Decizia penală nr. 127/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.127/A/2011
Ședința publică din 27 iunie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : ANA C.- judecător
JUDECĂTOR : L. M.
GREFIER : M. N.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V. T.
S-au luat spre examinare apelurile declarate de inculpatul B. L. și partea responsabilă civilmente S. „. 9 A. P. ";. împotriva sentinței penale nr.111 din 8 marte 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.1. din L. nr.8/1996, modificată prin L. nr.3., art.140 al.1 lit.a din L. nr.8/1996 modificată prin L. nr.3., cu aplic.art.33 lit.a C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. L. asistat de apărător ales, avocat M. T. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu av.Toadere I. din cadrul Baroului C. cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile civile M. C. prin S. M. & M., A. I. prin S. „. & M., A. S. I. prin S. "M. & M., U. - B. și partea responsabilă civilmente S. „. 9 A. P. S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că la data de 24 iunie 2011, s-a depus prin serviciul registratură din partea apărătorului ales al inculpatului, completarea la motivele de apel formulate în cauză. Se mai depun la dosar de către apărătorul inculpatului un set de înscrisuri, respectiv: caracterizare de la locul de muncă al inculpatului, practică judiciară pentru spețe similare ( decizii ale ÎCCJ - decizia nr. 624 din 18 februarie 2010, decizia nr. 532/2009 din 16 februarie
2011).
Apărătorul inculpatului solicită reaudierea inculpatului în fața instanței de apel.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că dorește să dea o declarație în fața instanței de apel. În acest sens, se ia declarație inculpatului, declarație consemnată în procesul verbal de la dosar ( fila 55).
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, așa cum a fostformulat în scris, desființarea în întregime a hotărârii atacate și în principal, dispunerea rejudecării de către instanța de fond, raportat la motivele de nulitate absolută prevăzute de dispozițiile art. 197 alin.2 și 3 Cod procedură penală, întrucât, în cauză subzistă motivul de nulitate absolută prevăzut de dispozițiile art. 197 alin. 2,3 Cod procedură penală față de lipsa încheierii de ședință de la termenul din 31 august 2010, stabilit prin încheierea de ședință din 3 august 2010, în dispozitivul încheierii de ședință apare menționat următorul termen de judecată, respectiv 31 august 2010, stabilit pe zi de marți, asemenea termenului din 3 august 2010. La finalul încheierii de ședință, după semnătura președintelui și a grefierului, deși apare menționat termenul de 31 august 2010, peste acesta este tăiat cu pixul și scris tot cu pixul deasupra sa, un alt termen de judecată pentru 28 septembrie 2010, fără a purta semnătura persoanei care a efectuat modificarea termenului de judecată stabilit. C. în condițiile în care corectura ar fi semnată, conținutul încheierii de ședință din 3 august 2010 este contradictoriu, fiind imposibil de lămurit care este termenul pe care instanța l-a stabilit în mod real, în cuprinsul aceleiași încheieri apărând fixate două termene de judecată diferite.
În subsidiar, solicită ca în urma desființării sentinței apelate, să sedispună achitarea inculpatului, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a,b/1 și d C.
Pe fondul apelului, arată că, instanța de fond în mod greșit a procedat la aplicarea dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală, chiar dacă i s-a solicitat aplicarea acestui articol, deoarece probele administrate în cursul urmăririi penale au fost obținute prin nerespectarea procedurii imperative de administrare și nu pot fi folosite sau luate în considerare nici măcar în cadrul procedurii speciale de recunoaștere a vinovăției și chiar dacă inculpatul arată că și le însușește. Dacă în faza de urmărire penală probele au fost administrate în mod nelegal, declarația de recunoaștere a inculpatului făcută în condițiile art. 3201 Cod procedură penală nu poate acoperi nelegalitatea produsă. În speță, cercetarea sistemelor de calcul s-a făcut fără a exista o autorizație în acest sens dată de un judecător competent, fiind încălcate dispoz. art.100 alin.3 C. și art.56 din L. nr.161/2003. O altă încălcare procedurală se referă la întocmirea raportului de constatare tehnico-științifică la o dată anterioară sesizării din oficiu. Se mai arată de către apărătorul inculpatului că, la dosar nu există probe, din care să rezulte că cele 6 unități centrale controlate la data de 14 februarie 2008 și expertizate cu încălcarea legii aparțineau părții responsabile civilmente, fiind depuse la dosar facturile fiscale, prin care au fost achiziționate calculatoarele societății, care prin comparație, diferă ca marcă și capacități tehnice în mod evident, deci deținătorul unităților centrale controlate la momentul efectuării controlului, era necunoscut. Cu privire la modul de stabilire a prejudiciului cauzat părților civile, se arată de apărătorul inculpatului că acestuia, îi lipsește caracterul cert, actual și real, datorită faptului că este stabilit în baza unei expertize nelegale și cuantificat pe baza unor prețuri „recomandate"; pentru piața românească la data de 25 martie 2008, cât și la data de 10 mai 2007, date diferite de cea la care a fost efectuat controlul. Pe de altă parte, dacă se apreciază totuși că faptele au fost comise, solicită a se avea în vedere că instanța nu a evaluat corect gradul de pericol social al faptelor imputate, raportat la conținutul lor concret, scopul urmărit și rezultatul produs - prin modul de instalare și folosire a programelor - dar și la persoana inculpatului - tânăr, fără antecedente penale, cadru didactic la U. de A. și D. C., căruia i se poate reproșa o eventuală neglijență în verificarea programelor pe care, nu el le-a instalat și pentru care, ulterior controlului, s-au achiziționat licențe. În final, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, motivat și completat prin motivele depuse la dosar, cu consecința respingerii în totalitate a acțiunilor civile. Cu privire la apelul declarat de partea responsabilă civilmente, apărătorul inculpatului solicită admiterea acestuia. Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelurilor formulate în cauză, ca nefondate, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiindlegală și temeinică. Sub aspectul laturii penale, se arată că la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a luat în considerare gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, atitudinea sinceră avută de inculpat pe întreg parcursul procesului penal, precum și faptul că acesta se află la prima confruntare cu legea penală. În ceea ce privește nulitatea invocată, raportat la lipsa unei încheieri de ședință, în opinia sa, această excepție este invocată tardiv în apel. Aceasta deoarece, cu excepția încheierilor privind măsurile preventive, care pot fi atacate separat, celelalte încheieri, dacă prezintă anumite lipsuri procedurale, sunt sancționate cu nulitatea relativă. Consideră că este o simplă eroare materială generată de termenele instanței și nu a fost urmată de nici o altă dispoziție a instanței care să împieteze asupra drepturilor procesuale ale inculpatului. În ceea ce privește problema legată de aplicarea dispoz. art.320/1 C., evident se ridică două probleme, consecințele aplicării acestui text asupra laturii penale și , respectiv, asupra laturii civile. În ceea ce privește latura penală, se pune în speță problema de principiu a validității declarației inculpatului, care a solicitat instanței să-l judece prin această procedură simplificată, fără administrarea de probe noi. Instanța nu este obligată să țină cont de această declarație, dacă are vreun dubiu asupra probelor administrate în faza de urmărire penală. Cum însă, nu s-a identificat de către instanță vreun aspect de nelegalitate a probelor de la urmărire penală, chiar și mult cunoscuta problemă legată de percheziția informatică fiind tranșată deja ( instanțele apreciind uneori că situații de acest gen pot atrage sancțiunea nulității relative, însă aceasta nu a fost valorificată în toate cazurile, prin achitări) - în mod corect a luat în considerare declarația inculpatului de recunoaștere a faptelor, dată în prezența unui apărător ales. Faptul că inculpatul arată acum, în apel, că nu a înțeles care este exact situația, nu anulează această manifestare de voință, pentru că altfel, instanța ar trebui să considere că în orice cauză de această natură, orice declarație de recunoaștere este supusă unei condiții rezolutive simple, ceea ce înseamnă că se anulează, că nu mai produce efectul juridic pentru care s-a prevăzut posibilitatea recunoașterii vinovăției. Instanța a avut în vedere că i s-a pus la dispoziție un material vast de urmărire penală, prezentat inculpatului conform normelor legale la terminarea urmăririi penale, i-a adus la cunoștință învinuirea, iar acesta a dat o declarație, de bună voie, în prezența apărătorului ales. Prin urmare, consideră că declarația a fost dată procedural, alte probleme legate de exprimarea consimțământului față de exercitarea necorespunzătoare a activității avocatului, așa cum a sesizat și instanța, pot face obiectul desocotirii inculpatului cu apărătorul său. Consideră că datorită intervenției acestei proceduri simplificate, care presupune judecarea pe baza probelor existente în dosar, până în această fază procesuală, instanța nu mai era obligată să administreze nici o altă probă în latura civilă, considerând că practic această manifestare a voinței inculpatului, este o tranzacție judiciară și pentru soluționarea laturii civile. Prin urmare, nu se impune administrarea nici unei probe și nici trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru completarea probațiunii sub aspectul laturii civile, deoarece a fost acceptată situația de plano, ca atare. În ceea ce privește solicitarea de achitare în baza art. 181 Cod penal, o consideră ca neîntemeiată, pentru că instanța, deși a luat act de poziția procesuală de recunoaștere a inculpatului - care se referă la faptă, în materialitatea sa - a făcut totuși o analiză cu privire la existența elementelor constitutive ale infracțiunilor ce fac obiectul acuzării, rezultând din această analiză că sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni. Caracterul faptelor inculpatului de infracțiune, prin prisma pericolului social concret, în opinia sa este vădit, pentru că nu pot fi apreciate ca fiind lipsite vădit de importanță în condițiile concrete în care s-au comis. Solicită menținerea hotărârii atacate prin apel, ca fiind legală și temeinică. Inculpatul B. L. având ultimul cuvânt, arată că nu este un pericol public, întrucât el predă ore la facultate, faptele s-au întâmplat, dar de la acestea și până la a fi pericol public, este un drum lung. Solicită achitarea sa, pe motiv că nu a comis faptele cu intenție. Cu privire la apelul părții responsabile civilmente, solicită admiterea acestuia, așa cum a fost formulat. C U R T E A Pr in sen tinț a pen al ă nr. 111 d in 8 mar tie 2011 pronunț ată în dos ar nr. (...) al T.ui C. a fost condamnat inculpatul : B. L. - fiul lui M. și M., născut la data de 23 martie 1969 în B., jud. B.-Năsăud, cetățean român, studii superioare, necăsătorit, administrator și asociat al S. „. 9 A. P. S. B., domiciliat în C.-N., str. M., nr.79, jud. C., fără antecedente penale, posesor al C.I. seria KX nr.5. eliberată de P. mun. C.- N., CNP 1.: În baza art.1. din L. nr.8/1996, modificată prin L. nr. 3., cu aplicarea art.320/1 C., art.74 lit.a și art.76 lit.e teza I C., pentru săvârșirea infracțiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator, la pedeapsa de : 3 (trei) luni închisoare. În baza art.140 alin.1 lit.a din L. nr.8/1996, modificată prin L. nr. 3., cu aplicarea art.320/1 C., art.74 lit.a și art.76 lit.e teza a II-a C., pentru săvârșirea infracțiunii de reproducerea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe, la pedeapsa de 2000 (două mii) lei amendă penală. În baza art.33 lit.a C.pen s-a constatat că infracțiunile săvârșite de inculpat se află în concurs real, iar în baza art.34 lit.d C. s-au contopit pedepsele stabilite pentru acestea și s-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii, respectiv aceea de : 3 (trei) luni închisoare. S-a făcut aplicarea art.71 și art.64 lit.a teza a II-a C., iar potrivit art.81 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art.82 C., respectiv acela de 2 ani și 3 luni. Conform art.359 C. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei, prev. de art.83 C. S-a făcut aplicarea art.71 alin.5 C.. În temeiul art.14 și 346 C. comb. cu art.998 C.civ. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente S. „. 9 A. P. S. B., la plata despăgubirilor civile către părțile civile, după cum urmează : - la plata sumei de 4256 euro sau contravaloarea în lei la data plății, cu titlu de daune materiale, către partea civilă M. C., reprezentată prin S. C. de A. „M. G. & M. P., cu sediul în B., str. G. E., nr.7, et.4, ap.23, sector 1; - la plata sumei de 13.425 euro sau contravaloarea în lei la data plății, cu titlu de daune materiale, către partea civilă A. I., reprezentată prin S. C. de A. „M. G. & M. P., cu sediul în B., str. G. E., nr.7, et.4, ap.23, sector 1; - la plata sumei de 13.381 euro sau contravaloarea în lei la data plății, cu titlu de daune materiale, către părțile civile A. S. I. și A. M. S. L., reprezentate prin S. C. de A. „M. G. & M. P., cu sediul în B., str. G. E., nr.7, et.4, ap.23, sector 1; - la plata sumei de 1954, 48 lei, către partea civilă U. P. de F. din România, cu sediul în B., str. N. Titulescu, nr.88B. S-au respins pretențiile civile formulate cu titlu de daune morale de părțile civile M. C., A. I., A. S. I. și A. M. S. L., prin reprezentant convențional S. C. de A. „M. G. & M. P., cu sediul în B., str. G. E., nr.7, et.4, ap.23, sector 1. În temeiul art.118 lit.b C. rap. la art.139 alin.14 lit.b și c din L. nr.8/1996, modificată prin L. nr.3., s-a dispus confiscarea specială, în vederea scoaterii din circuitul comercial prin distrugere, a unui nr. de 5 hard disk-uri marca MAXTOR S/N Y2SXVGQE, marca S. S/N 3HS9TGL9, marca S. B. S/N 5., marca W. D. S/N W. și marca W. D. S/N W., ridicate de la punctul de lucru din C.-N. al părții responsabile civilmente S. „. 