Decizia penală nr. 1450/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
D. PENALĂ NR.1450/R/2011
Ședința septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : V. G., judecător
JUDECĂTORI: D. P.
M. B.
G.IER : D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de S. R. prin A. N. de A. F. - D. B.-N. împotriva sentinței penale nr.635 din 12 mai 2011 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr.(...), privind pe inculpatul Ș. D. M., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 20 C., rap. la art. 8 al. 1 din Legea nr. 241/2005.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul Ș. D. M., asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Chilea M., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind partea civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru judecarea recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de A.
- D. B.-N. ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de A. - D.
B.-N. ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. În mod corect instanța de fond a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă A. - D. B.-N. privind obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile, deoarece nu a existat nici un prejudiciu, nu au fost îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale sub aspectul cauzării unei pagube. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului.
C U R T E A
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. B.-N. nr. 3., înregistrat la
Judecătoria Bistrița sub dosar nr. (...), a fost trimis în judecată inculpatul Ș. D.
M., pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 20 C., rap. la art. 8 al. 1 din
Legea nr. 241/2005.
În fapt, s-a reținut că inculpatul, urmare a acceptării ofertei numitului
O. S. - asociat unic și administrator al SC P. P. SRL G. de a cumpăra două terenuri ipotecate în favoarea Băncii T. - Sucursala Miercurea Ciuc, a primitfactura fiscală nr. 0598297/(...), în care s-a consemnat tranzacția referitoare la cele două imobile la prețul stabilit de 1.534.564,50 lei din care TVA -
245.014,50 lei, urmând să constituie un depozit la B. T., având ca obiect suma de plată înscrisă pe factură (care să acopere creditul și dobânzile aferente pentru ca banca să ridice ipoteca), iar în luna februarie 2009 a solicitat contabilei să înregistreze respectiva factură în contabilitate și cu toate că aceasta i-a pus în vedere inculpatului că este necesară încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică pentru ca terenul să poată fi intabulat, inculpatul asigurând-o că are un astfel de contract pe care o să i-l prezinte ulterior, factura a fost înregistrată în contabilitate.
Inculpatul, datorită unor probleme financiare ale firmei, nu a achitat prețul terenurilor astfel că nu s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat și în luna aprilie 2009 a cerut contabilei să întocmească decontul de TVA aferent lumii martie 2009, cu opțiune de rambursare, solicitându-i să includă și TVA-ul aferent facturii în cauză, deși nu avea posibilitatea de a solicita rambursarea de TVA de la bugetul statului, nedeținând contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin care să opereze transferul dreptului de proprietate.
Organele fiscale nu au acordat dreptul de deducere pentru TVA-ul înscris în respectiva factură, respingând solicitarea de rambursare pentru suma de
187.815 lei, în condițiile în care inculpatul nu a făcut demersuri pentru realizarea transferului dreptului de proprietate.
S. R. prin A. B. - D. G. a F. P. B.-N. s-a constituit parte civilă cu suma de
16.296 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând diferența rămasă de achitat din suma de 57.199 lei, cu care, prin adresa nr. 4. A. - D. G. a F. P. B.- N., s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală. De asemenea, s-a solicitat, în conformitate cu prev. art. 119 și urm. din OUG nr. 92/2003, obligarea la plata de majorări/penalități până la stingerea întregului prejudiciu, iar în temeiul art. 63 C.pr.pen. și urm., în vederea recuperării prejudiciului, s-a solicitat instituirea asupra bunurilor inculpatului și a părților responsabile civilmente a sechestrului asigurător, până la concurența prejudiciului creat. (f.
96-97, 130-131).
Ulterior, partea civilă și-a precizat constituirea de parte civilă, în sensul obligării inculpatului și a părții responsabil civilmente la plata cuantumului de
25.401 lei (f. 134-136).
Inculpatul, în fața instanței, s-a prevalat de dispozițiile art. 70 alin. 2
C.pr.pen., privind dreptul la tăcere, însă a arătat că își menține declarațiile pe care le-a dat în cursul urmăririi penale, susținând că nu are nicio obiecție față de consemnările din rechizitoriu (f. 142).
