Decizia penală nr. 128/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.128/2011
Ședința publică din 2 februarie 2011
Instanța compusă din: PREȘEDINTE: M. R., judecător JUDECĂTORI: L. M.
ANA C.
G.: M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul A. A. I. împotriva deciziei penale nr.256/A din 7 decembrie 2010 a T.ului Maramureș, pronunțată în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.184 al.4/1 teza I C.pen., art.87 al.1 din OUG nr.195/2002, cu aplic. art.33 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul A. A. I., av.Chilea M. I., din cadrul Baroului C. cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul și părțile civile S. de P. B. M., R. R. G. și R. K.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că recursul inculpatului privește doar soluționarea laturii civile, inculpatul nefiind mulțumit cu obligarea sa la pata despăgubirilor către proprietarul autoturismului, care este tatăl părții civile.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și rejudecând cauza, reanalizarea modului de soluționare a laturii civile așa cum a fost soluționată de instanța fondului.
Solicită de asemenea analizarea termenelor la care această parte civilă s-a constituit parte civilă și să se dispună în consecință în privința respingerii despăgubirilor care i s-au acordat prin decizia atacată.
Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca fiind temeinice și legale, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
În susținerea poziției procesuale arată că instanțele au soluționat corect latura civilă a cauzei și au dispus obligarea inculpatului la plata despăgubiri civile.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 1347 din 16 septembrie 2010 a J.ecătoriei B. M., s-a dispus condamnarea inculpatului A. A. I., la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibațiealcoolică ce depășește limita legală prev de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002, iar în baza art.184 alin.41 teza I C., s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă. În baza art.33 lit.a rap la art.34 lit.b C., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare. În baza art.81 C., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit potrivit art.82 C., termen care se va calcula de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. În baza art.359 C.pr.penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 C.. În baza art.14 C.pr.penală coroborat cu art.346 alin.1 C.pr.penală și art.998 și următoarele C., s-a dispus obligarea inculpatului la despăgubiri civile, către partea civilă R. K., la cheltuieli cu asistența medicală către partea civilă S. de P. B. M. și la despăgubiri civile către partea civilă SC BCR A. V. I. G. SA. S-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă R. R. În baza art.191 al.1 C.pr.pen. s-a dispus obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului A. A. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă faptă prevăzută de art. 184 alin.41 Cod penal și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, faptă prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal. Din probele administrate în cauză coroborate cu declarațiile inculpatului, instanța de fond a reținut în fapt că în data de (...), inculpatul A. A. I. s-a întâlnit cu martorul B. I. și s-au deplasat împreună la locuința inculpatului unde au consumat băuturi alcoolice (700 de gr de palincă și o sticlă de bere la 2 litri) până în jurul orei 04.30 când între cei doi au început discuții contradictorii, motiv pentru care inculpatul a urcat la volanul autoutilitarei marca Dacia cu nr. de înmatriculare (...) cu intenția de a-l transporta pe martorul B. I. din C. în B. S.. Ajungând la intersecția D. - str. Câmpului, inculpatul a efectuat un viraj la dreapta fără a acorda prioritate autoturismului marca Volkswagen Golf cu nr. de înmatriculare (...) condus de partea vătămată R. R. G. care circula regulamentar din direcția B. S. spre B. M. Organele de poliție au constatat că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, după ce a fost testat cu aparatul alcooltest, acesta fiind condus la S. de B. C. B. S. unde i-au fost recoltate probe biologice stabilindu-se că acesta a avut în sânge o îmbibație alcoolică de 2,15 g %o la prima probă recoltată (ora 06.25), respectiv 1.85g%o la cea de-a doua probă recoltată (ora 07.25). Prima instanță a constatat că fapta inculpatului A. A. I. de a conduce un autoturism pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică care depășește limita legală întrunește elementele constitutive ale infracțiunii conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o alcoolemie in sânge peste limita legala prevăzută de art.87 al.1 din OUG 195/2002. De asemenea, judecătoria a constatat că fapta inculpatului A. A. I. care, neacordând prioritate autoturismului condus de partea vătămată R. R. și având o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, a cauzat unaccident în urma căruia partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 28-30 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.41 teza I C.. J. a constatat că fapta de a conduce autoturismului pe drumurile publice cu o îmbibație alcoolică în sânge de 2,15 %0 poate avea urmări dintre cele mai grave pentru viața, sănătatea sau integritatea corporală a altor persoane, ca și pentru integritatea unor bunuri, ceea ce s-a și întâmplat în cauză, inculpatul cauzând numitei R. R. leziuni ce au necesitat pentru vindecare 28-30 de zile de îngrijiri medicale, aceste împrejurări conferindu-i un caracter grav. De asemenea, din studiile științifice rezultă că alcoolul diminuează simțurile puterii de discernământ, capacitatea de concentrare și atenția conducătorilor auto, le alterează reflexele, timpul de reacție, acuitatea văzului, iar numărul erorilor în conducerea autovehiculelor și al încălcărilor de lege crește în raport direct proporțional cu cantitatea de alcool ingerat. De altfel, deși infracțiunea de conducere pe drumurile publice cu o îmbibație alcoolică peste limita legală este o infracțiune de pericol, totuși pentru a se evita producerea de accidente de circulație, legiuitorul a încriminat această faptă, pericolul social al unei astfel de fapte fiind unul real, evident. Așadar, instanța de fond a apreciat că faptul de conducere voită a autovehiculului cu o îmbibație alcoolică de peste 2%o sau mai mare, raportat la pericolul social și la urmările faptei, nu poate duce la reținerea de circumstanțe atenuante. La individualizarea și dozarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, judecătoria a avut în vedere criteriile generale prev. de art.72 C., împrejurările săvârșirii faptei (inculpatul a urcat la volanul autoturismului după ce a consumat băuturi alcoolice), nivelul relativ ridicat în sânge (2,15%o, respectiv 2,0.), leziunile cauzate părții vătămate (28-30 de zile de îngrijiri medicale), dar și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și s-a prezentat în fața organelor judiciare colaborând în vederea aflării adevărului, apreciind că se impune aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special. Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile stabilite de art.998-999 C. și anume: existența unui prejudiciu care este urmarea directă a faptei inculpatului, precum și vinovăția acestuia sub forma culpei cu prevedere. Judecătoria Baia Mare a constatat că partea vătămată R. R. nu are calitatea de proprietar al autoturismului avariat, neputând solicita despăgubiri pentru reparațiile suportate, motiv pentru care a fost respinsă acțiunea civilă formulată de aceasta. În ceea ce o privește pe partea vătămată R. K., instanța de fond l-a obligat pe inculpat la plata despăgubirilor către acesta în cuantum de 4.011,62 lei reprezentând diferența dintre contravaloarea facturii nr. 720/(...) (fila 62 din dosarul instanței) și suma primită de partea vătămată de la asigurător conform extrasului de cont de la fila 59 din dosarul instanței la care s-a adăugat contravaloarea facturii din data de (...) (fila 48 din dosarul instanței). J. a mai apreciat și faptul că inculpatul nu poate fi obligat la plata sumelor reprezentând plata ratelor de credit pentru autoturismul părții vătămate conform chitanțelor depuse de aceasta din urmă și aflate la filele 50-51 din dosarul instanței, aceste sume de bani neavându-și izvorul în săvârșirea infracțiunii. J. a constatat că SC BCR A. V. I. G. SA s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 9.726,28 reprezentând despăgubirea achitată pentru repararea autovehiculului cu nr. de înmatriculare (...). Potrivit dispozițiilor art.58 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în R., asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, în cazul în care accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni săvârșite cu intenție. Potrivit extraselor de cont aflate la fila 59 din dosarul instanței, asigurătorul a achitat părții vătămate suma de 9,726, 28 lei reprezentând despăgubiri pentru reparațiile autoturismului, operand