Decizia penală nr. 1273/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a2
D. PENALĂ NR.1273/R/2011
Ședința publică din 24 august 2011
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : V. C. președinte secție penală JUDECĂTORI : ANA C.
M. Ș.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procuror V. G.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul C. C. împotriva încheierii penale f.n. din 10 august 2011 a T.ui B. N., pronunțată în dosarul nr. (...)/a2, având ca obiect menținerea stării de arest a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. C., în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu av.Dobai G., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță inculpatul arată că își menține recursul declarat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului C. C., solicită în temeiul art.385/15 al.2 lit.c C.,admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună punerea în libertate a inculpatului.
În subsidiar, solicită ca măsura arestării preventive să fie înlocuită cu o măsură mai puțin restrictivă și anume, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În susținerea recursului arată că, în motivarea încheierii atacate se menționează faptul că la baza menținerii măsurii preventive au stat temeiurile prev. de art.143 și 148 lit.f C., respectiv, faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Conform art.143 și 148 C., măsura arestării inculpatului poate fi luată numai dacă există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și există cel puțin unul din cazurile prev.de art.148 lit.a-f C.
Referitor la condiția prev.de art.148 lit.f C., apreciază că pentru a se menține această măsură trebuie să existe probe care să ducă la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, iar acest pericol trebuie să fie un pericol real.
De asemenea, pericolul pentru ordinea publică nu poate fi măsurat numai prin raportare la gravitatea faptei, ci trebuie analizat și din perspectiva altor factori.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului declarat de inculpat.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea recursului declarat deinculpat ca nefondat și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
În susținerea poziției procesuale arată că a fost recurată încheierea penală a T.ui B. N. , prin care instanța a menținut măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, pentru că inculpatul a încercat să-și ucidă soția prin lovituri cu un cuțit.
Măsura arestării preventive a fost menținută de către prima instanță în temeiul art.300/2 și 1. al.3 C. Rezultă din actele dosarului că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și menținerea ei succesivă, nu s-au schimbat și prin urmare, hotărârea pronunțată de prima instanță este temeinică și legală.
Inculpatul C. C., având ultimul cuvânt, arată că are vârsta de 64 ani și solicită cercetarea sa în stare de libertate.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 10 august 2011a T.ui B. N., în temeiul dispozițiior art. 300/2 Cod procedură penală rap. la art. 1. Cod procedură penală, a fost menținută ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului C. C., fiul lui I. și S., născut la data de 10 octombrie 1947 în
Beclean, căsătorit, studii gimnaziale, fără antecedente penale, domiciliat în
Beclean, str. Obor, nr. 45, jud. B. N., CNP.1. - în prezent aflat încarcerat în
Penitenciarul Gherla.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 185/2010 al Parchetului de pe lângă T. B.-N. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. C. în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 174 al.
1 și al. 2, rap. la art. 175 al. 1 lit. c și al. 2 din Codul penal, cu aplic. art. 20
Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut că, în dimineața zilei de 4 mai 2010, pe fondul unor neînțelegeri familiale, și-a înjunghiat soția, partea vătămată C. M., aceasta suferind leziuni corporale traumatice ce au necesitat pentru vindecare 24-25 de zile de îngrijiri medicale, viața victimei fiind pusă în primejdie.
Prin rezoluția din 4 mai 2010 emisă de procuror în dosarul de urmărire penală sus-menționat, s-a dispus începerea urmăririi penale față de numitul C.
C. pentru comiterea infracțiunii anterior descrise în sarcina acestuia reținându-se că, în cursul aceleiași zile, pe fondul unui conflict familial, probabil produs din cauza geloziei, a înjunghiat-o cu un cuțit pe soția sa, C. M., care a fost supusă unei intervenții chirurgicale în vederea salvării vieții.
Prin ordonanța din (...) emisă de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă T. B.-N. în același dosar, s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva învinuitului C. C. pentru fapta arătată mai sus.
