Decizia penală nr. 1250/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR.1250/R/2011
Ședința publică din 17 august 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : M. Ș., judecător
JUDECĂTORI : C. I.
: A. D. L.
G. : L. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. V.
G.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpata D. M., împotriva încheierii penale din data de 28 iulie 2011, pronunțată în dosar nr.
(...) al T. M., prin care s-a menținut starea de arest a inculpatei, trimisă în judecată prin R. P. de pe lângă Tribunalul Maramureș pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.8 al.1 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din
Legea nr.241/2005, evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, instigare la fals contabil prev. de art.25 Cod penal raportat la art.43 din Legea nr.82/1991 cu aplicarea art.289 al.1 din Codul penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a și art.37 al. 1 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata D. M. aflată în stare de arest, asistată de apărător ales, av.Raicu Alin, din cadrul Baroului București, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpată, av.Borz B., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la două termene de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatei, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii inculpatei în stare de libertate iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. A., afirmația că inculpata ar putea să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor sau experților, ar fi trebuit să se aibă în vedere că ne aflăm în fața unor infracțiuni de natură economică iar expertizele au fost finalizate. Referitor la temeiul prev.de art.148 lit.d C.pr.pen., se referă la faptul dacă inculpata a comis din nou o infracțiune după începerea urmăririi penale, motiv inexistent întrucât inculpata nu a mai săvârșit fapte penale. În ceea ce privește temeiul prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., arată că simpla referire existența unor probe certe că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta pericol pentru ordinea publică, este de natură să atragă încetarea stării de arest. S. că măsura arestului preventiv nu a fost dispusă în prezența unor probe sau indicii temeinice din care să rezulte că inculpata ar prezenta un pericol pentru societatea în care trăiește iar rezonanța faptelor sale ar fi de o intensitate atât de mare încât ar afecta echilibrul social. I. este singura persoană care a adus un aport deosebit la aflarea adevărului recunoscându-și faptele. Din actele dosarului nu rezultă cu certitudine vinovăția inculpatei pentru multe din infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată. Participația inculpatei este de o intensitate redusă iar gravitatea acțiunilor sale este de o intensitate mai mică decât a celorlalți inculpați. S. a se avea în vedere că inculpatul P. N., cercetat în același dosar, a fost pus în libertate astfel că trebuie să existe egalitate de tratament. I. a dat dovadă de bună credință și a ajutat la desfășurarea anchetei și nu a ascuns dovezi.
Reprezentantul P., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii recurate. Apreciază că toate cele trei temeiuri care au fost reținute în cazul arestării inculpatei sunt prezente. Nu există garanții că lăsată în libertate, inculpata nu va continua să repete același gen de infracțiuni. Cu obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
I. D. M., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea arătând că se obligă să respecte obligațiile ce-i vor fi impuse. S. a se
ține seama și de starea ei de sănătate care este precară.
