Încheierea penală nr. 417/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.417/2011
Ședința publică din 23 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. M. - judecător
JUDECĂTORI : ANA C.
M. R.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, P. de pe L. Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A.
- S. T. C. reprezentat prin P. - V. I.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații M. A. F. și Z. M. împotriva încheierii penale nr.28/C din 17 martie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.(...), având ca obiect propunere de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul M. A. F. în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu av.C. C. și apărători aleși av.M. V. și Ban T., inculpatul Z. M. în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu av.C.u I. și apărător ales av.S. B., toți apărătorii din cadrul Baroului C., cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpați solicită a se constata că mandatul lor a încetat prin prezentarea apărătorilor aleși și solicită acordarea onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.
Întrebați fiind de către instanță, inculpatul M. A. F. arată că își menține declarația dată la instanța de fond, însă dorește să facă câteva precizări, depoziția sa fiind consemnată în procesul verbal aflat la dosarul cauzei - filele
133-134, iar inculpatul Z. M. arată că își menține declarațiile date până la acest moment și nu mai are de făcut completări sau precizări.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al inculpatului M. A. F. - avocat Ban T. solicită admiterearecursului declarat împotriva încheierii T.ui C. din (...) și pe cale de consecință, să se constate că nu subzistă temeiurile pentru a fi luată măsura arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
În subsidiar, solicită aplicarea unei alte măsuri mai puțin severe, respectiv, cea prev.de art.145 C., și anume măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
O primă critică adusă se referă la faptul că în hotărârea atacată nu se realizează o suficient de atentă analiză a cauzei și mai ales, a persoanei inculpatului, neaducându-se argumente convingătoare pentru a motiva utilitatea unei asemenea măsuri, făcându-se doar anumite aprecieri vagi și generale. In acest sens, C. a criticat instanțele în diferite cauze (Calmanovici c.
României, Teodorescu c. României) pentru folosirea acestor fraze tipizate, cu referiri generice și fără trimiteri concrete la pericolul prezentat de inculpat.
Consideră că nu există în cauză nici o probă care să convingă un observator imparțial că lăsarea în libertate a inculpatului, ar afecta urmărirea penală. Trebuie avute în vedere dispozițiile art.136 C., care reglementează scopul măsurilor preventive, acela de a asigura corecta derulare a procesului penal.
Pericolul pentru ordinea publică a fost definit în literatura de specialitate drept temerea că, inculpatul lăsat în libertate ar putea declanșa reacții negative în cadrul opiniei publice. Aceste elemente însă, trebuie să se bazeze pe niște împrejurări de fapt, care nu se regăsesc în încheierea atacată, încheiere care nu precizează probele ce dovedesc aceste realități. A. măsură nu este utilă cauzei. Nu subzistă acest risc de tulburare a ordinii publice. Inculpatul este cunoscut în localitate, se bucură de o apreciere și reputație profesională foarte bune, este o persoană care și-a făcut datoria față de societate până în acest moment. Pericolul să se sustragă urmăririi penale nu există, el trebuie să aibă la bază niște indicii, ori inculpatul are domiciliu stabil, nu are antecedente penale, a divorțat și dorește să se mute în altă localitate. Nu are cum să influențeze buna desfășurare a procesului penal.
Nu există nici riscul repetabilității conduitei presupus infracționale, inculpatul fiind suspendat din funcție.
În practica C., s-a subliniat ideea că regula în astfel de cazuri este cercetarea acuzatului în stare de libertate, iar excepția este privarea de libertate ( cauza Letellier c. Franței).
Solicită a se constata că măsura dispusă față de inculpat nu este justificată și în eventualitatea în care se va dispune ca inculpatul să nu părăsească localitatea, obligațiile ce vor fi impuse acestuia vor asigura și pe viitor derularea procesului în condiții optime.
Chiar la dosarul cauzei a fost întocmit un proces-verbal prin care se arată că inculpatul a dat curs de îndată convocării de a se prezenta la parchet și s-a pus la dispoziția autorităților de bună voie, nefiind necesară emiterea vreunui mandat de aducere.
Apărătorul ales al inculpatului M. A. F. - avocat M. V. depune în scrismotive de recurs. În esență arată că, reiterează excepțiile invocate și la fond, respectiv: excepția nulității ordonanței procurorului din (...), prin care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului M. și excepția nulității absolute a propunerii de arestare preventivă.
Raportat la prev.art.468 al.3 C., arată că procurorul în situația în care nu a dispus în trei zile trimiterea în judecată și întocmirea rechizitoriului, în cazul infracțiunilor flagrante, va proceda conform prev.art.146 C., privind arestarea învinuitului. P. alin.2 din același articol, dacă se apreciază că sunt suficiente dovezi pentru punerea în mișcare a acțiunii penale se dă rechizitoriu, prin care se dispune punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată înainte de expirarea mandatului de arestare.
