Decizia penală nr. 615/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
D. PENALĂ NR.615/R/2011
Ședința publică din 20 aprilie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : ANA C., judecător
JUDECĂTORI : M. R.
L. M. GREFIER : M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. -
A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de petenta P. E. împotriva deciziei penale nr.21/A din 1 martie 2011 a T.ui B. N., pronunțată în dosarul nr. (...), având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorului.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea recursului declarat de petentă, în baza art.385/15 pct.1 lit.a C.pr.pen. teza II-a, ca inadmisibil, fiind îndreptat împotriva unei decizii penale pronunțate în apel, care, de asemenea, a fost inadmisibil, sentința atacată fiind definitivă, vizând soluționarea unei plângeri împotriva soluției procurorului.
Calea de atac promovată este inadmisibilă, astfel că solicită respingerea acesteia, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
C U R T E A Prin decizia penală nr. 21/A din 1 martie 2011 a T.ui B.-N. pronunțată în dosarul nr. (...), în baza art. 379 alin.1 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, s-a respins ca inadmisibil apelul declarat de petenta P. T., împotriva sentinței penale nr. 6 din 12 ianuarie 2011 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul penal nr. (...), petenta fiind obligată să plătească în favoarea statului 10 lei, cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin sentința penală nr.6 din 12 ianuarie 2011 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul penal nr.(...) s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petenta P. E., domiciliată în comuna F., sat N., str. P. nr. 466, jud. B. N., împotriva dispoziției din R. dată de P. de pe lângă Tribunalul
Bistrița Năsăud în dosarul nr. 367/VIII/1/2010 din (...) cu privire la respingerea plângerii de tergiversare a cercetărilor penale ce se efectuează în dosarul nr. 434/P/2010, intimați fiind S. Ș. și B. G., cu locul de muncă la P. comunei F., jud. B. N. și C. G., domiciliat în N., str. P., nr. 348, jud. B. N.
S-a aplicat petentei o amendă judiciară în cuantum de 500 lei în baza dispozițiilor art. 198 alin. 4 lit. g Cod procedură penală.
Patenta a fost obligată să plătească statului suma de 50 lei cu titlu cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin R. dată în dosarul nr. 367/VIII/1/2010 dată de P. de pe lângă T.
B. N. la data de (...) (f. 6-7 dossar fond) s-a respins ca neîntemeiată plângerea de tergiversare a cercetărilor penale, formulată de petentă cu privire la cercetările penale care se efectuează în mai multe dosare, printre care și dosarul nr. 434/P/2010 al P. de pe lângă Judecătoria Năsăud.
Petenta a formulat plângere împotriva Rezoluției sus-enunțate, potrivit art. 278 cod procedură penală, iar prin O. dată de P. de pe lângă
Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. 415/VIII/1/2010 la data de (...) (f.
4 dosar fond), s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată.
Potrivit Deciziei nr. LVII/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție publicată în Monitorul Oficial al României nr. 283 Partea I din (...)
„Plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 2. alin. 1 Cod procedură penală, este inadmisibilă.
Această decizie a fost introdusă și în codul de procedură penală prin
L. nr. 2. în sensul că la art. 2. Cod procedură penală a fost introdus aliniatul 2/1 cu următorul conținut: „Plângerea formulată împotriva soluției de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior este inadmisibilă";.
Reținând faptul că petenta a formulat plângere împotriva unei rezoluții a procurorului, alta decât cea de netrimitere în judecată, instanța de fond, în baza art. 278 alin. 2/1 și a Deciziei nr. LVII/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție, s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petentă împotriva dispoziției din rezoluția dată de P. de pe lângă T. B.-N. în dosarul nr. 367/VIII/1/2010 din (...) cu privire la respingerea plângerii de tergiversare a cercetărilor penale ce se efectuează în dosarul nr.
434/P/2010 al P. de pe lângă Judecătoria Năsăud.
Datorită faptului că petenta nu a respectat măsurile luate de către președintele completului de judecată pentru asigurarea ordinii și solemnității ședinței de judecată, instanța de fond i-a aplicat petentei sancțiunea amenzii judiciare în cuantum de 500 lei pentru comiterea abaterii judiciare prev. de art. 198 alin. 4 lit. g cod procedură penală.
În baza Deciziei nr. LXXXII/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție instanța a obligat petenta să plătească statului suma de 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petenta P. E..
Petenta a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună admiterea plângerii formulate împotriva Rezoluției date de P. de pe lângă T. B.-N. în dosarul nr.367/VIII/1/2010 din data de (...) prin care i s-a respins plângerea formulată cu privire la tergiversarea cercetărilor penale ce se efectuează în dosarul nr.434/P/2010 al P. de pe lână Judecătoria Năsăud.
Petenta a invocat că prima instanță a judecat cauza fără ca dosarul de urmărire penală să fi fost înaintat de P. și fără a verifica dacă ordonanța/rezoluția dată „este reală";.
