Decizia penală nr. 1271/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a2
D. PENALĂ NR.1271/R/2011
Ședința publică din 24 august 2011
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : V. C. președinte secție penală JUDECĂTORI : ANA C.
M. Ș.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentat prin procuror : D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul S. R. R. A. împotriva încheierii penale din (...) a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), având ca obiect revocarea măsurii preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul S. R. R. A., asistat de apărător desemnat din oficiu av.Bara S. din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar și apărător ales av.Petrică Simion din cadrul Baroului S. M. cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu solicită a se constata că mandatul său a încetat și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezentarea în instanță.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților admisibilitatea recursului declarat de inculpat.
Apărătorul inculpatului S. R. R. A., apreciază că o asemenea încheiere sepoate ataca cu recurs deși principiul C.ui de procedură penală spune că încheierile se atacă odată cu hotărârile dar ne aflăm într-o situație cu totul specială.
Instanța, aduce la cunoștința apărătorului inculpatului că textul de lege prevede că împotriva încheierilor de încetare sau revocare a unei măsuri preventive nu se poate declara recurs - art.141 al.1 C.pr.pen.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingere ca inadmisibil a recursului declarat de inculpat. În baza art.141 alin.1 teza II-a C.pr.pen., încheierile princare s-a dispus revocarea sau înlocuirea măsurii de a nu părăsi țara nu sunt supuse nici unei căi de atac.
Susține că ne aflăm în limitele textului prev.de art.198 lit.a C.pr.pen., respectiv exercitarea abuzivă a dreptului.
Apărătorul inculpatului S. R. R. A., arată că nu poate accepta o asemeneaopinie, întrucât ar însemna lezarea dreptului la justiție. D. s-ar proceda în acest mod, ar însemna că trebuie să acceptăm ceea ce hotărăște o instanță fără a putea arăta dacă este sau nu greșită.
C U R T E A :
Prin încheierea penală din 3 august 2011 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr.(...), a fost respinsă ca nefondată cererea inculpatului S. R. R. A. pentru ridicarea interdicției de a părăsi țara instituită în dosarul nr.(...) al T.ui S.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin D. C. de A. C. - Secția penală și de minori, a fost dispusă înlocuirea măsurii arestării preventive dispusă de Tribunalul Sălaj, Secția penală, în privința inculpatului S. R. R. A., cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi țara.
Potrivit dispozițiilor stipulate de art.1451 Cod procedură penală, măsura obligării de a nu părăsi țara constă în îndatorirea impusă învinuitului sau inculpatului de procuror sau judecător, în cursul urmăririi penale, ori de instanța de judecată, în cursul judecății de a nu părăsi țara, fără încuviințarea organului care a dispus această măsură. Cererea formulată de inculpatul S. R. R. A. de ridicare a interdicției de a părăsi țara nu este justificată raportat la infracțiunile grave pentru care este cercetat inculpatul și la faptul că acesta a mai beneficiat de clemența instanței de judecată la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Totodată, există pericolul ca în cazul în care inculpatul va putea părăsi teritoriul național, acesta să se sustragă de la cercetarea judecătorească și să lipsească de la termenele de judecată stabilite de către instanță, prezența sa putând fi necesară instanței pentru probarea vinovăției celorlalți coinculpați, cercetați în dosar, dat fiind faptul că nu toți inculpații și-au recunoscut vinovăția în raport cu acuzările care li se aduc fiecăruia prin rechizitoriul DIICOT, B. T. S. Nu în ultimul rând, inculpatului îi poate fi schimbat locul de muncă în cadrul aceleiași societăți comerciale cu un alt loc de muncă care să nu necesite efectuarea de deplasări în străinătate în interes de serviciu. Față de cele ce preced, instanța a respins ca nefondată cererea inculpatului. Împotriva mai sus menționatei încheieri a declarat recurs în termenlegal inculpatul S. R. R. A. La termenul de judecată din data de 24 aug.2011, instanța investită cu soluționarea acestei căi de atac a invocat,din oficiu, excepția inadmisibilității recursului declarat de către inculpat. Apărătorul inculpatului a solicitat respingerea excepției invocate în opinia sa fiind imperios necesar ca în materia măsurilor preventive să poată fi atacatecu recurs toate încheierile pronunțate de instanțele de judecată ignorându-se disp.art.141 alin.1 C. Reprezentantul M.ui P. a solicitat admiterea excepției invocate. Analizând excepția invocată din oficiu, care este o excepțiepereemptorie, Curtea constată că aceasta este fondată pentru următoareleconsiderente: Prin încheierea atacată instanța de fond a respins ca nefondată cererea inculpatului pentru ridicarea interdicției de a părăsi țara. Curtea constată că față de acest inculpat a fost înlocuită măsura arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara printr-o decizie pronunțată în recurs de către această instanță. În opinia noastră, atât apărătorul inculpatului cât și instanța au făcut o oarecare confuzie între instituțiile prevăzute de C. de procedură penală, cererea fiind formulată de o manieră ce lasă loc echivocului. Astfel, în situațiile în care față de inculpați se ia o măsură preventivă neprivativă de libertate instanțele de judecată pot dispune cu privire la această măsură doar revocarea, înlocuirea sau constatarea încetării de drept. Pe de altă parte, art. 145 alin.23 coroborat cu art.1451 alin.2 C. reglementează că pe durata obligării de a nu părăsi țara dacă intervin motive ce justifică fie impunerea unei noi obligații, fie înlocuirea sau încetarea celor existente, instanța dispune prin încheiere motivată în acest sens. Trebuie însă observat că acest text legal menționat vizează obligațiile prevăzute la alin.11 și 12 ale art.145 și nu vizează în nici un caz îndatorirea impusă inculpatului de a nu părăsi localitatea sau țara fără încuviințarea organului care a dispus această măsură. D. s-ar proceda de această manieră ridicându-se tocmai îndatorirea de a nu părăsi țara sau localitatea în opinia noastră această măsură ar fi lipsită de însăși esența ei. A. instituție este complet diferită de cea reglementată de art.1603 C. care vizează modificarea sau ridicarea controlului judiciar. Aceste aspecte fiind lămurite, Curtea constată că cererea formulată de către inculpatul recurent și existentă la f. 1289 dosar fond, este în fapt o cerere de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara. În susținerea acestei afirmații Curtea are în vedere și motivarea ei de către inculpatul recurent care arată că această măsură nu se justifică în nici un fel. Potrivit art.141 alin.11 C. încheierea prin care prima instanță respinge cererea de revocare a măsurii preventive nu este supusă nici unei căi de atac. A. dispoziție a legiuitorului român nu contravine Convenției E.pene a Drepturilor Omului deoarece acest act internațional ratificat de R. și făcând astfel parte din dreptul intern, nu impune statelor membre obligativitatea reglementării dublului grad de jurisdicție pentru toate încheierile sau hotărârile pronunțate de către instanțe. Raportat la toate acestea, având în vedere și prevederile art. 38515 pct.1 lit.a C. Curtea va respinge ca inadmisibil recursul declarat de către inculpatul recurent S. R. R. A., conform dispozitivului cu consecința obligării acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru soluționarea prezentului recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul S. R. R. A., domiciliat în S. M., str. Costache N., nr. 7, jud. S. M., împotriva încheierii penale din 3 august 2011 a T.ui S. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare. D. este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 24 august 2011 . PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, V. C. ANA C. M. Ș. Red.M.Ș. Dact.SzM/3 ex./(...) GREFIER M. B.
| ← Decizia penală nr. 1955/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1161/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
