Decizia penală nr. 876/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R0 O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR. 876/R/2011

Ședința publică din data de 30 mai 2011

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : I. C. M.- judecător

JUDECĂTORI : A. D. L.

M. Ș.

GREFIER : M. N.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V. T.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul L. G. C. împotriva sentinței penale nr.111 din 10 februarie 2011, pronunțată de

Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 215 aln.1, 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a și de art. 288 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal, împreună cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul personal asistat de apărătorul ales avocat D. C., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, lipsă partea civilă P. R.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Întrebat fiind de instanță, inculpatul arată că își menține declarația dată și nu mai dorește să facă completări la aceasta.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul inculpatului solicită în principal, admiterea recursului,casarea hotărârii și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în baza art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 alin.1 lit.c Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.1 și 3 și pentru cea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin.1 Cod penal. În subsidiar, solicită a se face aplicarea art. 74 raportat la art. 76 și art. 81 Cod penal (sau art. 86^{1 Cod procedură penală chir cu termen maxim de încercare).}

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată de către apărătorul inculpatului că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe baza de probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, se impune a se da eficiența regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului„. Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului consacrat în art. 3 Cod procedură penală se regăsește în materia probațiunii.

Inculpatul, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății nu a recunoscut săvârșirea faptelor care au fost reținute în sarcina sa. A declarat faptul că a fost contactat de către partea vătămată care i-a cerut sprijin în rezolvarea anumitor probleme legale și că a îndrumat-o de fiecare dată fără a pretinde vreo sumă de bani, sprijinind-o cu sfaturi și indicații pentru a putea intra în legalitate. Potrivit art. 63 probele nu au o valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. În ceea ce privește latura civilă, în temeiul art. 346 Cod procedură penală nu pot fi acordate despăgubiri civile în cazul în care achitarea s-a pronunțat pentru că fapta nu a fost săvârșită de către inculpat.

În continuare se arată de către apărătorul inculpatului că, suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a executării pedepsei. Ea se dispune de instanța de judecată prin hotărârea de condamnare și constă în suspendarea pe o anumită durată și în anumite condiții a executării pedepsei pronunțate. Prin dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei, instanța de judecată apreciază că reeducarea infractorului poate avea loc și fără executarea pedepsei prin stimularea eforturilor de autoeducare ale acestuia, dovedită prin buna conduită în termenul de încercare.

Comportamentul inculpatului a subliniat însușirea de către acesta a învățămintelor necesare, specifice laturii educative a pedepsei, nemaifiind necesară aplicarea celei mai drastice sancțiuni- închisoare cu executare, rezultând din referatul efectuat de S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj că inculpatul are o conduită bună, atât în sfera relațiilor sociale, cât și în sfera relațiilor profesionale.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat deinculpat ca fiind nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.

În continuare se arată de reprezentantul parchetului că, inculpatul atât în cursul urmăririi penale, cât și în timpul judecății nu a recunoscut săvârșirea faptelor care au fost reținut în sarcina sa. În cursul judecății inculpatul a arătat că nu dorește să dea declarație în fața instanței, precizând că își menține declarațiile din faza de urmărire penală.

Se mai apreciază de către reprezentantul parchetului că, din probele administrate rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. De asemenea, în ceea ce privește reținerea stării de recidivă postcondamnatorie, instanța a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 37 lit.a Cod penal pentru persoana fizică când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este închisoarea mai mare de un an. Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea s- a produs cu intenție indirectă, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale, adică pierderea încrederii publice de care se bucură înscrisurile oficiale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui prin săvârșirea faptei.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanța a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 alin.1 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

De asemenea, concluziile raportului de expertiză au fost luate în considerare de către instanța de fond.

Inculpatul L. G. C. având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului declarat în cauză.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr.111 din 10 februarie 2011 pronunțată de

Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. (...) în temeiul art. 334 C.p.p. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul L. G. C., astfel: din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 C.p., cu aplicarea art. 37 lit. a C.p., în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 C.p.; din infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 37 lit. a C.p., în infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. 1 C.p.

În temeiul art. 215 alin. 1, 3 C.p., a fost condamnat inculpatul L. G.-C., fiul lui G. și V., născut la data de 29 octombrie 1975 în C.-N., CNP 1., cetățean român, studii superioare, căsătorit, 1 copil minor, cu antecedente penale, domiciliat în com. G., str. F., nr. 456, jud. C., la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În temeiul art. 288 alin. 1 C.p., a fost condamnat inculpatul L. G. C., cu datele personale de mai sus, la o pedeapsă de 3 luni închisoare,pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale.

În temeiul art. 33 lit. a C.p. s-a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în forma concursului real de infracțiuni și sunt concurente cu infracțiunea de înșelăciune pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendare condiționată și la 2.000.000 lei amendă penală prin sentința penală nr. 413/10 aprilie 2007 pronunțată de

Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 351/A/29 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare cu suspendare condiționată și 2.000.000 lei amendă penală în pedepsele componente, respectiv 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 413/10 aprilie

2007 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca și 2.000.000 lei (ROL) aplicată prin sentința penală nr. 964/21 iunie 2001 pronunțată de Judecătoria Cluj-

Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 342/07 noiembrie 2001 a T.ui C.

În temeiul art. 85 C.p. s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 413/10 aprilie

2007 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr.

351/A/29 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj.

În temeiul art. 34 lit. b C.p. s-au contopit pedepsele de 1 an închisoare, 3 luni închisoare și aplicate prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 413/10 aprilie 2007 pronunțată de

Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 351/A/29 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj, rezultând pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat grațierea condiționată a pedepsei de 2.000.000 lei (ROL) aplicată prin sentința penală nr.

964/21 iunie 2001 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 342/07 noiembrie 2001 a T.ui C. și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta hotărâre.

În final inculpatul execută pedeapsa de 1 an închisoare și pedeapsa de

2.000.000 lei (ROL) amendă penală.

