Decizia penală nr. 1302/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.1302/R/2011
Ședința publică din 05 septembrie 2011
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE : L. M., JUDECĂTOR JUDECĂTORI : ANA C.
: D. P.
GREFIER : M. V.-G.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procuror
A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. de pe lângă
Judecătoria Zalău împotriva sentinței penale nr.194 din (...) a J. Z., privind pe inculpatul S. T. - D. trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.g,i C. cu aplic. art.37 lit.b C. și violare de domiciliu prev. de art.192 alin.2 C. cu aplic. art.37 lit.b C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul S. T. - D., av. S. T. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul M.ui P. solicită în temeiul art. 38515 pct. 2 lit.d Cod pr.pen. admiterea recursului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Zalău, casarea sentinței penale nr.194/2011 a J. Z. și, rejudecând cauza, să se procedeze la reindividualizarea pedepsei în sensul înlăturării beneficiului circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin.1 lit.c și alin.2 Cod pen. reținute în mod greșit în favoarea inculpatului. Instanța fondului a reținut circumstanțe atenuante prev. de art. 74 alin.1 lit.c și alin.2 Cod pen. în condițiile în care judecarea în fața instanței de fond s-a făcut în procedura simplificată conform art. 3201 Cod pr.pen.. În opinia sa, aplicarea deopotrivă a art. 3201 Cod pr.pen. și art. 74 alin.1 lit.c Cod penal semnifică acordarea unei duble clemenețe a aceleiași împrejurări, respectiv buna conduită avută de inculpat pe parcursul procesului penal. Totodată, consideră total nejustificată și neavenită reținerea circumstanțelor facultative a art. 74 alin.2 Cod penal cu menținea că instanța fondului a reținut ca circumstanță atenuantă judiciară starea de beție voluntară incompletă în care se afla inculpatul, stare de beție care nu i- a abolit discernământul, ci doar l-a diminuat și care a favorizat comiterea infracțiunii pentru care inculpatul a fost judecat în prezenta cauză. De asemenea, instanța fondului a reținut că starea de recidivă prezintă o stare de agravare a răspunderii penale, ce intră în concurs cu stările de atenuare, astfel încât nu are obligația reducerii pedepsei sub minimul stabilit potrivit art. 3201 Cod pr.pen și cu toate acestea, a apreciat că se impune coborârea pedepsei sub acest minim. În opinia sa, instanța de fond a aplicat o pedeapsă neîndestulătoare având în vedere că inculpatul a comis infracțiunea de furt dintr-o locuință, pe timp de noapte și infracțiunea de violare de domiciliu, pe timp de noapte, în stare de recidivă post executorie. Mai arată că inculpatul și-a întrerupt activitatea infracțională, întrucât a fost întrerupt de partea vătămată. În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza să se dispună reindividualiraea pedepsei conform art. 72 Cod penal și înlăturarea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin.1 lit.c și alin.2 Cod pen. Cheltuielile judiciare avansate de stat, să rămână în sarcina acestuia. Apărătorul inculpatului S. T. - D., av. S. T. solicită în temeiul art. 38515 pct. 1 lit.b Cod pr.pen. respingerea ca nefondat a recursului formulat de parchet șipe cale de consecință, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de Judecătoria Zalău. Instanța de fond corect și legal a reținut în sarcina inculpatului circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit.c Cod penal, având în vedere că din actele de la dosar rezultă faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră și a coloborat cu organele de cercetare penală. Consideră că pedeapsa aplicată inculpatului de prima instanță pentru cele două infracțiuni este proporțională cu gradul de pericol social al infracțiunilor, cu modul de săvârșire și cu recuperarea prejudiciului. Consideră că prin pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicată inculpatului s-a realizat scopul pedepsei conform art. 52 Cod penal. C U R T E A Prin sentința penală nr. 194 din (...) pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr. (...), în baza art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. g) și i) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c) și alin 2 Cod penal raportat la art. 76 lit. d) Cod penal și cu aplicarea art. 3. Cod pr. penală a fost condamnat inculpatul S. T.