Prin încheierea penală nr. 20/CC/15 mai 2010 pronunțată de T. B.-N. în dos. nr. (...), definitivă prin încheierea penală nr. 72/R/20 mai 2010 a C. de A. C. s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului C. C. pentru săvârșirea infracțiunii, anterior menționate pentru o perioadă de 29 de zile,începând cu 15 mai 2010 orele 15.00 și până la 13 iunie 2010 orele 15.00, măsură preventivă care a fost ulterior menținută de către instanță.
Instanța care a luat măsura arestării preventive a reținut că există probe
și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, apreciindu-se relevante în sensul disp. art. 143 Cod procedură penală îndeosebi : declarațiile părții vătămate C. M., concluziile medico-legale preliminarii, declarațiile martorilor O. I.-L., L. L., L. M., C. A.-M. și O. Ana și declarațiile inculpatului.
S-a reținut incidența disp. art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică a fost apreciat ca reieșind din însăși natura violentă a faptei, gravitatea acesteia, starea de tulburare creată în rândul comunității locale, apreciindu-se că, prin prisma acestor rețineri, aplicarea unei măsuri mai puțin restrictive ar fi neîndestulătoare și nu ar asigura realizarea unuia din scopurile măsurilor preventive, astfel cum acestea sunt definite în cuprinsul art. 136 Cod procedură penală și anume buna desfășurare a procesului penal.
Prin încheierea penală nr. 27/CC/4 iunie 2010 pronunțată de T. B.-N. în dos. penal nr. (...), definitivă prin încheierea penală nr. 81/R/10 iunie 2010 a C. de A. C. s-a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive cu privire la inculpatul C. C. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu 13 iunie 2010 orele 15,00 și până la 12 iulie 2010 orele 15,00, cu motivarea că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii subzistă, urmărirea penală nefiind finalizată în lipsa raportului de constatare medico legală.
Prin Încheierea penală din data de 8 iulie 2010, pronunțată de
Tribunalul Bistrița Năsăud cu ocazia verificării legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului C. C.,în temeiul dispozițiilor art.300/1 Cod procedură penală , având în vedere actele și lucrările dosarului de urmărire penală, susținerilor inculpatului, tribunalul a constatat că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat și că privarea sa de libertate se justifică și în continuare pentru buna desfășurare a procesului penal, dată fiind natura și gravitatea faptei pentru care inculpatul este cercetat, împrejurările și modalitatea concretă în care se presupune că a fost săvârșită fapta, sentimentul de insecuritate ce s-ar crea în rândul opiniei publice în situația în care acesta ar fi cercetat în stare de libertate.
S-a apreciat totodată că, existența unor declarații extrajudiciare ale părții vătămate, care contrazic declarațiile date de aceasta în cursul urmăririi penale (la 14 mai, 18 mai și respectiv 31 mai a.c.), exced prezentului cadru procesual, acestea urmând a fi analizate în cursul cercetării judecătorești, prin prisma tuturor probelor administrate în cauză.
Prin decizia penală nr.580/R/2010, pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul penal nr.(...) s-a respins recursul declarat de inculpat împotriva încheierii penale pronunțate de T. B.-N. la 8 iulie 2010, prin care s-a menținut ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului, apreciindu- se că există indicii temeinice, independent de declarația părții vătămate, în sensul că inculpatul a încercat să suprime viața acesteia.
S-a apreciat că indiciile rezultă din celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale: constatarea medico-legală și declarațiile celorlalți martori audiați în cauză, martori care au apreciat că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, prin prisma pericolului pe care îl reprezintă pentru soția sa.
Prin încheierea penală din 8 septembrie 2010 pronunțată de T. B.-N. în dosarul dedus judecății, s-a menținut starea de arest a inculpatului C. C. S-a apreciat că schimbarea declarației părții vătămate în cursul cercetării judecătorești, declarații ce nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, nu conduce automat la aprecierea lipsei pericolului social concret al inculpatului, cu atât mai mult cu cât această declarație nu se coroborează cu celelalte probe administrate.