Aceste norme sunt imperative și nu facultative pentru organele de cercetare penală. In prezenta cauză, pentru a se pune în mod legal și temeinic acțiunea penală în mișcare, trebuia să se întocmească rechizitoriul și apoi să se pună în mișcare acțiunea penală. Aceste condiții nu au fost îndeplinite, astfel că ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale este lovită de nulitate absolută și prin urmare, numitul M. A. F. are calitatea de învinuit, aplicându-i-se prev.alin.1 din art.468 C., în sensul că durata arestării sale, nu poate fi mai mare de 10 zile.
Cu privire la netemeinicia și nelegalitatea încheierii atacate, arată că, în mod greșit s-a reținut că există indicii și probe în sensul comiterii de către inculpat a infracțiunii reținute în sarcina sa.
În nici un caz inculpatul nu ar fi putut interveni sau schimba, acel proces verbal de control sau decizia de regularizare, având în vedere dispozițiile
Ordinului nr.7521/2006 al ANAF care reglementează modalitatea de efectuare a unuia asemenea control și de întocmire a unor asemenea acte.
O. procurorului din (...), prin care s-a dispus înregistrarea convorbirilor telefonice nu menționează ora la care a fost dispusă și nici nu se referă la numitul M. Se face referire doar la inculpatul Z. M. Mai mult, din procesele verbale de redare a convorbirilor rezultă faptul că toate discuțiile purtate între cei doi inculpați sunt legate de relațiile de familie, de acele cartoane la care a făcut referire și inculpatul M., în declarația dată azi, în fața instanței de recurs.
Din declarațiile agenților vamali rezultă că d-l M. A. F. nu a intervenit în vederea influențării modului de derulare a controlului efectuat la firma „. și nu a intervenit vreodată pe lângă aceștia.
Cu privire la reținerea instanței cum că ar exista indicii temeinice, care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul ar fi săvârșit faptele reținute în sarcina sa, arată că nu este fondată această apreciere a instanței. Singura probă în sensul celor de mai sus, este declarația lui Z. M., din care nu rezultă că M. ar fi solicitat vreo sumă de bani de la acesta sau că i s-ar fi oferit vreo sumă de bani. Nu se vorbește despre existența vreunui control efectuat la S. I.
P. art.5 al.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță și nimeni nu poate fi lipsit de libertate, cu excepția cazurilor expres prevăzute în acel text. Din propunerea de arestare preventivă și motivarea încheierii atacate nu rezultă care sunt motivele temeinice în sensul că inculpatul ar fi săvârșit vreo „infracțiune"; în sensul art.5 din C., nu sunt probe și indicii certe că inculpatul încearcă să fugă, că în libertate ar putea împiedica buna administrare a justiției sau că există riscul tulburării ordinii publice, având în vedere că acesta nu mai deține funcția anterioară, fiind suspendat la acest moment.
Prin urmare, autoritățile trebuie să ia în considerare măsuri alternative arestării preventive, în cazul în care acuzatul oferă suficiente garanții ale participării la proces.
În justificarea măsurii preventive, Tribunalul Cluj a reținut simple indicii și presupuneri, făcându-se confuzie între pericolul faptei și pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertatea a inculpatului.
Apreciază că nu sunt întrunite condițiile prev.art.148 lit.f C., instanța nu a analizat în ce constă pericolul pentru ordinea publică și nu a luat în considerare toate apărările și excepțiile invocate de inculpat.
Inculpatului i s-a încălcat dreptul la apărare prev. de art.6 C., coroborat cu prev.art.6 pct.3 din C., având în vedere că apărătorilor li s-a permis maxim o oră pentru a studia dosarul și a pregăti apărare. De asemenea, recursul a fost declarat oral, dar nu s-a respectat termenul de 24 ore de înaintare a dosarului la instanța de recurs și de 3 zile de soluționare a recursului.
Instanța a preluat susținerile DNA, în sensul că inculpatul ar fi fost cercetat într-un alt dosar de către DNA, ceea ce nu este real, deoarece în acel dosar nu a fost începută urmărirea penală, astfel că, prin aceste referiri se încalcă prezumția de nevinovăție.
Cu privire la existența pericolului concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, arată că acesta se impune a se stabili nu doar în funcție de gravitatea faptei sau de simple presupuneri, ci și depersoana inculpatului, conform prevederilor art.136 al.8 C., sens în care a depus la dosar acte în caracterizarea inculpatului.
Apărătorul inculpatului Z. M. solicită admiterea recursului, casareaîncheierii atacate și rejudecând, respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de D.
Arată că, în privința acestui inculpat starea de fapt este incontestabilă. S-a stabilit corect cine a avut inițiativa acțiunii, cine a dat banii, cui, cum a avut loc transmiterea acestora.
Se pune în discuție însă, problema încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului. Din declarațiile denunțătorului, precum și din tot materialul de urmărire penală rezultă că inculpatul Z. M. nu a obținut nici o sumă de bani pentru sine. Ori, traficul de influență presupune un folos material efectiv sau potențial în beneficiul traficantului de influență, condiție ce nu este îndeplinită în speță. Inculpatul Z. M. era prieten cu denunțătorul, dar și cu coinculpatul M., el nu a făcut altceva, decât să încerce să-l ajute pe denunțător, a fost un simplu intermediar.
Apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, pentru că, din niciuna din probele dosarului nu rezultă că exercitarea influenței de către inculpat, ar fi fost condiționată de primirea vreunui folos material; s-a reținut de altfel, în tot materialul de urmărire penală că, denunțătorului i s-a spus că suma de bani va fi dată integral inculpatului M.
Cu privire la inculpatul M., arată că inculpatul Z. M. era prieten cu acesta, și l-a întrebat ce se poate face cu privire la controlul care se efectua la firma denunțătorului.
Apreciază că nu poate fi reținută decât o singură infracțiune în sarcina inculpatului Z. M. și anume, participație la infracțiunea de luare de mită.
Deși nu este acum cadrul procesual în care să se discute problema încadrării juridice a faptelor, a relevat aceste aspecte, deoarece le consideră importante sub aspectul aprecierii pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, pericol ce trebuie analizat și prin prisma gravității faptelor imputate. De asemenea, sunt importante aspectele relevate și din perspectiva unei eventuale aplicabilități în cursul judecății, a dispozițiilor art.320/1 C.
Un alt aspect important ce ridică probleme, este cel al temeiului de drept indicat la încadrarea juridică a faptelor, respectiv, se indică art.255 C.pen și art.257 C.pen. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000, fără a se arăta aliniatele corespunzătoare.
In ce privește temeiurile arestării, s-a invocat, ca de obicei, cel mai folosit
și cel mai controversat - cel prev. de art.148 lit.f C., care este greu de cuantificat.
Jurisprudența națională precum și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului au statuat o serie de indicii pentru evitarea arestării abuzive, măsură care trebuie dispusă în interesul urmăririi penale.
Se folosește în încheierea atacată o motivare stereotipă, generală, abstractă. Nu există nici o afirmație în sensul că arestarea ar avea vreo legătura cu buna desfășurare a urmăririi penale.
Nu s-a făcut referire în încheiere la circumstanțele concrete ale faptei inculpatului, la persoana acestuia - care nu are antecedente penale, a colaborat de la început cu organele de urmărire penală și a recunoscut faptele. Instanța nu a dat deci, relevanță, comportamentului procesual al inculpatului, care a stat deja arestat 7 zile.
Referitor la persoana inculpatului, arată că acesta a dat dovadă de respect, înțelegere și bunăvoință. Categoric este un om de excepție, mult prea deschis la problemele celor din jurul lui - depune în acest sens o serie de înscrisuri privind caracterizări ale inculpatului din partea angajaților firmei sale.
În consecință, solicită admiterea recursului cu consecința respingeriipropunerii de arestare, având în vedere, în esență, problemele invocate: încadrarea juridică corectă ce se poate reține în cauză - dare de mită; caracterul discutabil al încadrării juridice formale; instanța nu face referire la utilitatea măsurii preventive; circumstanțele personale justifică o altă măsură, neprivativă de libertate.
Reprezentantul M.ui P. solicită în baza art.38515 pct.1 lit.b C., respingerea recursurilor declarate împotriva încheierii T.ui C., arătând că instanța de fond, în mod corect a reținut că sunt incidente prev.art.148 lit.f C., inculpații săvârșind infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Apreciază că se poate reține în mod cert existența unei suspiciuni rezonabile, că aceștia au comis faptele pentru care s-a început urmărirea penală. Instanța de fond a analizat în mod obiectiv probele de la dosar, constatând în mod corect existența suspiciunii rezonabile în sensul că inculpații ar fi comis faptele de care sunt acuzați. Conceptul de pericol pentru ordinea publică trebuie înțeles nu numai ca un pericol concret și imediat, ci și din perspectiva îndoielii ce s-ar induce în rândul opiniei publice, că legea nu se aplică cu suficientă fermitate în combaterea fenomenului corupției. Inculpatul M. A. F. a acceptat să primească foloase necuvenite pentru a interveni pe lângă subalternii săi, pe care urma să-i determine să încheie un act favorabil controlului efectuat la S. R. I. S. În ce-l privește pe inculpatul Z. M., rezultă indicii că acesta a mai făcut intervenții pe lângă funcționarii vamali din C., pentru rezolvarea unor asemenea probleme. In ce privește folosul obținut, se poate constata că acesta, din suma de 12.000 euro care i-a fost remisă de denunțător, a reținut pentru sine suma de 8.000 euro. Referitor la excepția nulității ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul M., solicită a se respinge ca nefondată. Organul de urmărire penală a făcut corect aplicarea dispozițiilor art.468 al.3 C. În mod evident, la momentul la care s-a realizat flagrantul s-a aplicat această procedură, însă după acest moment, s-a constatat că urmărirea penală nu poate fi efectuată în 3 zile, fapt pentru care s-a trecut la procedura de drept comun, respectiv s-a pus în mișcare acțiunea penală. În ce privește nulitatea înregistrărilor ambientale, solicită a se constata că s-a emis o ordonanță provizorie în care este trecută ora, fiind anterioară acelei înregistrări ambientale. Tribunalul Cluj a confirmat ulterior ordonanța provizorie și a emis autorizație de interceptare. Inculpatul M. A. F., având ultimul cuvânt arată că solicită a fi cercetat înstare de libertate, dorește să i se dea posibilitatea să-și continue viața, este suspendat din funcție, urmând ca pe parcursul cercetării să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori va fi solicitat. Inculpatul Z. M., având ultimul cuvânt arată că dorește cercetarea în stare de libertate, întrucât soția sa este bolnavă, are contracte cu clienți străini pe care trebuie să le onoreze, este singurul care poate conduce și coordona firma, pe care o deține. C U R T E A Prin Încheierea penală nr. 28/C din 17 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis propunerea de luare a măsurii arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A. - S. T. C. și, în consecință, în temeiul art. 1491 al. 9-11 C. și art. 148 lit. f C., s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților: - M. A.