9 A. P. S. B., corpuri delicte aflate în prezent la sediul O. din B., Calea V.iei, nr.91-93, et. II, sector 1. În baza art.109 alin.4 C. s-a dispus restituirea către partea responsabilă civilmente S. „. 9 A. P. S. B., cu sediul în B., B-dul D., nr.40, parter, jud. B.-Năsăud, a unui hard disk marca W. D. S/N WMA6K2196093, aflat în prezent la sediul O. din B., Calea V.iei, nr.91-93, et. II, sector 1. Potrivit art.191 alin.1 și 3 C. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente S. „. 9 A. P. S. B., la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 500 lei. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj înregistrat sub nr. 609/P/2008 din data de 12 mai 2010, a fost trimis în judecată inculpatul B. L. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.1399 și art.140 alin.1 lit.a din L. nr.8/1996, cu aplicarea art.33 lit. a C., reținându-se în principal că inculpatul, în calitate de administrator al SC F. 9 A. P. S. B., în mod continuu până în luna februarie 2008, a reprodus prin stocare în mod neautorizat, pe hard discurile mărcile MAXTOR S/N Y2SXVGQE, S. S/N 3HS9TGL9, S. B. S/N 5., W. D. S/N WMA6K2196093, W. D. S/N W. și W. D. S/N W., aflate în unitățile de calculator din incinta punctului de lucru din C.-N. str. M. nr. 79, un număr de 57 programe pentru calculator tip creație și divertisment, cauzând titularilor drepturilor de autor un prejudiciu în cuantum de 33.262 euro. De asemenea, în aceeași perioadă, inculpatul B. L. a reprodus continuu prin stocare, fără autorizarea titularilor dreptului de autor, pe un număr de 3 HDD-uri, respectiv mărcile S. B. S/N 5., W. D. S/N W. și W. D. S/N W. un număr total de 1123 opere muzicale sub formă de fișiere cu extensia ,,mp3";, cauzând U. un prejudiciu în suma de 1.954,48 lei. F. audiat de către organele de urmărire penală, precum și în fața instanței de judecată, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lui, solicitând a se face aplicarea dispozițiilor art.320/1 C. privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției. Ca stare de fapt, instanța a reținut următoarele: S. „. 9 A. P. S. B., înregistrata la R. C. sub nr. J(...) pentru derularea activității principale de publicitate, cu sediul in B., B-dul D., nr. 40 (parter),jud. B.-Năsăud, deține un punct de lucru in municipiul C.-N., pe str. M. nr.79, jud. C.. S. în discuție este administrată de către învinuiții B. A. P., B. E., B. M., D. D. L., B. A. și inculpatul B. L., numitul V. H. retrăgându-se de la conducerea firmei in anul 2005. La data de 14 februarie 2008, având in vedere activitatea derulată in spațiul comercial indicat, respectiv prestarea de servicii de publicitate, care presupun de regula deținerea și folosirea de unități de calcul in acest sens, doi ofițeri din cadrul I.P.J. C. - Serviciul de I. a F., urmare desfășurării, in baza art. 207 C.proc.pen. și a prevederilor H.G. nr. 1174/(...) pentru aprobarea Strategiei naționale în domeniul proprietății intelectuale (publicată in M.Of. Partea I. nr.927/(...)), a unor activități investigative, însoțiți de doi specialiști din cadrul Oficiului Roman pentru Drepturi de A. (O.) B., s-au deplasat la punctul de lucru al societății, in vederea efectuării unor verificări pe linia respectării Legii nr.8/1996, locație in care, în prezența unuia dintre administratori, in speță B. A. P., precum și a d-nei avocat C. O. din cadrul Baroului C., au găsit un număr de 6 unități centrale prevăzute cu sisteme de operare. F. chestionată, învinuita B. A. P. cu privire la deținerea autorizațiilor necesare folosirii sistemelor de operare și a soft- urilor stocate pe aceste unități centrale, aceasta nu a prezentat nici un document dintre cele solicitate, fapt ce a generat suspiciuni temeinice în sensul stocării neautorizate de soft-uri pe unitățile centrale deținute in spațiul respectiv. Prin urmare, în acest context, in baza art.97 C., s-a procedat la ridicarea unui număr de 6 HDD-uri, mărcile MAXTOR S/N Y2SXVGQE, S. S/N 3HS9TGL9, S. B. S/N 5., W. D. S/N WMA6K2196093, W. D. S/N W. și W. D. S/N W., în vederea supunerii lor unei constatări tehnico-științifice de către O. B. P. verbal de control întocmit de către organele de cercetare penala a fost semnat fără obiecțiuni de către reprezentantul punctului de lucru și de către avocatul care a asistat la control din partea firmei. Având în vedere rezultatul controlului, în luna august 2008 s-a dispus începerea urmăririi penale față de administratorul firmei controlate, pentru săvârșirea faptelor prev. și ped. de art. 1. din L. 8/1996 modificată, art. 139/6 alin.l lit.a, 2 și art. 140 alin.l lit.a din același act normativ. Cele 6 bucăți hard-discuri ridicate de la punctul de lucru au fost verificate de către expert superior din cadrul DEC-O. - M. Darius, în baza Legii nr.8/1996, respectiv a prevederilor art. 137 alin. 1 și art. 138 alin.l lit. j. Urmare a verificării acestor suporturi, s-a întocmit raportul de constatare tehnico-științifică nr. 8279/(...), din cuprinsul căruia rezultă următoarele concluzii : Pe hard-urile verificate s-au găsit stocate un număr total de 57programe pentru calculator, respectiv un număr de 55 programe pentrucalculator tip creație/afacere si doua tip divertisment, pentru instalarea cărora este necesara autorizare din partea titularilor drepturilor, după cum urmează: 2 bucăți sisteme de operare M. W. 2000 P., 2 bucăți sisteme de operare M. W. XP P., una bucata sistem de operare M. W. S. 2003, 4 bucăți sisteme de operare M. O. 2003 , una bucată soft ARCHICAD 10, una bucata soft ACDSee 32, una bucata soft ACDSee 3.0, una bucata soft ACDSee 6.0, una bucata soft ACDSee 8.0, una bucata soft ABBYY FINEREADER 8.0 P. EDITI., una bucata soft ABBYY S.N TO O. 1.0, 4 bucăți soft-uri COREL DRAW GRAPHICS SUITE X3, una bucata soft COREL DM W GRAPHICS SUITE 12, 2 bucăți soft-uri SURFER VERSI. 8, una bucata soft AUTOCAD 2004, 2 bucăți soft-uri AUTOCAD 2007, una bucata soft A. CREATIVE SUITE 3, una bucatasoft A. STOCKPHOTOS, 4 bucăți soft-uri A. BRIDGE, una bucata soft A. ILUSTRATOR CS/3 bucăți soft-uri A. IND. CS, 2 bucăți soft-uri A. IND. CS2, l bucata soft A. DREAMWEA VER CS3, una bucata soft A. FIREWORKS CS 3, una bucata soft A. FLASH CS3, una bucata soft A. P. CS, un număr de 4 bucăți soft-uri de tipul A. P. CS 2, una bucata soft A. PAGE MAKER 6.5, doua bucăți soft-uri M. VISUAL STUDIO 8, una bucata soft QUARKXPRESS 6.0, 5 (cinci) bucăți soft-uri N(...)IVIR. SYSTEM, una bucata soft de joc/divertisment W. III și una bucata soft de joc C. I. R. OF THE Y. Pe un număr de trei HDD-uri, respectiv pe S. B. S/N 5., W. D. S/N W. si W. D. S/N W. s-au găsit reproduse un număr total de 1123 opere muzicale sub forma de fișiere cu extensia ,,mp3"; dintre care enumerăm cu titlu exemplificativ: ,,Buena Vista Social Club-Chan Chan „ Nick Cave-Henry Lee, Into My Arms", ParazitiU Something to say, Concentrati in metropole" Prince- Planet Earth, The One U Wanna C", detaliile cu privire la titluri, mărime, locație și extensie fiind cuprinse în anexa nr. 8 la raport, care conține un număr de 29 file și care este stocata pe compact discul inscripționat cu sigla O., cu mențiunea Anexe la R. nr.8279/2008, depus la dosarul cauzei la fila 31. Având