Decizia penală nr. 124/2011, Curtea de Apel Cluj

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR. 124/A/2011

Ședința publică din 20 iunie 2011

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : L. M.- judecător

JUDECĂTOR : M. Ș.

GREFIER : M. N.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V. T.

S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul L. I., împotriva sentinței penale nr. 30 din 11 mai 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui S., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. și ped. de art. 20 raportat la art.174 aln.1 Cod penal și infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin.1, 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat M. T., din cadrul

Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, lipsă partea vătămată L. I., părțile civile S. J. de U. Z. și S. de A. J. S.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.

Întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își menține apelul declarat în cauză, menținându-și declarația dată la instanța de fond, la care nu mai are de făcut precizări sau completări.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Apărătorul inculpatului solicită în principal, admiterea apelului,desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina sa. În subsidiar, solicită reducerea pedepsei aplicată de instanța de fond, sub minimul prevăzut de lege. În continuare se arată de către apărătorul inculpatului că, fiul părții vătămate, dorind să-l lovească pe el, l-a lovit pe partea vătămată.

Din tot materialul probator administrat în cauză nu se confirmă că inculpatul este vinovat de săvârșirea faptei. Se solicită a se avea în vedere că inculpatul are trei copii în întreținere, nu are antecedente penale.

Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului declarat deinculpat ca fiind nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. A. fiind inculpatul în fața instanței, acesta nu a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa. Din concluziile raportului de constatare medico-legală s-a reținut că victima a prezentat leziuni traumatice la nivel supraclavicular drept, lateroauricular drept, retroauricular, pavilionul urechii drepte și deget la mâna dreaptă, leziunile putându-se produce prin acțiunea unui corp dur tăietăr-înțepător. Din procesul-verbal de cercetare la fața locului și a fotografiilor judiciare, rezultă că pe trotuarul din fața casei părții vătămate, la o distanță de aproximativ 3 metri de portița de acces, se află mai multe pete de culoare brun roșcată, iar la o distanță de 1,5 metri de aceasta se află o cămașă bărbătească ce prezenta pete de sânge.

Potrivit dispozițiilor art. 63 Cod procedură penală, probele nu au valoare mai dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului, iar dispozițiilor art. 64 Cod procedură penală nu fac nicio distincție între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și al judecății, concluzionându-se că nu există nici un temei legal pentru a crea o ordone de preferință între acestea.

S-a reținut astfel că în cazul infracțiunii de omor, latura subiectivă sub forma intenției se stabilește în raport de împrejurările concrete în care s-a comis fapta avându-se în vedere natura obiectului vulnerant, în cauza de față fiind vorba de o coasă, mijloc idoneu apt să conducă la consumarea infracțiunii, de intensitatea și numărul loviturilor aplicat, de zona în care aceste lovituri au fost aplicate, fiind irelevant că numărul de îngrijiri medicale a fost doar de 12 zile.

Inculpatul L. I. având ultimul cuvânt, arată că solicită reducerea pedepsei aplicată de instanța de fond. Mai arată că are trei copii în întreținere.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr.30 din 11 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la 174 alin. 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul L. I. (fiul lui I. și Ana, născut la data de (...) în C. N., jud. C., domiciliat în D., nr.177/B, jud. S., CNP 1.) la 5 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b Cod penal pe timp de 3 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71,64 lit. a și b Cod penal.

Pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la 3(trei) ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71,64 literele a,b Cod penal.

În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, deci 5 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe timp de 3 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71,64 lit. a,b Cod penal.

S-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de (...) ora 03,50 la zi și în baza art. 350 Cod procedură penală menținând în continuare măsura arestării preventive a inculpatului luată prin încheierea penală nr.35/C/2010 a T.ui S.

S-a constatat că partea vătămată L. I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Inculpatul a fost obligat la 1004,36 lei despăgubiri civile către S. J. S., actualizate cu dobânda BNR la data executării și la 616,60 lei despăgubiri civile către S. J. de A. S.

În baza art. 5 și 7 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

Inculpatul a fost obligat la 700 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezentând onorar avocațial din oficiu în faza de urmărire penală a fost avansată din fondul M.ui Justiției către Baroul de A. S., av. T. C.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că la data de (...), fiul părții vătămate, numitul L. A. s-a deplasat la un bar din localitatea D. unde a avut o altercație cu un frate de-al inculpatului, numitul L. M. In urma acestei altercații L. M. s-a deplasat la fratele său, inculpatul L. I. care se afla în sat și i-a relatat faptul că a fost agresat de către L. A. M. spre casă, a trecut pe lângă casa părții vătămate și i-a relatat faptul că fiul său l-a agresat pe fratele său, partea vătămată spunând că va verifica cele spuse. După plecarea inculpatului a trimis o fiică de-a sa la bar pentru a-l chema pe L. A. acasă și discutând cu acesta a aflat ca numai l-a împins pe L. M. și nu l-a lovit.