-F., fiul lui I. și E., născut la (...), în orș. Luduș, jud. Mureș, domiciliat în mun. Dej, str. T. nr. 9, jud. C., posesor al CI seria KX nr. 4., CNP 1., fără antecedente penale; - Z. M., cetățean israelian, fiul lui B. și P., născut la data de (...) în loc. Dorohoi, jud. Botoșani, domiciliat în I., loc. Haifa, str. Yachinton nr. 1, ap. 7, posesor al pașaportului nr. 10932015, elib. de S. I. și al permisului de ședere temporar nr. RO 0241039, cu reședința în România, mun. C.-Napoca, str. Bună Ziua nr. 34, ap. 11, jud. C., CNP 7., fără antecedente penale. pe o durată de 29 de zile, începând cu data de (...) și până la (...) inclusiv. P. art. 192 alin. 3 C., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare au rămas în sarcina statului. Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că prin propunerea înregistrată sub nr. de mai sus, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A. - S. T. C. - a solicitat instanței, în conformitate cu prevederile art.149¹ și art.148 lit.f C., luarea măsurii arestării preventive față de inculpații M. A. F., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art.254 rap. la art.6 din Legea 78/2000 și Z. M., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, prev. de art.257 C. rap. la art.6 din Legea 78/2000 și dare de mită, prev. de art.255 rap. la art. 6 din Legea 78/2000, totul cu aplic. art.33 lit.a C., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de (...) până la data de (...), arătând în motivare în esență faptul că, sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri procesuale preventive față de fiecare inculpat, iar arestarea lor este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal. Analizând propunerea formulată, instanța a reținut că la data de (...), prin R. 3. a P. de pe lângă Î. -DNA - S. T. C. - s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul Z. M., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art.257 C. rap. la art.6 din Legea 78/2000. La data de (...), prin O. 3. a aceluiași parchet, s-a dispus extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale față de învinuiții M. A. F., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art.254 rap. la art.6 din Legea 78/2000 și Z. M., pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art.255 rap. la art. 6 din Legea 78/2000. La aceeași dată, prin ordonanțele cu același număr, organele de urmărire penală au dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva susnumiților, fiecare pentru săvârșirea infracțiunilor anterior amintite. La data de (...), prin ordonanțele 3., s-a dispus și reținerea inculpaților pe o durată de 24 ore, începând cu data de (...), orele 00,00 până la (...), orele 00,00 (inculpatul M.), respectiv (...), orele 00,47 până la (...), orele 00,00 (inculpatul Z. M.). În fapt, în sarcina inculpatului M. A. F. s-a reținut în esență faptul că, în data de (...), în jurul orei 17.10-17.20, s-a prezentat la biroul inculpatului Z. M., de la sediul S. „. M. S. unde, a primit de la acesta suma de 4.000 euro cu titlu de mită, pentru ca, în calitate de șef la S. I. F. și C. U. din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C., să intervină pe lângă funcționarii din subordinea sa, care efectuează controlul la S. „. I. I. S., în scopul încheierii unui act de control favorabil. În sarcina inculpatului Z. M. s-a reținut în esență faptul că, a pretins suma de 12.000 euro de la denunțătorul A. C. A., în schimbul căreia l-a asigurat că are influență asupra unui funcționar cu funcție de conducere din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C. și care, la rândul său, va interveni pe lângă funcționarii din subordinea sa care efectuează controlul la S. „. I. I. S., în scopul încheierii unui act de control favorabil. Totodată, în data de (...), sus-numitul a remis inculpatului M. A.-F. suma de 4.000 euro cu titlu de mită, pentru ca, acesta din urmă, în calitate de șef la S. I. F. și C. U. din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C., să intervină pe lângă funcționarii din subordinea sa, care efectuează controlul la S. „. I. I. S., în scopul încheierii unui act de control favorabil. Propunerea de arestare preventivă a fost motivată prin aceea că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f C. raportat la fiecare inculpat, respectiv, acelea că există probe sau indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina fiecăruia; pentru faptele comise legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Instanța a constatat că, în speță, sunt întrunite condițiile legale pentru luarea măsurii arestării preventive față de fiecare inculpat. Astfel, în cauză există indicii temeinice în sensul art.68/1 C., care fac rezonabilă presupunerea că inculpații au săvârșit pretinsele fapte reținute în sarcina lor, situație în care sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 C. În acest sens sunt: denunțul și declarațiile denunțătorului