Decizia penală nr. 990/2010, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

D. PENALĂ NR.990/R/2010

Ședința publică din 14 iunie 2011

Instanța constituită din :

PREȘEDINTE :V. V. A., judecător

JUDECĂTORI :L. H.

:I. M. GREFIER :L. S.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : S. D.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul B. P. R., împotriva deciziei penale nr.55/A/2011 pronunțată în dosar nr.(...) al T.ului C., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Judecătoria Dej, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică care depășește limita legală, prev.de art.87 alin.1 din OUG

195/2002 cu aplic.art.37 lit.b C..

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. P. R. personal asistat de apărător ales, av.Benea Liana, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul inculpatului depune la dosar motivele de recurs.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 C., iar în subsidiar, reținerea circumstanțelor atenuante prev.de art.74 alin.1 C. cu consecința condamnării inculpatului la o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege. Î. care au dus la comiterea faptei sunt cu totul speciale având în vedere modalitățile de producere a acesteia. Trebuie reținut faptul că inculpatul a fost sincer și cooperant cu organele de cercetare penală și nu au existat urmări nefericite în sensul că nu au existat pagube materiale, nu au existat persoane rănite sau lezate, nu s-a pus în pericol siguranța vreunui participant la trafic și nu s-a opus cerințelor enunțate de către echipajul de poliție. S. a se avea în vedere și faptul că distanța parcursă a fost relativ scurtă și era în jurul orelor 00,00 când circulația era redusă. Inculpatul este singurul întreținător al familiei, are un copil minor, a avut o conduită bună înainte de comiterea faptei și s-a prezentat de fiecare dată la solicitarea organelor de cercetare penală.

Reprezentantul P., solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate. În mod corect instanța a apreciat că fapta comisă prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și este o infracțiune de pericol. Inculpatul nu se află la prima abatere ci din contră a perseverat în comiterea de infracțiuni.

Inculpatul B. P. R., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 653/(...) a Judecătoriei D. a fost condamnat inculpatul B. P. R., cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșireainfracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică care depășește limita legală prev. de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.37 lit.b C.;

- în temeiul art.71 C. inculpatul a fost lipsit de drepturile prev. de art.64 C. pe durata executării pedepsei;

- s-a stabilit onorariu pentru avocatul din oficiu suma de 200 lei ce a fost suportat din fondul M.ui Justiției;

- în temeiul art.191 C.ă, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în folosul statului în sumă de 400 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de (...) în jurul orei 00,00 agenții poliției rutiere din cadrul Poliției Municipiului D., cu ocazia efectuării unui control în traficul rutier, au oprit pentru verificare pe str.G.Coșbuc autoturismul Dacia cu nr. de înmatriculare (...) la volanul cărui se afla inculpatul B. P. R.

Întrucât conducătorul auto emana miros de alcool, a fost testat cu aparatul alcooltest care a indicat o valoare de 0,58 mg., alcool pur în litrul de aer expirat, motiv pentru care a fost transportat la S. G. a S. municipal D. unde i-au fost recoltate probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei.

În acest sens, în buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei nr.7362/IX/a

2835/(...) se concluzionează că, la orele 00,20 inculpatul avea în sânge o alcoolemie de l,25 grame la mie, iar la interval de o oră o alcoolemie de l,10 grame la mie.

În drept, fapta inculpatului B. P. R., care la data (...) în jurul orei 00,00 a condus autoturismul marca";DACIA"; cu nr. de înmatriculare (...) având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv 1,25 grame la mie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.87 al.l din OUG nr.195/2002, republicată.

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, modul concret de săvârșire, persoana inculpatului care are antecedente penale, fiind condamnat prin sentința penală nr.496/2001 a Judecătoriei D., definitivă prin D. penală nr.235/2002 a Curții de A. C. la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în detenție, fiind liberat la 15 iulie 2003, cu un rest de 572 zile închisoare. În consecință sunt incidente în cauză disp. art.37 lit.b C.. Inculpatul nu are un loc de muncă stabil, este căsătorit și are un copil minor.

Raportat la aceste considerente, la limitele speciale prevăzute pentru această infracțiune, instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul B. P. R. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev. de art.87 al.1 din O.U.G.nr.195/2002, cu aplicarea art.37 lit.b C..

În temeiul art.71 C. inculpatul a fost lipsit de drepturile prev. de art.64 C. pe durata executării pedepsei.

Instanța de fond a stabilit onorariu pentru avocatul din oficiu în sumă de 200 lei ce a fost suportat din fondul M.ui Justiției.

În temeiul art.191 Cod ProC.ă, l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare în folosul statului în sumă de 400 lei.

Împotriva acestei hotărâri a promovat apel inculpatul B. P. R., declarația fiind înregistrată la Judecătoria Dej, la data de (...).

