Decizia penală nr. 1955/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a4
DECIZIA PENALĂ NR.1955/R/2011
Ședința publică din 02 decembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I., judecător
JUDECĂTORI: I. C. M.
V. C.
GREFIER: D. S.
Direcția de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. reprezentat prin procuror: DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul N. I. I. împotriva încheierii penale din 25 noiembrie 2011 a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr.(...), având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.P.escu Roman Mihnea, din
Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. S. că nu există la dosar probe sau indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prev.de art.3 alin.2 din Legea 143/2000. Introducerea în țară de droguri de mare risc se face pe bază de acte concrete și nu pe bază de declarații. La aprecierea pericolului pentru ordinea publică, instanța are în vedere numărul mare de persoane implicate și numărul mare de acte materiale și face trimitere la starea de recidivă. Solicită a se reține că starea de recidivă a inculpatului nu poate constitui temei pentru menținerea măsurii arestării preventive. Poziția inculpatului de recunoaștere este o dovadă în plus că acesta înțelege consecințele și urmările faptelor sale. De asemenea, se poate spune că în cauză s-a depășit termenul rezonabil de arest preventiv, măsura fiind luată față de inculpat la data de 2 aprilie 2011. Instanța de fond nu a analizat oportunitatea menținerii în prezent a stării de arest și a luării unei alte măsuri preventive.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. În cauză sunt îndeplinite cumulativ cerințele prev.de art. 143 și
148 alin 1 lit f Cod procedură penală, întrucât există indicii cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor care i se rețin în sarcină, pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele imputate este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea faptelor pentru care este cercetat inculpatul, din modul în care s-a desfășurat activitatea infracțională, demonstrată de probele existente la dosar, numărul mare de persoane implicate, starea de recidivă și perseverența infracțională a inculpatului.
Inculpatul N. I. I. având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 25 noiembrie 2011 a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr.(...), în baza dispozițiilor articolului 300/2 Cod procedură penală raportat la articolul 160/b Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul N. I. I., fiul lui I. și G., născut la data de (...) în Lechința, jud. B.-N., domiciliat în B., str. A. M.u, nr. 15, sc. A, ap. 5, jud. B.-N., CNP-1., recidivist, în prezent aflat în Penitenciarul Gherla, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000
(modificată prin OUG nr. 6.), cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, introducere în țară de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000
(modificată prin OUG nr. 6.) și cumpărare/deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000
(modificată prin OUG nr. 6.), cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal, și în baza disp. art. 300/1 Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală și menține această măsură.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că prin Î. penală nr. 39/CC/2011 din 2 aprilie 2011 pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...), s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului N. I. I. pentru săvârșirea în formă continuată și în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal a infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev.de art.2 al.2 din Legea nr. 143/2000 modificată prin O. nr.6., art.41 al.2 C.p; introducere în țară de droguri de mare risc prev. de art.3 al. 2 din Legea nr.143/2000, modificată, art. 41 al.2 C.p. și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. de art.4 al. 2 din Legea nr. 143/2000, modificată,art. 41 alin. 2 Cod penal.
Totodată, s-a reținut în sarcina inculpatului N. I. I. (zis Cracu) că începând cu data de 11 noiembrie 2010 și până la momentul reținerii și arestării a efectuat mai multe deplasări în Austria și Ungaria ( conform procesului-verbal din 25 martie 2011, întocmit de inspectorul de poliție C. V.), iar la întoarcerea în țară, în mai multe rânduri a introdus în țară diferite cantități din substanța cunoscută sub denumirea de „ sare de baie";, conținând drogul de mare risc „mefedronă";.
Prin prisma actelor aflate în dosarul nr. 89 D/P/2010 al DIICOT-Biroul
T. B.-N., instanța a constatat că există indicii temeinice de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, avută în vedere la luarea măsurii preventive.
Sunt îndeplinite cumulativ și cerințele art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru faptele reținute în sarcina inculpaților sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați inculpații dar și din modul în care s-a desfășurat activitatea infracțională, demonstrată de probele existente la dosar.
Infracțiunile de care sunt acuzați inculpații lezează ordinea de drept în comunitatea locală și cauzează o tulburare a liniștii publice, care coroborată cu riscul repetabilității unor astfel de fapte creează dezaprobare din partea colectivității. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice amintite infracțiunile pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția înainte de proces, cel puțin pentru un timp (cauza Letellier vs
Franța).