-D., fiul lui T. și A. născut la data de (...), în localitatea Z., jud. Sălaj, cetățean român, studii 10 clase, căsătorit cu un copil minor, stagiul militar nesatisfăcut, muncitor calificat la SC C. SRL recidivist postexecutoriu, domiciliat în localitatea Z., B-dul. M. V. nr. 76, bl. A24, sc. C, ap 42, jud. Sălaj , CNP 1. la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat. În baza art. 71 Cod s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c) și alin 2 Cod penal raportat la art. 76 lit. d) Cod penal și cu aplicarea art. 3. Cod pr. penală a fost condamnat inculpatul S. T.-D. la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu. În baza art. 71 Cod s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a) Cod penal s-a constatat că infracțiunile sunt săvârșite în forma concursului real de infracțiuni și în temeiul art. 34 alin. 1 lit. b) Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare cu privare de libertate. În baza art. 71 Cod s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 14 și art. 16¹ alin 3 Cod procedură penală raportat la art. 346 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de parte civilă P. L. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat. În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin R. din data de (...) al P.ui de pe lângă Judecătoria Zalău, din Dosar nr.29/P/2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului S. T.-D., pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și violare de domiciliu, fapte prev. de art. 208 alin. 1 C.p.-art.209 alin.1 lit. g și i C.p. cu aplicarea art. 37 lit. b C.p. și art. 192 alin.1 și 2 C.P. cu aplicarea art. 37 lit. b C.p., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. Cauza a fost înregistrată pe rolul J. Z. la data de (...) sub nr.(...). În cuprinsul actului de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că în data de (...), în jurul orei 3.00, inculpatul a intrat fără drept, prin escaladare și prin efracție, în locuința părții vătămate P. L. de unde a sustras anumite bunuri, însușindu-și-le. Pentru dovedirea situației de fapt expusă în rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă: declarațiile învinuitului S. T. D. (f. 20-21, 23, 29-30); declarațiile părții vătămate P. L. (f. 11-15); procesul- verbal de cercetare la fața locului (f.8-9); proces verbal de control corporal (f. 9); declarațiile martorului C. N. (f.16); dovada de predare bunuri (f.10); fișă cazier judiciar a învinuitului (f.17); proces-verbal de prezentare material de urmărire penală (f. 31-32) Prin declarația dată în fața organelor de urmărire partea vătămată a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 150 de lei, reprezentând distrugerile cauzate sistemului de închidere a geamului care a fost forțat de învinuit, precum și pervazul de la geam care a fost rupt de învinuit (f.13). La termenul de judecată din (...), inculpatul au fost întrebat de către instanță dacă dorește să fie judecat în procedura simplificată prevăzută de art. 3. Cod pr. penală, adică judecata să aibă loc doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaște și le însușește. Inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nu formulează cereri privind administrarea de probe și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, inclusiv valoarea prejudiciului. Instanța, apreciind că faptele reținute în sarcina inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana inculpatului, a admis cererea de judecată în procedură simplificată a acestuia și a procedat la audierea lui, declarațiile inculpatului fiind atașate la dosarul cauzei (f.45) Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În noaptea de 3/(...), în jurul orei 3.00, inculpatul, aflat în stare de ebrietate, a pătruns pe fereastră în locuința părții vătămate, situată la parterul unui imobil, prin escaladare și efracție - forțând și distrugând sistemul de închidere al geamului-și a sustras o pereche de mănuși de damă, din piele, de culoare neagră, având blăniță albă la încheietura mâinii și un pachet de țigări marca „Winston Blue";, dar a fost surprins parteavătămată care s-a trezit deoarece a auzit deschizându-se ușa dormitorului ei, după care a văzut că s-a aprins pentru câteva secunde becul de pe hol. P. vătămată a ieșit în hol și în bucătărie, iar apoi a intrat în camera fiicei ei să vadă dacă ea a fost pe hol, dar aceasta dormea. Înainte de a reveni în dormitor, partea vătămată a observat că ușa de la camera mare era întredeschisă, deși a lăsat-o închisă seara. Imediat a observat în camera mare și silueta unui bărbat. A. nu a lăsat-o pe partea vătămată să intre în cameră. Când partea vătămată a spus că va suna la 112, inculpatul a blocat cu un fotoliu ușa de intrare în camera mare și a părăsit locuința pe geamul de la cameră, pe unde și intrase, geamul fiind lăsat rabatat peste noapte, partea vătămată reușind să vadă anumite detalii despre fizionomia