C U R T E A
Prin încheierea penală f.nr.din 28 iulie 2011, Tribunalul Maramureș a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive și înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În temeiul art. 160b Cod procedură penală raportat la art. 3002 Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei D. M. (fiica lui Ș. și V. O., născută la (...) în Satu M., jud. Satu M., CNP 2., domiciliată în localitatea L. comuna H., nr. 119, jud. Satu M., cu reședința în B. M., str. V. Lucaciu, nr. 12/4 jud. M., arestată preventiv, aflată la Penitenciarul Gherla), trimisă în judecată prin rechizitoriul din (...) - dosar nr. 511/P/2010 al Pachetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.8 al.1 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, instigare la fals contabil prev. de art.25 Cod penal raportat la art.43 din Legea nr.82/1991 cu aplicarea art.289 Cod penal toate cu aplicarea art.33 lit.a și art.37 al. 1 lit.a Cod penal și în consecință s-a menținut măsura arestării preventive a acesteia. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Prin rechizitoriul din (...) dat în dosar nr. 511/P/2010 al P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, a fost trimisă în judecată inculpata D. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.8 al.1 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, instigare la fals contabil prev. de art.25 Cod penal raportat la art.43 din Legea nr.82/1991 cu aplicarea art.289 Cod penal toate cu aplicarea art.33 lit.a și art.37 al. 1 lit.a Cod penal, precum și inculpații P. Ș., P. N. și Ț. I. M. Inculpații D. M. și P. N. au fost cercetați în stare de arest preventiv. În faza de urmărire penală prin ordonanța din 23 februarie 2011 dată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatei D. M. pentru infracțiunile de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.8 al.1 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, instigare la fals contabil prev. de art.25 Cod penal raportat la art.43 din Legea nr.82/1991 cu aplicarea art.289 al.1 din Codul penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a și art.37 al. 1 lit.a Cod penal. Prin rezoluția dată la 22 martie 2011 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul P. N., iar prin ordonanța din 25 martie 2011 a P. de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat pentru infracțiunile de înșelăciune prev.de art. 215 alin.1,2,3 și 5 C. și instigare la fals contabil prev. de art. 25 C. rap.la art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 289 alin.1 C. De asemenea, prin ordonanța din 23 martie 2011 s-a dispus extinderea cercetărilor penale pentru alte fapte și pentru alte persoane și s-a confirmat începerea urmăririi penale față de inculpatul P. N. sub aspectul infracțiunilor pentru care este cercetat. Prin ordonanța din (...), inculpata D. M. a fost reținută pe o perioadă de 24 de ore, inculpatul P. N. fiind reținut pentru o durată de 24 de ore la data de (...), iar prin încheierea penală nr. 131 din (...) a T. M. s-a respins propunerea de arestare preventivă a inculpaților D. M. și P. Ș. față de care s-a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea B. M. pe o perioadă de 30 de zile. Prin încheierea penală nr. 297/R/2011 a Curții de A. C. s-a casat integral încheierea penală nr.131/(...), cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe. În rejudecare, prin încheierea penală nr.210 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei D. M. pentru o perioadă de 29 de zile începând cu data de (...) până la data de (...) inclusiv. La aceeași dată, prin încheierea penală nr.211 pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a dispus arestarea preventivă și a inculpatului P. N. pentru o perioadă de 29 de zile. Prin încheierea penală din (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr.(...), cu ocazia judecării recursului formulat de inculpați împotriva încheieri nr. 293 din (...) (prin cares-a prelungit durata arestării preventive) s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului P. N. cu măsura obligării de a nu părăsi țara, în ceo privește pe inculpata D. M., recursul formulat de aceasta a fost respins. După înregistrarea dosarului la instanță, la data de (...) procedând în conformitate cu prev. art.160 raportat la art.3001 Cod procedură penală, respectiv verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța constată că măsura preventivă a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale și a tuturor garanțiilor procesuale. De asemenea, temeiurile care au determinat arestarea inculpatei subzistă și în prezent și au impus în continuare privarea acesteia de libertate. A., din actele de urmărire penală rezultă că inculpata D. M. a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, a săvârșit cu intenție noi infracțiuni, pentru prezumatele fapte legea prevede pedeapsă cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpatei în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică (art.148 lit. b, d și