Seara, în jurul orelor 19, partea vătămată stătea pe banca din fața casei, așteptându-și familia pentru a merge la adunare, iar inculpatul care cobora cu căruța și cu cei 2 copii, văzând-o s-a oprit, în curte unde se mai aflau L. A., L. V. și L. A., soția părții vătămate. In momentul în care partea vătămată i-a spus inculpatului că nu fiul său a fost de vină ci fratele său, care l-a înfuriat pe L. A., între cei doi s-a iscat o ceartă. Inculpatul a coborât din căruță, a luat în mână o coasă și s-a îndreptat cu ea spre partea vătămată care stătea pe bancă și a lovit-o în zona gâtului. După lovitură partea vătămată s-a ridicat și a intrat în curte, inculpatul a intrat după ea, și i-a mai aplicat o lovitură, lovitură ce a fost îndreptată spre capul părții vătămate, care s-a aplecat, fiind lovit în zona gâtului și a urechii. Partea vătămată a căzut jos, iar când inculpatul se pregătea să o lovească din nou pe partea vătămată a apărut martorul L. T. care i-a luat coasa din mână, după care inculpatul s-a urcat în căruță și a plecat. Partea vătămată a fost transportată la spital cu ambulanța.

A. fiind inculpatul în instanță, fila 89, a declarat că nu recunoaște comiterea faptelor reținute în sarcina sa, că nu avea la el nicio coasă, iar în ziua când a avut loc incidentul, fratele său a avut o altercație cu fiul părții vătămate, iar el s-a dus să reclame la poliție, iar când s-a întors cu căruța în care se mai aflau și 2 copii ai săi a fost așteptat de partea vătămată și cei 2 copii care aveau în mână o coasă și un furcoi, iar fiul părții vătămate dorind să-l taie cu coasa, pe el, l-a tăiat pe tatăl său. In mână a fost înțepat de partea vătămată cu un furcoi. După acest incident s-a dus la poliție și a anunțat ce s- a întâmplat. Martora L. C., soția inculpatului, fila 138, a declarat că în data de (...) când fratele inculpatului a fost bătut de fiul părții vătămate, inculpatul împreună cu fratele lui s-au dus la poliție, după ce s-au întors acasă și s-au dus după apă. Când au ajuns în fața casei părții vătămate, au fost opriți de partea vătămată și de fiii acestuia care l-au tras pe inculpat jos și a început o încăierare, fiul părții vătămate dorind să-l taie cu coasa pe inculpat, a tăiat-o pe partea vătămată, după care au plecat. Examinând aceste declarații, cu declarația martorului D. A., fila 140, care a arătat în fața instanței că în ziua când a avut loc incidentul el mergea la biserică și l-a văzut pe inculpat coborând cu căruța, în care se aflau doar copiii, și oprind în fața casei părții vătămate, care stătea singură pe banca din fața casei, s-a reținut că declarația martorei L. C. nu corespunde adevărului, aceasta nefiind împreună cu inculpatul la locul incidentului, mergând ulterior cu acesta la politie pentru a reclama incidentul, așa cum s-a reținut din declarația agentului de politie N. M.

Din declarațiile martorilor L. A., fila 91, L. A., fila 92, L. V., fila 93, fiii, respectiv soția părții vătămate s-a reținut că în data de (...) partea vătămată stătea pe o bancă în fața casei, la un moment dat a apărut inculpatul, care s-a dat jos din căruță, a intrat în curte și i-a spus acesteia că copiii lui nu-icomandă și l-a tăiat cu coasa pe partea vătămată. Când a vrut să-l mai lovească o dată soția lui a strigat către L. T., care trecea pe strada să-i ia coasa din mână. Acesta a luat coasa și a aruncat-o în șanț.

Martorul L. T. a fost audiat în faza de urmărire penală, fila 43, în ziua producerii incidentului și a declarat că în data de (...) a trecut pe lângă casa părții vătămate și l-a văzut pe acesta sprijinit de stâlpul porții și îi curgea sânge din zona gâtului, în fața casei se afla L. I. care se îndrepta spre partea vătămată cu o coasa, el i-a luat coasa și a aruncat-o în șanț, după care și-a continuat deplasarea. In declarația luată inculpatului s-a menționat că acesta nu știe să scrie și să citească. Ulterior martorul a mai fost audiat de procuror, la data de (...), în prezența apărătorului inculpatului când a dat o altă declarație, arătând că în data de (...) când a trecut pe lângă casa părții vătămate și s-a întâlnit cu partea vătămată și cu fiii acesteia aceștia aveau în mână o furcă și o coasă, pe inculpat nu l-a văzut, și el nu a luat nicio coasă din mâna inculpatului. Și acest martor este rudă cu părțile, fiind cumnatul inculpatului. A. fiind în instanță martorul și-a menținut ultima declarație, arătând că la prima declarație a spus altceva de frică, fiind amenințat că va fi arestat.