inculpatului, descriindu-l organelor de poliție ca având înălțimea de 1,60- 1,70 m., păr negru și fiind îmbrăcat într-o haină închisă la culoare și pantaloni de culoare deschisă. În urma apelului la poliție, o echipă de patrulare s-a deplasat la fața locului și efectuând verificări prin împrejurimi, în fața blocului N103 au găsit una dintre mănușile care au fost sustrase de la partea vătămată, acesta recunoscând imediat bunul sustras. După aproximativ 25 de minute, în fața blocului N101 a fost identificat învinuitul, care are semnalmentele indicate de partea vătămată iar la controlul corporal efectuat asupra acestuia s-a găsit perechea mănușii sustrase de la partea vătămată precum și un pachet de țigări marca „Winston Blue";, desfăcut, conținând 11 țigarete - similar cu cel sustras de la partea vătămată (f.3). De asemenea, s-a mai găsit încă un pachet de țigări, marca „Winchester"; (și acesta desfăcut, conținând 15 țigarete), despre care învinuitul declară că îi aparține, precum și o brichetă și un telefon mobil. În cauză, declarațiile inculpatului prin care recunoaște săvârșirea faptei comise se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv cu declarațiile părții vătămate P. L. (f. 11-15); cu procesul-verbal de cercetare la fața locului (f.8-9); cu procesul verbal de control corporal (f. 9); cu declarațiile martorului C. N. (f.16); cu dovada de predare bunuri (f.10); Reținând vinovăția inculpatului instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru faptele reținute în sarcina lui. În drept, s-a reținut că faptele inculpatului S. T.-D., care în noaptea de (...), prin escaladare și efracție a pătruns fără drept în locuința părții vătămate P. L., de unde a sustras 2 bunuri în valoare de 50 de lei, și a cauzat un prejudiciu prin efracție de 150 de lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. g) și i) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal și violare de domiciliu, prev. de art.192 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal. Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului constă în acțiunea de sustragere a bunurilor, fără consimțământul părții vătămate precedată de pătrunderea fără drept în locuința acesteia. Momentul consumării infracțiunii de violare de domiciliu este marcat de pătrunderea fără drept a inculpatului în locuința părții vătămate, iar cel al infracțiunii de furt calificat de ieșirea bunurilor din patrimoniul părților vătămate și trecerea lor în stăpânirea inculpatului. U. imediată, ca element component al laturii obiective, in cazul infracțiunii de violare de domiciliu se caracterizează atingerea adusă dreptului la intimidate și viață privată al părții vătămate, iar în cazul infracțiunii de furt calificat prin prejudiciul cauzat părții vătămate, constând în ieșirea din patrimoniul acesteia a bunurilor sustrase și, corelativ, aproprierea acestora de către inculpat. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunile cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit. a) Cod penal. Astfel, din probele administrate a reieșit că inculpatul a avut reprezentarea faptelor sale, a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând, de asemenea, că a luat bunurile din posesia părților vătămate, fără consimțământul acestora. Instanța, raportat la modul concret de comitere a faptei, la bunurile sustrase (o pereche de mănuși de damă, din piele, de culoare neagră, având blăniță albă la încheietura mâinii și un pachet de țigări marca „Winston Blue), la faptul că inculpatul nu a aruncat bunurile sustrase deși a fost surprins în flagrant de partea vătămată și având în vedere că a inculpatul fost găsit de organele de poliție în apropierea locuinței părții vătămate la interval de timp relativ mare de la săvârșirea faptei, interval care i-ar fi permis se îndepărteze suficient de locul faptei, a apreciat că inculpatul s-a aflat, la momentul săvârșirii faptei în stare de beție voluntară incompletă, stare care doar a diminuat discernământul inculpatului, fără să-l abolească, motiv pentru care vinovăția sub forma intenției directe a subzistat (inculpatul a blocat accesul în cameră a părții vătămate și a părăsit locuința pe fereastră ceea ce indică faptul acesta era conștient de caracterul ilegal al faptei sale), fiind astfel îndeplinite toate condițiile de existență a infracțiunii și fiind întrunite toate elementele constitutive ale acesteia, atât cu privire la latura obiectivă cât și cu privire la latura subiectivă, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 10 lit. d sau e Cod pr. penală. Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. g) și i) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal și violare de domiciliu, prev. de art.192 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal. La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere disp.art.72 alin.1 și art.52 Cod penal. Având în vedere faptul că judecarea cauzei s-a făcut în procedură simplificată, potrivit art. 3. alin.7 Cod pr. penală, inculpatul a beneficiat de o reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului. Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat, deoarece a săvârșit fapta pe timp de noapte, pătrunzând prin escaladare și efracție în locuința părții vătămate, generând astfel un sentiment de teamă și panică pentru partea vătămată și fiica acesteia și totodată, raportat la faptul că inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală, fiind condamnat anterior pentru alte fapte penale, săvârșind această faptă în stare de recidivă postexecutorie. Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. A. este în vârstă de 31 de ani, este căsătorit și tatăl unei fetițe minore și asigură veniturile necesare traiului familiei sale prin muncă, fiind angajat la SC C. S. Instanța a reținut de asemenea că inculpatul a fost eliberat din penitenciar în anul 2005 și de atunci, nu a mai suferit nici o condamnare, ceea ce arată intenția și dorința de conformare a acestuia și faptul că inculpatul a depus eforturi pentru a se reintegra social, fiind în prezent încadrat în muncă, cunoscut fiind și aspectul că procentul condamnaților eliberați din penitenciar care reușesc să se reinsereze social și să aibă conduită licită este foarte redus, neexistând programe sociale viabile care să stimuleze și să faciliteze absorbția acestora pe piața muncii. Având în vedere cele menționate mai sus și faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând integral săvârșirea faptei, și cooperând cu organele de cercetare în vederea aflării adevărului, instanța a apreciat că se impune reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prevăzute de 74 alin. 1 lit. c) Cod penal. De asemenea, instanța a reținut ca circumstanță atenuantă judiciară și starea de beție voluntară incompletă în care se afla inculpatul în momentul săvârșirii faptei, stare care, fără a aboli discernământul inculpatului, i l-a diminuat favorizând săvârșirea de către inculpat a faptelor pentru care a fost judecat în prezentul dosar. Instanța a constatat că în prezenta cauză există un concurs între o stare de agravare (recidiva postexecutorie) și circumstanțele atenuante judiciare reținute în favoare inculpatul, și, deși potrivit art. 80 alin. 2 Cod penal, instanța în această situație nu mai are obligația să facă aplicarea art. 76 lit. d Cod penal și să reducă astfel limitele de pedeapsă, totuși a apreciat că, raportat în special la persoana inculpatului, se impune aplicarea art. 76 lit. d Cod penal și pe cale de consecință a aplicat inculpatului o pedeapsă sub limitele de pedeapsă stabilite de lege. În ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, raportat la aplicarea art. 76 lit. d Cod penal, instanța a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse de 8 (opt) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat și 8 (opt) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, pedepse care vor fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient. În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, așa cum a stabilit Curtea E. a Drepturilor Omului (cauza S. și Pîrcălab c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate. Instanța a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și b). Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat a fost interzis inculpatului pe durata executării pedepselor principale. În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea E. a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța a apreciat că, în raport de naturainfracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a interzis exercițiul acestui drept. Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. c), d) și e) Cod penal. În temeiul art.37. lit. b) Cod penal instanța a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost judecat în prezentul dosar au fost comise în stare de recidivă postexecutorie, primul termen al acesteia constând în pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 256/2003 a J. Z. Având în vedere că infracțiunile au fost comise de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, instanța, în baza art. 33 lit. a), a constatat că au fost săvârșite în concurs real și, în baza art. 34 alin. 1 lit. b) Cod penal, a contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 8 (opt) luni închisoare cu privare de libertate. În ceea ce privește pedeapsa accesorie instanța, raportat la natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, a apreciat că acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a) teza II-a și lit. b) Cod penal, fiind justificată îndepărtarea acesteia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității. Instanța a apreciat că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege și având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a) teza I, c), d) și e) Cod penal. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că, în baza art.346 Cod procedură penală și art.14 alin.3 Cod procedură penală, repararea pagubei se va realiza potrivit dispozițiilor legii civile. L. civilă, mai exact, art.998-999 cod civil prevede că răspunderea civilă delictuală este incidentă în ipoteza îndeplinirii următoarelor condiții: existența unui prejudiciu de natură materială sau morală, dovedit de către partea vătămată, existența unei fapte ilicite, în speță săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de furt calificat, fiind dovedită vinovăția acestuia și, de asemenea, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. Pe cale de consecință, având în vedere că inculpatul recunoaște valoarea prejudiciul cauzat, în baza art.14 și art. 16¹ alin 3 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală și art.998 Cod civil, instanța a admis acțiunea civilă formulată de parte civilă P. L., și a obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ZALĂU solicitând casarea acesteia și rejudecând,înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului și aplicarea unor pedepse într-un cuantum sporit, proporțional cu gradul de pericol social al faptelor comise, cu persoana inculpatului și cu urmările produse sau care s-ar fi putut produce. S-a arătat în motivarea recursului că, în mod neîntemeiat instanța fondului a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev de art.74 alin.1 lit.c și art.74 alin.2 C. (prezentarea în fața autorităților,recunoașterea faptei, starea de beție voluntară incompletă) - în condițiile în care, inculpatul a fost prins în flagrant, așa încât recunoașterea faptei apare ca o comportare evidentă, singura posibilă în această situație; în condițiile în care starea de beție rezultă exclusiv din declarația inculpatului, astfel că, necoroborată cu alte probe, nu putea fi luată în considerație. Pe de altă parte, nu trebuie ignorate împrejurările concrete ale comiterii faptelor - pe timp de noapte, prin escaladare și efracție și, în plus, în stare de recidivă post executorie și în condițiile în care mai are antecedente penale, pe aceleași gen de infracțiuni. Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de ladosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată fondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În cauză, judecata a avut loc în procedura simplificată prev. de art.320/1 C., inculpatul recunoscând comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, așa cum au fost reținute în actul de sesizare solicitând judecarea sa în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Așa fiind, raportat și la motivele de recurs, instanța de control judiciar se va limita doar la analiza individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului. Instanța, procedând la individualizarea pedepselor ce urmau a fi aplicate inculpatului, a menționat că are în vedere criteriile prev. de art.72 C., respectiv: gradul de pericol social concret al faptelor comise - pe care l-a apreciat ridicat, deoarece inculpatul a săvârșit faptele pe timp de noapte, pătrunzând prin escaladare și efracție în locuința părții vătămate, generând astfel un sentiment de teamă și panică pentru partea vătămată și fiica acesteia și totodată, raportat la faptul că inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală, fiind condamnat anterior pentru alte fapte penale, săvârșind această faptă în stare de recidivă postexecutorie; limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege pentru fiecare din cele două infracțiuni comise- reduse cu 1/3 urmare a aplicării dispoz. art.320/1 alin.7 C.); persoana inculpatului-cu o atitudine procesuală corespunzătoare, recunoscând și regretând fapta ( reținând aceste împrejurări ca circumstanțe atenuante prevăzute de 74 alin. 1 lit. c Cod penal, precum și starea de beție voluntară incompletă în care se afla inculpatul în momentul săvârșirii faptei, stare care, fără a aboli discernământul inculpatului, i l-a diminuat favorizând săvârșirea de către inculpat a faptelor ( reținând această împrejurarea ca circumstanță atenuantă facultativă prevăzută de 74 alin.2 Cod