În temeiul art. 71 alin. 1 C.p. i s-au interzis inculpatului exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C.p. pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C.p. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată P. R. și a obligat inculpatul la plata sumei de

2.000 lei daune materiale și la plata sumei de 2.000 lei daune morale.

În temeiul art. 348 C.p.p. s-a desființat înscrisul falsificat, respectiv extrasul de carte funciară nr. 718 existent la fila 22 din dosarul de urmărire penală.

În temeiul art. 191 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul L. G. C. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 189 C.p.p. onorariul apărătorului din oficiu C. D. în sumă de 200 lei s-a avansat din FMJ.

P. a pronunța această sentință judecătoria a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, emis la data de (...), in dosarul nr.3380/P/2007 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului L. G. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și de fals material in înscrisuri oficiale, prevăzute de art.215 alin.1,

2, 3 C .p, cu aplicarea art.37 lit. a C.p. și de art.288 alin.1 C.p., cu aplicarea art.37 lit. a, C.p., ambele în condițiile art.33 lit. a C.p.

Sub aspectul stării de fapt s-a reținut, în esență, că în perioada 2003-

2005 inculpatul a fost angajat în cadrul P. F., jud. C., în calitate de consilier juridic. In această calitate s-a oferit să o ajute pe partea vătămată P. R. să efectueze în numele ei demersurile necesare pentru intabularea unui teren, de 0.30 ha, situat pe raza comunei F., care a format obiectul unui antecontract de vânzare-cumpărare încheiat între partea vătămată și soțul ei

(ulterior decedat) în calitate de promitenți-cumpărători și C. I. F. ( decedat) în calitate de promitent-vânzător. Inculpatul i-a explicat părții vătămate că s-a adoptat o lege care nu mai prevede obligativitatea promovării unei acțiuni în instanță de către părți. P. vătămată l-a întrebat despre suma necesară intabulării, iar acesta a arătat că suma necesară este de 2000 lei, din care urma să plătească o taxă, onorariul notarului pentru autentificarea unor acte

și deplasările efectuate la diverse instituții.

După aproximativ 6 luni, inculpatul i-a remis părții vătămate un extras al cărții funciare nr.718/F., purtând nr. 12064/(...). Partea vătămată a constatat caracterul fals al acestui act în momentul în care a încercat să înstrăineze terenul.

In cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile persoanei vătămate (f. 7, 14-20, 60-61), extras de carte funciară întocmit în fals (f.22), antecontract de vânzare-cumpărare a terenului in cauză (f.21), raportul de constatare tehnico-științifică (f.23-30), declarațiile de făptuitor și de învinuit (f.53-59, 98-99), adresă emisă de B. N. P., A. D. M. C., M. C. (f.81), adresă emisă de O. C. cu nr.1151/(...) și copie CF F. nr. 718 ( 84-91), fișă de cazier judiciar (f.100-103).

In cursul judecății s-au încuviințat și administrat următoarele mijloace de probă: declarația părții vătămate (f.28), declarația martor A. V. (f.29), declarație martor P. V. (f.30), declarație martor P. G. R. (f. 34),

Sub aspectul laturii civile, în cursul urmăririi penale partea vătămată P. R. s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 lei, reprezentând daune morale și alte cheltuieli legate de faptul că a fost înșelată.

In cursul judecății partea vătămată P. R. a precizat că din suma de

200.000 lei cu care s-a constituit parte civilă, 2.000 lei reprezintă suma pe care i-a dat-o inculpatului, iar diferența reprezintă daune morale, pentru că afost nevoită să deschidă un alt proces care este nefinalizat până în prezent, referitor la acel teren.

Din oficiu, în temeiul art.334 C.p.p., instanța a pus în discuție părților schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute in sarcina inculpatului, din infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,2,3 C. pen. cu aplicarea art.37 lit. a în infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 alin1, 3 C. penal, în sensul înlăturării alin.2 și a dispozițiilor art.37 lit. a C. penal, aspect care este valabil și pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art.288 alin.2 C. pen, asupra acestei probleme urmând a se pronunța odată cu fondul.

Analizând actele și lucrările dosarului, coroborate cu dispozițiile legale în materie, instanța a reținut următoarele:

În fapt, în data de (...) partea vătămată P. R. și soțul acesteia P. Gavrilă

(ulterior decedat), în calitate de promitenți-cumpărători, au încheiat un ante- contract de vânzare-cumpărare cu C. F. (ulterior decedat), în calitate de promitent-vânzător, având ca obiect un teren în suprafață de 0.3 ha, situat

F., jud. C., în zona numită „. de sus";.

La sfârșitul anului 2003, conform declarației dată (f. 16 u.p.) partea vătămată a demarat demersurile pentru întabularea, acestui teren, deoarece intenționa să-l doneze fiului său (f.68-81 u.p.). În acest sens s-au deplasat la P. com. F., unde s-au întâlnit cu inculpatul. A. s-a oferit să o ajute pe partea vătămată P. R. să efectueze în numele ei demersurile necesare pentru intabularea terenului în cauză. Inculpatul i-a explicat părții vătămate că s-a adoptat o lege care nu mai prevede obligativitatea prezentării în fața instanței a părților pentru rezolvarea intabulării; de asemenea aceasta a înțeles că inculpatul urma să se ocupe de toate demersurile necesare în vederea intabulării.

P. vătămată l-a întrebat despre suma necesară întabulării, iar acesta a arătat că suma necesară este de 2000 lei, din care urma să plătească o taxă, onorariul notarului pentru autentificarea unor acte și deplasările efectuate la diverse instituții. Partea vătămată a achitat suma solicitată în două tranșe: prima tranșă, în valoare de 1000 lei a fost achitată în luna ianuarie sau februarie 2004, în prezența martorei A. V., iar diferența de 1000 lei, a fost achitată a două zi, tot în prezența martorei A. V. (f.17 u.p.).