În cursul urmăririi penale, acesta a recunoscut că a dispus întocmirea decontului de TVA cu obține de rambursare cu luarea în considerare și a TVA- ului aferent facturii în care s-a consemnat achiziționarea a două imobile aparținând SC P. P. SRL G., administrată de numitul O. S., precizând că a apreciat că va obține ulterior un credit și va achita contravaloarea terenurilor, nu a cunoscut prev. art. 145 alin. 1, art. 134/2 alin. 1 și art. 134/1 alin. 3 din Legea nr. 571/2003 (f. 48-51).
Prin sentința penală nr. 635/(...), pronunțată de Judecătoria Bistrița în
dosar nr. (...), în baza art.20 Cod penal raportat la art.8 alin.1 din Legea nr.241/2005, cu aplic. art. 3201 alin.7 C.pr.pen., art.74 lit. a și c Cod penalraportat la art. 76 lit. d Cod penal, a fost condamnat inculpatul Ș. D. M., fiul lui M. și Ana, născut la data de (...), în loc. Mociu, județul C., CNP 1., cetățean român, studii medii, căsătorit, SMS, administrator al. SC Insiem SRL L., domiciliat în L., str. V., nr.264, județul B.-N., fără antecedente penale, pentruinfracțiunea de a dispune, cu rea-credință, stabilirea unei taxe, prin decontul de TVA și de a încerca obținerea, fără drept, în cest mod, a unei sume de bani,cu titlu de rambursare de la bugetul statului, la pedeapsa de 3 luni închisoare. În baza art.81 C., s-a dispus suspe nd are a cond iț ion ată a execu tăr ii pedepsei, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 3 luni, potrivit art.82 C. I s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 Cod penal. S-a făcut aplicarea prev.art.71 alin.2 Cod penal raportat la art.64 lit. a teza II-a, lit. b și c Cod penal, iar în temeiul art.71 alin.5 C., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii. S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R. prin A. B. - D. G. a F. P. a J. B.-N., privind obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile, inclusiv cererea de luare a măsurii asiguratorii a instituirii sechestrului asiguratoriu. În baza art.191 alin.1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul să plătească, în favoarea statului, suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că inculpatul Ș. D. M. este asociat unic și administrator al SC Insieme SRL L. care are ca obiect principal de activitate fabricarea de mobilă. Între firma administrată de acesta și SC P. P. SRL G., administrată de numitul O. S., s-au derulat relații comerciale de mai multă vreme. Această din urmă firmă deține două terenuri ipotecate în favoarea Băncii T. - Sucursala Miercurea Ciuc ca urmare a acordării unor credite folosite pentru nevoile societății pe care o administra, astfel că administratorul a hotărât să vândă imobilele respective, pentru a achita creditul contractat. Drept urmare, l-a contactat pe inculpatul Ș. D. M. și i-a propus să-i vândă terenurile în cauză, acesta a acceptat, astfel că numitul O. S. a solicitat Băncii T. să-și dea acordul referitor la vânzarea terenurilor. Prin adresa nr. 9226/(...) B. T. - Sucursala Miercurea Ciuc a comunicat că își va da acordul în cazul în care cumpărătorul va constitui un depozit a cărui valoare să fie suficientă pentru rambursarea creditului, dobânzilor și altor debite aferente lor, calculată pentru ziua în care se va realiza tranzacția (f. 13). Fiind asigurat de inculpatul Ș. D. M. că va face plata respectivă în schimbul terenurilor, numitul O. S. a întocmit factura fiscală nr. 0598297/(...) în care s-a consemnat tranzacția referitoare la cele două imobile - terenuri intravilane, unul înscris în CF 10064, în suprafață de 1000 mp, iar celălalt înscris în CF 1912, în suprafață de 2000 mp, situate în comuna L., județul Constanța, prețul stabilit în cuantum de 1.289.550 lei, iar TVA-ul în sumă de 245.014,50 lei, valoarea totală facturată fiind de 1.534.564,50 lei (f. 12). Urma ca inculpatul Ș. D. M. să constituie un depozit la B. T. având ca obiect suma de plată înscrisă pe factură, astfel încât să fie acoperit creditul și dobânzile aferente iar banca să ridice ipoteca pentru a putea fi întocmit ulterior contractul de vânzare-cumpărare autentificat, prin care să se realizeze transferul dreptului de proprietate. În luna februarie 2009 inculpatul Ș. D. M. a solicitat contabilei M. M. să înregistreze factura respectivă în contabilitate. Aceasta l-a încunoștințat