Decizia penală nr. 1444/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a11
DECIZIA PENALĂ NR. 1444/R/2011
Ședința publică din data de 21 septembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : I. C. M. JUDECĂTORI : A. D. L.
M. R.
G. : T. G.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O.
și T. -
Serviciul T. C. reprezentat prin P. :
DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect recursul declarat de către DIICOT - B. T. M. împotriva încheierii penale din data de 15 septembrie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., cauza privind pe inculpatul H. A.-O. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. a din Legea nr.
678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere, prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. și art. 37 lit. b C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul H. A. O., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. I. M., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul P.ui arată că menține recursul declarat în cauză.
Inculpatul H. A. O., întrebat fiind de către instanță, arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul P.ui în baza art. 385/15 alin. 1 pct. d C. solicită admiterea recursului conform motivelor invocate în scris și menținerea inculpatului în stare de arest preventiv.
În esență, Tribunalul Maramureș a dispus punerea inculpatului în stare de libertate de mai multe ori și de fiecare dată Curtea de A. C., cu ocazia judecării recursurilor, a hotărât menținerea inculpatului în stare de arest, apreciind măsura preventivă ca fiind legală și temeinică.
Astfel, s-a avut în vedere pe lângă gravitatea faptei, atitudinea inculpatului față de părțile vătămate, ce se regăsește inclusiv în încheierile recurate, existând riscuri foarte serioase că cercetat în stare de libertate inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cauză prin influențarea martorilor sau a părților vătămate.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și menținerea inculpatului în stare de arest preventiv.
Apărătorul inculpatului H. A. O. solicită respingerea recursului declarat de DIICOT, apreciind hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică, raportat la probele administrate în cauză, ce au condus la concluzia că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive s-au schimbat, respectiv pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat prin trecerea intervalului foarte mare de timp de la luarea măsurii arestului preventiv și până în prezent. În opinia sa nu mai există niciun risc de a fi puse în primejdie funcționarea instituțiilor statului și liniștea comunității. De asemenea, consideră că nu există probe că inculpatul a influențat martori sau probe din dosar, mai ales că la acest moment mare parte din probe au fost administrate, scopul măsurii arestului și buna desfășurarea a procesului penal putând fi realizate și conform art. 145
C.. Acuzația adusă nu legitimează prin ea însăși menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, ținând cont și că acesta este arestat preventiv de 1 an și 8 luni, fiind împlinit termenul rezonabil prevăzut de C. Cu onorariu din FMJ.
Inculpatul H. A. O., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat în cauză ca neîntemeiat, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive s-au modificat radical. De asemenea, poziția sa este susținută de către părțile vătămate, care în fața instanței au arătat că nu a avut nicio colaborare cu angajatorii italieni, limitându-se doar la transport.
De asemenea, solicită respingerea recursului, cu mențiunea că se află pentru a 7-a oară în fața instanței de control judiciar pe baza unor afirmații mincinoase, respectiv că ar fi influențat sau folosit violențe asupra a două părți vătămate.
Referitor la numitul B. arată că acesta este o persoană de circa 130 kg, iar el personal cântărește circa 60 kg, neavând astfel posibilitatea de a-l bate.
Acesta a indus inclusiv instanța de judecată în eroare, declarând că deține un certificat medical, pe care însă nu l-a mai prezentat.
Arată că își recunoaște partea de vină, nu pozează într-o victimă, dar nu în modalitatea în care este descris în rechizitoriu, cu mențiunea că și instanța de fond a realizat acest aspect.
C U R T E A :
Prin încheierea penală fără număr din data de 15 septembrie 2011 a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), în temeiul art. 139 alin.1 Cod procedură penală, art.145 Cod procedură penală, s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului H. A.-O., CNP 1., fiul lui G. și M., născut la data de 19 octombrie 1974 în Baia M., jud.M., domiciliat în orașul T. M., localitatea B. M. nr.127, jud.M., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla - cu măsura
obligării de a nu p ărăsi localitatea de domiciliu, respectiv loca litatea B. M., județul M..