Din concluziile raportului de constatare medico-legală s-a reținut că victima a prezentat leziuni traumatice la nivel supraclavicular drept, lateroauricular drept, retroauricular, pavilionul urechii drepte și deget la mâna dreaptă, leziunile putându-se produce prin acțiunea unui corp dur tăietor - înțepător. La dosarul cauzei există depusă foaia de observație a inculpatului, fila 69, unde se arată că acesta a prezentat plăgi minime la nivelul antebrațului, plăgi care s-au putut produce în altercația care a avut loc.

Susținerile inculpatului cum că fiul părții vătămate, dorind să-l lovească pe el, l-a lovit pe partea vătămată sunt nefondate având în vedere faptul că partea vătămată a fost lovită cu coasa de doua ori.

Din procesul verbal de cercetare la fața locului și a fotografiilor judiciare, filele 20-30, a rezultat că pe trotuarul din fața casei părții vătămate, la o distanță de aproximativ 3 metri de portița de acces, se află mai multe pete de culoare brun roșcată, iar la o distanță de 1,5 metri de aceasta se afla o cămașă bărbătească ce prezenta pete de sânge.

Potrivit dispozițiilor art.63 Cod procedură penală, probele nu au valoare mai dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului, iar dispozițiile art.64 Cod procedură penală nu fac nicio distincție între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și al judecății, concluzionându-se că nu există niciun temei legal pentru a crea o ordine de preferință între acestea. Astfel, instanța a înlăturat declarațiile martorului L. T. din cursul judecății, apreciind că prima declarație dată, este cea mai apropiată de momentul faptei și nu a existat astfel posibilitatea de a fi influențat în ceea ce avea să declare, iar declarația martorei L. C. nu se coroborează cu nicio declarație din dosar.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului L. I. de a aplica mai multe lovituri cu lama unei coase în zona gâtului părții vătămate, L. I., zona vitală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1 Cod penal, urmând a fi condamnat la 5 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal pe timp de 3 ani.

S-a reținut astfel că în cazul infracțiunii de omor, latura subiectivă sub forma intenției se stabilește în raport de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, avându-se în vedere natura obiectului vulnerant, în cazul de fațăfiind vorba de o coasă, mijloc idoneu apt să conducă la consumarea infracțiunii, de intensitatea și numărul loviturilor aplicate, de zona în care aceste lovituri au fost aplicate, fiind irelevant că nr. de îngrijiri medicale a fost doar de 12 zile.

S-a reținut că fapta inculpatului de a pătrunde fără drept în curtea împrejmuită, înarmat, întrunește elementele infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art.192 alin.1,2 Cod penal urmând a fi condamnat conform dispozitivului.

Împotriva mai sus menționatei decizii a declarat recurs în termenul legal inculpatul L. I. solicitând în principal achitarea sa deoarece din materialul probator administrat în cauză nu reiese cu certitudine că inculpatul a comis fapta pentru care a fost condamnat de către instanța de fond. În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată raportat la circumstanțele sale personale, respectiv că are 3 copii în întreținere și că este la prima confruntare cu legea penală.

Analizând apelul promovat din prisma motivelor invocate, aprobatoriului administrat și a disp. art.371 și urm. C. Curtea constatăcă acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța investită cu soluționarea fondului a făcut o coroborare judicioasă a vastului material probator administrat, atât în faza de urmărire penală, cât și cu ocazia cercetării judecătorești, reținând o stare de fapt conformă cu realitatea constând, pe scurt, în aceea că, în data de 15 august

2010 ,după ce a pătruns fără drept în curtea părții vătămate L. I. înarmat cu o coasă i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu lama coasei în zona gâtului punându-i acestuia în primejdie viața.

Inculpatul a avut o poziție nesinceră, nerecunoscând săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată însă vinovăția sa a fost dovedită fără putință de tăgadă din restul materialului probator administrat în cauză.

Astfel, deosebit de elocvente sunt declarațiile pe care le-au dat în fața organelor de urmărire penală și în faza de judecată martorii L. A., L. V. și L. A. care au arătat că pe fondul unei altercații între L. A. și un frate al inculpatului L. M. inculpatul a luat hotărârea de a rezolva conflictul dintre cei doi, motiv pentru care s-a oprit în fața casei părții vătămate și a pornit un conflict verbal cu aceasta. La un moment dat a coborât din căruța cu care venise, înarmat cu o coasă și s-a îndreptat spre partea vătămată care stătea pe bancă și i-a aplicat o lovitură în zona gâtului. În urma acestei lovituri partea vătămată s-a refugiat în curtea casei sale unde a fost urmărită de către inculpat care i-a mai aplicat o lovitură cu coasă tot în aceeași zonă a corpului.partea vatămată a căzut la pământ iar acțiunea inculpatului de a lovi din nou pe aceasta a fost stopată de martorul L. T., care a intervenit la cererea familiei părții vătămate.