Inculpatul atât în cursul urmăririi penale, cât și în timpul judecății nu a recunoscut săvârșirea faptelor care au fost reținute în sarcina sa.

Prin declarația dată atât în faza actelor premergătoare începerii urmăririi penale, cât și ulterior după începerea urmăririi penale, inculpatul L.

G. C. a declarat că a cunoscut-o pe partea vătămată, când aceasta a venit la el, la P. F. și l-a rugat să o ajute cu intabularea unui teren. (f.53 u.p.), ocazie cu care a îndrumat-o la serviciul „. funciar";. Ulterior aceasta l-a contactat din nou, declarând că are o problemă foarte mare cu un teren cumpărat de către soțul ei și că nimeni nu o ajută. A îndrumat-o verbal să se adreseze cu o cerere scrisă către primar. Inculpatul a declarat că aceasta a contactat-o în repetate rânduri pentru a o ajuta cu privire la terenul respectiv, ocazii cu care a îndrumat-o de fiecare dată verbal, fără a pretinde niciodată vreo sumă de bani.

Inculpatul a declarat că nu i-a promis niciodată părții vătămate că o va ajuta cu întabularea terenului, nici cu eliberarea extrasului de carte funciară,sau a titlului de proprietate respectiv, nu a solicitat și nu a primit de la partea vătămată vreo sumă de bani care ar fi reprezentat contravaloarea demersurilor necesare pentru întăbularea terenului. De asemenea acesta a declarat că nu cunoaște cine a întocmit în fals înscrisul intitulat „extras de carte funciară"; de la fila 22 din dosar și a arătat că mențiunile olografe de pe acel înscris nu au fost făcute de către el.

În cursul judecății inculpatul a arătat că nu dorește să dea declarație în fața instanței, precizând că își menține declarațiile din faza de urmărire penală (fila 16).

În conformitate cu dispozițiile art.63 alin.2 C. proc. pen., probele nu au valoare dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată in urma tuturor probelor administrate, iar declarațiile inculpatului, in conformitate cu art.69 C. proc. pen. pot servi la aflarea adevărului numai in măsura in care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente in cauză.

Atributul determinant în aprecierea probelor administrate într-o cauză și implicit în soluționarea acțiunii penale constituie forța acestora de a exprima adevărul indiferent de momentul procesual căruia aparțin sau de organul care le-a administrat, atâta timp cât sunt verificate in faza de judecată și totodată nu sunt lovite de nulitate absolută și nu sunt interzise de lege.

Cu privire la faptul că partea vătămată l-a contactat pe inculpat și i-a solicitat să o ajute cu întăbularea terenului instanța reține că susținerea parții vătămate (f.16 u.p. și f.28 inst.) s-a coroborat cu declarația inculpatului (f. 99), care a recunoscut că a fost contactat în acest sens de mai multe ori de către partea vătămată și cu declarațiile martorilor P. G. R. și A. V.

Legat de oferirea sumei de 2.000 lei, în vederea efectuării demersurilor necesare, instanța a înlăturat apărarea inculpatului, în sensul că nu a primit nicio sumă de bani de la partea vătămată (f. 99 u.p.) aceasta necoroborându-se cu celelalte probe aflate la dosar.

Astfel, martora A. V. a declarat (f.31 u.p.) că în perioada ianuarie - februarie 2004 a fost contactată de către partea vătămată P. R., care i-a solicitat să-i împrumute suma de 1.000 lei, pe care trebuia să o predea inculpatului L. G. C., care urma să-i întăbuleze terenul. M. a menționat că datorită faptului că era după-amiaza și C.E.C.-ul era închis, nu a putut să-i dea părții vătămate suma respectivă, motiv pentru care aceasta s-a dus in localitatea G., la nașul acesteia, P. Constantin, care i-a împrumutat suma respectivă. M. a mai declarat că ulterior, în acea zi sau ziua următoare, împreună cu partea vătămată și cu fiul acesteia s-au deplasat in zona fostei discoteci Pheonix din F., pe strada A. I., pentru ca partea vătămată să-i dea banii respectivi inculpatului. M. a declarat că a observat cum partea vătămată, înainte de a coborî din mașină a numărat o sumă de bani pe care a înmânat-o inculpatului, fără să poată preciza cuantumul acesteia.

In același sens este și declarația martorului P. G. R., care a declarat că mama sa (partea vătămată ) i-a dat inculpatului suma de 2000 lei, în două rate, ocazie cu care a fost de față, atât el cât și martora A. V. (f.35 u.p.). Martorul P. Constantin în declarația dată (f.38 u.p.) a arătat că la începutul anului 2004 a împrumutat-o pe partea vătămată cu suma de 1.000 lei, bani de care avea nevoie pentru întăbularea unui teren pe care îl cumpărase în cursul anului 1994 de la numitul C. I. din F. și pe care urma să-i dea inculpatului L. G. C., întrucât el trebuia să rezolve întăbularea terenului.

In ceea ce privește afirmația inculpatului în sensul că el nu a întocmit înscrisul declarat fals (f.22), intitulat „extras de carte funciară nr.719 localitatea F., instanța a reținut că în cauză s-a întocmit un raport deconstatare tehnico-științifică nr.224806/(...), având ca obiect să se constate dacă impresiunile de ștampilă aplicate pe extrasul de carte funciară nr.718 din (...) sunt autentice sau contrafăcute și dacă mențiunile olografe de pe extrasul de carte funciară au fost sau nu executate de către inculpat.

Din cuprinsul raportului de expertiză, în ceea ce privește primul obiectiv, s-a reținut că în urma examenului grafic al impresiunilor de ștampilă cu antetul „Judecătoria Cluj-Napoca Cartea Funciară"; aplicate pe extrasul de carte funciară, efectuat cu ajutorul stereomicroscopului Nikon SMZ800 s-a constatat prezența elementelor caracteristice transpunerii pe document a acesteia cu ajutorul unei imprimante cu jet de cerneală.