S-a impus inculpatului H. A.-O. să respecte următoarele obligații: a). să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; b). să se prezinte la P. T. M. (organ de poliție desemnat cu supravegherea) conform programului de supraveghere întocmit de organul depoliție sau ori de câte ori este chemat; c). să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; d). să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; e). să nu se apropie de părțile civile M. O. M.,
F. V. D., R. I. D., C. V. I., B. S. L., M. C., S. G. C., S. I., G. C., G. V. T., B. N. R., Ș. R. G., Ș. P., Ș. V., Ș. C., Ș. M., B. T., G. S. F., D. C. D., L. I., S. V. Z., B. B., G. G., C. G. B., M. A., T. I. V., M. M., M. A., O. V. F., D. Z., H. R. V., M. M. L., părțile vătămate N. I., B. V. F., I. A. C., B. G., A. N., M. D. M., L. M. V., de membrii familiilor acestora și de martorii A. A. C., Ș. S., D. S., B. MIA V., V. A., S. G. M., K. I., G.-H. E., P. C. M., F. F. I., C. I. D. și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia; f). să nu conducă niciun vehicul.
S-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.3/U/14 ianuarie 2010 emis de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din data de 26 martie 2010 al Direcției de I. a I. de C. O. și T.-B. T. M. dat în dosarul nr.37-D/P/2009 a fost trimis în judecată inculpatul H. A.- O. (CNP 1., fiul lui G. și M., născut la data de 19 octombrie 1974 în Baia M., județul M., domiciliat în orașul T. M., localitatea B. M. nr.127, județul M. ) pentru infracțiunile de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și art.37 lit.b Cod penal. Prin același rechizitoriu a fost trimisă în judecată și inculpata H. R. S. pentru complicitate la infracțiunea de trafic de persoane prev. de art.26 Cod penal raportat la art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Inculpatul H. A.-O. a fost cercetat în stare de arest preventiv. Prin încheierea penală nr.19 din 14 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosarul nr.(...) a fost admisă propunerea formulată de DIICOT - B. T. M. și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile, începând cu data de 14 ianuarie 2010 și până la data de 11 februarie
2010, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.3/U din 14 ianuarie 2010. Ulterior, arestarea preventivă a inculpatului a fost prelungită, iar după înregistrarea dosarului pe rolul instanței s-a procedat la menținerea stării de arest.
În sarcina inculpatului s-a reținut prin rechizitoriu, în esență, că în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, în perioada iulie 2008 -ianuarie
2010, a recrutat prin înșelăciune un număr de 41 persoane majore (bărbați și femei), în realitate urmărind traficarea și transportarea în Sicilia și vânzarea lor unor traficanți sicilieni în scopul exploatării prin muncă (rezultat produs efectiv în cazul primelor 33 de victime, iar în cazul ultimelor 8 victime actul infracțional realizându-se sub forma recrutării prin înșelăciune și a actelor preparatorii în vederea transportării), promițându-le locuri de muncă decente remunerate corespunzător cu salarii între 500-1.200 euro lunar, masă și cazare asigurate, exercitând chiar și acte de amenințare ori de violență fizicăasupra unora dintre victime, confiscându-le ilicit actele de identitate. În aceeași perioadă, în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, inculpatul a condus în mod constant, repetat, pe drumurile publice din țară și din străinătate mai multe autovehicule fără a poseda permis de conducere.
Analizând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, în conformitate cu dispozițiile legale, tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii s-au schimbat, în cauză devenind aplicabile dispozițiile art.139 al.1 Cod procedură penală referitoare la înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură preventivă.
Arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus în cauză, reținându-se că sunt indicii temeinice că a comis faptele penale pentru care este cercetat și în considerarea dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol apreciat ca fiind dat de gravitatea faptelor și rezonanța lor negativă în rândul opiniei publice.