Prin decizia penală nr. 718/R/2010 pronunțată la 27 septembrie a.c. în dos. P. Nr. (...) de Curtea de A. C. s-a respins recursul declarat de inculpat împotriva încheierii penale din 8 septembrie 2010 pronunțată de T. B.-N. cu privire la menținerea stării de arest.
S-a apreciat că din actele dosarului rezultă subzistența temeiurilor care au determinat arestarea preventivă, existând în continuare în cauză indicii temeinice în sensul disp. art. 68/1 Cod procedură penală, respectiv date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta ce i se reține în sarcină. S-a susținut că indiciile rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale și care au fundamentat arestarea preventivă și trimiterea în judecată a inculpatului.. ce privește pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, s-a apreciat că acesta rezultă din elementele descrise la luarea măsurii, menționându-se, mai alea că de la arestare - 15 mai
2010 și până în prezent - nu a trecut un interval de timp care să fi diminuat din starea de pericol existentă la momentul luării măsurii arestării.
Prin prisma disp. art. 136 Cod procedură penală, s-a concluzionat și că luarea unei alte măsuri preventive, mai puțin restrictive, nu este posibilă.
Prin decizia penală nr. 829/R/2010 pronunțată de Curtea de A. C. în dosar penal nr. (...), s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva încheierii penale din 6 octombrie 2010 a T.ui B.-N. cu privire la menținerea stării de arest.
S-a apreciat că din actele dosarului rezultă subzistența temeiurilor care au determinat arestarea preventivă, respectiv cele prev. de art. 143 și
148 lit. f Cod procedură penală, deoarece corect s-a reținut că există în continuare în cauză indicii temeinice în sensul disp.art.68 /1 Cod procedură penală, respectiv date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis fapta ce i se rețină în sarcină, indicii că rezultă din probele administrate în cauză în faza de urmărire penală și de cercetare judecătorească, eventualele contradicții între declarațiile date de părți și martori urmând să se clarifice prin coroborarea cu alte probe ce se vor administra în cauză.
Prin Încheierea penală din data de 10 noiembrie 2010 pronunțată în dosarul T.ui B. N., dedus judecății s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, recursul declarat de inculpat fiind respins prin D. C. de A. C. nr. 9. 23 noiembrie 2010, cu motivarea că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă, ținând seama de rezonanța faptei la nivelul comunității, sentimentul de insecuritate ce derivă din împrejurarea că o persoană ce a comis o faptă de o asemenea gravitate este cercetată în stare de libertate, în acest context, existând posibilitatea de a încuraja și alte persoane la comiterea unor astfel de infracțiuni.
Prin încheierea penală din 15 decembrie 2010 pronunțată de T. B.-N. în dosarul dedus judecății s-a menținut ca temeinică și legală măsura arestării preventive a inculpatului, recursul declarat de inculpat împotriva acesteia fiind respins, prin decizia penală nr. 1045/R/2010, pronunțată la 22 decembrie
2010 de Curtea de apel C., cu motivarea că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, atât cu privire lacuantumul pedepsei prevăzute de lege pentru fapta pentru care este cercetat inculpatul, cât și cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, pericol care rezultă atât din natura infracțiunii cu privire la care este cercetat inculpatul,cât și din ecoul acesteia în rândul comunității, în ce privește atât fapta ce se presupune a fi fost săvârșită, cât și cercetarea inculpatului în stare de libertate. S-a apreciat că cea mai adecvată măsură în speța dedusă judecății este măsura preventivă privativă de libertate, existând riscul ca, lăsat în libertate, inculpatul să comită noi fapte antisociale(chiar de aceeași natură), măsura impunându-se și pentru că nu s-a făcut dovada cu privire la ocupația inculpatului și la o eventuală sursă licită de venituri a acestuia.