f Cod procedură penală). Din probele administrate până în prezent în cauză rezultă că inculpata D. M. a fost arestată preventiv existând indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că în perioada 2007-2009 inculpata D. M. a desfășurat activități comerciale în numele SC „. P. SRL fără a-și înregistra în contabilitate activitatea desfășurată, cauzând un prejudiciu la bugetul de stat apreciat de Garda Financiară M. la nivelul sumei de 479.765 lei. În aceeași modalitate se presupune că a procedat aceasta și în cazul SC „Lea Barich"; SRL în perioada 2008-2009, prejudiciul produs fiind stabilit de același organ de control fiscal la nivelul sumei de 74.204 lei, inculpatul P. Ș. având calitatea de administrator începând cu anul 2009. În anul 2009 inculpatul P. Ș. a avut calitatea de administrator la SC „. Rex C. SRL, iar inculpata D. M. a intermediat cesionarea de către acesta către inculpatul Ț. I. M. a SC „. Rex C. SRL pentru ca inculpatul P. N. (care figura în centrala riscurilor bancare) să poată obține de la G. B. un împrumut în sumă de cca 170.000 lei - folosit în alte scopuri decât cel declarat de pensiune turistică, în acest sens fiind depuse la bancă o serie de acte contabile false, o parte fiind întocmite la cererea inculpatei D. M. și fiind depuse de către aceasta. Acest credit a fost obținut în luna decembrie 2009. De asemenea, inculpata D. M. a desfășurat pentru SC „. Rex C.SRL activități comerciale cu 8 societăți comerciale neînregistrate în contabilitate, prejudiciul produs fiind de 1.399.995 lei (+ majorări și penalități de 841.291 lei). De asemenea, inculpata D. M. a desfășurat pentru SC „. Rex C. SRL activități comerciale cu 8 societăți comerciale neînregistrate în contabilitate, prejudiciul produs fiind de 1.399.995 lei (+ majorări și penalități de 841.291 lei). Deși organele de control fiscal i-au solicitat să prezinte documentele contabile pentru aceste societăți comerciale, inculpata D. M. nu s-a conformat, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința ei găsindu-se o serie de astfel de acte. Arestarea inculpatei se circumscrie dispozițiilor legale prevăzute de normele interne și de cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului care, în art. 5 paragraful 1 lit. c, admite privarea de libertate a unei persoane „dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede necesitatea de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia";. Prevederile Codului de procedură penală, mai exact cele ale art. 146, fac trimitere la condițiile prevăzute în art. 143 în prezența cărora se poate dispune arestarea preventivă a inculpatului. A., este necesar ca la luarea unei măsuri preventive privative de libertate să se aibă în vedere existența unor probe sauindicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Convenția condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile, temeinice, că s-a săvârșit o infracțiune. Noțiunea de „. verosimile"; a fost interpretată de Curte în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca acea persoană să fi săvârșit infracțiunea respectivă. A. date nu trebuie să aibă aceeași forță cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare, nefiind necesar ca persoana să fie într-un final acuzată sau trimisă în judecată. Scopul reținerii este să se continue cercetările, urmând să se confirme sau să se infirme motivele care constituie temei al arestării. Caracterul temeinic al acestor motive, necesar pentru a nu se lua măsuri arbitrare, urmează a fi stabilit în funcție de circumstanțele cauzei. Pentru toate considerentele de mai sus, instanța a apreciat că acuzațiile sunt plauzibile, în cauză existând date suficiente din care să se poată trage presupunerea că inculpata ar fi săvârșit faptele pentru care a fost trimisă în judecată. Față de inculpata D. M. sunt incidente prevederile art. 148 lit. b Cod procedură penală în condițiile în care aceasta a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea inculpatului P. Ș. De asemenea, aceasta nu a prezentat documentele contabile organelor fiscale, cu ocazia percheziției domiciliare găsindu-se la locuința acesteia mai multe astfel de acte. De asemenea, sunt îndeplinite față de această inculpată și cerințele prevăzute de art. 148 lit. d Cod procedură penală întrucât a suferit anterior mai multe condamnări pentru infracțiuni asemănătoare (prin sentința penală nr. 309/2008 a T. M. - definitivă la 14 aprilie 2009 prin decizia penală nr. 1404/2009 a I.C.C.J. aceasta a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pentru infracțiunea de înșelăciune cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, prin sentința penală nr. 240/2008 a T. C. - rămasă definitivă la (...) prin decizia penală nr. 2465/2009 a Î.C.C.J. a fost condamnată la pedeapsa. de 3 ani 6 luni închisoare tot cu suspendare sub supraveghere a executării ei pentru alte infracțiuni de înșelăciune comise tot în formă continuată). De asemenea, aceasta mai este cercetată pentru fapte asemănătoare în alte trei dosare