A. C. A.; proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate; procesele-verbale de redare a convorbirilor purtate în mediu ambiental; procese-verbale de percheziție corporală; procese-verbale de percheziție domiciliară la sediul S. ". M. S. proces-verbal de consemnarea seriilor bancnotelor ce compun suma de 12.000 Euro; proces-verbal de depistare în flagrant și planșe fotografice - coroborate cu declarațiile inculpatului Z. M. care recunoaște faptele în materialitatea lor. Referitor la condițiile prevăzute la lit.f a articolului 148 C., legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani pentru infracțiunile de care sunt învinuiți susnumiții, așa încât, cerința cuprinsă în teza I a textului de lege sus menționat este îndeplinită. S-a reținut că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică; probele în acest sens rezultă din natura faptelor imputate, gravitatea acestora, concretizată în modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, respectiv obținerea facilă a unor beneficii materiale injuste. De remarcat este și faptul că, în privința inculpatului Z. M. există indicii că a mai intervenit pe lângă funcționari de la D. C. pentru rezolvarea unor probleme de genul celor avute de denunțător (aspect relatat chiar de inculpat în cadrul discuției purtate în data de (...), cu denunțătorul). În privința inculpatului M., instanța a apreciat că, pericolul concret pentru ordinea publică rezidă și din urmările periculoase pe care astfel de fapte de corupție le pot produce asupra membrilor comunității, în sensul că, pe de o parte, pot conduce la prejudicierea bunei reputații a instituțiilor publice în general, în speță, a ANAF-ANV-D. Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, în condițiile în care, angajații acesteia sunt funcționari publici custatut special și care impune respect față de lege și asigurarea aplicării ei corecte; în concluzie, trebuie să reprezinte un model pentru cetățeanul de rând și nicidecum să conducă la neîncrederea acestuia în autoritățile statului. Pe de altă parte, pot induce în mentalul unor cetățeni - în special persoane din mediul de afaceri (și nu numai) aflate în situații asemănătoare cu cea a denunțătorului - faptul că, prin asemenea practici frauduloase de eludare a legii, își pot rezolva problemele profesionale, motiv pentru care, este imperios necesar ca, organele judiciare ale statului să intervină prompt în combaterea fenomenului de corupție. În consecință, apreciind că arestarea inculpaților M. A. F. și Z. M. este în mod evident necesară pentru buna desfășurare a urmăririi penale, în baza art. 149/1 al.9-11, art.148 lit.f C., propunerea P. de pe lângă I. - DNA - S. T. C. a fost admisă. Împotriva încheierii T.ui C., prin care s-a dispus arestarea celor doi inculpați, în termen legal, au formulat recurs inculpații M. A. F. și Z. M., solicitându-se casarea încheierii și, rejudecând, respingerea propunerii de arestare preventivă și punerea în libertate a inculpaților, iar în subsidiar ( pentru inculpatul M.), luarea unei alte măsuri preventive, neprivative de libertate, respectiv, cea prev. de art.145/1 sau 145 C. - măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea de domiciliu). În motivarea recursului inculpatului M. A. F., s-a arătat că încheiereaatacată este nelegală și netemeinică, fiind criticată sub următoarele aspecte: 1. O. procurorului din (...) prin care s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpat este lovită de nulitate absolută, întrucât nu au fost respectate dispozițiile legale în materie - art.469 alin.3 C. Deși s-a folosit procedura flagrantului, inculpatul nu a fost trimis în judecată în termen de 3 zile de la data emiterii ordonanței de reținere, astfel că, în aceste condiții, nu putea fi arestat decât în calitate de învinuit potrivit art.146 C. Ori, în cauză, punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut anterior emiterii ordonanței de reținere. Pe cale de consecință, și propunerea de arestare preventivă este lovită de nulitate absolută, ea trebuind fi făcută doar pentru 10 zile, raportat la calitatea de învinuit a numitului M., pentru motivele, anterior arătate; 2. inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât apărătorul său și, el personal, nu au avut la dispoziție decât o oră pentru pregătirea apărării, înainte de judecarea propunerii de arestare; de asemenea, recursul a fost declarat oral, dar nu s-a respectat termenul de 24 ore de înaintare a dosarului la instanța de recurs și de 3 zile de soluționare a recursului. 3. Nu sunt îndeplinite condițiile pre. de art.148 lit.f C. pentru luarea măsurii arestării preventive, deoarece: - nu există indicii temeinice că inculpatul ar fi comis infracțiunea reținută în sarcina sa. S-a reținut greșit că inculpatul ar fi primit suma de 4000 euro cu titlu de mită, pentru ca în calitatea sa de șef S. I. F. și C. U. din cadrul DJAOV C. să intervină pe lângă funcționarii din subordinea sa, care efectuau un control tematic la firma denunțătorului, în scopul încheierii unui act de control favorabil. A. deoarece: potrivit reglementărilor în materie - Ordinul 7521 al ANAF - inculpatul nu avea atribuții pe această linie, nu avea cum să intervină în operațiunea de control, ori asupra actelor întocmite cu ocazia controlului; aspectele constatate de către inspectorii vamali cu ocazia controlului au fost constatate de către o altă echipă de control din partea Biroului Vamal C.; controlul inițiat la firma denunțătorului nu s-a finalizat încă; din declarațiile martorilor rezultă