertate cu instituirea de obligații. A. că temeiurile prev.de art.148 lit.b și e C.pr.pen., nu sunt dovedite deoarece nu se raportează la momentul punerii în mișcare a acțiunii penale. De asemenea, nu este îndeplinit nici temeiul prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., chiar dacă pedeapsa pentru această faptă este mai mare de patru ani, nu există probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Într-adevăr probele de la dosar conturează aspecte ale fapte dar nu conturează un pericol concret pentru ordinea publică. Fapta de care este acuzat inculpatul reprezintăun impact social deosebit datorită valorilor sociale încălcate dar modalitatea și împrejurările în care această faptă a fost comisă nu creează o stare de insecuritate.
Analizând încheierea atacată ,pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea constată că aceasta este legală și temeinică,fiind întrunite condițiile prev.de art.143 C.pr.,pen. în sensul că există indicii temeinice cu privire la faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat,indicii care constau în procesele verbale de investigație întocmite de ofițerii de poliție judiciară, declarația părții minore traficate, procese verbale de redare a unor convorbiri telefonice, recunoașteri după planșe fotografice, declarații de martori, procesul verbal de percheziție.
În ceea ce privește art.148 lit.b,e,f C.pr.pen., din materialul probator aflat la dosar rezultă că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului pentru că în momentul în care bănuia și a constatat că este supravegheat de organele de poliție, a încercat să înstrăineze autoturismele cu care transporta pe partea vătămată în zona unde practica prostituția, a încercat să creeze o aparență de legalitate prin chemarea surorii sale să locuiască în apartamentul său pentru a induce în eroare pe cei din jur. În mod direct inculpatul a instruit-o pe partea vătămată să nu dea declarații împotriva sa.
În ceea ce privește art.148 lit.f C.pr.pen., prima condiție a acestui articol este îndeplinită, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de patru ani iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică.
Totodată, potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului șia Libertăților Fundamentale și art. 23 din Constituția României, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost arestat în vederea aducerii lui în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit infracțiuni.
În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al C.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune"; măsura arestării preventive este justificată prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Prin urmare,va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. E. împotriva încheierii penale nr. 45 din 15 aprilie 2011 a Tribunalului C.
Va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. E. împotriva încheierii penale nr. 45 din 15 aprilie 2011 a Tribunalului C.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 aprilie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. M. V. V. A. L. H.
GREFIER, L. S.
Red.I.M/Dact.S.M
4 ex./(...)
Jud.fond:M. L.
| ← Decizia penală nr. 1236/2011, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 597/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