penale la P. de pe lângă Tribunalul Maramureș (dos. nr. 699/P/2004, 755/P/2005 și 480/P/2006). În consecință, se presupune că aceasta a comis cu intenție noi infracțiuni, nu doar în condițiile existenței unui concurs de infracțiuni, ci și în condițiile existenței recidivei (după ce a fost condamnată definitiv prin cele două sentințe penale mai sus amintite). Pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un pericol concret ridicat pentru ordinea publică, pericol ce rezultă nu atât din natura infracțiunii săvârșite cât din valoarea ridicată a presupusului prejudiciului și mai ales din caracterul repetat al faptelor sale (a comis un număr mare de fapte de acest gen și chiar și după ce a fost condamnată definitiv a continuat să persevereze în câmpul acestui tip de activități infracționale). În raport de acest grad ridicat de pericol social pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatei, măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu este suficientă, existând riscul de a continua să comită fapte similare. Raportat la împrejurarea că inculpata a beneficiat de clemență prin pronunțarea unor condamnări cu suspendarea sub supraveghere anterior presupuse a fi comise, perioada de 3 luni în care a fost cercetată în stare de arest preventiv nu poate fi considerată drept nerezonabilă și nu se justifică revocarea măsurii arestării cu atât mai mult cu cât complexitatea și gravitateafaptei de care este învinuită reflectată în limitele pedepsei prevăzute de lege se circumscriu unui termen rezonabil de menținere a acestei stări chiar dacă este cea mai gravă dintre măsurile preventive. Nu în ultimul rând, arestarea inculpatei D. M. se circumscrie dispozițiilor legale prevăzute de normele interne și de cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului care, în art. 5 paragraful 1 lit. c, admite privarea de libertate a unei persoane „dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede necesitatea de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia";. Pentru considerente anterior expuse și dat fiind faptul că nu au intervenit schimbări a împrejurărilor și temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a inculpatei, cel puțin în această frază procesuală, adică înainte de audierea acesteia, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatei. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata D. M.solicitând să se constate că s-au modificat temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestului preventiv față de ea. I. recurentă a arătat că pentru arestarea sa preventivă au fost reținute temeiurile prev. de art.148 lit.b C.p.p. respectiv că ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți, aspect nereal având în vedere că ne aflăm în prezența unei infracțiuni de natură economică în care declarațiile martorilor nu sunt extrem de importante, iar experții sunt propuși de organele de cercetare penală, expertizele fiind deja finalizate; art.148 lit.d C.p.p., mai exact împrejurarea că inculpata a comis o nouă infracțiune după începerea urmăririi penale sau după săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat în prezenta cauză, inculpata săvârșind fapte penale anterior începerii urmăririi penale în prezentul dosar; și art.148 lit.f respectiv că fapta presupus comisă de inculpată este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, stare de pericol care însă trebuie să rezide din probe și nu din simple afirmații. Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, aprobatoriului administrat până în acest moment și a disp.art.3856 alin.3 C.p.p., Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Având în vedere prezentarea exhaustivă a traseului pe care l-a urmat arestarea preventivă a inculpatei din momentul luării acesteia până în prezent realizată de către instanța de fond și necontestată de către inculpată, Curtea nu va mai reveni asupra acestor aspecte. Vom analiza dacă există la acest moment probe sau indicii temeinice de natură a convinge un observator obiectiv că inculpata ar putea fi autoarea faptelor pentru care este cercetată în prezent. Până la acest moment organele de urmărire penală au administrat un material probator apt a convinge de veridicitatea acuzațiilor aduse inculpatei. A. probe sunt: declarațiile martorilor, extrasele de cont bancare aparținând societăților comerciale implicate în circuitul infracțional, documentele contabile descoperite cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatei, bilanțurile și balanțele contabile depuse în perioada 2007-2010, declarațiile coinculpaților din prezentul dosar P. S., P. N., T. I. M., Sin E., T. I., Sebestyen G. Ana L., Prună V. O. , rapoartele de inspecție fiscală ale organelor competente, contracte comerciale, documente fiscale, numeroase facturi, procesele verbale de control și de constatare întocmite de D. M. și Garda Financiară M., rapoarte de constatare tehnico-științifică grafoscopică. Cu privire la temeiurile reținute pentru justificarea măsurii arestului preventiv