Decizia penală nr. 1323/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1323/R/2011
Ședința publică din data de 7 septembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : A. D. L. JUDECĂTORI : V. V. A.
C. V.
GREFIER : T. G.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect recursul declarat de făptuitorul N. C. împotriva sentinței penale numărul 175 din
(...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., cauza având ca obiect plângerea împotriva rezoluției procurorului.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa făptuitorului N. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită prin afișare.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității recursului formulat în cauză.
Reprezentanta P. solicită admiterea excepției ca întemeiată, sentința penală atacată având caracter definitiv ca urmare a modificării dispozițiilor legale a exercitării căilor de atac în cauzele având acest obiect.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 175 pronunțată în data de 28 aprilie 2011 de Tribunalul Cluj, în baza art. 278/1 al. 8 lit. b C.pr.pen. s-a admis plângerea petentului C. R., dom. în C.-N., str. Brașov nr. 3, ap. 7, jud. C. împotriva ordonanței P. de pe lângă Tribunalul Cluj din (...) pronunțată în dosarul penal 935/P/2008 prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului N. C., dom. în C.-N., str. L. R. nr. 23, ap.18, jud. C. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1 și 5 C., pe care a desființat-o în întregime, împreună cu rezoluția prim procurorului parchetului din (...) dată în dosar nr. 515/II/2/2010 și s-a trimis cauza la P. de pe lângă Tribunalul Cluj în vederea redeschiderii urmăririi penale sub aspectul infracțiunii amintite. Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în faptcă prin plângerea formulată în data de 8 septembrie 2010 și înregistratăsub nr.(...) petentul C. R. a solicitat desființarea rezoluției nr.515/II/2/2010 din 12 august 2010 dată de prim-procurorul P. de pe lângă Tribunalul Cluj de confirmare a ordonanței nr. 935/P/2008 din 22 iunie 2010, data de către procurorul P. de pe lângă Tribunalul Cluj în dosarul nr.935/P/2008 prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a făptuitorului N. C., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. și ped. de art. 215 alin. 1 și 5 C.
În susținerea plângerii formulate s-a arătat că soluția procurorului este greșită, nefiind vorba în speță despre un litigiu civil, dimpotrivă învinuitul a desfășurat acțiuni evident dolosive de inducere în eroare, soldate cu prejudicierea părții vătămate.
Analizând plângerea formulată în raport de actele și lucrările dosarului de urmărire penală și față de dispozițiile legale în materie, tribunalul a reținut următoarele:
La data de (...) P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a fost sesizat de partea vătămată C. R. cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune de către învinuitul N. C., sesizarea fiind înregistrată sub nr. unic
6374/P/2007 iar urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei, dispusă prin ordonanța din data de (...) , s-a format dosarul nr.
935/P/2008"al P. de pe lângă Tribunalul Cluj.
Prin rezoluția din data de 07 aprilie 2009 s-a început urmărirea penală împotriva învinuitului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. și ped. de art. 215 alin. 1,3,5 fiind
Partea vătămată a susținut în cuprinsul plângerii sale că deținea o sumă importantă de bani rezultată din vânzarea unui teren și profitând de acest lucru, N. C. a împrumutat de la acesta, suma totală de 107.000 euro în mai multe tranșe, sub pretextul investirii acestei sume în afaceri profitabile.
În susținerea plângerii partea vătămată C. R. a depus înscrisuri, din care rezultă că, la data de 6 martie 2004 înv. N. C. a împrumutat de la C. R. suma de 28.750 euro , urmând ca această sumă să o returneze astfel: 1250 euro la data de 06 aprilie 2004, 1250 euro la data de 06 mai 2004 iar suma de 26.250 euro la data de 06 iunie 2004.
Dintr-un al doilea înscris, întocmit în data de 18 martie 2004, rezultă ca învinuitul N. C. a primit de la C. R. suma de 60.500 euro cu titlu de împrumut, sumă pe care se obliga să o restituie la data de 18 septembrie
2004.
Referitor la împrejurările legate de comiterea faptei, partea vătămată
C. R. a declarat că în cursul anului 2004 prin intermediul fiului său C. R.,
1-a cunoscut pe numitul N. C., aflând despre acesta că era student la F. de
P. și că pentru suplimentarea veniturilor se ocupa de vânzarea telefoanelor mobile second hand.
În urma discuțiilor purtate cu N. C. despre o afacere pe care acesta din urma dorea să o întreprindă, i-a solicitat cu titlu de împrumut suma de
2.000 euro, pe care N. C. i-a restituit-o la termenul stabilit.