Inițial, martorul L. T., cumnat cu inculpatul, în faza de urmărire penală, (f.43) a arătat că l-a dezarmat pe inculpat de coasa pe care o avea văzând că partea vătămată sângera în zona gâtului, coasă pe care a aruncat-o într-un șanț. Ulterior la f.56 d.u.p. acest martor a revenit asupra depoziției sale arătând că nu l-a văzut pe L. I. în data de 15 august 2010, menținându-și această poziție și cu ocazia audierii de către instanța de fond. D. martorul a susținut în fața judecătorului că nu a fost influențat de către rudele inculpatului pentru a-și schimba declarația instanța de apel va pune sub semnul îndoielii sinceritatea sa având în vedere declarațiile contradictorii pe care le-a avut pe parcursul procesului penal, dar și motivul invocat de acesta pentru a-și justifica schimbarea poziției procesuale.

De asemenea, cu aceeași rezervă vor fi primite și declarațiile membrilor familiei inculpatului, respectiv martora L. C. care este contrazisă de declarațiamartorului D. A., un martor imparțial și obiectiv, care nu are legături de familie cu niciunul dintre cei implicați în conflictul ce a constituit obiectul prezentului dosar.

Depozițiile membrilor familiei părții vătămate vor fi apreciate de către instanță ca fiind sincere și în conformitate cu realitatea având în vedere că ele au rămas aceleași atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, că au conturat în linii mari aceeași stare de fapt și că se coroborează cu restul probelor administrate în cauză, respectiv cu depoziția martorului D. A., cu raportul de constatare medico-legală nr.982/II/A/37 din (...) al S.ui J. de M.-L. S. dar și cu declarația martorei B. N. consemnată în procesul verbal de la f.44 d.u.p. și ale părții vătămate, precum și cu procesul verbal de cercetare la fața locului.

Instanța de apel își însușește în totalitate aserțiunile făcute de către instanța ierarhic inferioară cu privire la valoarea probelor administrate și la aprecierea lor, motiv pentru care nu va mai reveni asupra lor.

Curtea constată că în cauză au fost administrate suficiente probe care să conducă la concluzia neechivocă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de către instanța de fond.

Încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului este una legală fiind întrunite elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor prev. de art.20 C. rap. la art.174 alin.1 C. și ale infracțiunii de violare de domiciliu sancționată de art.192 alin.1 și 2 C.

Cu privire la solicitarea subsidiară a inculpatului apelant de reducerea a pedepselor aplicate Curtea urmează a o respinge apreciind că acestea au fost just individualizate, instanța fondului ținând cont de limitele de pedeapsă prevăzută în partea specială a codului penal, de gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite aducându-se atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, de împrejurările în care au fost comise faptele, pe fondul unui incident aparent banal care a degenerat în comiterea unor infracțiuni de o gravitate deosebită, de urmărire produse sau pe care le-ar fi putut produce, de persoana inculpatului care este într-adevăr la prima confruntare cu legea penală însă pe parcursul procesului penal a avut o atitudine nesinceră încercând să îngreuneze aflarea adevărului, dar și de scopul pe care trebuie să l aibă o pedeapsă , acela de a asigura reeducarea inculpatului și de a descuraja comiterea de noi infracțiuni..

Pentru aceste considerente și constatând că nu există motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat și constatând că temeiurile avute în vedere la momentul luării și apoi a menținerii arestului preventiv subzistă și raportat la gravitatea faptei, la persoana inculpatului și la impactul social extrem de negativ pe care faptele sale le-au avut în rândul comunității din care face parte,impun privarea de libertate în continuare a inculpatului pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și a împiedica sustragerea inculpatului de la judecată ori de la o eventuală executare a pedepsei, va menține starea de arest preventiv conform dispozitivului și va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv începând cu 16 aug.2010 până în prezent.

Văzând și prevederile art.189 și 192 alin.2 C.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul L. I. fiul lui I. și Ana, născut la (...), aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 30 din 11mai 2011 a T.ui S.

Menține starea de arest și potrivit articolului 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de

(...) și până în prezent.

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 20 iunie 2011 în prezența inculpatului arestat.

PREȘEDINTE

JUDECĂTOR

GREFIER

L. M.

M. Ș.

M. N.

Red.MȘ Dact.SzM/3ex. (...)

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 124/2011, Curtea de Apel Cluj