că inculpatul nu a intervenit în nici un fel asupra inspectorilor vamali. - nu există probe că lăsat în libertate, inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, deoarece: nu se regăsesc în cauză, cele patru motive dezvoltate și de jurisprudența C., care să justifice măsura arestării (riscul ca inculpatul să fugă; riscul ca, lăsat în libertate, inculpatul să împiedice administrarea justiției; riscul de a comite noi infracțiuni - inculpatul este, în prezent suspendat din funcție; riscul de a tulbura ordinea publică). Instanța nu a arătat care sunt probele ce dovedesc pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, în condițiile în care inculpatul nu are antecedente penale, este tânăr, are probleme de sănătate, a avut o bună comportare în societate până la momentul arestării, s-a bucurat de respect și o deosebită apreciere profesională, preocupat fiind de perfecționarea profesională, dar și de problemele comunității în care trăiește ( a obținut numeroase diplome de merit, titluri de excelență în domeniul în care activează, este vicepreședinte al unui club sportiv cu care a obținut multiple performanțe, a contribuit financiar la pictura unei biserici, etc.). Instanța nu a luat în considerare posibilitatea unor măsuri alternative arestării, în măsura în care inculpatul oferă garanții de prezentare la proces. În motivarea recursului inculpatului Z. M., s-a arătat în esență că, raportatla faptul că starea de fapt nu este contestată, inculpatul recunoscând acuzațiile care i se aduc în materialitatea lor, criticile încheierii vizează următoarele aspecte: 1.inexistența indiciilor temeinice ale comiterii infracțiunii de trafic de influență și, respectiv, dare de mită în forma autoratului, întrucât: - nu s-a dovedit în cauză că inculpatul ar fi solicitat denunțătorului bani sau alte foloase pentru traficarea influenței sale, fiind cunoscut că aceasta este o condiție a existenței infracțiunii - condiționarea exercitării influenței de un folos material efectiv sau potențial în beneficiul traficantului de influență; - probele administrate în cauză nu relevă o relație de cauzalitate între exercitarea influenței și îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către funcționarul vamal-relație esențială pentru reținerea traficului de influență; - autor infracțiunii de dare de mită nu poate fi decât cel care promite, oferă sau dă unui funcționar bani pentru a-l determina să îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu; ori, în cauză inculpatul nu a acționat în nume propriu, ci ca adjuvant al denunțătorului, ajutându-l pe acesta să remită suma de bani funcționarului, inculpatului M. R. deci că, în sarcina sa nu poate fi reținută decât infracțiunea de complicitate la dare de mită. 2. încadrarea juridică formală dată faptelor reținute în sarcina inculpatului - se menționează doar articolul, nu și aliniatul; 3.lipsa pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului. Instanța nu a menționat care sunt probele din care rezultă acest pericol și, oricum, acestea nu există. Inculpatul nu are antecedente penale, are o afacere prosperă, este administrator al unei societăți comerciale, obținând pentru aceasta 25.000 euro lunar, mai obține 1000 euro pentru administrarea altei societăți - având deci mijloace îndestulătoare de trai pentru sine și familia sa. Firma sa are un nr. de 180 de angajați, care depind de activitatea acestei societăți și cărora inculpatul le-a dat o șansă de trai decent. Angajații inculpatului au doar caracterizări laudative la adresa inculpatului, arătând că este preocupat de soarta angajaților, cărora le acordă sprijin moral și financiar. Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de ladosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constatănefondate recursurile în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. P. art.148 C., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143 C. și există vreunul dintre cazurile prevăzute la lit.a-f C. a art.148 C. În cauză, prima instanță a apreciat întemeiat că sunt întrunite condițiile legale pentru luarea acestei măsuri față de cei doi inculpați. Astfel, s-a constatat în mod correct că este îndeplinită condiția prev. de art.143 C., adică există indicii temeinice, în sensul dispoz. art.68/1 C. ale comiterii faptelor reținute în sarcina inculpaților, repectiv date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis infracțiunile pentru care sunt cercetați, constând în aceea că, inculpatul M. A. F. la data de (...), în jurul orei 17.10-17.20, s-a prezentat la biroul inculpatului Z. M., de la sediul S. „. M. S. din C.-Napoca unde, a primit de la acesta suma de 4.000 euro cu titlu de mită, pentru ca, în calitate de șef la S. I. F. și C. U. din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C., să intervină pe lângă funcționarii din subordinea sa, care efectuează controlul la S. „. I. I. S., în scopul încheierii unui act de control favorabil; inculpatul Z. M. a pretins suma de 12.000 euro de la denunțătorul A. C. A., în schimbul căreia l-a asigurat că are influență asupra unui funcționar cu funcție de conducere din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C. și care, la rândul său, va interveni pe lângă funcționarii din subordinea sa care efectuează controlul la S. „. I. I. S., în scopul încheierii unui act de control favorabil, iar la data de (...), acesta a remis inculpatului M. A.