În cauză, în cursul cercetării judecătorești, s-au audiat inculpatul, partea vătămată și martorii L. L., L. M., C. A. M., L. A. S., O. Ana, T. M., C. I. și C. L. V. - declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei și s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale care să stabilească ce leziuni a suferit partea vătămată, numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, dacă leziunile au pus în primejdie viața acesteia, care este mecanismul de producere a leziunilor și ordinea în care acestea s-au produs, unghiul de penetrare, adâncimea de penetrare și în ce măsură este posibil ca leziunile suferite de partea vătămată să se fi produs în modalitatea în care a susținut constant inculpatul și, în faza de cercetare judecătorească, și partea vătămată.
În baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a apreciat că nu au dispărut temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului și că privarea sa de libertate se justifică și în continuare pentru buna desfășurare a procesului penal, chiar dacă atât inculpatul cât și partea vătămată, alături de martorii audiați în cauză până în prezent au declarat în instanță că partea vătămată a dorit să-și suprime viața cu un cuțit de bucătărie, fiind împiedicată de la aceasta de către inculpat, martorii audiați revenind esențial cu privire la declarațiile inițiale date pe parcursul urmăririi penale, majoritatea dintre aceștia cunoscând aspectele esențiale în stabilirea modului și împrejurărilor în care s-au desfășurat evenimentele ce au determinat producerea leziunilor suferite de partea vătămată din relatările acesteia sau din modul de manifestare a părții vătămate.
Chiar dacă partea vătămată și martorii audiați în cauză și-au schimbat esențial declarațiile în instanță, raportat la declarațiile constante date în cursul urmăririi penale (din 4 mai, 18 mai și 31 mai a.c., respectiv de la filele 35-37,
38-43, 107-108, 109-110, 111-113, 114, 115, 116-117) la menținerea măsurii arestării preventive se au în vedere celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale, mai ales proba științifică, probe care, coroborate cu declarațiile constante și detaliate date în faza de urmărire penală de către partea vătămată au condus la presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi putut comite infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
Tocmai pentru verificarea mecanismului de producere a leziunilor suferite de partea vătămată s-a dispus efectuarea unei noi expertize medico- legale, expertiză care urmează să stabilească și dacă leziunile suferite s-au putut produce și în modalitatea în care a susținut constant inculpatul și ulterior și partea vătămată, prin declarația dată în instanță (în urma modificării declarațiilor inițiale date în faza de urmărire penală).
Contradicțiile existente între probele administrate până în prezent în cauză,natura infracțiunii dedusă judecății, consecințele acesteia, împrejurările și modalitatea în care se presupune că inculpatul ar fi putut comite fapta, au impus menținerea măsurii arestării preventive, în temeiul art.300/2 Codprocedură penală rap. la art.160/2 Cod procedură penală, apreciindu-se că lăsarea în libertate a inculpatului ar crea un sentiment de insecuritate în comunitatea locală, generat de neîncrederea în instituțiile judiciare chemate să apere ordinea de drept în cauze de natura celor deduse judecății.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C. C., fără a arăta în scris motivele, dar în a cărui susținere de către apărător, s-asolicitat casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, în principal, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
S-a arătat în motivarea recursului că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, respectiv, pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului nu este dovedit în cauză, nu este unul real. Acest pericol nu poate fi apreciat numai prin raportare la gravitatea faptei, ci trebuie analizat și din perspectiva altor factori ce se desprind din economia dosarului.
Verificând încheierea atac ată, în baza lucrărilor și materialului de ladosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Inculpatul recurent C. C. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, în dosarul nr.(...) al T.ui B. N. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art.174 alin.1 și 2 rap.la art.175 lit.c și al.2 C.penal, cu aplicarea art.20 C.penal, reținându-se în sarcina sa, că în dimineața zilei de 4 mai 2010, pe fondul unor neînțelegeri familiale, și-ar fi înjunghiat soția, partea vătămată C. M., aceasta suferind leziuni corporale traumatice ce au necesitat pentru vindecare 24/25 de zile de îngrijiri medicale, viața victimei fiind pusă în primejdie.