Cu privire la al doilea obiectiv, dacă scrisul olograf de pe extrasul de carte funciară aparține inculpatului, s-a stabilit insuficiența cantitativă a scrisului de examinat în litigiu, acesta prezentând elemente de identificare reduse. Cu toate acestea s-a stabilit existența unor asemănări la nivelul construcției și formei semnelor grafice, dar și a raporturilor dimensionale dintre litere sau dintre elementele constructive ale acestora, între mențiunea

„Aplicat"; și scrisul model de comparație aparținând numitului L. G. C. Au fost identificate astfel un număr de 13 asemănări (f.29-30). În concluziile raportului s-a arătat că mențiunile olografe au fost, probabil, executate de către numitul

L. G. C. (f.30).

Instanța a apreciat că din probele administrate rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Referitor la infracțiunea de înșelăciune, în actul de sesizare la încadrarea juridică s-a reținut din eroare incidența alineatului 2, al art. 215 C.p. (probabil legat de faptul că inculpatul i-a înmânat părții vătămate înscrisul falsificat). Inducerea în eroare a părții vătămate nu s-a realizat de inculpat prin folosirea de calități mincinoase sau alte mijloace frauduloase. Inculpatul a folosit înscrisul falsificat - mijloc fraudulos - după ce a indus în eroare partea vătămată și a obținut un folos material injust, pentru a-i crea reprezentarea că și-a îndeplinit obligațiile asumate.

De asemenea, în ceea ce privește reținerea stării de recidivă postcondamnatorie, instanța a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. a C.p. pentru persoana fizică când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este închisoarea mai mare de un an.

Conform fișei de cazier judiciar inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendare condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, prin sentința penală nr. 1765/(...), pedeapsa grațiată conform Legii nr. 543/2002. In aceste condiții, conform art. 120 alin.2 C. penal, grațierea are efecte și asupra pedepselor a căror executare a fost suspendată condiționat. In acest caz, partea din termenul de încercare, care reprezintă durata pedepsei pronunțate de instanță, se reduce corespunzător. Termenul de încercare se socotește de la data când hotărârea prin care s-a pronunțat suspendarea condiționată a executării pedepsei a rămas definitivă. Ținând cont de prevederile legale mai sus amintite instanța reține că la momentul săvârșirii faptei, anume anul 2004, perioada ianuarie- februarie, cu privire la pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1765/(...) a intervenit reabilitarea, odată cu împlinirea termenului de încercare, adică în data de 3 ianuarie 2002, la doi ani după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a pronunțat suspendarea condiționată a executării pedepsei. Având învedere prevederile art.38 alin.2 C. penal, la stabilirea stării de recidivă nu s-a

ținut seamă de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea.

Inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa amenzii penale de 200 lei, prin sentința penală nr. 964/(...), definitivă prin decizia penală nr. 342/(...) a T.ui C., grațiată conform legii nr. 543/2002. Această pedeapsă nu poate constitui primul termen al recidivei, deoarece se cere ca pedeapsa aplicată să fie închisoare mai mare de 6 luni.

Condamnarea la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendare condiționată aplicată prin sentința penală nr. 413/2007, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr.351/(...) nu poate fi luată în calcul ca prim termen al stării de recidivă, deoarece a fost aplicată pentru o infracțiune concurentă cu cea dedusă judecății în prezentul dosar.

Față de cele precizate mai sus instanța, în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul L. G. C., astfel: din infracțiunea de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin.1, 2, și 3 C. penal cu aplicarea art.37 lit. a C. pen., în infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 alin.1 și 3 C. pen.; din infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin.1 C. pen., cu aplicarea art.37 lit. a C. pen. în infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin.1 C. pen. Au fost înlăturate astfel prevederile alin.2 din art.215 C. penal respectiv starea de recidivă prev. de art.37 lit. a, reținute prin actul de sesizare a instanței.

În drept s-a reținut că fapta inculpatului L. G. C., care în perioada ianuarie-februarie 2004 a indus-o în eroare pe partea vătămată P. R. cu ocazia încheierii verbale a unui contract de mandat, prin care acesta era împuternicit să realizeze în numele ei, în schimbul sumei de 2.000 lei (pe care a primit-o în perioada menționată), toate demersurile necesare pentru întăbularea terenului în suprafață de 0,30 ha, situat pe raza com. F. din jud. C., în zona numită „ Ș. de sus";, care a format obiectul unui antecontract de vânzare-cumpărarea încheiat la data de (...) cu defunctul C. I. F., declarând în mod mincinos că în baza modificărilor legale, are posibilitatea să efectueze aceste demersuri întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1, 3 C. penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material constă în acțiunea de inducere în eroare a părții vătămate prin prezentarea ca adevărată a împrejurării că are posibilitatea să facă demersurile necesare în vederea intabulării terenului părții vătămate. U. imediată s-a realizat prin producerea unui prejudiciu de 2000 lei în patrimoniul părții vătămate, sumă de bani pe care aceasta a plătit-o inculpatului în vederea îndeplinirii angajamentului luat. L. de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, astfel cum a fost dovedită prin înscrisurile de la dosar.

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea a fost săvârșită cu intenție directă, adică inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, adică inducerea în eroare și păgubirea părții vătămate și a urmărit producerea lui prin săvârșirea infracțiunii, astfel cum aceasta formă de vinovăție este definită în art.19 alin.1, pct.1, lit. a C. penal.