astfel subrogația în drepturile părții vătămate la momentul plății: (...). unul dintre efectele subrogației este acela că subrogatul, în cauza de față asigurătorul, a luat locul creditorului și poate exercita toate drepturile acestuia, inclusiv dreptul de a se constitui parte civilă în procesul penal. Pentru aceste considerente, prima instanță, în baza art.87 alin.1 din OUG 195/2002, l-a condamnat pe inculpatul A. A. I., la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală. În baza art.184 alin.41 teza I C., prima instanță, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă. În baza art.33 lit.a rap la art.34 lit.b C., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare. Plecând de la scopul pedepsei prevăzut de art.52 C. apreciind că acesta se poate realiza și fără privare de libertate, instanța de fond, având in vedere că sunt întrunite condițiile din art.81 C., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru un termen de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit potrivit art.82 C. atrăgând inculpatului atenția asupra faptului că nerespectarea cerințelor legale din art.83 C. atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. De asemenea, în baza art.359 C.pr.penală, judecătoria a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 C.. În baza art.14 C.pr.penală coroborat cu art.346 alin.1 C.pr.penală și art.998 și următoarele C., inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile. A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă R. R. În baza art.191 al.1 C.pr.pen. judecătoria l-a obligat pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A. A. I., criticând modalitatea de soluționare a laturii civile a cauzei de către instanța de fond, în sensul că l-a obligat pe inculpat la plata despăgubirilor civile deși constituirea de parte civilă a fost făcută prin nerespectarea dispozițiilor legale în materie. Trecând la soluționarea apelului, tribunalul a constatat că acesta este nefondat date fiind următoarele considerente: Prin sentința penală atacată, inculpatul a fost condamnat la pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 și de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 alin.41 teza I C.. După aplicarea regulilor de la concurs prima instanță a stabilit ca inculpatul să executepedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, dispunând totodată aplicarea prevederilor art.81 C.. Cu privire la latura civilă a cauzei, inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile către părțile civile R. K., S. de P. B. M. și SC BCR A. V. I. G. SA. Pentru a pronunța hotărârea atacată, prima instanță a reținut ca stare de fapt că, la data de (...), după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a condus autoutilitara marca Dacia cu nr. de înmatriculare (...), iar în intersecția DN 18 - str. Cîmpului a intrat în coleziune cu autoturismul condus de partea vătămată R. R. G. A. din urmă s-a constituit parte civilă cu suma de 15.000 lei reprezentând reparațiile necesitate de autoturismul pe care-l conducea, pentru aceiași sumă și cu același titlu constituindu-se parte civilă și R. K., proprietarul autoturismului implicat în accident. În condițiile în care acesta din urmă putea dobândi calitatea de parte vătămată potrivit art.76 C.pr. penală, instanța avea obligația să cheme, spre a fi ascultată, persoana care a suferit o vătămare prin infracțiune, persoană căreia, înainte de ascultare trebuia a i se pune în vedere că poate participa în proces ca parte vătămată, iar dacă a suferit o pagubă materială, că se poate constitui parte civilă, tribunalul constată că aceste prevederi legale au fost puse în aplicare abia după repunerea pe rol a cauzei și după citirea actului de sesizare a instanței. Nici prevederile art.76 alin.2 C.pr.pen., potrivit cărora participarea în proces ca parte vătămată sau constituirea de parte civilă trebuie să respecte un anumit termen, cel al citirii rechizitoriului, nu au fost respectate decât după repunerea pe rol a cauzei. Aceste omisiuni au fost îndreptate de instanța de fond la termenul din 8 iulie 2010, care, în final, în mod corect a pronunțat o soluție de respingere a pretențiilor civile formulate de partea civilă R. R. G. și de admitere a celor solicitate de partea civilă R. K. În raport de considerentele expuse anterior, tribunalul a respins în temeiul art.379 pct.1 lit.b C.pr.penală ca nefondat apelul declarat în cauză de inculpat, acesta fiind obligat și la cheltuieli judiciare în favoarea statului în sumă de 100 lei. Î mpotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen legal i nculpatul A. A. I., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și schimbarea hotărârii instanței de apel și a celei de fond sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei. În ședința publică din data de 26 ianuarie 2011, prin apărător din oficiu, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și respingerea despăgubirilor care s-au acordat prin sentința instanței de fond părții civile R. K. Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 C.pr.penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Astfel, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, pronunțând o hotărâre temeinică și legală, susținută de probele administrate în cauză. În latura civilă a cauzei au fost întrunite toarte cerințele pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, respectiv existența faptei cauzatoare de prejudiciu, săvârșirea acestei fapte cu vinovăție de către inculpat, existența raportului de cauzalitate între fapta inculpatului și prejudiciul cauzat părții civile R. K., stabilirea certă a cuantumului prejudiciului prin actele doveditoare depuse de partea civilă. Inculpatul recurent este nemulțumit de împrejurarea că despăgubirile au fost acordate părții civile R. K., care a fost introdus în proces după citirea actului de sesizare a instanței. Ori acest fapt nu este imputabil părții civile, ci faptului că în rechizitoriu a fost indicată în mod greșit ca parte civilă R. R. Prevederile art.15 alin.2 C.pr.penală devin aplicabile în situația în care fără a se cunoaște persoana prejudiciată și pretențiile acesteia, se intervine în proces după citirea actului de sesizare a instanței, nefiind astfel respectat dreptul la apărare al inculpatului și generându-se întârziere în derularea procedurii. În cauza de față a existat constituire de parte civilă încă din cursul urmăririi penale, inculpatul a cunoscut din această fază procesuală existența prejudiciului cauzat prin distrugerea autoturismului și cuantumul acestui prejudiciu, putându-și pregăti apărările necesare, astfel că nu s-a adus atingere dreptului său la apărare. Chiar dacă acțiunea civilă ar fi fot respinsă ca tardivă în fața instanței penale, partea civilă R. K. avea posibilitatea de a formula o acțiune civilă distinctă în fața instanței civile pentru obligarea inculpatului la despăgubiri, hotărârea definitivă a instanței penale având autoritate de lucru judecat în fața instanței civile cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit- o și a vinovăției acesteia, conform art.22 alin.1 C.pr.penală. Într-un proces atât inculpatul cât și partea civilă au drepturi egale, trebuind respectat și dreptul părții civile de a i se soluționa cauza într-un termen rezonabil, nu doar dreptul inculpatului la apărare. Tocmai pentru a se respecta dreptul părții civile la soluționarea cu celeritate a cauzei sale prin decizia nr.I din 2004 a Înaltei Curți de C. și Justiție dată în recurs în interesul legii în aplicarea dispozițiilor art.14 din Codul de procedură penală și ale art.998 din Codul civil, s-a stabilit că instanța penală învestită cu judecarea acțiunii penale în cazul infracțiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpă și de vătămare corporală din culpă săvârșite de un conducător auto, este învestită să judece acțiunea civilă, alăturată celei penale prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, atât cu privire la pretențiile formulate în legătură cu decesul victimei sau cu vătămările corporale suferite, cât și cu privire la pretențiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiași fapte. Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.38515 pct.1 lit.b C.pr.penală ca nefondat recursul declarat de către A. A. I., domiciliat în C. nr.201 jud.Maramureș împotriva deciziei penale nr.256 din (...) a T.ului Maramureș. În baza art.189 C.pr.penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. În baza art.192 alin.2 C.pr.penală va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A. A. I., domiciliat în C. nr.201 jud.Maramureș împotriva deciziei penale nr.256 din (...) a T.ului Maramureș. Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din 2 februarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G., M. R. L. M. ANA C. M. B. Red.L.M./C.A.N. 3 ex./(...) J..fond.R. C. J..apel:Alb C.; S. L.R.
| ← Decizia penală nr. 1264/2011, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 11/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