penal). Cu toate că a avut în vedere aceste criterii, Curtea apreciază că judecătorul fondului, nu le-a valorificat eficient, în contra chiar a considerentelor pe care le-a argumentat corect, aplicând inculpatului pedepse mult prea reduse, în raport de circumstanțele concrete ale cauzei și circumstanțele personale, pedepse care nu reflectă gradul de pericol social concret la faptelor comise și care, în opinia Curții, nu sunt apte a realiza scopul prev. de art.52 C. Nejustificat s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante: prezentarea în fața autorităților și recunoașterea faptelor - în condițiile în care această atitudine sinceră era singura opțiune a inculpatului, el fiind prins în flagrant și oricum, această împrejurare a fost valorificată în cadrul procedurii prev. de art.320/1 C., nefiind normal a i se da o dublă semnificație; beția voluntară incompletă - în condițiile în care, pede o parte, nu a fost dovedită cu certitudine această stare, iar pe de altă parte, poate constitui circumstanță atenuantă sau, după caz, agravantă, starea de beție voluntară completă ( nu și incompletă) - conform art. 49 alin.2 C., dacă aceasta ar fi fost dovedită. Apoi, deși instanța precizează că sunt incidente în cauză dispoz. art.80 alin.2 C., existând concurs între cauzele de agravare ( recidiva) și circumstanțe atenuante, nefiind obligatorie reducerea pedepselor sub minimul special, în considerarea persoanei inculpatului ( care, în afară de atitudinea sinceră, firească, cum s-a arătat, nu s-a mai remarcat, prin nimic altceva), face totuși aplicarea dispoz. art.76 lit.d C. și reduce pedepsele, mult sub minimul special (redus deja la 2 ani închisoare, urmare a aplicării dispoz.art.320/1 C.). De asemenea, antecedentele penale a le inculpatului - condamnări pentru același gen de infracțiuni - demonstrează perseverența sa infracțională și incapacitatea de reeducare până la acest moment, și nu îl reclamă, oricum, pentru o asemenea clemență, de care a dat dovadă prima instanță. Pentru toate aceste considerente, se privește ca fondat recursul parchetului, urmând a fi admis ca atare, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d C. În consecință, va fi casată sentința atacată cu privire la cuantumul pedepselor aplicate inculpatului S. T. - D. și, rejudecând, se vor înlătura circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. c și art. 74 alin. 2 C. reținute în sarcina inculpatului , urmând a se majora fiecare dintre pedepsele aplicate inculpatului de la 8 luni închisoare la câte 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g,i C. cu aplic. art. 37 lit. b C. și art. 320/1 C. și, respectiv, violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 C. cu aplic. art. 37 lit. b C. și art. 320/1 C. - stabilind astfel, pedepse la nivelul minimului special prevăzut de lege pentru aceste infracțiuni, după aplicarea art. 320/1 alin.7 C.pr.pen (pedepsele cu închisoarea de la 2 la 10 ani și, respectiv, de la 2 la 6 ani și 8 luni). În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b C. se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate. În baza art. 189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu ( Avoc. S. T.), sumă ce se va plăti din FMJ. Văzând și dispoz. art. 192 alin. 3 C. , PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Zalău împotriva sentinței penale nr. 194 din (...) a J. Z., pe care o casează cu privire la cuantumul pedepselor aplicate inculpatului S. T. - D. și, rejudecând: Înlătură circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. c și art. 74 alin. 2 C. reținute în sarcina inculpatului și, Majorează fiecare dintre pedepsele aplicate inculpatului S. T. - D. (fiul lui T. și A., născut la (...), domiciliat în Z., B-dul M. V. nr. 76, bl A24, sc. C, ap. 42, jud.Sălaj): - de la 8 luni închisoare la câte 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g,i C. cu aplic. art. 37 lit. b C. și art. 320/1 C. și, respectiv, violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 C. cu aplic. art. 37 lit. b C. și art. 320/1 C. În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b C. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. În baza art. 189 C. stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu ( Avoc. S. T.) sumă ce se va plăti din FMJ. În baza art. 192 alin. 3 C. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de 05 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI L. M. ANA C. D. P. GREFIER M. V.-G. Red.A.C./Dact.H.C. 3 ex./(...) Jud.fond: R. I. R.
| ← Încheierea penală nr. 1753/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1955/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