In cauză sunt incidente și prevederile art.215 alin.3, deoarece inducerea în eroare s-a realizat cu prilejul încheierii unei convenții, iar inducerea în eroare a fost determinantă pentru încheierea acelei convenții de către partea vătămată, care altfel nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate. In acest sens, instanța reține că inculpatului L. G. C. a indus-o în eroare pe partea vătămată P. R. cu ocazia încheierii verbale a unui contract de mandat , prin care acesta era împuternicit să realizeze în numeleei, în schimbul sumei de 2.000 lei (pe care a primit-o in perioada menționată), toate demersurile necesare pentru întăbularea terenului în suprafață de 0,30 ha, situat pe raza com. F. din jud. C., în zona numită „ Ș. de sus";. Conform art.1532 C. civil, mandatul este un contract în puterea căruia o persoană se obligă, fără plată, de a face ceva pe seama unei alte persoane, de la care a primit însărcinarea, iar confirm art. 1534, mandatul este fără plată când nu s-a stipulat contrariul.

2. Fapta inculpatului L. G. C., de a întocmi un extras de carte funciară, contrafăcând două impresiuni de ștampilă cu antetul „Judecătoria Cluj-Napoca, Cartea Funciară"; prin aplicarea acestora pe extrasul fals, cu ajutorul unei imprimante color cu cerneală, respectiv semnând acest act și aplicând mențiunea „Aplicat";, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art.288 alin.1 C. penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material s-a realizat prin acțiunea de falsificarea a unui înscris oficial (extras de carte funciară) în modalitatea contrafacerii, adică a plăsmuirii unui extras de carte funciară cu ajutorul unei imprimante color, astfel încât înscrisul să aibă aparența unui extras de carte funciară autentic, de natură să producă consecințe juridice. U. imediată, care constă într-o stare de pericol pentru relațiile sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură înscrisurile oficiale s-a produs, această încredere fiind afectată în ceea ce o privește pe partea vătămată, care în mod legitim a avut încredere în extrasul de carte funciară care i-a fost înmânat de către inculpat. L. de cauzalitate rezultă din modul de săvârșirea a faptei, astfel cum a fost dovedit prin actele dosarului.

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea s-a produs cu intenție indirectă, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, adică pierderea încrederii publice de care se bucură înscrisurile oficiale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui prin săvârșirea faptei.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanța a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 alin.1 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune prev. și ped. de art.215 alin.1 și 3 C.penal, instanța a reținut că gradul de pericol social concret, ilustrat în împrejurări care compun conținutul constitutiv al infracțiunii, este unul ridicat, inculpatul a profitat de încrederea pe care partea vătămată a avut-o cu privire la afirmațiile făcute de acesta și s-a lăsat indusă în eroare, bazându-se pe buna credință și cinstea care trebuie să guverneze toate relațiile sociale; partea vătămată a avut încredere în aspectele relatate de inculpat și din cauza faptului că acesta era angajat în calitate de jurist la P. comunei F., aspect de care inculpatul era conștient, realizând că din acest motiv are un ascendent asupra părții vătămate. Din copia sentinței penale nr. nr. 413/2007 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca depusă la dosar, rezultă că inculpatul a indus în eroare și alte persoane în cursul anului 2003, cu scopul de a obține sume de bani, profitând de încrederea care i se acorda în calitate de jurist al P. F. P. a împiedica descoperirea faptei de înșelăciune, inculpatul a întocmit înscrisul fals pe care l-a înmânat părții vătămate, aceasta fiind convinsă că și-a îndeplinit obligațiile asumate, descoperind faptul că a fost indusă în eroare în momentul în care a efectuat demersurile de înstrăinare a terenului.

În privința situației personale a inculpatului, instanța a constatat că din referatul de evaluare întocmit de către S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, rezultă că acesta este căsătorit, are o fetiță de 4 ani, are propria casă, relațiile de familie fiind pozitive. Inculpatul se implică alături de soția sa în creșterea și educarea copilului. De asemenea din referat rezultă că inculpatul are studii superioare, absolvind cursurile Facultății de drept la U. B.-V. din C.- N.. În momentul de față administrează propria afacere la societatea SC T. I. SRL, realizând venituri de cca. 6.000 lei lunar, la care se adaugă veniturile soției în jur de 2.000 lei, care acoperă în totalitate nevoile familiei.

Chiar dacă în prezent inculpatul este o persoană integrată în societate instanța a reținut că acesta nu a avut o atitudine corespunzătoare pe parcursul procesului penal; în cursul urmăririi penale nu s-a prezentat la datele comunicate de organele de cercetare penală, a refuzat să ofere probe de scris în vederea efectuării constatării tehnico-științifice, a solicitat audierea unor persoane care nu aveau legătură cu faptele pentru care era cercetat. A. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și este cunoscut cu antecedente penale, astfel cum rezultă din cazierul judiciar existent la dosar (f.47). Inculpatului i s-au pus în vedere dispozițiile art. 74 indice 1 C.p. ulterior repunerii pe rol a cauzei și i s-a explicat că în situația în care achită prejudiciul cauzat părții vătămate (cu mențiunea că la unul din termenele de judecată partea vătămată a declarat că ar fi mulțumită dacă ar primi de la inculpat suma pe care i-a achitat-o, adică 2.000 lei) i se poate aplica pentru infracțiunea de înșelăciune o sancțiune administrativă. Inculpatul a fost întrebat dacă dorește acordarea unui termen pentru a discuta cu partea vătămată în acest sens, acesta arătând că își menține în continuare poziția în sensul că nu este vinovat de săvârșirea vreunei fapte penale.

Judecând în aceste limite instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă de

1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 C.p. și pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută art.288 alin.1 C. penal, apreciate ca fiind în măsură să atingă scopul preventiv și educativ al pedepsei, astfel cum este stabilit in art.52 C. penal.

Instanța a constatat că sunt incidente și prevederile art.33 lit. a C. penal, cele două fapte fiind săvârșite în forma concursului real de infracțiuni. In acest sens instanța a arătat că potrivit prevederilor legale mai sus menționate, va exista concurs de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. Aceste două infracțiuni pentru care inculpatul este judecat în prezentul dosar sunt concurente și cu infracțiunea de înșelăciune pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendare condiționată și la 2.000 lei amenda penală prin sentința penală nr.413/10 aprilie 2007 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 351/A/29 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și 2.000.000 lei amendă penală în pedepsele componente, respectiv cea de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 413/10 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 351/A/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj și cea de 2.000.000 lei ( ROL), aplicată prin sentința penală nr. 964/21 iunie 2001, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 342/27 noiembrie 2001 a T.ui C.