în vedere multitudinea programelor găsite reproduse pe hard discurile verificate, pentru identificarea acelora care necesitau licențiere prealabila reproducerii, s-a procedat la comunicarea informațiilor cuprinse în raport către societățile care reprezintă pe teritoriul R. interesele producătorilor de soft-uri, în vederea constituirii de parte civilă. În cauza, pe fondul cercetărilor s-a stabilit faptul că administratorii societății verificate, pentru o mai bună desfășurare a activității firmei, la data de (...), în baza unei hotărâri AGA, au stabilit atribuțiile care revin fiecărui asociat în ceea ce privește administrarea firmei, de sectorul achiziții bunuri in cadrul firmei urmând să se ocupe inculpatul B. L. T. învinuiții audiați în cauză, au confirmat faptul că de sectorul achiziție soft-uri pentru dotarea unităților centrale existente la punctul de lucru al firmei s-a ocupat inculpatul, plasând răspunderea pentru neregulile constatate, pe fondul controlului ce viza respectarea legalității in activitatea desfășurată, pe linia drepturilor de autor si a drepturilor conexe, pe seama acestuia. Acesta, la rândul său, audiat fiind a confirmat susținerile celorlalți administratori învinuiți care au dat declarații în cauză, precizând faptul că din motive financiare, nu a achiziționat soft-urile cu licență, dar că după control s-a pus în legalitate, achiziționând programe conform cerințelor legii în discuție. Pe fondul cercetărilor, inculpatul B. L. nu a putut demonstra, așa cum am precizat, faptul ca a achiziționat sistemele de operare găsite stocate pe hard-uri cu respectarea legii 8/1996, respectiv de la titular pe baza de contract de cesiune/licențe, deci nu este un utilizator autorizat al acestor soft-uri si pe cale de consecință, nu poate justifica deținerea acestora. Acest lucru este permis doar m condițiile și în limitele indicate de art. 77 din L. 8/1996 si numai dacă inculpatul era utilizator autorizat, deci numai dacă deținea contract de licență. Conform art. 42 din L. 8/1996 modificata prin L. 3. : „. și conținutul contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale se pot dovedi numai prin forma scrisă a acestuia". Conform art. 73 din același act normativ : ,,A.ul unui program pentru calculator beneficiază in mod corespunzător de drepturile prevăzute de prezenta lege, în partea I a prezentului titlu, îndeosebi de dreptul exclusiv de a realiza și de a autoriza : - reproducerea permanentă sau temporară a unui program, integral sau parțial, prin orice mijloc si sub orice forma, inclusiv in cazul în care reproducerea este determinată de încărcarea, afișarea, transmiterea sau stocarea programului de calculator; - traducerea, adaptarea, aranjarea si orice alte transformări aduse unui program pentru calculator, precum si reproducerea rezultatului acestor operațiuni, fără a prejudicia drepturile persoanei care transformă programul pentru calculator; - distribuirea si închirierea originalului sau a copiilor, sub orice forma, a unui program pentru calculator. " Conform art. 75 din aceeași lege: ,, În lipsa unei convenții contrare, prin contract de utilizare a unui program pentru calculator se prezumă că: a) utilizatorului i se acorda dreptul neexclusiv de utilizare a programului pentru calculator b) utilizatorul nu poate transmite unei alte persoane dreptul de utilizare a programului pentru calculator." Programele pentru calculator, conform art. 7 alin.l lit a din L. 8/1996 formează obiectul dreptului de autor, alături de operele literare, științifice, etc. Din probele administrate în cauză a rezultat în concluzie faptul că, inculpatul nu a fost autorizat în baza legii să reproducă (în sensul definit de art. 14 din L. 8/1996: „ realizarea uneia sau a mai multor copii ale unei opere, in orice forma materială, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau vizuale a unei opere, precum și stocarea permanentă sau temporară a acesteia cu mijloace electronice) pe calculatoarele deținute în spațiul de lucru, sistemele de operare pentru calculator găsite stocate. Inculpatul, în calitate de administrator al S. „. 9 A. P. S. B. cu punct de lucru in C.-N., cu atribuții pe linia achiziției de bunuri pentru buna desfășurare a activității in cadrul firmei, până la data controlului, când activitatea infracțională a fost stopată prin intervenția organelor de cercetare penală, a stocat pe calculatoarele firmei, deținute la sediul punctului de lucru, programe și soft-uri fără licență în mod continuu, fără respectarea prevederilor legii menționate mai sus, conduită care se circumscrie infracțiunii analizate și prevăzute de art.1. care incriminează: „reproducerea neautorizata pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalități: instalare, stocare, rulare sau executare, afișare ori transmitere în rețea internă". De asemenea, inculpatul, până la data controlului, a reprodus, în modalitatea stocării, pe trei dintre calculatoarele firmei, conform precizărilor de mai sus, opere muzicale, în mod continuu, fără respectarea prevederilor legii menționate mai sus, conduită care se circumscrie infracțiunii prevăzute de art. 140 alin.l lit.a din L. 8/1996 modificată, care incriminează reproducerea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe", fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege";. S. C. de A. „M. G. & M. P.", reprezentând pe teritoriul R. interesele M. C., A. I., A. S. I. și A. M. S. L., a comunicat faptul că prejudiciul total cauzat de către inculpat prin reproducerea neautorizată a soft-urilor enumerate mai sus arătate, este în sumă de 33.262 euro, conform precizărilor inserate în scriptul de la filele 33-34 d.u.p., sumă cu care s-a constituit parte civilă în cauză. La rândul său, Asociația P. de F. din România (U.P.F.R) s-a constituit parte civilă pentru recuperarea sumei de 1.954,48 lei, reprezentând prejudiciul cauzat prin reproducerea neautorizată a înregistrărilor sonore ale producătorilor protejați de către acest organism (f.50-51 d.u.p.). Faptele reținute mai sus se probează prin: proces-verbal de constatare (f.20-23 d.u.p.), adresa O. privind efectuarea constatării tehnico-științifice (f.25-26 d.u.p.), raportul de constatare tehnico-științifică (f.27-30 d.u.p.), declarații părți vătămate/. civile (f.33-44, 50-51 d.u.p. și f.50-62 dosar instanță), declarațiile învinuiților audiați în cauză (f.78-106 d.u.p.), adresa O.R.C. (f.56-58 d.u.p.), facturi fiscale (f.59-63 d.u.p.), plicul conținând un compact-disc pe care sunt stocate anexele la raportul de constatare tehnico- științifică întocmit de O. (f.31 d.u.p.), extras după anexa 8 la raportul de constatare(f.107-109 d.u.p.), coroborate cu declarațiile inculpatului (f.90-93 d.u.p. și f.45 dosar instanță). Referitor la declarațiile inculpatului B. L., tribunalul a învederat că este de precizat faptul că acesta, în fața instanței de judecată, a solicitat a se face aplicarea dispozițiilor art.320/1 alin.1 C., precizând că recunoaște săvârșirea infracțiunilor reținute în actul de sesizare al instanței și solicitând ca judecata pe latura penală a cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, neavând alte probe de solicitat sub acest aspect. În drept, tribunalul a apreciat că fapta inculpatului B. L., care în calitate de administrator al S. „. 