-F. suma de 4.000 euro cu titlu de mită, pentru ca, acesta din urmă, în calitate de șef la S. I. F. și C. U. din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C., să intervină pe lângă funcționarii din subordinea sa, care efectuează controlul la S. „. I. I. S., în scopul încheierii unui act de control favorabil. Indiciile comiterii faptelor rezultă din mijloacele de probă menționate în încheierea atacată: denunțul și declarațiile denunțătorului A. C. A.; proces- verbal de consemnare a actelor premergătoare; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate; procesele-verbale de redare a convorbirilor purtate în mediu ambiental; procese-verbale de percheziție corporală; procese- verbale de percheziție domiciliară la sediul S. ". M. S. proces-verbal de consemnare a seriilor bancnotelor ce compun suma de 12.000 Euro; proces- verbal de depistare în flagrant și planșe fotografice - coroborate cu declarațiile inculpatului Z. M., care a recunoscut faptele, în materialitatea lor. Totodată, Curtea constată îndeplinite în cauză și condițiile cerute de art.148 lit.f C., respectiv, pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile cercetate sunt mai mari de 4 ani și, lăsarea în libertate a inculpaților, prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol rezultă, așa cum a arătat și instanța de fond, în primul rând din natura și gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații. E. adevărat că, singure, aceste elemente, nu pot susține pericolul pentru ordinea publică, dar ele trebuie analizate prin coroborare și cu importanța relațiilor sociale lezate prin presupusa activitate infracțională - cele privind normala desfășurare a relațiilor de serviciu, pentru care, se pretinde o anumită conduită a funcționarilor sau salariaților diferitelor instituții, ambii inculpați, prin conduita lor perturbând buna evoluție a unor astfel de relații, făcând să planeze, în rândul opiniei publice, al mediului de afaceri, suspiciuni asupra corectitudinii desfășurării diferitelor acțiuni de control desfășurate de astfel de organe; în privința inculpatului M., și prin prisma calității sale (funcționar cu funcție de conducere în cadrul Direcției Vamale C.), calitate în care, ar fitrebuit să constituie un model de conduită și, nicidecum, contraexemplu, aceasta și în virtutea reglementărilor privind combaterea corupției, potrivit cărora, persoanele cu astfel de funcții sunt obligate să îndeplineasca îndatoririle ce le revin din exercitarea funcțiilor, atribuțiilor sau însărcinarilor încredințate, cu respectarea strictă a legilor și a normelor de conduită profesională, și să asigure ocrotirea și realizarea drepturilor și intereselor legitime ale cetățenilor, fără să se folosească de funcțiile, atribuțiile ori însărcinările primite, pentru dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite; din ecoul negativ al unor astfel de fapte în rândul comunității, inducerea neîncrederii că, organele judiciare abilitate nu acționează suficient de ferm în combaterea fenomenului infracțional , în general, a celui de corupție, în special. De altfel, măsura arestării celor doi inculpați se circumscrie și exigențelor legislației europene - art.5 par.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului - ei fiind arestați în vederea aducerii în fața autorității judiciare competente, existând în speță, așa cum s-a arătat, motive verosimile de a bănui că au săvârșit o infracțiune - această condiție singură fiind suficientă a legitima măsura preventivă, fiind prevăzută alternativ și nu cumulativ cu alte două condiții, inexistente într-adevăr în speță, cum s-a relevant de apărare (motivele temeinice de a crede în necesitatea împiedicării de a săvârși o infracțiune sau de a fugi). Considerăm așadar că, msura dispusă față de cei doi inculpați răspunde și exigențelor legislației naționale - art.136 C. - respectiv, unuia din scopurile impuse prin lege - buna desfășurare a procesului penal, acest obiectiv, considerând noi, că se poate realiza, cel puțin în acest moment de debut al anchetei, doar cu inculpații în stare de arest, având în vedere poziția lor cu privire la acuzațiile ce li se aduc - diametral opusă ( inculpatul M. recunoscând faptele) și, pe cale de consecință, riscul, temerea că, în libertate, s-ar putea influența reciproc sau ar putea influența denunțătorul și ar putea deci, periclita evoluția normală a anchetei. Nu considerăm că ar fi fost încălcate în speță dispoz. art.136 alin.8 C. privind criteriile ce trebuie avute în vedere la alegerea măsurii preventive. A. deoarece, circumstanțele personale invocate în favoarea inculpaților ( lipsa antecedentelor penale, obținerea unor mijloace de existență îndestulătoare, preocuparea pentru pregătirea profesională și pentru binele semenilor, etc.) chiar reale fiind, așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar, nu se apreciază că ar trebui să prevaleze la acest moment, întrucât, necesitatea protejării ordinii publice, interesul public real pentru această speță - fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție - au la acest moment, o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate ( Curtea EDO, cauza Labita c. Italiei, cauza Neumeister c. Austriei). S-a arătat și în jurisprudența europeană că anumite fapte, prin specificul lor, prin reacția particulară a publicului, pot suscita "o tulburarea a societății";, de natură a justifica o detenței preventivă provizorie - tulburare socială existentă în cauza de față, societatea fiind foarte interesată de modul cum răspund autoritățile la fenomenul infracțional de coprupție, ce a luat amploare în ultima vreme și la fermitatea măsurilor cu care se reacționează. În ceea ce privește restul criticiilor apărării, Curtea le apreciază ca nefondate, pentru următoarele considerente: Cu privire la nulitățile invocate de inculpatul M. F., se constată, în primul rând că, nu este incidentă în speță nulitatea absolută a ordonanței procurorului din (...) prin care s-a pus în mișcare acțiunea penală față deinculpatul M. A. F. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, pe motiv că nu au fost respectate dispozițiile legale în materie - art.469 alin.3 C. A. deoarece, într-adevăr, la data de 16 martie 2011 s-a procedat conform art.465 C. la prinderea în flagrant a numitului M. F., după ce acesta a părăsit clădirea unde se afla sediul firmei inculpatului M. Z. ( proces verbal filele 76-79 dos. u.p.). Faptul că, în speță este vorba într-adevăr de o infracțiune flagrantă, nu conduce obligatoriu la urmarea procedurii prev. de art.466 și urm. C.pr.pren. Procedura a debutat cu constatarea infracțiunii, prinderea în flagrant, după care, procurorul a considerat că poate urma procedura obișnuită. Nu există nicio dispoziție legală care să impună urmarea procedurii speciale, dacă o infracțiune este descoperită imediat după săvârșire. De altfel, chiar dispoz. art.468 alin.3 C., permit procurorului care nu a urmat procedura specială a reținerii și arestării învinuitului, respectiv nu a dispus trimiterea în judecată în trei zile de la emiterea ordonanței de reținere - să procedeze potrivit art.146 C. și urm. adică să procedeze la arestarea, în condițiile procedurii comune, a învinuitului sau inculpatului. Pe de altă parte, încălcarea dispozițiilor legale invocate nu este una dintre cele sancționate cu nulitatea absolută - conform art.197 alin.2 C., ea poate atrage, eventual nulitatea relativă, în condițiile art.197 alin.4 C., condiții ce nu au fost îndeplinite în cauză, inculpatului aducându-i-se la cunoștință, în prezența apărătorului ales că s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva sa, fiind prezent deci la efectuarea actului, fără însă a invoca această neregularitate. Instanța nu consideră necesar a lua în considerare din oficiu această neregularitate, anularea ordonanței în discuție, nefiind necesară pentru aflarea adevărului. Pe cale de consecință, nici propunerea de arestare preventivă nu este lovită de nulitate absolută, procurorul urmând procedura obișnuită prev. de art.149/1 C. De asemenea, nu se apreciază că a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului prin faptul că, apărătorul său a avut acces la dosar doar o oră înainte de soluționarea propunerii de arestare. A. deoarece, apărătorul din fața instanței a fost același care l-a asistat și în cursul urmăririi penale, iar pe de altă parte, trebuie avut în vedere specificul obiectului dosarului -propunere de arestare preventivă - care impune soluționarea cu celeritate a cauzei (art.149/1 alin.3 C.) înainte de expirarea duratei reținerii preventive și totodată, obligativitatea studierii dosarului și de către judecător. Consistența și complexitatea concluziilor apărătorului inculpatului la instanța de fond, demonstrează că inculpatul a beneficiat de o apărare efectivă și profesională, în ciuda timpului relativ scurt, pe care l-au avut la dispoziție, el și apărătorul său. În ceea ce privește criticile inculpatul Z. M., Curtea constată, de asemenea, că acestea sunt neîntemeiate. Chestiunile privind încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului nu pot face obiectul analizei instanței de control judiciar în această procedură, a soluționării propunerii de arestare, chiar dacă, într- adevăr sunt esențiale, ele urmând a fi elucidate pe parcursul urmăririi penale și, oricum, nu au relevanță neapărat în aprecierea pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, faptele în materialitatea lor putând fi apreciate din această perspectivă și fără o încadrare juridică riguroasă ( au relevanță, într-adevăr, așa cum a susținut și apărarea, doar în ipoteza trimiterii în judecată, în procesul de individualizare a pedepselor, prin prismanumărului de infracțiuni reținute sau a pedepsei prevăzute pentru infracțiunile respective, în vederea aplicabilității dispoz. art.320/1 C.). Pentru toate aceste considerente, recursurile declarate în cauză vor fi respinse ca nefondate, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C. În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C. suma de câte 25 lei, onorariu parțial pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției ( avocat C. C. și avocat C. I.). În baza art.192 alin.2 C. vor fi obligați inculpații recurenți să plătească în favoarea statului suma de, câte 400 lei cheltuieli judiciare. PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D I S P U N E Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații M. A. F. ( fiul lui I. si E., născut la (...)) si Z. M., născut la (...), ambii aflați în Arestul IPJ C. împotriva încheierii penale nr. 28/C din 17 martie 2011a T.ui C.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de, câte 25 lei onorariu parțial pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției ( avocat C. C. și avocat C. I.). Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de, câte 400 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 23 martie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI L. M. ANA C. M. R. GREFIER M. B. Red.A.C./Dact.M.S. 6 ex./(...) Jud fond: Dincă I.N.
| ← Decizia penală nr. 268/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1978/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