În motivarea apelului este criticată soluția instanței de fond ca nelegală, deoarece fapta comisă de inculpat este în mod vădit lipsită de semnificație și importanță, aducându-se o atingere minimă valorii ocrotite de legea penală, sens în care instanța de fond trebuia să facă aplicarea art. 18^{1 C., și să dispună achitarea inculpatului. În subsidiar, dacă instanța ar fi apreciat că fapta prezintă totuși gradul de pericol social al unei infracțiuni, trebuia să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare prevăzut de lege.}

T.ul constată că apelul a fost promovat în termenul prev. de art. 363 al. 1 C., termen ce a curs pentru inculpatul prezent la dezbaterea judiciară a fondului cauzei dela data pronunțării soluției apelate și anume (...), în conformitate cu prevederile art. 363 al. 3 C..

Prin decizia penală nr.55/A din (...) a T.ului C., pronunțată în dosarul nr.(...), în temeiul art. 379 pct.2 lit.a C. s-a admis apelul declarat de inculpatul B. P. R., dom. în com. C. nr. 118 B, jud. C., împotriva sentinței penale nr. 653/(...) a Judecătoriei D., pe care a desființat-o cu privire la conținutul pedepsei accesorii aplicate inculpatului apelant și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:

În baza art. 71 C. s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a teza a II-a C., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.

Au fost menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art. 189 C. s-a stabilit onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 80 lei care s-a avansat din Fondul M.ui Justiției și Libertăților Cetățenești în favoarea Baroului C. - av. Mititelu M.l Anghel.

În temeiul art. 192 al.3 C. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Verificându-se hotărârea atacată, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei și prin prisma temeiurilor de apel invocate de către inculpatul se apreciază că prima instanță a administrat un probatoriu exhaustiv pe fundamentul căruia a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității obiective. De altfel inculpatul nu a contestat că a fost surprins în trafic cu o îmbibație alcoolică peste limita legală, nu a contestat nici valoarea acestei alcoolemie, ci doar a susținut că fapta, prin împrejurările sale concrete a adus o lezare minimă a valorii ocrotite de legea penală prin incriminarea faptei penale de care este acuzat inculpatul.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei fapte, se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Î. care au dus la comiterea faptei nu sunt excepționale, pur și simplu inculpatul, lipsit de simț civic și de răspundere față de consecințele acțiunilor sale, s-a urcat la volanul autoturismului său, pe care l-a condus din localitatea de domiciliu până în mun. D., cu toate că acesta cunoștea că anterior a consumat băuturi alcoolice.

De notat că cei doi prieteni ai inculpatului, pe care acesta pretinde că i-a transportat până în mun. D. nu au invocat că s-ar fi aflat în imposibilitatea obiectivă de a se deplasa până la D., ori că această deplasare era necesară la acea oră târzie din noapte.

Este real că fapta nu a avut urmări nefericite, însă infracțiunea sancționată de art. 87 al. 1 din O.U.G. 195/2002 este o infracțiune de pericol, așa încât pentru consumarea ei nici nu este necesară o urmare de rezultat, fiind prezumată existența unui pericol de îndată ce un conducător auto care are o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală s-a urcat la volanul unui autovehicul și a condus pe drumurile publice.

Este real că de la depistarea sa în trafic inculpatul a avut o atitudine sinceră și cooperantă, ceea ce este un lucru lăudabil, dar de acest comportament instanța de fond a ținut seama în momentul dozării pedepsei.

Raportat la pedeapsa concretă aplicată inculpatului, tribunalul a apreciat că aceasta a fost just individualizată fiind valorificate toate criteriile din art. 72 C., atât cele favorabile inculpatului cât și cele ce fin în defavoarea sa. De altfel instanța de fond, dând prioritate însemnată sincerității inculpatului i-a aplicat o pedeapsă orientată la minim.

Este real că inculpatul se bucură de caracterizări bune, fiind o persoană bine integrată în societate și la locul de muncă, însă ținând seama de antecedența sa penală nu este cazul ca acest comportament bun să fie calificat ca o circumstanță de atenuarea răspunderii penale, numai pedeapsă minimă de 1 an închisoare fiind aptă să realizeze reeducarea inculpatului.

Având în vedere că inculpatul a fost în trecut condamnat la pedeapsa închisorii de 4 ani, nu este posibilă, potrivit art. 81 și 86^{1 C., aplicarea unor modalități alternative de executare a acesteia, nefiind îndeplinite condițiile legale în acest sens, întrucât în conformitate cu prevederile art. 81 al. 1 lit.b și respectiv 861 al. 1 lit. b C., pentru a se dispune suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării unei pedepse, este necesar ca infractorul să nu fi fost anterior condamnatul la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni și respectiv 1 an.}

A.ul inculpatului a fost însă fondat sub un alt aspect. Potrivit Deciziei LXXIV/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, dispozițiile art. 71 C. referitoare la pedepsele accesorii, se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza I) - c C. nu se face în mod automat, ca efect al legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 al. 3 C..

Criteriile oferite de art. 71 al. 3 C. și care interesează cauza de față ar fi natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei, persoana infractorului.

Nici unul din criteriile amintite mai sus nu au fost utilizate de instanța de judecată pentru a justifica aplicarea față de inculpatul apelant a pedepsei accesorii a interzicerii tuturor drepturilor prev. de art. 64 C., așa cum a procedat instanța de judecată.

Așadar, s-a apreciat că datele furnizate de probele cauzei nu impun aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii altor drepturi decât a celui prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a C., care se realizează ca efect al legii.