Dacă în cauză continuă să fie incidente dispozițiile art.143 Cod procedură penală, în ceea ce privește „pericolul concret pentru ordinea publică"; la care se referă art.148 lit.f Cod procedură penală, și care a determinat o reacție promptă a organelor judiciare la acel moment prin dispunerea măsurii arestării, dată fiind scurgerea unui interval mare de timp din momentul comiterii faptelor de care este acuzat inculpatul și până în prezent, tribunalul a apreciat că acest pericol s-a diminuat. Sintagma conținută de textul legal presupune existența unor riscuri de natură a pune în primejdie funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora, elemente ce decurg din circumstanțele reale ale cauzei și care în prezent nu se mai evidențiază.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis că în unele cauze complexe autoritățile naționale competente sunt îndreptățite să creadă că menținerea unui suspect în detenție este necesară pentru ca acesta să nu perturbe desfășurarea anchetei cel puțin la începutul ei. T., cu timpul, numai imperativele anchetei penale nu mai justifică detenția celui în cauză pentru că, în mod normal, riscurile inițiale ale perturbării ei se atenuează pe măsura efectuării investigațiilor necesare.
T. a apreciat că la acest moment procesual, privarea de libertate a inculpatului nu se mai justifică, iar scopul procesului penal poate fi realizat și în condițiile luării altei măsuri preventive, mai puțin severe. S-a avut în vedere timpul scurs de la luarea măsurii arestării, faptul că procesul este în stadiul cercetării judecătorești, fiind audiați inculpații, părțile civile și o parte din părțile vătămate, urmând a fi audiate celelalte părți vătămate și martorii și, nu în ultimul rând, că durata procedurilor judiciare nu poate justifica prin ea însăși menținerea stării de arest.
În plus, prin impunerea de obligații stricte inculpatului, inclusiv de a nu lua legătura cu părțile și martorii în cauză, se asigură garanții pentru buna desfășurare a procesului penal.
S-a mai reținut că instanța are, de asemenea, obligația de a evalua periodic durata arestării preventive prin prisma rezonabilității ei și de a lua în calcul alte măsuri preventive alternative care să servească aceluiași scop, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de laexecutarea pedepsei, astfel cum rezultă din dispozițiile art.136 Cod procedură penală.
Doar acuzația săvârșirii unei infracțiuni grave, chiar dacă este un factor pertinent, nu legitimează prin ea însăși o lungă perioadă de arestare preventivă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.139 Cod procedură penală, raportat la art.145 Cod procedură penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv localitatea B. M., impunându-se totodată inculpatului să respecte următoarele obligații: a). să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; b). să se prezinte la P. T. M. (organ de poliție desemnat cu supravegherea) conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; c). să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; d). să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; e). să nu se apropie de părțile civile M. O. M., F. V. D., R. I. D., C. V. I.,
B. S. L., M. C., S. G. C., S. I., G. C., G. V. T., B. N. R., Ș. R. G., Ș. P., Ș. V., Ș. C., Ș. M., B. T., G. S. F., D. C. D., L. I., S. V. Z., B. B., G. G., C. G. B., M. A., T. I. V., M. M., M. A., O. V. F., D. Z., H. R. V., M. M. L., părțile vătămate N. I., B. V. F., I. A. C., B. G., A. N., M. D. M., L. M. V., de membrii familiilor acestora și de martorii A. A. C., Ș. S., D. S., B. MIA V., V. A., S. G. M., K. I., G.-H. E., P. C. M., F. F. I., C. I. D. și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia; f). să nu conducă niciun vehicul.
S-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.3/U/14 ianuarie 2010 emis de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), dacă nu este arestat în altă cauză.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs P. de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIEI, DIICOT - B. T. M. solicitând casareaîncheierii atacate și rejudecarea cauzei în privința înlocuirii măsurii arestului preventiv cu aceea de a nu părăsi localitatea de domiciliu și menținerea stării de arest a acestuia.
În motivare s-a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică sub aspectul înlocuirii măsurii arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. A. instanței de fond în sensul că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, iar pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat, precum și că privarea de libertate nu se mai justifică, iar scopul procesului penal poate fi realizat și în condițiile luării altei măsuri preventive mai puțin severe, având în vedere timpul lung de la luarea măsurii, la faptul că în cauză s-a procedat la demararea cercetării judecătorești, iar durata procedurilor judiciare nu poate justifica prin ea însăși menținerea stării de arest, a fost considerată ca fiind insuficientă pentru a justifica măsura puneriiîn libertate a inculpatului, temeiul prevăzut de art. 148 lit.f Cod procedură penală nemodificându-se.
Analizând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialului de ladosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, Curtea constată că recursul este fondat.