Măsura arestării preventive a fost luată față de inculpatul recurent la data de 15 mai 2010 și ulterior, menținută succesiv, în baza art.148 lit.f C.pr.penală, reținându-se că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de comiterea căreia este suspectat este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la gravitatea faptei, persoana inculpatului, rezonanța socială a acesteia și sentimentul de insecuritate inerent, creat în comunitate.
La termenul din 10 august 2011, în virtutea acelorași dispoziții legale - art.300/2 rap. la art.1. C. - instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei, verificând din nou legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului recurent, a constatat în mod întemeiat că se mențin temeiurile inițiale ale arestării și că acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Aceasta, deoarece se constată că, într-adevăr, în cauză există în continuare indicii temeinice și chiar probe, în accepțiunea dispoz. art.68/1 C., respectiv date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi autorul faptei pentru care a fost trimis în judecată, în acest sens fiind datele rezultând din: procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, concluziile provizorii medico-legale, raportul de constatare medico-legală, raportul de expertiză medico-legală efectuat în cursul judecății, declarațiile martorilor - O. I. L., L. L., L. M., C. A. M., O. Ana, L. A. S., T. M., C. I., C. L. V., declarațiile părții vătămate C. M. și ale inculpatului.
Curtea constată totodată că sunt incidente în continuare în cauză și condițiile prev. de art.148 lit.f C., respectiv, infracțiunea pentru care estejudecat inculpatul, este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de
4 ani, iar din actele de la dosar rezultă că fapta cercetată este una deosebit de gravă, cu puternic ecou în comunitatea în care a avut loc, lăsarea inculpatului în libertate fiind de natură a perturba ordinea publică, pericolul concret pentru ordinea publică trebuind a fi înțeles și ca risc de creștere a faptelor de violență în situația în care nu se iau măsuri ferme împotriva celor suspectați de comiterea lor.
Chiar dacă în cauză, cercetarea judecătorească este terminată, având în vedere că hotărârea ce se va pronunța nu este una definitivă, până la finalizarea procesului penal, pentru buna desfășurare a acestuia, raportat și la caracterul imprevizibil al comportamentului uman - Curtea constată că măsura arestării preventive a inculpatului recurent reprezintă și la acest moment, cel mai adecvat răspuns alarmei create în rândul opiniei publice, neexistând garanția că aflat în libertate, acesta nu va mai comite noi fapte antisociale, cu atât mai mult cu cât, poziția procesuală a victimei a fost una oscilantă pe parcursul procesului, ca de altfel și a martorilor, ceea ce nu exclude deci, nici posibilitatea ca lăsat în libertate, inculpatul să perturbe bunul mers al procesului, prin încercarea de influențare a victimei sau a martorilor.
Așa fiind, pentru asigurarea realizării scopului măsurilor preventive prev. de art.136 C., măsura arestării preventive apare ca cea mai adecvată la acest moment, protejarea ordinii publice, existența unui interes public real deci, prevalând față de regula generală a cercetării acuzatului în stare de libertate.
De asemenea, până la acest moment procesual nu s-a făcut dovada că inculpatul are o ocupație sau o sursă licită de venituri, astfel că nici din acest punct de vedere nu este oportună luarea față de inculpat a unei măsuri preventive neprivative de libertate, existând riscul comiterii de noi infracțiuni.
Pentru considerentele arătate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, Curtea va respinge, în baza art.38515 pct.1 lit.b C. ca nefondat recursul declarat în cauză, împotriva încheierii penale f.nr. din 10 august 2011 a T.ui B. N.. În baza art.189 C.pr.penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. În baza art.192 alin.2 C. va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul C. C., fiul lui I. si S., născut la 10 octombrie 1947, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 10 august 2011 a T.ui B. N.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. D. este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 24 august 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI V. C. ANA C. M. Ș. GREFIER M. B. Red.A.C/Dact. S.M 3 ex./(...) Jud.fond. B. D.
| ← Decizia penală nr. 431/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1964/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