Petenta a mai susținut că „rezoluția dată de instanța de judecată nu este reală, nici temeinică";, că împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale și că „apără infractorii, încălcând astfel drepturile omului date prin lege";.
Examinând actele dosarului în care s-a pronunțat sentința atacată,tribunalul a constatat că în mod legal prima instanță a reținut că plângerea
- îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art.2. alin.1 Cod procedură penală - este inadmisibilă. În acest sens, s-a statuat prin D. nr.LVII/2007 a I., reglementarea fiind introdusă ulterior și în Codul de procedură penală prin L. nr.2. prin articolul 2. alin. 2/1 Cod procedură penală cu următorul conținut: „Plângerea formulată împotriva soluției de respingere dispusă de procurorul ierarhic superior este inadmisibilă";.
Așadar, a precizat tribunalul, legea nu prevede nicio cale de atac prin care să fie sesizată instanța, împotriva soluției adoptate de procuror prin R. din 18 octombrie 2010 dată în dosarul nr.367/VIII/1/2010 (prin care s-a respins plângerea petentei referitoare la tergiversarea cercetărilor penale în dosarele penale nr.433/P/(...), nr.434/P/(...), nr. 650/P/(...) și nr.842/P/(...)), soluție menținută de prim-procurorul P. de pe lângă T. B.-N. prin O. dată în dosarul nr. 425/VIII/1/2010 la 18 octombrie 2010.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că hotărârea primei instanțe de respingere ca inadmisibilă a plângerii petentei este corectă și în concordanță cu dispozițiile legale amintite.
Referitor la calea de atac exercitată împotriva sentinței pronunțată de
Judecătoria Năsăud, tribunalul a constatat că aceasta este de asemenea inadmisibilă.
Întrucât legea nu prevede nicio cale de atac în cauza de față (cu obiect plângere cu privire la tergiversarea cercetărilor penale), instanța a apreciat fără temei o eventuală declinare de competență sau recalificare a căii de atac exercitate de petenă, din apel în recurs.
Declinarea de competență este o instituție care vizează tocmai respectarea „normelor de competență";. În acest sens, în art.42 alin.1 Cod procedură penală se arată că „instanța de judecată își poate declina competența trimițând dosarul instanței de judecată arătate ca fiind competentă prin hotărârea de declinare";. Totodată, tribunalul a precizat că declinarea de competență trebuie analizată și prin prisma dispozițiilor legale, dispoziții care în speța de față stipulează expres că nu există cale de atac.
În consecință, fiind inadmisibilă plângerea împotriva soluției de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior, conform art. 278 alin.
2/1 Cod procedură penală, este inadmisibilă și calea de atac împotriva soluției pronunțate de prima instanță, iar tribunalul, la rândul său, nu poate adopta soluția declinării de competență, pentru că nici o altă instanță
(potrivit dispozițiilor legale) nu poate fi desemnată în hotărârea de declinare ca fiind „. să soluționeze calea de atac (în contextul în care declinarea de competență trebuie să respecte prevederile legale în materie de competență).
Împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Bistrița Năsăud, petenta P.
E. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia, împreună cu sentința Judecătoriei N., desființarea rezoluției atacate și judecarea plângerii de către instanța de recurs.
În motivarea căii de atac au fost reiterate motivele din apel, respectiv nemulțumirile petentei relativ la modul în care se derulează cercetările penale ce se efectuează în dosarul nr. 434/P/2010 al P. de pe lângă
Judecătoria Năsăud.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, Curtea constată inadmisibil recursul în cauză.
Astfel, într-adevăr, potrivit art.28/1 C.pr.pen. curțile de apel, ca instanțe de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță, cu excepția celor date în competența tribunalului, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege.
Însă, potrivit art.2. alin.10 C.pr.pen., hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin.8 din același articol (hotărârea prin care se pronunță asupra plângerii împotriva rezoluției procurorului), este definitivă.
Așa fiind, hotărârea pronunțată de Judecătoria Năsăud, prin care s-a soluționat plângerea petentei, întemeiată pe dispoz. art.278 alin.2/1 și art. 2. C.pr.pen. fiind definitivă, nu mai poate fi atacată cu vreo cale de atac ordinară (însăși plângerea fiind inadmisibilă, ca de altfel, și apelul promovat fiind corect respins ca inadmisisbil), astfel că, pe cale de consecință, recursul promovat este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare în temeiul art. 385 pct.1 lit.a teza II C.pr.pen.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligată petenta să plătească în favoarea statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petenta P. E., domiciliată în N., str. P. nr. 466, jud. B. N. împotriva deciziei penale nr. 21/A din 1 martie 2011 a T.ui B. N.
Obligă pe petentă să plătească în favoarea statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare.
D. este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 20 aprilie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
ANA C. M. R. L. M.
GREFIER M. B.
Red.A.C./Dact.H.C.
3 ex./Jud.apel:Lazăr M.V./Petrișor A.D Jud. fond:G. C.M.
| ← Decizia penală nr. 740/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 990/2010, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