Față de cele mai sus expuse, în temeiul art. 379 pct.2 lit. a C., tribunalul a admis apelul declarat de inculpatul B. P. R. împotriva sentinței penale nr. 653/(...) a Judecătoriei D., pe care a desființat-o cu privire la conținutul pedepsei accesorii aplicate inculpatului apelant și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:

S-au menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În temeiul art. 192 al.3 C. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii și, implicit, împotriva sentinței instanșei de fond a declarat recur inculpatul B. P. R., criticând soluțiile atacate ca fiind nelegale și netemeinice și a solicitat casarea acestora și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună în principal, achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 C., iar în subsidiar, reținerea circumstanțelor atenuante prev.de art.74 alin.1 C. cu consecința aplicării unei pedeapse sub minimul special prevăzut de lege.

În motivarea recursului inculpatul a invocat faptul că a comis fapta în cond împrejurări speciale, că a fost sincer și cooperant cu organele de cercetare penală , nu au existat urmări (pagube materiale sau lezionarea vreunei persoane), că distanța parcursă a fost relativ scurtă și circulația era redusă deoarece era ora 0,00. Mai invoca faptul că este singurul întreținător al familiei, are un copil minor, a avut o conduită bună înainte de comiterea faptei și s-a prezentat de fiecare dată la solicitarea organelor de cercetare penală.

Procedând la soluținarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe, probatoriu pebaza căruia s-a stabilit întemeiat că inculpatul este autorul infracțiunii care face obiectul cauzei.

Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond și a celei de apel, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ).

Apărarea inculpatului potrivit căreia fapta comisă nu prezintă gradul concret de pericol social al unei infracțiuni nu poate fi primită nici de curte.

Curtea reține că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă precum și de persoana și conduita infractorului.

Infracțiunile prevăzute de OUG nr.195/2002, fac parte din categoria infracțiunilor de pericol ce ocrotesc relațiile sociale care asigură normala desfășurare a circulației pe drumurile publice, dar în condiții de securitate pentru traficul rutier și pietonal. Astfel de fapte, pot avea consecințe imprevizibile, de cele mai multe ori soldate cu vătămări grave ale unor persoane sau bunuri.

În aceste condiții, este lipsită de relevanță împrejurarea că ora la care s-a săvârșit fapta era târzie și că traficul era redus, după cum nu prezintă relevanță distanța parcursă. Împrejurarea că la acea oră riscul producerii unui eveniment rutier era mai scăzut, ține de domeniul hazardului, al norocului și este un risc pe care societatea civilă nu și-l poate asuma.

Chiar dacă inculpatul a avut o poziție sinceră, a colaborat în toate fazele proceului penal și a manifestat regret, nu poate fi ignorat faptul că a condus un autoturism pe drumurile publice având în sânge o alcoolemie ridicată (1,25 gr.%o) și la o oră târzie din noapte ceea ce conduce la concluzia că abilitățile inculpatului au fost sever diminuate nu numai din cauza consumului de alcool, dar și pe fondul oboselii, astfel că securitatea circulației rutiere a fost grav pusă în pericol, ceea ce face ca fapta sa să prezinte pericolul social al unei infracțiuni.

Referitor la individualizarea pedepsei, potrivit art. 385/9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Curtea reține că potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Verificând modul în care s-au individualizat sancțiunile penale aplicate inculpatului, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.

În acest context, nu poate fi omisă antecedența penală (inculpatul fiind anterior condamnat definitiv, executând pedeapsa), dovedind astfel că reeducarea sa nu s-a realizat.

Curtea consideră că aspectele invocate de inculpat au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la stabilirea sancțiunii la minimul special prevăzut de lege, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericolsocial al infracțiunii comise, condițiilor concrete în care s-au produs, având în vedere că inculpatul a mai comis fapte penale, dar și totalității urmărilor faptei din perspectiva punerii în pericol a siguranței circulației rutiere.

Raționamentul instanței de fond care a condus la nereținerea de circumstanțe atenuante este justificat.

Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este, însă, posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. Astfel, „conduita bună";, în sensul art. 74 alin. 1lit. a C., presupune, între altele, absența antecedentelor penale; „stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită";, în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., nu se regăsește în prezenta cauză; „atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților";, în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunii, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea infracțiunii.

Pentru aceste motive Curtea consideră că pedeapsa stabilită de către instanța de fond este justă și proporțională, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, scopul preventiv al sancțiunii și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului motiv pentru care în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se va respinge ca nefondat recursul inculpatului, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temneinică.

Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189

C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Potrivit art. 192 al. 2 C. se va dispune obligarea inculpatului la plata în favoarea statului a sumei de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. P. R. împotriva deciziei penale nr. 55/A din 31 ianuarie 2011 a T.ului C..

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial.

D. este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14 iunie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

V. V. A. L. H. I. M.

GREFIER, L. S.

Dact.L.H./Dact.S.M

4 ex./(...)

Jud.fond. L COCIȘ/R. MORNĂILĂ

← Decizia penală nr. 615/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1236/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 990/2010, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 990/2010, Curtea de Apel Cluj