Curtea constată că sunt incidente disp.art.148 lit.d și f Cpp, respectiv există date din care să rezulte că inculpata a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unui martor și prin încercarea de a sustrage mijloace materiale de probă respectiv documente contabile care nu au fost puse la dispoziția organelor fiscale la solicitarea acestora și care au fost descoperite cu ocazia perchezițiilor domiciliare. De asemenea, pedeapsa prevăzută de lege pentru una din infracțiunile pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, respectiv înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art.215 alin.1, 2 3, și 5 C.p., este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatei prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică. În motivarea acestei din urmă constatări a Curții de A. vom aduce ca argumente nu doar gravitatea deosebită a acuzațiilor aduse inculpatei , modul și împrejurările în care se susține că au fost săvârșite, prejudiciul presupus cauzat bugetului de stat și a unei societăți bancare, prejudicii care în opinia organelor de cercetare penală se ridică la o sumă impresionantă, ci și atitudinea și persoana inculpatei care nu se află la primul conflict cu legea penală reținându-se în sarcina sa starea de recidivă postcondmanatorie prev. de art. 37 lit.a C.p., primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 4 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a acesteia pe un termen de 6 ani pentru comiterea unei infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave săvârșite în formă continuată, pedeapsă ce i-a fost aplicată prin dec.pen nr.209/2009 a T. M.. De asemenea, inculpata a mai fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare sub supraveghere pentru comiterea unor fapte similare, pedeapsa aplicată prin sent.pen.240/2008 a T. M. definitivă prin dec.pen. 2456 din 26 iunie 2009 a I.C.C.J. Din fișa de cazier a inculpatei rezultă că față de aceasta a fost pusă în mișcare acțiunea penală în dos.nr.699/P/2004, 755/P/2005, 480/P/2006 ale P. de pe lângă Tribunalul Maramureș tot pentru infracțiunile de înșelăciune și evaziune fiscală. Prin comportamentul său inculpata a dovedit că clemența pe care au arătat-o organele judiciare nu a fost apreciată, ea continuând să săvârșească fapte prevăzută de legea penală. A. aspecte îndreptățesc instanța de control judiciar să prezume în mod rezonabil că dacă față de inculpată nu s-ar lua o măsură preventivă privativă de libertate, aceasta ar putea să comită fapte prevăzute de legea penală și ar putea împiedica buna desfășurare a procesului penal. Considerăm însă că nu sunt incidente disp.art.148 lit.d C.p.p. deoarece acest text legal vizează comiterea de noi infracțiuni după punerea în mișcare a acțiunii penale și nu sancționează starea de recidivă, or inculpata a fost trimisă în judecată în prezentul dosar pentru fapte comise în perioada 2007-2010, acțiunea penală fiind pusă în mișcare în luna februarie 2011, ea fiind arestată în cursul lunii martie 2011 fiind practic imposibil să mai comită fapte penale într un asemenea interval de timp. Nu poate fi reținută apărarea inculpatei prin care a solicitat a se constata că are un tratament diferit față de cel aplicat inculpatului P. N. care este cercetat în prezent în stare de libertate, deși se află într-o situație juridică similară, deoarece activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatei prin actul de sesizare al instanței este mult mai amplă decât cea reținută în sarcina coinculpatului P. N., acesta din urmă nu are antecedente penale, iar Curtea deapel C. a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură preventivă neprivativă de libertate având în vedere și circumstanțele personale ale acestui inculpat, respectiv starea acestuia de sănătate. Pentru considerentele expuse mai sus, constatând că nu au dispărut în totalitate temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestului preventiv și că menținerea unei măsuri preventive față de inculpată este necesară pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și a împiedica sustragerea inculpatei de la judecată și de la comiterea de noi infracțiuni, va fi respins ca nefondat recursul declarat de aceasta potrivit disp. art.38515 pct.1 lit.b C.p.p. PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata D. M., fiica lui S. si V. O., născut la 6 octombrie 1964, deținută în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 28 iulie 2011 a T. M.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 75 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpată să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 75 lei reprezentând onorar avocațial parțial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 17 august 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G., M. Ș. C. I. A. D. L. L. S. Red.M.Ș. Dat.SzM/4ex. (...) Jud.fond.G. O.
| ← Decizia penală nr. 14/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 876/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