9 A. P. S. B., în mod continuu, până în luna februarie 2008, a reprodus prin stocare în mod neautorizat, pe hard discurile mărcile MAXTOR S/N Y2SXVGQE, S. S/N 3HS9TGL9, S. B. S/N 5., W. D. S/N WMA6K2196093, W. D. S/N W. și W. D. S/N W., aflate în unitățile de calculator din incinta punctului de lucru din C.-N., str. M., nr. 79, un număr de 57 programe pentru calculator tip creație și divertisment, cauzând titularilor drepturilor de autor un prejudiciu în cuantum de 33.262 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator, prev. și ped. de art.1. din L. nr.8/1996, modificată prin L. nr. 3.. Fapta aceluiași inculpat care, în aceeași perioadă, a reprodus continuu prinstocare, fără autorizarea titularilor dreptului de autor, pe un număr de 3 HDD-uri, respectiv mărcile S. B. S/N 5., W.D. S/N W. și W. D. S/N W. un număr total de 1123 opere muzicale sub formă de fișiere cu extensia ,,mp3";, cauzând U. un prejudiciu în suma de 1.954,48 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de reproducerea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe, prev. și ped. de art.140 alin.1 lit.a din L. nr.8/1996, modificată prin L. nr.3.. În cauză, tribunalul a apreciat că sunt aplicabile și dispozițiile art.33 lit.a C. întrucât infracțiunile săvârșite de inculpat se află în concurs real. La individualizarea pedepselor care au fost aplicate inculpatului, instanța a luat în considerare gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, atitudinea sinceră avută de inculpat pe întreg parcursul procesului penal, precum și faptul că acesta se află la prima confruntare cu legea penală, această ultimă împrejurare fiind reținută ca și circumstanță atenuantă în favoarea inculpatului, conform dispozițiilor art.74 lit.a C. Totodată, au fost avute în vedere dispozițiile art.320/1 alin.7 C. conform cărora, în cazul recunoașterii vinovăției, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii. În consecință, făcând și aplicarea dispozițiilor art.76 lit.e teza I C., instanța de fond a considerat că o pedeapsă de 3 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator, va fi în măsură să contribuie la reeducarea lui. De asemenea, făcând și aplicarea dispozițiilor art.76 lit.e teza a II-a C., instanța a considerat că o pedeapsă de 2000 lei amendă penală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de reproducerea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe, va fi în măsură să contribuie la reeducarea lui. În baza art.34 lit.d C. s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente reținute în sarcina inculpatului și s-a aplicat acestuia pedeapsa închisorii, respectiv aceea de 3 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art.71 și art.64 lit.a teza a II-a C. Apreciind totodată că scopul pedepsei poate fi atins fără privare de libertate și fiind îndeplinite condițiile prev. de art.81 C., instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art.82 C., respectiv acela de 2 ani și 3 luni. Conform art.359 C. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei, prev. de art.83 C. S-a făcut aplicarea art.71 alin.5 C. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, prin intermediulreprezentantului convențional S. C. de A. „M. G. & M. P.", M. C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.456 euro, reprezentând daunele materiale (4256 euro) și morale (200 euro) generate prin reproducerea neautorizată a următoarelor soft-uri W. S. 2003, W. XP Pro (doua copii neautorizate), O. Pro 2003 (4 copii), Visual Studio (f.34 d.u.p. și f.50 dosar instanță). Prin intermediul aceluiași reprezentant convențional, A. I. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 14.425 euro, reprezentând daunele materiale (13.425 euro) și morale (1000 euro) generate prin reproducerea neautorizată a următoarelor soft-uri: AutoCAD 2007 (două copii neautorizate) și AutoCAD 2004 (f.34 d.u.p. și f.50 dosar instanță). Totodată, prin același reprezentant convențional, A. S. I. și A. M. S. L. s-au constituit părți civile în cauză cu suma de 14.381 euro, reprezentând daunele materiale (13.381 euro) și morale (1000 euro) generate prin reproducerea neautorizată a următoarelor soft-uri aparținând acestor titulari : A. CS3 D. Std, A. Illustrator CS, A. InD. CS (3 copii neautorizate), A. InD. CS2 (2 copii), A. After Effects CS3, A. Contribute CS3, A. Encore CS3, Fireworks CS3, Flash CS3, P. CS, P. CS2 (4 copii), PageMaker și M. Dreamweaver CS3 (f.34 d.u.p. și f.50 dosar instanță). În sfârșit, U. P. de F. din România (U.) s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.954,48 lei, reprezentând daune materiale, respectiv prejudiciul cauzat prin reproducerea neautorizată a înregistrărilor sonore ale producătorilor protejați de către U. (f.50-51 d.u.p.). Luând în considerare înscrisurile aflate la filele 52-62 dosar instanță, precum și conținutul raportului de constatare tehnico-științifică nr. 8279/ (...) întocmit de expertul superior M. Darius din cadrul D.E.C. - O. (f.27-31 d.u.p.), instanța de fond a constatat că daunele materiale formulate de către părțile civile M. C., A. I., A. S. I. și A. M. S. L., reprezentate prin S. C. de A. „M. G. & M. P., sunt pe deplin dovedite și justificate, acestea reprezentând valoarea (prețul) cu care titularii drepturilor de autor asupra programelor decalculator reproduse în mod neautorizat de către inculpat, comercializează în România programele menționate mai sus. S-a precizat că aceste daune materiale se raportează la prețurile recomandate de titularii de drepturi de autor, prin reprezentanții/distribuitorii autorizați ai acestora, și nu la alte prețuri promoționale practicate de diferiți comercianți (prețuri care pot varia de la un comerciant la altul, în funcție de promoțiile pe care le practică în scop de marketing), întrucât astfel de prețuri promoționale nu pot fi avute în vedere la stabilirea prejudiciului real, creat prin săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală (cu alte cuvinte, de aceste reduceri neputând profita cei care încalcă drepturile de autor și săvârșesc infracțiuni care aduc atingere acestor drepturi, cum este și cazul inculpatului B. L.). Referitor la pretențiile civile formulate cu titlu de daune morale de către părțile civile M. C., A. I., A. S. I. și A. M. S. L., reprezentate prin S. C. de A. „M. G. & M. P., acestea au fost respinse ca neîntemeiate, întrucât pe de o parte, părțile civile nu au precizat ce anume reprezintă aceste daune morale (respectiv în ce constă prejudiciul moral, nepatrimonial, care le-a fost adus prin săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator), iar pe de altă parte, infracțiunea de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator este o infracțiune cauzatoare de prejudicii materiale (patrimoniale) și nu nepatrimoniale. În ceea ce privește pretenții civile formulate în cauză de către partea civilă U. P. de F. din România, cu titlu de daune materiale, tribunalul a menționat faptul că acestea nu au fost contestate de inculpat, astfel încât au fost acordate în întregime. În consecință, fiind întrunite cumulativ în cauză condițiile prev. de art.998 și 1000 alin.3 C.civ., în baza art.14 și 346 C. instanța a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente S. „. 