În temeiul art.85 C. penal instanța a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicat prin sentința penală nr.

413/10 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 351/A/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj.

In temeiul art.34 alin.1 lit. b C. penal a contopit pedeapsa de 1 an închisoare, 3 luni închisoare și aplicate prin prezenta sentință cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 413/10 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr.

351/A/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

Instanța a constatat că faptele inculpatului au fost săvârșite în termenul grațierii condiționate a executării pedepsei de 2.000.000 lei (ROL), aplicată prin sentința penală nr. 964/(...) a Judecătorie C.-N., definitivă prin decizia penală nr. 342/(...) a T.ui C. Termenul grațierii condiționate a început să curgă la data intrării in vigoare a legii, respectiv (...). Infracțiunile care fac obiectul prezentei sentințe au fost săvârșite în luna ianuarie 2004, în termenul de 3 ani al grațierii condiționate.

In aceste condiții, în temeiul art.7 din Legea nr. 543/2002 instanța a revocat beneficiul grațierii condiționate a pedepsei de 2.000.000 lei (ROL), aplicată prin sentința penală nr. 964/21 iunie 2001 pronunțată de

Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 342/(...) a T.ui C.

și a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta hotărâre. În final inculpatul urmează să execute pedeapsa de 1 an închisoare și pedeapsa de 2.000.000 lei (ROL) amenda penală (din verificările efectuate la B. de E. P. al J. C.-N., rezultă faptul că inculpatul nu a achitat amenda de 2.000.000 lei (ROL), deși a fost obligat în acest sens prin decizia penală nr. 342/(...) a T.ui C.).

In ceea ce privește modalitatea de executare, instanța a apreciat că cele două pedepse trebuie executate efectiv, fără a exista posibilitatea de a stabili o modalitate suspensivă de executare pentru acestea, atâta timp cât sunt incidente dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Potrivit acestui articol, persoanele grațiate care, în curs de 3 ani, săvârșesc cu intenție o infracțiune vor executa, pe lângă pedeapsa stabilita pentru acea infracțiune, și pedeapsa sau restul de pedeapsa rămas neexecutat ca urmare a aplicării prezentei legi. Din modul de formulare al textului legal sus-menționat, prin folosirea expresiei, "vor executa pe lângă";, reiese în mod cert intenția legiuitorului de a sancționa persoana care după acordarea unui beneficiu, constând în neexecutarea pedepsei aplicate inițial, săvârșește din nou cu intenție o infracțiune pe parcursul termenului de încercare al grațierii condiționate.

Tratamentul sancționator aplicabil prin reținerea dispozițiilor art. 7 din

Legea nr. 543/2002 este similar celui aplicabil prin reținerea dispozițiilor art. 83 C.p., în situația persoanei care săvârșește o nouă infracțiune în termenul de încercare al suspendării condiționate. Între instituțiile suspendării condiționate a executării pedepsei și a grațierii condiționate există o strânsă legătură, determinată de evoluția și natura lor juridică, pe de o parte, și de temeiurile lor, pe de altă parte. Astfel, suspendarea condiționată își are sorgintea în instituția grațierii, iar grațierea condiționată este privită, în mod obișnuit, ca o modalitate a suspendării condiționate. Ambele se întemeiază, printre altele, pe aspecte specifice privind prezumția că cel condamnat poate să fie reeducat și fără executarea pedepsei. Aceste legături, atât de strânse, trebuie să se regăsească și în planul efectelor juridice ale revocării beneficiului lor, aceasta însemnând că revocarea grațierii condiționate nu poate atrage, în mod obiectiv, decât executarea cumulativă a pedepselor, asemenea revocării suspendării condiționate. În acest fel nu se aduce atingere principiuluineagravării situației condamnatului pe calea actului de clemență, deoarece beneficiul grațierii se raportează la momentul aplicării ei, și nu la cel ulterior, al revocării.

In același sens este și practica recentă a I. care prin decizia nr. 1/(...) a admis recursul în interesul legii referitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 83 alin. 1 Cod penal, Î. Curte stabilind că: suspendarea condiționata a executării nu poate fi dispusă pentru pedeapsa stabilita în cazul săvârșirii în cursul termenului de încercare a unei infracțiuni intenționate sau praeterintenționate, pedeapsa la care a fost cumulata o alta pedeapsa, ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării acestei din urma pedepse, chiar și în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 81 din Codul penal.

În temeiul art. 71 C. pen. și art. 3 din Protocolul adițional nr.1 la C. europeană a drepturilor omului instanța a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a C. pen. până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

Astfel, prin decizia L. (74) din (...), Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că: „dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal";.

Cu privire la interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a, teza a II-a, C. pen., instanța, a apreciat că natura faptei săvârșite și gradul de pericol social al infracțiunii atrag nedemnitatea inculpatului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.

În raport cu interzicerea dreptului de a alege, instanța a aratat că art. 3

Protocol 1 din Convenție, obligă statele membre să organizeze la intervale rezonabile alegeri libere, prin scrutin secret, în condiții care să asigure libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea autorităților publice. În cauza Hirst c. Regatului Unit, Curtea europeană a drepturilor omului a constatat încălcarea acestui articol ca urmare a interzicerii automate a exercitării dreptului de a alege de către o persoană condamnată la o pedeapsă cu închisoarea. Prin urmare, având în vedere jurisprudența Curții europene, precum și decizia Înaltei Curți de C. și Justiție, instanța a considerat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege ținând seama de natura infracțiunii și gravitatea ei.