În speță, instanța a apreciat, ca și la celelalte două termene anterioare de judecată, că temeiurile inițiale ale arestării inculpatului H. A. O. s-au schimbat, mai exact, temeiul prev. de art.148 lit.f C., în sensul că pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului - s-a diminuat, urmare a scurgerii unui interval mare de timp de la momentul comiterii faptelor și până în prezent.
Curtea reține că inculpatul recurent H. A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prev. de art.12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 C.penal și conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană ce nu posedă permis de conducere, prev.de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 C.penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a C.penal și art.37 lit.b C.penal.
Măsura arestării preventive s-a luat față de inculpatul H. A. prin încheierea penală nr.19 din (...) a T.ui M. în temeiul art.148 lit.f C. reținându- se că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele de comiterea cărora era acuzat este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
La data de 26 martie 2010 inculpatul a fost trimis în judecată, fiind declanșată cercetarea judecătorească, fiind audiați inculpații și o mare parte din părțile civile și vătămate, instanța de fond depunând diligențe în asigurarea prezenței acestora și soluționarea cu celeritate a cauzei.
Așa cum de altfel, a reținut și judecătorul fondului, la momentul actual subzistă condițiile prev. de art.143 C., respectiv, probele administrate în cursul urmăriri penale și cele administrate în cursul judecății, până la 29 iunie 2011 fac rezonabilă presupunerea că inculpatul ar fi autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată, constând în aceea în perioada iulie 2008- ianuarie 2010, ar fi recrutat prin înșelăciune un număr de 41 persoane majore
(bărbați și femei), în realitate urmărind traficarea și transportarea lor în Sicilia
și vânzarea acestora unor traficanți sicilieni, în scopul exploatării prin muncă (rezultat produs efectiv în cazul primelor 33 de victime, iar în cazul ultimelor 8 victime, actul infracțional realizându-se sub forma recrutării prin înșelăciune și a actelor preparatorii în vederea transportării), promițându-le locuri de muncă decente, remunerate corespunzător cu salarii între 500-1200 euro lunar, masă și cazare asigurate, exercitând chiar și acte de amenințare ori de violență fizică asupra unora dintre victime, confiscându-le ilicit actele de identitate. În aceiași perioadă, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul ar fi condus în mod constant, repetat, pe drumurile publice din țară și din străinătate mai multe autovehicule, fără a poseda permis de conducere.
Curtea apreciază însă, la acest moment procesual, că și temeiul prev. de art.148 lit.f teza II C. subzistă în cauză, respectiv, pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, pericol care, chiar dacă s-a diminuat prin trecerea timpului, nu s-a diminuat suficient ca să justifice acum punerea în libertate a inculpatului.
Dimensiunile acestui pericol au fost raportate de instanță primordial prin raportare la intervalul de timp scurs de la data comiterii faptelor, fără a se avea în vedere ansamblul noțiunilor ce definesc sintagma de pericol pentru ordinea publicăș
Astfel, așa cum s-a arătat și în motivele de recurs și cum s-a consacrat
și prin jurisprudența Î. la aprecierea acestui pericol nu poate fi ignorată gravitatea deosebită a faptelor pentru care este judecat inculpatul, gravitate reliefată nu doar de pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste infracțiuni, dar și de împrejurările și modalitatea concretă în care se presupune că au fost comise, amploarea activității infracționale în sine, care s-a întins pe o perioadă îndelungată, numărul de persoane care se reține a fi fost traficate, amploarea socială a unor astfel de fenomene infracționale, caracterul transfrontalier, faptul că lăsarea în libertate a unor astfel de persoane ar fi de natură să încurajeze comiterea unor fapte similare, toate acestea fiind de natură să inducă un sentiment generalizat de insecuritate socială ( decizia penală 5719/(...) a ICCj, decizia penală 3493/2005 a I.).