9 A. P. S. B., la plata despăgubirilor civile către părțile civile, după cum urmează: la plata sumei de 4256 euro sau contravaloarea în lei la data plății, cu titlu de daune materiale, către partea civilă M. C., reprezentată prin S. C. de A. „M. G. & M. P. la plata sumei de 13.425 euro sau contravaloarea în lei la data plății, cu titlu de daune materiale, către partea civilă A. I., reprezentată prin S. C. de A. „M. G. & M. P. la plata sumei de 13.381 euro sau contravaloarea în lei la data plății, cu titlu de daune materiale, către părțile civile A. S. I. și A. M. S. L., reprezentate prin S. C. de A. „M. G. & M. P. la plata sumei de 1954, 48 lei, către partea civilă U. P. de F. din România. În temeiul art.118 lit.b C. rap. la art.139 alin.14 lit.b și c din L. nr.8/1996, modificată prin L. nr.3., s-a dispus confiscarea specială, în vederea scoaterii din circuitul comercial prin distrugere, a unui nr. de 5 hard disk-uri marca MAXTOR S/N Y2SXVGQE, marca S. S/N 3HS9TGL9, marca S. B. S/N 5., marca W. D. S/N W. și marca W. D. S/N W., ridicate de la punctul de lucru din C.-N. al părții responsabile civilmente S. „. 9 A. P. S. B., corpuri delicte aflate în prezent la sediul O. din B., Calea V.iei, nr.91-93, et. II, sector 1. În baza art.109 alin.4 C. s-a dispus restituirea către partea responsabilă civilmente S. „. 9 A. P. S. B., cu sediul în B., B-dul D., nr.40, parter, jud. B.-Năsăud, a unui hard disk marca W. D. S/N WMA6K2196093, aflat în prezent la sediul O. din B., Calea V.iei, nr.91-93, et. II, sector 1 (întrucât, după cum rezultă din cuprinsul raportului de constatare tehnico- științifică efectuat în cauză, pe acest hard-disk nu au fost găsite reproduse neautorizat sisteme de operare, respectiv soft-uri, sau fonograme aparținând părților civile sus-menționate). Potrivit art.191 alin.1 și 3 C. instanța a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente S. „. 9 A. P. S. B., la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 500 lei. Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Cluj, în termen legal, au declarat apel inculpatul B. L., precum și partea responsabilă civilmente S. „. 9 A. P. S. B. Partea responsabilă civilmente S. „. 9 A. P. S. B. a solicitat desființarea sentinței atacate sub aspectul laturii civile și, rejudecând în aceste limite, a se respinge în întregime acțiunile civile formulate în cauză. În motivarea apelului, s-a arătat că prejudiciul în cauză a fost stabilit unilateral, doar în baza unor înscrisuri provenind de la părțile civile, având valori „recomandate"; și nu reale, prețurile de achiziție fiind mult mai reduse, rezultând din ofertele provenind de la societăți comerciale autorizate să comercializeze licențe pentru soft-uri. Inculpatul B. L., prin apărător, a solicitat desființarea în întregime ahotărârii atacate și în principal, să se dispună rejudecarea cauzei de către instanța de fond, iar în subsidiar, să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a,b/1 și d C.pr.pen și, respingerea acțiunilor civile formulate în cauză. În motivarea apelului, s-a arătat, sub aspectul solicitării principale că, în cauză este incident motivul de nulitate absolută prevăzut de dispozițiile art. 197 alin. 2,3 Cod procedură penală față de lipsa încheierii de ședință de la termenul din 31 august 2010, stabilit prin încheierea de ședință din 3 august 2010, deoarece în dispozitivul încheierii de ședință apare menționat următorul termen de judecată, respectiv 31 august 2010, stabilit pe zi de marți, asemenea termenului din 3 august 2010. La finalul încheierii de ședință, după semnătura președintelui și a grefierului, deși apare menționat termenul de 31 august 2010, peste acesta este tăiat cu pixul și scris tot cu pixul deasupra sa, un alt termen de judecată pentru 28 septembrie 2010, fără a purta semnătura persoanei care a efectuat modificarea termenului de judecată stabilit. C. în condițiile în care corectura ar fi semnată, conținutul încheierii de ședință din 3 august 2010 este contradictoriu, fiind imposibil de lămurit care este termenul pe care instanța l-a stabilit în mod real, în cuprinsul aceleiași încheieri apărând fixate două termene de judecată diferite. În motivarea solicitării subsidiare, s-au arătat următoarele: 1. Instanța de fond în mod greșit a procedat la aplicarea dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală, chiar dacă i s-a solicitat aplicarea acestora, deoarece probele administrate în cursul urmăririi penale au fost obținute și administrate nelegal, astfel că, declarația de recunoaștere a inculpatului făcută în condițiile art. 3201 Cod procedură penală nu poate acoperi nelegalitățile existente. În acest sens, s-a arătat că în speță, cercetarea sistemelor de calcul s- a făcut fără a exista o autorizație în acest sens dată de un judecător competent, fiind încălcate dispoz. art.100 alin.3 C. și art.56 din L. nr.161/2003. O altă încălcare procedurală se referă la întocmirea raportului de constatare tehnico-științifică la o dată anterioară sesizării din oficiu. 2. Apoi, la dosar nu există probe, din care să rezulte că cele 6 unități centrale controlate la data de 14 februarie 2008 și expertizate cu încălcarea legii aparțineau părții responsabile civilmente, fiind depuse la dosar facturile fiscale, prin care au fost achiziționate calculatoarele societății, care prin comparație, diferă ca marcă și capacități tehnice în mod evident, decideținătorul unităților centrale controlate la momentul efectuării controlului, era necunoscut. 3. Cu privire la modul de stabilire a prejudiciului cauzat părților civile, s-a arătat că acestuia, îi lipsește caracterul cert, actual și real, datorită faptului că este stabilit în baza unei expertize nelegale și cuantificat pe baza unor prețuri „recomandate"; pentru piața românească la data de 25 martie 2008, cât și la data de 10 mai 2007, date diferite de cea la care a fost efectuat controlul. 4. Instanța nu a evaluat corect gradul de pericol social al faptelor imputate, raportat la conținutul lor concret, scopul urmărit și rezultatul produs - prin modul de instalare și folosire a programelor - dar și la persoana inculpatului - tânăr, fără antecedente penale, cadru didactic la U. de A. și D. C., căruia i se poate reproșa o eventuală neglijență în verificarea programelor pe care, nu el le-a instalat și pentru care, ulterior controlului, s- au achiziționat licențe. Așa fiind, s-a apreciat că faptele inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunilor de care este acuzat, putând fi achitat în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b/1 C. Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de ladosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispoz. art.378 C., Curtea constată fondate apelurile în cauză, pentru considerentele și în limitele ce vor fi arătate în continuare. I. Cu privire la solicitarea inculpatului apelant de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond, fiind incident în speță un motiv de nulitate absolută, legat de neregularitatea existentă în cuprinsul încheierii instanței de fond din 3 august 2010 - Curtea constată neîntemeiată solicitarea, întrucât ipoteza învederată de inculpat nu se circumscrie niciunuia din cazurile prev. de art.379 pct.2 lit.b teza II C. în care se poate dispune această soluție. Astfel, într-adevăr, la termenul din 3 august 2010, s-a dispus amânarea judecării cauzei pentru data de 31 august 2010, dar la citativul încheirii, în final, se face o corectură ( cu pixul) a termenului, în sensul că viitorul termen este 28 septembrie 2010. Se apreciază ca fiind vorba de o eroare materială și, nicidecum o neregularitate, o încălcare a vreunei dispoziții procesual penale, care să fie sancționată cu nulitatea absolută. C. dacă s-ar aprecia că există totuși o astfel de încălcare, ea nu ar purea atrage decât sancțiunea nulitărții relative, în condițiile prev. de art.197 alin.1 și 4 C., condiții care nu sunt îndeplinite în cauză, excepția nefiind invocată în termenul legal și, mai mult, nu s-a dovedit vreo vătămare a inculpatului, care să nu poată fi înlăturată decât ptin desființarea hotărârii atacate, în condițiile în care la teremenul din 28 septembrie 2010, însăși apărătorul ales al inculpatului a formulat cerere de amânare a cauzei, ceea ce dovedește că a avut cunoștință de acest termen și nu a avut nicio obiecție, pe care să o fi învederat, eventual, la următorul termen stabilit în cauză. II. În privința criticilor formulate de inculpatul apelant sub aspectul soluționării laturii penale a cauzei, critici în virtutea cărora s-ar impune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a sau d C., se constată că acestea nu pot fi primite în acest cadru procesual, nu pot face obiectul analizei instanței de control judiciar, în condițiile în care judecata în primă instanță s-a făcut în procedura simplificată prev. de art.320/1 C., procedură corect utilizată de instanță și asupra căreia nu există indicii că ar fi fost viciată în vreun fel. Astfel, la termenul din 21 decembrie 2010, instanța a dat citire actului de sesizare, i-a adus la cunoștință inculpatului drepturile sale procesuale, inclusiv dreptul de a beneficia de dispoz. art.320/1 C.. Inculpatul, asistat de un apărător ales, a solicitat judecarea sa în baza probelor de la urmărire penală, prevalându-se de dispoz. art.320/1 C. ( filele 45-46 dos. fond), iar instanța a admis cererea sa. Faptul că în apel, inculpatul invocă nelegalitatea unor probe din cursul urmăririi penale, probe pe care le-a cunoscut și nu le-a contestat în momentul recunoașterii vinovăției, motivând că, deși asistat de un avocat ales, „nu a înțeles exact despre ce e vorba"; - nu poate anula declarația de recunoaștere a vinovăției, neexistând nici un indiciu de viciere a acestei proceduri sau că inculpatul ar fi fost constrâns la această recunoaștere ori, lipsit de discernământ, ori în necunoștință de cauză. Este adevărat că instanța nu este obligată să adopte această procedură, decât atunci când, potrivit art.320/1 alin.4 C. constată că din probele administrate rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse, deci, prin urmare, constată că nu se mai impune administrarea altor probe. Atunci când însă, inculpatul recunoaște fapta și nu contestă probele de la dosar, este evident că analiza instanței nu mai poartă asupra legalității probelor, ci doar asupra suficienței lor pentru soluționarea cauzei. O astfel de analiză nu o mai poate face nici instanța de control judiciar, doar în apelul inculpatului când, urmare a administrării de probe noi sau rejudecării cauzei de către instanța de fond, este posibilă orice soluție (achitare sau condamnare) dar, în orice caz, este privat inculpatul, de plano, de aplicarea dispozițiilor mai favorabile prev. de art.320/1 C. III. Nu poate fi primită nici solicitarea inculpatului de achitare în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b/1 C. Aceasta deoarece, chiar dacă, raportat la persoana inculpatului - pentru care referințele sunt favorabile (tânăr, cu studii superioare, cadru didactic universitar, fără antecedente penale, cu o atitudine procesuală corespunzătoare, relativ sincer) - ar fi îndeplinite cerințele dispoz. legale în materie - art.18/1 alin.2 C., la evaluarea gradului de pericol social al faptelor, trebuie avute în vedere și împrejurările concrete în care au fost comise. Astfel, inculpatul era cel care, în baza atribuțiilor de serviciu, era responsabil cu achiziționarea soft-urilor pentru calculatoarele punctului de lucru ( achiziționare, bineînțeles, ce trebuia făcută în condiții legale) și tot el, trebuia să verifice și restul activităților de stocare sau reproducere de opere muzicale, în condițiile legii. Apoi, față de numărul programelor de calculator și a operelor muzicale reproduse prin stocare, fără a avea consimțământul titularilor drepturilor de autor, dar raportat și la importanța relațiilor sociale lezate - relații a căror bună desfășurare reclamă recunoașterea și protejarea operelor de creație intelectuală independent de aducerea lor la cunoștința publică, prin simplul fapt al realizării lor - nu se poate aprecia că, prin conținutul lor concret, faptele inculpatului au adus o atingere minimă valorilor apărate de lege și că acestea ar fi în mod vădit lipsite de importanță, ținând seama și de urmările produse - este evident că titularii drepturilor de autor au fost prejudiciați considerabil, chiar dacă, în concret, nu s-a făcut dovada pagubelor suferite, după cum se va arăta în continuare. IV. Sub aspectul laturii civile a cauzei, Curtea constată că motivele deapel invocate de inculpat și partea responsabilă civilmente sunt întemeiate. Într-adevăr, prima instanță s-a limitat doar a arăta că, pretențiile civile formulate în cauză de părțile vătămate sunt justificate, că la stabilireadespăgubirilor s-au avut în vedere înscrisurile depuse de acestea și raportul de constatare tehnico-ștințifică întocmit de O., respectiv, prețurile recomandate pentru piața românească de titularii drepturilor de autor prin reprezentanții acestora în România. Nu s-a făcut însă nici o dovadă a cuantumului despăgubirilor solicitate, s-a menționat doar modul de calcul al prejudiciilor, fără nici o dovadă însă, a criteriilor pe care le-au folosit pentru evaluarea prejudiciilor. Astfel, partea vătămată U. P. de F. din România (U.) la filele 50-51 dosar u.p., menționează suma cu care se constituie parte civilă, arată modul de calcul al prejudiciului, respectiv estimarea fonogramei din repertoriul internațional la 20 Eur și cea din repertoriul românesc la 5 Eur, fără a produce vreo probă în acest sens - o eventuală decizie a organismului în acest sens, vreun catalog de oferte, etc. Aceeași este situația în cazul părților vătămate, constituite părți civile prin intermediul reprezentantului convențional S. C. de A. „M. G. & M. P.": - M. C., care s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.456 euro, reprezentând daunele materiale (4256 euro) și morale (200 euro) generate prin reproducerea neautorizată a următoarelor soft-uri W. S. 2003, W. XP Pro (doua copii neautorizate), O. Pro 2003 (4 copii), Visual Studio (f.34 d.u.p. și f.50 dosar instanță). - A. I., care s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 