Referitor la latura civilă s-a reținut că în cursul urmăririi penale partea vătămată P. R. s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 lei reprezentând daune morale și alte cheltuieli legate de faptul că a fost înșelată (f.20 u.p.).

In cursul judecății partea vătămată P. R. a precizat că din suma de

200.000 lei cu care s-a constituit parte civilă, suma de 2.000 lei reprezintă suma pe care i-a dat-o inculpatului, iar diferența reprezintă daune morale, pentru că a fost nevoită să deschidă un alt proces care este nefinalizat până în prezent, referitor la acel teren.

P. dovedirea pretențiilor civile părții vătămate i s-a încuviințat și a fost administrată proba testimonială, respectiv audierea martorilor A. V. (f.29), P. V.

(f. 30), P. G. R. (f.34).

Conform art.998 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar art.999 cod civil prevede că omul este responsabil nu numai de prejudiciul cea cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa.

Din prevederile legale expuse mai sus rezultă că pentru a fi în prezența unei răspunderi delictuale pentru fapta proprie trebuie să fie întrunite următoarele condiții: să existe prejudiciu, fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, culpa sau greșeala, adică vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.

Având în vedere că prejudiciul părții civile s-a produs datorită activității infracționale a inculpatului, fiind îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 998 si urm. C. civ, instanța a apreciat că se impune obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile solicitate, în privința daunelor materiale, doar în măsura dovedirii cuantumului acestora.

Analizând probele administrate în latura civilă a cauzei, instanța a constatat ca pretențiile solicitate de părțile civile sunt în parte justificate.

Astfel, în ceea ce privește suma de 2000 lei, reprezentând daune materiale, constând în suma dată de către partea civilă P. R. inculpatului, aceasta a fost dovedită prin declarația martorilor. D. părții civile în sensul în care prima rată, în valoare de 1000 lei a fost achitată în luna ianuarie sau februarie 2004, în prezența martorei A. V., iar diferența de 1000 lei, a fost achitată a două zi, tot în prezența martorei A. V. (f.19 u.p.) s-a coroborat cu declarația martorei A. V. (f.32), aceasta percepând în mod direct și nemijlocit momentul în care partea civilă i-a dat banii inculpatului și cu declarația martorului P. G. R. (f.35 u.p.), care a arătat că la începutul anului 2004, partea civilă i-a înmânat inculpatului 1.000 lei, în prezența lui și a martorei A. V., iar rata a doua de 1.000 lei, i-a fost înmânată inculpatului a două zi în aceleași condiții.

Instanța, a admis cererea formulată de partea civilă cu privire la plata daunelor materiale și a obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 lei, aceasta fiind dovedită.

Cu privire la cerere de obligare a inculpatului la plata unor daune morale în suma de 198.000 lei, diferența până la 200.000 lei, astfel cum a precizat partea civilă în fața instanței, instanța a admis-o doar în parte.

Legiuitorul român nu a prevăzut niciun criteriu după care trebuie evaluat cuantumul despăgubirii pentru repararea prejudiciului moral. Daunele morale nu pot fi evaluate în bani, deci nu au valoare patrimonială. Ele nu sunt destinate să înlocuiască o valoare economică cu a altă valoare economică. Aceste sume au o cu totul altă destinație, aceea de a atenua sau alina suferințele fizice sau psihice ale victimelor. Deci efectul lor este compensatoriu.

În literatura de specialitate și practica judiciară au fost stabilite anumite criterii de apreciere a prejudiciului moral, legate de: importanța valorii morale lezate, durata și intensitatea durerilor fizice și psihice, tulburările și neajunsurile suferite de victima prejudiciată moral. Aprecierea trebuie făcută in concreto, de la caz la caz, în funcție de toate circumstanțele și împrejurările cazului dat. Asemenea sume trebuie să aibă strict efecte compensatorii, fără a se transforma în amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici în venituri nejustificate pentru victime. În stabilirea cuantumului lor trebuie avut în vedere criteriul importanței și gravitatea prejudiciului moral și criteriul echității.

In cauza de față, prin fapta sa inculpatul i-a cauzat în mod indubitabil un prejudiciu moral părții civile, căreia i-a înșelat încrederea, aceasta având reprezentarea faptului că situația juridică a terenului respectiv a fost clarificată, mai ales că inculpatul i-a remis și copia unui extras de cartefunciară în acest sens. Bazându-se pe înscrisul respectiv, partea vătămată s-a hotărât să vândă terenul în cursul anului 2006 și a aflat că situația juridică a acestuia nu a fost clarificată, fiind nevoită să demareze un proces civil din acest motiv. Partea vătămată a fost prezentă în fața instanței la două termene de judecată și era vizibil afectată de cele întâmplate, arătând că l-ar fi iertat pe inculpat dacă îi restituia suma de 2.000 lei pe care i-a achitat-o.

Cu toate acestea suma solicitată a fost considerată de către instanță nerealistă și excede cu mult gravității prejudiciului moral creat. O astfel de sumă ar reprezenta o amendă excesivă pentru inculpat, iar nu o măsură compensatorie. De aceea, raportat la importanța valorii lezate, la valoarea prejudiciului precum și la neajunsurile suferite de către partea civilă, instanța a reținut că obligarea inculpatului la plata unei sume de 2.000 lei, reprezentând daune morale corespunde criteriului gravității prejudiciului moral și criteriului echității, motiv pentru care a obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 lei reprezentând daune morale.

Împotriva sentinței mai sus menționate a declarat recurs inculpatul

L. G. C. solicitând casarea hotărârii și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.c C.p.p. achitarea sa sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. de art.211 alin.1 și 3 și fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.288 alin.1

C.p.

În subsidiar a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante și suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei ce urmează a-i fi aplicată.

În susținerea recursului său inculpatul prin apărător a arătat că în cauză sunt incidente dispozițiile principiului in dubio pro reo neexistând elemente suficiente și probe care să convingă fără echivoc instanțele judecătorești că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, mai ales că inculpatul a avut o poziție constantă de nerecunoaștere a săvârșirii acestora.