desprenecesitatea întocmirii contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin care să opereze transferul dreptului de proprietate pentru ca terenurile să poată fi intabulate și evidențiate în contabilitatea firmei, însă inculpatul asigurat-o că are un astfel de contract, urmând să i-l prezinte ulterior. Așa fiind, martora M. M. a procedat la înregistrarea facturii în contabilitate. Datorită intervenției unor probleme financiare ale firmei, inculpatul nu a reușit să achite prețul terenurilor și pe cale de consecință, nu s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare în formă autentică. Cu toate acestea, în luna aprilie 2009 inculpatul Ș. D. M. a solicitat contabilei să întocmească decontul de TVA aferent lunii martie 2009, cu opțiune de rambursare, dispunându-i să includă și TVA-ul aferent facturii din (...) deși cunoștea faptul că neplătind prețul terenurilor și neavând contract de vânzare-cumpărare autentificat prin care să opereze transferul dreptului de proprietate, nu avea dreptul de a solicita rambursarea de TVA de la bugetul statului. S-a solicitat inițial prin acel decont rambursarea sumei de 200.567 lei, însă s-a revenit la această sumă prin D. de corectare a erorilor materiale din decontul de TVA, renunțându-se la rambursarea sumei de 12.752 lei, aceasta fiind solicitată ca urmare a unei erori comise în decontul de TVA din luna aprilie 2008, când s-a preluat din decontul precedent mai puțin cu suma de 12.752 lei, eroarea perpetuându-se până în decontul lunii martie 2009. Ca urmare, în final suma solicitată a fi rambursată a fost de 187.815 lei (f. 23-24). Pentru soluționarea decontului de TVA cu opțiune de rambursare, înregistrat la A. F. P. L. sub nr. 1209/(...) organele fiscale au efectuat o inspecție fiscală parțială în perioada (...) - (...), fiind întocmit Raportul de inspecție fiscală din (...). Perioada supusă verificării a fost 01 decembrie 2007 - 31 martie 2009, întrucât pe parcursul acestui interval de timp inculpatul nu a mai depus alte deconturi de TVA cu opțiune de rambursare (f 86-94). Luând în considerare prevederile art. 145 al. 1, art. 1342 al. 1 și art. 1341 al. 3 din Legea nr. 571/2003, conform cărora dreptul de deducere al TVA- ului ia naștere în cazul livrărilor de bunuri imobile doar la data când sunt îndeplinite „formalitățile legale pentru transferul titlului de proprietate de la vânzător la cumpărător", organele fiscale nu au acordat drept de deducere pentru TVA-ul înscris în factura din (...), în sumă de 245.014 lei și au respins solicitarea de rambursare pentru suma de 187.815 lei în condițiile în care inculpatul nu a făcut demersuri pentru realizarea transferului dreptului de proprietate. Fapta inculpatului, de a dispune cu rea-credință stabilirea unei taxe prin decontul de TVA a lunii martie 2009 și de a încerca astfel să obțină fără drept suma de 187.815 lei, cu titlu de rambursare de la bugetul statului, sumă neobținută ca urmare a respingerii de către organele fiscale a solicitării de rambursare, comisă cu vinovăție, sub aspectul laturii subiective, recunoscută de către acesta, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 8 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, pentru care instanța, procedând la aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. 7 C.pr.pen., precum și la reținerea circumstanțelor atenuante personale prev. de art. 74 lit. a și c C. rap. la art. 76 lit. d C., l-a condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare. La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptei, persoanainculpatului, limitele speciale prev. de lege pentru fapta comisă potrivit art. 21 alin. 2 Cod penal, redusă în conformitate cu disp. art. 320/1 alin. 7 C.pr.pen., atitudinea sinceră de recunoaștere și regret manifestată de inculpat, de bună colaborare cu organele de urmărire penală, fiind la prima incidența cu legea penală, împrejurarea că a eludat dispozițiile legale datorită problemelor financiare cu care s-a confruntat firma. Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără privare de libertate, având în vedere conduita inculpatului, de-a lungul procesului penal, lipsa antecedentelor penale, constatând îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 81 C., instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 3 luni, potrivit art.82 Cod penal. S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 Cod penal. S-a făcut aplicarea prev.art.71 alin.2 Cod penal raportat la art.64 lit. a teza II-a, lit. b și c C., iar în temeiul art.71 alin.5 C., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii. Cât privește acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R., prin A. B. -. G. a F. P. a J. B.-N., privind obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile, inclusiv cererea de luare a măsurii asiguratorii a instituirii sechestrului asiguratoriu, instanța a respins-o ca neîntemeiată atâta timp cât fapta comisă de inculpat a rămas în forma tentativei, prin respingerea solicitării de rambursare de TVA, neproducându-se vreun prejudiciu, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 Cod civil, sub aspectul cauzării vreunei pagube. În baza art.191 alin.1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul să plătească, în favoarea statului, suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S. R. prin A. N. de A. F. - D. G.a F. P. B.-N., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate, cu consecința obligării părții responsabile civilmente la plata în solidar cuinculpatul a cuantumului de 25.401 lei, cu titlu de despăgubiri civile. În susținerea motivelor de recurs s-a precizat că în mod greșit instanța de fond a considerat că nu se impune obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile, întrucât, deși decontul înregistrat de inculpat privitor la rambursarea de TVA a fost soluționat negativ, a fost înregistrat TVA nedeductibil rezultând astfel în sarcina societății un TVA în cuantum de 57.199 lei, din care 25.401 lei a rămas neachitat și care este aferent actelor materiale reținute prin rechizitoriu. Recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente: În cauză, s-a reținut că fapta inculpatului de a dispune cu rea-credință stabilirea unei taxe prin decontul de TVA și de a încerca să obțină fără drept suma de 187.815 lei cu titlu de rambursare de la bugetul statului, sumă neobținută ca urmare a respingerii de către organele fiscale a solicitării de rambursare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 20 C., rap. la art. 8 alin. 1 din Legea nr. 241/2005. Partea civilă A. N. de A. F. - D. G. a F. P. B. N. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 16.296 lei (f. 130), majorându-și pretențiile la termenul de judecată din (...) la suma de 25.401 lei (f. 139, 140). Soluționând acțiunea civilă formulată în cauză, instanța de fond a reținut în mod corect că solicitarea de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor civile, inclusiv cererea de luare a măsurii asiguratorii a sechestrului, esteneîntemeiată, câtă vreme fapta comisă de inculpat a rămas în forma tentativei. Se reține, astfel, că în cauză a fost reținută vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii tentativei la infracțiunea prevăzută de art. 8 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, astfel că nefiind produs vreun prejudiciu în dauna părții civile inculpatul nu poate fi obligat la plata despăgubirilor civile. S. părții civile de a fi obligat inculpatul la plata sumei menționate inclusiv în motivele de recurs poate fi eventual valorificată pe calea unei acțiuni civile separate. Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția pronunțată este legală și temeinică sub toate aspectele, astfel că, având în vedere și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat. În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C.pr.pen., se va stabili onorariu avocațial și va fi obligată partea civilă la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de A. N. DE A. F. - D. G. A F. P. B. N., împotriva sentinței penale nr. 635 din 12 mai 2011 a Judecătoriei B.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă D. G. A F. P. B. N. să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial. D. este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 22 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G.IER V. G. D. P. M. B. D. S. Red.MB/dact.MS 3 ex./(...) Jud.fond: D.M.N.
| ← Decizia penală nr. 669/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 127/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