Apoi, în baza relațiilor de încredere și având convingerea ca este un om onest și cinstit, partea vătămată a fost de acord să-i împrumute acestuia, diferite sume de bani, pe care învinuitul să-i investească pentru obținerea unui profit pentru ambele părți.
Partea vătămată C. R. a mai declarat că, la data de 06 martie 2004 i-a împrumutat învinuitului N. C. suma de 25.000 euro pentru ca acesta din urmă să-i investească într-un fond de investiții din Italia, profitul pe care urma să-l obțină fiind de 2750 euro, însă la data scadenței - (...), N. C. i-a comunicat ca nu poate să-i returneze suma cuvenită pe motiv că a reinvestit profitul în acel fond de investiții, urmând ca la data de (...) să încaseze suma investită și profitul aferent.
La data de 18 martie 2004, tot în cadrul unor discuții purtate cu învinuitul N. C., au stabilit ca partea vătămată să-i acorde un nou împrumut în sumă de 50.000 euro, sumă pentru care urma să-i aducă un profit de 10.500 euro. Pentru ambele împrumuturi învinuitul N. C. a scris personal sumele primite și a semnat aceste două înscrisuri. Cu privire la cele două înscrisuri de mână, se arată că acestea conțin și sumele reprezentând profitul anticipat.
Partea vătămată C. R. mai declară că, la scurt timp după ce i-a acordat cel de al doilea împrumut, învinuitul N. C. i-a propus să deschidă împreună o societate comercială care să aibă ca obiect principal de activitate comercializarea de telefoane mobile noi, dar în final societatea a fost înființată doar pe numele părții vătămate.
În luna iulie 2004 N. C. i-ar fi solicitat suma de 30.000 euro pentru un import de telefoane mobile din Anglia, în această afacere învinuitul declarându-i că el va investi 300.000 euro, iar profitul va fi de 50.000 euro pe care urmau să îl împartă în mod egal. Întrucât partea vătămată nu dispunea de această sumă de bani, a împrumutat bani de la cunoscuți, astfel spre exemplu de la numitul P. O. a împrumutat suma de 20.000 euro, pentru care a garantat cu un apartament.
Partea vătămată C. R. a mai declarat că, după ce a constatat că învinuitul nu-i restituie banii pe care i-a împrumutat, a intentat proces la Tribunalul Cluj, dar și-a retras cererea pentru că învinuitul 1-a contactat telefonic și i-a promis că-i va restitui toți bani, astfel a început să primească prin mandat poștal diferite sume de bani, în total 10.700 euro.
În cauză au fost audiați în afara învinuitului și martorii propuși de partea vătămată O. A., C. M. C., C. R. și O. I. și au fost depuse o serie de înscrisuri.
Învinuitul N. C. a declarat că în cursul anului 2003 1-a cunoscut pe
C. R., s-a împrietenit cu acesta, iar la un moment dat C. R. i-a împrumutat suma de 75.000 euro pentru o perioadă scurtă de timp, sumă pentru care i- a emis chitanță de mână. Întrucât nu a reușit restituirea împrumutului la termenul stabilit, partea vătămată i-ar fi solicitat dobânzi, motiv pentru care relațiile între aceștia s-au răcit. Învinuitul mai declară că, după câteva luni a început să-i restituie suma împrumutată părții vătămate C. R., în mai multe tranșe și din câte își amintește a restituit integral împrumutul sau în mare parte. Cu privire la cele două chitanțe de mână care atestă acordarea unor sume de bani de către C. R. cu titlu de împrumut, învinuitul declară că recunoaște că a încasat acele sume de bani, scrisul de completare și semnătura de pe chitanțe îi aparțin. învinuitul susține că pe parcursul relației cu C. R. obișnuiau să încaseze sume de bani unul în contul celuilalt. învinuitul nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat, apreciind că aceasta este de natură civilă, putând fi soluționată ca atare.
Martora O. A. a declarat că, în anul 2004 C. R. i-a spus că a intrat într-o afacere de anvergură cu N. C. solicitându-i să-i împrumute suma de
80.000 până la 100.000 euro. Acesta s-a prezentat la domiciliul său împreună cu N. C. , care a încercat să o convingă să coopteze medici colegi de la S. M. C. pentru o afacere profitabilă. Martora 1-a refuzat întrucât nu a avut încredere în N. C.. Totuși la solicitarea părții vătămate C. R. i-a împrumutat suma de 2.000 euro, sumă necesară pentru plata unor taxe notariale .Tot din declarația acesteia reiese că, membrii familiei C. i-au relatat faptul că numitul C. R. i-a dat învinuitului N. C. o suma de aprox.