14.425euro, reprezentând daunele materiale (13.425 euro) și morale (1000 euro) generate prin reproducerea neautorizată a următoarelor soft-uri: AutoCAD 2007 (două copii neautorizate) și AutoCAD 2004 (f.34 d.u.p. și f.50 dosar instanță). - A. S. I. și A. M. S. L., care s-au constituit părți civile în cauză cu suma de 14.381 euro, reprezentând daunele materiale (13.381 euro) și morale (1000 euro) generate prin reproducerea neautorizată a următoarelor soft-uri aparținând acestor titulari : A. CS3 D. Std, A. Illustrator CS, A. InD. CS (3 copii neautorizate), A. InD. CS2 (2 copii), A. After Effects CS3, A. Contribute CS3, A. Encore CS3, Fireworks CS3, Flash CS3, P. CS, P. CS2 (4 copii), PageMaker și M. Dreamweaver CS3 (f.34 d.u.p. și f.50 dosar instanță). Părțile civile au indicat doar sumele ce reprezintă contravaloarea programelor de calculator ce le aparțin, reproduse și difuzate neautorizat, precum și daune morale pentru încălcarea drepturilor de autor, fără a specifica însă, în ce constă prejudiciul moral suferit ( aspect pe care, de altfel, l-a remarcat și instanța de fond, respingând daunele morale), care sunt probele ce vin în sprijinul pretențiilor, raportat la faptul că, se face vorbire de ". recomandate"; de titularii de drepturi de autor, deci, nu și prețurile efective practicate de reprezentanții acestora, care să rezulte eventual, dintr-un catalog de oferte pentru piața românească sau din alte asemnea documente oficiale. Este știut faptul că, acțiunea civilă poate fi alăturată acțiunii penale în procesul penal, iar repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile; acțiunea civilă poate avea ca obiect și tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale - potrivit legii civile - art.14 C., ori potrivit legii civile - art.1169 C.civ. - cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească. De asemenea, este de necontestat faptul că, însăși L. nr.8/1996 reglementează posibilitatea reparării prejudiciilor morale ce decurg din încălcarea atributelor dreptului de autor, prevăzând chiar și anumite măsuri reparatorii (de exemplu , publicarea în mijloacele de comunicare în masă a hotărârii judecătorești, pe cheltuiala celui care a săvârșit fapta ) daraceasta nu înseamnă că, o eventuală indemnizație bănească să se acorde arbitrar , la întâmplare. C. dacă, prejudiciul moral nu poate fi evaluat în bani, trebuie totuși avută în vedere o apreciere de ansamblu a acestuia, pe baza unor criterii de apreciere măcar aproximative, dacă nu avem la dispoziție criterii științifice, exacte. Ori, în speță, nu s-au indicat nici un fel de criterii, pe baza cărora s-au estimat prejudiciile morale invocate, toate pretențiile morale, fiind reclamate la modul general, global, ca fiind subînțelese. Cât privește despăgubirile materiale, acestea nu au fost dovedite, ci doar afirmate și precizate în scris. Mai trebuie precizat, sub aspectul daunelor materiale că, în mod eronat a reținut instanța că inculpatul nu a contestat despăgubirile solicitate de U., în declarația sa fiind consemnat expres că, sub aspectul laturii penale, nu are de propus probe, iar la ultimul cuvânt, a arătat că a încercat o înțelegere cu părțile civile, dar nu a reușit, același aspect fiind învederat și la termenul din 21 decembrie 2010, când a precizat că nu este de accord cu cuantumul pretențiilor civile formulate în cauză ( fila 46 verso). Este la fel de adevărat că, în virtutea rolului activ, instanța putea să facă demersuri pentru soluționarea corectă a laturii civile a cauzei, iar instanța de control judiciar poate să suplinească această lipsă a primei instanțe, însă, pe de altă parte, având în vedere principiul disponibilității acțiunii civile în cazul părților vătămate cu capacitate de exercițiu, și pasivitatea acestora pe parcursul judecății, neprezentarea în instanță, nepropunerea de probe, apreciem că, nu se putea da eficiență principiului rolului activ al instanței, decât în condițiile prezenței acestora la judecata în prima instanță, când exista posibilitatea să li se pună în vedere să-și dovedească pretențiile, altfel, citarea acestora, eventual, cu această mențiune, în calea de atac a apelului, ar fi echivalat cu o antepronunțare a instanței de control judiciar. Față de considerentele, mai sus expuse, Curtea constată întemeiate apelurile inculpatului și părții responsabile civilmente, care vor fi admise în temeiul art.379 pct.2 lit.a C., va fi desființată sentința atacată cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei și, pe cale de consecință, la obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat. Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, În baza art.346 alin.1 C. se vor respinge în întregime acțiunile civile formulate de părțile civile: M. C., A. I., A. S. I. și A. M. S. L. - toate reprezentate de S. C. de A. „. & M.. Întrucât acțiunile civile au fost respinse, nu se impune a fi obligată la despăgubiri partea responsabilă civilmente, în solidar cu inculpatul, în baza art.192 alin.3 C., astfel că se va înlătura obligarea părții responsabile civilmente, în solidar cu inculpatul, la cheltuieli judiciare către stat la fond, menținând doar obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat. Se vor menține restul dispozițiilor hotărârii atacate. În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, onorariu parțial apărător din oficiu ( av. Toadere I.), sumă ce se va plăti din FMJ. Văzând și dispoz. art.192 aln.3 C., PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite apelurile declarate de inculpatul B. L., domiciliat în C.-N., Calea M. nr.79, jud. C. și partea responsabilă civilmente S. „. 9 A. P. S. cu sediul în B., B-dul D. nr.40, jud. B. Năsăud - împotriva sentinței penale nr. 111 din 8 martie 2011 a T.ui C., pe care o desființează în parte, sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei și, respectiv, a obligării la cheltuieli judiciare către stat. Pronunțând o nouă hotărâre, în aceste limite: În baza art.346 alin.1 C. respinge în întregime acțiunile civile formulate de părțile civile: M. C., A. I., A. S. I. și A. M. S. L. - toate reprezentate de S. C. de A. „. & M. cu sediul în B., str.Spalaiul U., nr.10, bl B5, sc.1, et.4, ap.10, Sector 4 și U. P. de F. din România (U.) cu sediul în B., str. N.Titulescu, nr.88 B. Înlătură obligarea părții responsabile civilmente S. 9 A. P. S. în solidar cu inculpatul la cheltuieli judiciare către stat la fond, menținând doar obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat. Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate. Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, onorariu parțial apărător din oficiu ( av. Toadere I.), sumă ce se va plăti din FMJ. Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân sarcina statului. Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și de la comunicare cu partea responsabilă civilmente și părțile civile. Pronunțată în ședința publică din 27 iunie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER ANA C. L. M. M. N. Red.A.C./Dact.H.C. 5 ex./(...) Jud.fond: M. L.
| ← Decizia penală nr. 1450/2011, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 2051/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