Analizând recursul declarat din prisma motivelor invocate, a probatoriuluiadministrat atât în faza de urmărire penală cât și în condiții de oralitate șicontradictorialitate în faza de judecată raportat și la prev.art.385/6 alin.3 C.p.p.

Curtea constată că acesta este nefundat pentru următoarele considerente.

Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea fundamentată pe un relativ vast probatoriu administrat în faza de urmărire penală și apoi cu ocazia cercetării judecătorești.

Aceste probe la care facem referire și care au format convingerea instanței de fond însușită în totalitate și de instanța de control judiciar sunt: declarațiile părții vătămate, extrasul de carte funciară 718 F. întocmit în fals, constatarea tehnico-științifică grafoscopică întocmită de IPJ C. S. criminalistic din care rezultă că impresiunile de ștampilă cu antetul Judecătoria Cluj- Napoca cartea funciară aplicată pe extrasul CF anterior menționat sunt contrafăcute fiind aplicate cu ajutorul unei imprimante color cu jet de cerneală și că mențiunile olografe au fost probabil executate de către inculpat, din declarațiile martorilor A. V., P. V. și P. G. R.

În baza acestor probe a reieșit fără echivoc că inculpatul în perioada ianuarie/februarie 2004 a indus-o în eroare pe partea vătămată P. R. cu ocazia încheierii verbale a unui contract de mandat prin care acesta era împuternicit să realizeze în numele ei în schimbul sumei de 2000 lei sumă pe care a și primit-o toate demersurile necesare pentru întabularea terenului în suprafață de 0,30 ha situat în comuna F. ce a format obiectul unui antecontract de vânzare-cumpărare încheiat la data de 7 martie 1994 cu defunctul C. I. F.declarând în mod mincinos că urmare a modificării unor dispoziții legale are posibilitatea să efectueze aceste demersuri și apoi pentru a convinge partea vătămată că a realizat acest fapt a întocmit în fals un extras de carte funciară contrafăcând două impresiuni de ștampilă cu antetul Judecătoria Cluj-Napoca, carte funciară, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1 și 3 c.p. și de fals material în înscrisuri oficiale prev.de art.288 C.p.

În acest context nu pot fi primite apărările formulate de către inculpat și nu sunt aplicabile prevederile referitoare la principiul in dubio pro reo ce reglementează situația potrivit căreia orice dubiu profită inculpatului.

La dosarul cauzei există suficiente probe de natură a convinge un observator obiectiv că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță.

Argumentele aduse de instanța de fond pentru a pronunța o hotărâre de condamnare a inculpatului recurent în prezenta cauză sunt extrem de convingătoare și de pertinente, fundamentate prin coroborarea logică și judicioasă a tuturor probelor administrate în dosar, fără ca unele din aceste probe să aibă o valoare probatorie maimare decât altele în conformitate cu dispozițiile art. 63 alin.2 din Codul de procedură penală.

Nu există motive pentru a pune sub semnul îndoielii veridicitatea declarațiilor părții vătămate, ale martorilor A. V., T. V. și P. R. care au relevat aceeași stare de fapt. Nu în toate cauzele penale este posibilă administrarea unor probe directe, unele fapte prin natura lor excluzând existența unor martori oculari, acest aspect însă nu împiedică organele judiciare să stabilească în baza unor probe indirecte dar convingătoare vinovăția persoanelor acuzate de comiterea de fapte penale.

Aceste declarații de parte vătămată și de martori se coroborează cu concluziile constatării tehnico-știiințifice efectuate în cauză în faza de urmărire penală și contrazic susținerile inculpatului.

Așa cum am mai menționat instanța a dat o corectă încadrare juridică faptelor reținute în sarcina inculpatului și a stabilit o pedeapsă just individualizată raportat la gradul de pericol social concret al faptei comise, la atingerea adusă valorilor ocrotite de legea penală, la împrejurările în care au fost comise faptele, inculpatul profitând de funcția pe care o avea în cadrul P. Comunei F. care a facilitat acțiunea de inducere în eroare a părții vătămate, care a avut reprezentarea faptului că, este o persoană cu cunoștințe temeinice pentru rezolvarea problemei pe care o avea la persoana inculpatului care nu se află la prima confruntare cu legea penală, instanța de fond reținându-i în mod legal starea de recidivă postcondamnatorie iar condamnarea de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării ei și 2.000.000 lei amendă ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 413/2007 a J. C.-N. a vizat fapte similare comise într-o modalitate asemănătoare.

Nu poate fi primită solicitarea inculpatului de a-i fi redusă pedeapsa aplicată deoarece o pedeapsă prea mică ar fi lipsită de efect și nu și-ar atinge scopul prevăzut de art. 52 din Codul penal, dealtfel inculpatul a dovedit din comportamentul său ulterior, că pedeapsa cu suspendarea condiționată care a fost aplicată, în condițiile anterior menționate nu a fost de natură a preveni comiterea de noi fapte penale.

De asemenea, potrivit art. 7 din Legea nr. 543/2002, persoanele care au fost condamnate anterior la o pedepasă care a fost inițial grațiată și apoi a fost revocată grațierea, nu pot beneficia de suspendarea condiționată a executării pedepsei.

P. aceste considerente, constatând că nu există motive de nelegalitatesau netemeinicie a hotărârii atacate, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat, conform dispozitivului în baza art.385^{15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.}

P. ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul L. G. C., domiciliat în sat G., str. F., nr. 456, jud. C. împotriva sentinței penale nr. 111 din 10 februarie 2011 a J. C. N..

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de

500 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 30 mai 2011 .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

I. C. M. A. D. L. M. Ș.

Red.MS Dact.SzM/3ex. (...)

GREFIER M. N.

← Decizia penală nr. 1250/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1055/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 876/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 876/2011, Curtea de Apel Cluj