100.000 euro,
Prin ordonanța dată în (...) în dosarul cu nr. 935/P/2008 al P. de pe lângă Tribunalul Cluj s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului N. C. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1 și 5 C., apreciindu-se că este incident cazul prevăzut de art. 10 lit. b C.pr.pen. respectiv fapta imputată nu este prevăzută de legea penală, din probele administrate nereieșind că partea vătămată ar fi fost indusă în eroare de învinuit.
Plângerea împotriva ordonanței din (...) dată în dosarul cu nr.
935/P/2008 a fost respinsă prin rezoluția din (...) a prim-procurorului P. de pe lângă Tribunalul Cluj dată în dosarul nr. 515/II/2/2010, context în care petentul C. R. s-a adresat cu plângere instanței de judecată, în condițiile art. 278/1 C.p.pen.
Potrivit art. 215 al.1,5 din C. constituie infracțiunea de înșelăciune, inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate cu prilejul încheierii sau executării unui contract, în așa fel încât fără această eroare cel înșelat nu ar fi contractat, cu scopul obținerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust și dacă s-a pricinuit o paguba de peste
200.000 lei.
T. a apreciat că din probele administrate în prezentul dosar rezultă că partea vătămată C. R. a împrumutat anumite sume de bani învinuitului N. C., în baza relațiilor de încredere stabilite între ei, dar și în ideea că la momentul restituirii va obține un anumit profit, care de fapt consta în dobânzi asupra sumei de bani împrumutate.
Instanța consideră însă că, analizând probele administrate în cauză, parchetul a acordat o importanță sporită celor două înscrisuri depuse la dosar, întocmite la data de 6 martie 2004 și (...), în detrimentul altor mijloace de probă, care conțin indicii în sensul că învinuitul a desfășurat anumite manopere de inducere în eroare a părții vătămate, în urma acestora rezultând prejudicierea acesteia.
Fără îndoială respectivele înscrisuri nu constituie altceva decât dovada împrumuturilor acordate de partea vătămată în baza unor relații de încredere stabilite cu învinuitul, despre care credem că, încă de la început a intuit că partea vătămată va fi o pradă sigură, și cunoscând că acesta se află în posesia unor sume consistente de bani și-a pregătit terenul, creând despre sine imaginea unui tânăr întreprinzător, cu simțul afacerii, care obține facil avantaje materiale, dar este în același timp și foarte onest, în acest sens fiind de remarcat cadoul pe care l-a făcut părții vătămate căruia i-a dăruit un telefon mobil destul de scump și faptul că primul împrumut, în sumă de 2000 euro, fost restituit la timp.
T. a apreciat că nu este justificată concluzia că ar fi lipsită de relevanță destinația banilor împrumutați, pe considerentul că această împrejurare nu a fost determinantă la încheierea contractului, cu atât mai mult cu cât aspectul determinant pentru partea vătămată la încheierea contractului nu a fost verificat.
Mai mult, după acordarea acestor sume de bani în scopul investirii lor în acel fond din străinătate, învinuitul a venit cu o nouă propunere la partea vătămată, în sensul de a demara împreună o afacere cu telefoane mobile, susținând la rândul său, că dispune de sume consistente de bani în acest scop, pentru ca în final, societatea să fie înființată pe numele părții vătămate, după care a pretins părții vătămate alte sume de bani pentru derularea afacerii respective.
Cum partea vătămată nu mai dispunea de acești bani, învinuitul i-a sugerat să se împrumute de la alte persoane, ba chiar l-a însoțit pe acesta la persoane care ar fi fost dispuse să îl împrumute pe partea vătămată, bineînțeles contra unor garanții aduse tot de partea vătămată, relatându-le acestora că demarează împreună o afacere de anvergură. Bineînțeles, afacerea nu a fost finalizată, iar partea vătămată a acumulat noi datorii în contul amândurora, pe care însă le-a suportat singur, deoarece învinuitul nu a mai fost de găsit.
Într-o atare situație, instanța de fond a considerat că, cel puțin în legătură cu împrumuturile contractate de partea vătămată de la alte persoane în scopul demarării afacerii cu telefoane mobile sunt suficiente indicii că învinuitul a indus în eroare pe partea vătămată prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, mijloacele folosite fiind apte a crea părții vătămate o falsă reprezentarea a realității, în sensul că împreună cu învinuitul vor pune bazele unei afaceri profitabile cu telefoane mobile, ceea ce face ca prezenta plângere să fie admisibilă.