Scopul măsurii arestării preventive, potrivit art. 136 Cod procedură penală, este acela de a se asigura buna desfășurare a procesului penal și de a se împiedica sustragerea inculpaților de la judecată.
Sub acest aspect, tribunalul a apreciat că, în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal se impune a se menține măsura preventivă luată față de inculpat, înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură, mai puțin restrictivă, nefiind oportună.
Nu se poate face abstracție nici de riscul ca inculpatul să se sustragă urmăririi penale (aspect argumentat pe larg în decizia penală nr. 603/R/(...) a Curții de A. C. prin care au fost respinse recursurile declarate de inculpați). Circumstanțele personale ale inculpatului N. I. I. - recidivist (aspect care rezultă îndeosebi din certificatul de cazier judiciar f. 229 vol. I), justifică convingerea instanței că, lăsat în libertate, ar influența negativ buna desfășurare a procesului penal și că există riscul reluării activității infracționale.
Faptul că inculpatul recunoaște parțial faptele pentru care a fost trimis în judecată și că acesta s-a angajat în muncă pentru a-și întreține familia nu constituie argumente relevante în acest cadru procesual, acestea putând fi invocate cu ocazia judecării fondului cauzei.
Împotriva încheierii menționate inculpatul N. I. I. a declarat recursîn termen.
S-a susținut că nu există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prev. de art.3 alin.2 din Legea nr.143/2000 referitoare la introducerea în țară de droguri de mare risc; poziția inculpatului de recunoaștere este o dovadă în plus că acesta a înțeles consecințele și urmările faptelor sale, iar starea sa de recidivă nu poate constitui temei pentru menținerea arestului preventiv.
S-a criticat faptul că s-a depășit termenul rezonabil al arestării preventive luate față de inculpat la 2 aprilie 2011 și că instanța de fond nu a analizat oportunitatea luării unei alte măsuri preventive.
Examinând motivele de recurs invocate Curtea constatăurmătoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru infracțiunile de trafic de droguri de mare risc prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2
C.p., introducere în țară de droguri de mare risc prev. de art.3 alin.2 din același act normativ și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prev. de art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000.
Contrar susținerilor recurentului, în cauză există indicii temeinice că în baza unor înțelegeri cu alți coinculpați și învinuiți din dosar a deținut, a oferit spre consum și a vândut diferite cantități de drog de mare risc „4 - metil metcatinonă"; , respectiv „. de baie";, respectiv a adus în țară de mai multe ori asemenea substanțe.
Prima instanță a indicat expres declarațiile persoanelor din care rezultă presupunerea rezonabilă că acesta ar fi comis faptele pentru care este trimis în judecată.
Împrejurarea că acesta nu a recunoscut infracțiunea cea mai gravă de introducere în țară de droguri de mare risc nu este de natură să înlăture temeiurile arestării constând în presupunerea că a comis și alte fapte penale referitoare la traficul de droguri.
În același timp, nu se poate primi susținerea că s-a împlinit termenul rezonabil al arestării preventive ce a fost luată de aproximativ 7 luni având în vedere complexitatea dosarului.
De asemenea, afirmația că prima instanță nu a analizat oportunitatea luării unei alte măsuri preventive nu are suport real din moment ce s-a motivat de ce nu se poate înlocui măsura arestării preventive.
Curtea apreciază, la fel ca și prima instanță, că sunt întrunite condițiile cazului de arestare prev., de art.148 alin.1 lit.f C.p.p. și în această fază a procesului penal - de cercetare judecătorească - tocmai având în vedere periculozitatea inculpatului despre care se presupune că s-a înțeles și cu alte persoane pentru a trafica „. de baie"; și că această activitate a fost desfășurată pe raza mai multor localități situate la zeci de kilometri distanță una de cealaltă.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefundat recursul declarat. Văzând și disp.art 192 alin.2 C.p.p. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N. I., aflat in prezent in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 25 noiembrie 2011 a T.ui B. N.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 2 decembrie 2011. . PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, C. I. I. C. M. V. C. Red.CV Dact.SzM/3ex. (...) GREFIER D. S.
| ← Decizia penală nr. 1302/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1271/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