Nu sunt lipsite de importanță nici datele și indiciile privind persoana inculpatului - care s-a evidențiat printr-un comportament preponderent infracțional și violent de-a lungul timpului, nu doar ca una din modalitățile prin care, se pare, că și-a realizat activitatea infracțională, dar și sub aspectul antecedenței penale (conform cazierul de la dosar - a fost condamnat la: pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea de infracțiuni de furt calificat prin sentința penală nr.71/(...) a T.ui M., la pedeapsa de 1 an și 5 luni închisoare pentru conducerea unui autoturism neînmatriculat, cu număr fals, fără permis și părăsirea locului accidentului prin sentința penală nr.980 din (...), la pedeapsa rezultantă de 9 ani și 3 luni închisoare pentru 7 infracțiuni de tâlhărie, prin sentința penală nr.124 din (...) a T.ui M. și apoi la pedeapsa de 1 an închisoare pentru furt calificat prin sentința penală nr.221 din (...) a
Judecătoriei Baia M., pedeapsa ce a fost contopită în pedeapsa de 9 ani și 3 luni închisoare).
Curtea apreciază totodată că, deși a trecut o perioadă considerabilă de la momentul arestării preventive a inculpatului, nu se poate spune că s-a depășit rezonabilitatea detenției provizorii, raportat și la criteriile pe care jurisprudența CEDO le-a statuat pentru evaluarea acestui termen, criterii ce se regăsesc în cauză - complexitatea cauzei, comportamentul părților, preocuparea autorităților pentru soluționarea cu celeritate a cauzei. În acest sens s-a pronunțat și Î. prin decizia penală nr. 4141/2004.
În speță, se constată că autoritățile au depus diligențele necesare, inculpatul fiind trimis în judecată la scurt timp după arestare, fiind declanșată cercetarea judecătorească, administrat un probatoriu consistent până la acest moment, însă raportat la tipologia cauzei, la numărul mare de părți vătămate și părți civile din dosar, la numărul mare de martori, este firesc ca procesul să dureze o perioadă mai lungă de timp.
Faptele de comiterea cărora este acuzat inculpatul, în mod special traficul de persoane, au o rezonanță socială extrem de negativă, în general, la nivelul societății, dar și la nivelul comunității din care provin inculpatul sau părțile vătămate.
Datorită riscurilor potențiale, mai sus amintite, pe care le-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, riscuri care totodată, ar impieta și asuprabunei desfășurări a procesului, Curtea apreciază că, doar detenția preventivă este încă singura măsură aptă a asigura realizarea scopului prev. de art.136
C., fiind insuficiente garanțiile ce se presupune că ar trebui să le asigure obligațiile impuse de instanță în cazul unei măsuri neprivative de libertate.
De altfel, chiar și prima instanță a apreciat că aceste riscuri subzistă, impunând ca atare prin hotărârea recurată o serie de interdicții inculpatului, inclusiv aceea de a lua legătura cu un număr considerabil de părți vătămate și de martori din dosar. Însăși jurisprudența CEDO este constantă în a aprecia că, raportat la obiectul unei anumite cauze, cum sunt cele privind traficul de droguri sau de persoane săvârșite în interiorul unei rețele de crimă organizată este prioritară protejarea martorilor și a părților vătămate și, în acest scop, chiar dreptul la apărare poate suferi anumite limitări. Există ca atare situații când se poate aprecia de instanțele interne că interesele reclamantului (acuzatului) sunt mai puțin importante decât cele ale garantării securității martorilor sau părților vătămate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază ca fondat recursul parchetului, urmând a-l admite în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d C., va fi casată în întregime încheierea atacată și, rejudecând, se va menține măsura arestării preventive dispusă față de inculpat .
În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei , onorariu pentru apărătorul din oficiu, ce se va avansa din fondul M.ui J..
Văzând și dispoz. art.192 alin.3 C.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
În baza art. 385 ind.15 pct. 2 lit. d C.pr.penală admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE DIICOT - B. T. M. împotriva încheierii fără număr din data de 15 septembrie
2011 a T.ui M., pe care o casează în întregime.
Rejudecând cauza menține starea de arest preventiv a inculpatului H. A.
O., fiul lui G. și M., născut la 19 oct.1974 în Baia M., în prezent aflat în
Penitenciarul Gherla.
Stabilește onorariu apărător din oficiu în sumă de 100 lei ce se va avansa din FMJ în favoarea av. I. M..
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 septembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. C. M. A. D. L. M. R.
Plecată la seminar - semnează Președinte complet G., T. G.
Red.A.D.L. Dact.H.C./5 ex./(...) Jud.fond: A.S.-F.;
| ← Decizia penală nr. 1059/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 124/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