În legătură însă, cu circumstanțele înființării societății comerciale și a împrumuturilor contractate de partea vătămată la sugestia învinuitului, acesta nu a fost audiat, declarația sa fiind foarte puțin lămuritoare, fiind necesară reaudierea sa pe larg, precum și reaudierea părții vătămate, pentru a se detalia contextul încheierii celor două contracte de împrumut și a stabilirii factorului determinant pentru încheierea acestora, precum și cu referire la propunerea de afaceri primită de la învinuit și circumstanțele înființării societății comerciale și a înțelegerii avute cu acesta privind obiectul de activitate și condițiile concrete ale derulării afacerii, consecutiv obținerii de relații de la O. R. C.
Se impune totodată, a apreciat instanța de fond, reaudierea martorilor propuși de partea vătămată în legătură cu înființarea societății comerciale de către cele două părți, contribuția fiecăruia la demararea afacerii, motivul pentru care partea vătămată și doar ea, era nevoită să împrumute bani, modul în care martorii l-au perceput pe învinuit, dacă acesta a participat la discuții și la modul general, care era relația celor doi, precum și administrarea oricăror probe necesare pentru aflarea adevărului și corecta stabilire a stării de fapt.
În plus, apare ca oportună și audierea martorului F. I., dom. în Gilău nr. 636, persoană pe care de asemenea, partea vătămată a contactat-o pentru a obține banii de care aveau nevoie și căreia învinuitul i-a relatat cu lux de amănunte despre afacerea pe care urmau să o demareze și despre faptul că, la rândul său, dispunea de suma de 3. euro în acest scop, precum și audierea numitului P., proprietarul unui magazin de antichități din C.-N., pe care învinuitul l-a dus la domiciliul părții vătămate în scopul de a achiziționa unele tablouri și mobilier, tot în vederea obținerii rapide de resurse financiare.
Efectivitatea oricărei anchete presupune ca autoritățile sesizate cu săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală să ia măsuri rezonabile pentru a asigura obținerea probelor privind faptele examinate, fiind necesar ca dovezile să fie analizate corespunzător, iar concluziile să fie concordante și motivate.
În acest context, raportat la demersurile întreprinse de organele de urmărire penală și la interpretarea dată mijloacelor de probă administrate, tribunalul a socotit că petentul nu beneficiat de o anchetă efectivă, deși este evident că, aceasta are nu numai interesul legitim, ci si dreptul ca prin ancheta desfășurată în urma plângerii pe care a formulat-o, să fie elucidate toate împrejurările semnalate, iar concluziile anchetei să fie întemeiate pe analiza efectivă si coerentă a motivelor invocate in plângere, precum si a utilității și concludenței probatoriului propus prin aceasta.
Pentru toate acestea, tribunalul în baza art. 278/1 al. 8 lit. b
C.pr.pen. a admis plângerea petentului C. R. împotriva ordonanței P. de pe lângă Tribunalul Cluj din (...) pronunțată în dosarul penal 935/P/2008 prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului N. C. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1 și 5 C.,pe care a desființat-o în întregime, împreună cu rezoluția prim procurorului parchetului din (...) dată în dosar nr. 515/II/2/2010 și a trimis cauza la P. de pe lângă Tribunalul Cluj în vederea redeschiderii urmăririi penale sub aspectul infracțiunii amintite.
În baza art. 192 al.3 C.p.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Cluj, făptuitorul N. C. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și pe fond, respingerea plângerii formulate de petentul C. R.
La primul termen de judecată fixat pentru soluționarea recursului
Curtea din oficiu a invocat inadmisibilitatea acestuia.
Excepția va fi admisă deoarece dispozițiilor art. 278/1 alin. 10
C.pr.pen. astfel cum acestea au fost modificate prin L. 2. hotărârile pronunțate în primă instanță în materie sunt definitive, nefiind susceptibile de vreo altă cale de atac.
Pe cale de consecință, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. a C.pr.pen.
Curtea va respinge ca inadmisibil recursul declarat de făptuitorul N. C. împotriva sentinței penale nr. 175 din 28 aprilie 2011 a T.ui C.
Făcând și aplicarea prevederilor art. 192 alin. 2 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de făptuitorul N. C. împotriva sentinței penale nr. 175 din 28 aprilie 2011 a T.ui C.
Obligă pe făptuitor să plătească în favoarea statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 07 septembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI A. D. L. V. V. A. C. V.
Red.A.D.L./dact.H.C.
2 ex./(...)/Jud.fond: A. Ț.
T. G.
GREFIER
| ← Decizia penală nr. 1422/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1213/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
