Încheierea penală nr. 11/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMA.A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIERE din 11 mai 2011
I. compusă din:
PREȘEDINTE: ANA C., judecător
JUDECĂTORI: L. M.
M. R.
GREFIER: M. B.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - S. T.
C., reprezentat prin P. - D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE L. I., DIICOT - S. T. C., împotriva încheierii penale nr184 din data de 3 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. A. M., în stare de arest asistat de apărător ales av.Anatol Pânzaru din cadrul Baroului
C. cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul M.ui P., solicită în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d rap.la art.385/6 al.3 C.pr.pen., admiterea recursului formulat împotriva încheierii penale nr.184 din 3 mai 2011 încheiere prin care Tribunalul Cluj a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului M. A. M., casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se mențină starea de arest a inculpatului M. A. M. pentru următoarele motive :
C. că în mod greșit prin hotărârea recurată s-au reținut, referitor la persoana inculpatului, ca fiind aplicabile disp.art.139 al.1 C.pr.pen., în sensul că s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive luată față de inculpat.
Apreciază că în acest moment subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, respectiv sunt întrunite condițiile prev.de art.136 C.pr.pen., art.143, și art.148 lit.f C.pr.pen.
A., referitor al disp.art.143 C.pr.pen., susține că din materialul probator administrat în dosarul cauzei, rezultă indicii temeinice cu privire la faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat în acest moment, respectiv infracțiunea de trafic de droguri prev.de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000 și infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prev.de art.2 al.2 din aceeași lege.
În acest sens, solicită a se observa că la dosarul cauzei există procese verbale de cumpărare autorizate a unor cantități de droguri de la inculpat, respectiv o cumpărare de cannabis stabilită atât prin procesul verbal întocmit de colaboratorul autorizat în cauză cât și prin raportul de constatare tehnico- științifică precum și a unei cantități de mefedronă.
De asemenea, din analiza interceptărilor și a proceselor verbale întocmite, rezultă indicii că inculpatul a oferit și vândut astfel de substanțe unui număr mare de persoane. I. fondului, făcând referire la disp.art.143, la fila 6 din hotărârea recurată, vorbește despre cantitățile care nu au fost stabilite, despre numărul de acte materiale care nu a fost stabilit, ori aceste chestiuni țin de soluționarea fondului cauzei și nu de soluționarea unei propuneri de arestare sau de menținere a arestării preventive.
Așa cum s-a statuat, indiciile care stau la baza luării și menținerii măsurii arestării preventive, nu trebuie să aibă forța juridică de a duce la condamnarea inculpatului ci doar la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.
Din procesele verbale, actele întocmite de către laborator și celelalte mijloace de probă administrate la dosar, rezultă cu prisosință bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat.
De asemenea, referitor la prev.art.148 lit.f C.pr.pen., susține că aceste condiții sunt îndeplinite. În mod incontestabil pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile presupus săvârșite este mai mare de 4 ani. Pe de altă parte, în ceea ce privește cea de-a doua teză, apreciază că având în vedere amploarea activităților infracționale desfășurate de inculpat în contextul în care fenomenul traficului și consumului de droguri are o amploare deosebită, lăsarea în libertate a inculpatului în acest moment, prezintă pericol concret pentru ordinea publică și referitor la acest aspect critică considerentele hotărârii atacate.
S. că au trecut trei săptămâni până la data la care tribunalul a dispus prin încheierea atacată înlocuirea măsurii, iar pe de altă parte, hotărârea a fost pronunțată în data de 3 mai 2011, iar la data de 14 aprilie s-a luat măsura arestării.
În cele din urmă, solicită a se observa că prin încheierea penală nr.50 din 10 mai 2011, Tribunalul Cluj a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului la solicitarea DIICOT, apreciind că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege și că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Apărătorul inculpatului M. A. M., solicită ca în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., să se dispună respingerea recursului apreciind că soluția pronunțată de către Tribunalul Cluj este temeinică și legală.
S. că există o singură critică, și anume sub aspectul temeiniciei hotărârii, apreciindu-se că din toate punctele de vedere soluția este legală întrucât este pronunțată într-un cadru legal, cu respectarea dispozițiilor C. de procedură penală. Critica adusă de către parchet se referă doar asupra temeiniciei acestei hotărâri și se încearcă a se justifica acest recurs prin prisma incidenței în continuare a prevederilor legale, în speță cu referire concretă la inculpatul M. A. M., în sensul că în continuare s-ar întruni condițiile prev.de art.136, 143 și art.148 lit.f C.pr.pen.
P. apreciază că nu erau incidente prev.art.139 al.1 C.pr.pen., pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara prev.de art.145 al.1 C.pr.pen. Din punctul său de vedere, hotărârea este judicios argumentată și motivată pe acele dispoziții legale și pe acele stări și situații care au fost analizate de către instanța de fond. P., se solicită a se constata că un interval de trei săptămâni nu este suficient pentru a se dispune schimbarea tratamentului juridic unui inculpat, în condițiile în care acest inculpat a fost arestat de către Tribunalul Cluj.
Se susține de către parchet că acest interval de timp, nu ar fi putut modifica ecoul negativ pe care l-ar fi produs sau pe care l-a produs activitatea infracțională descrisă în propunerea de arestare asupra membrilor comunității în care locuiește inculpatul.
Din punctul său de vedere, acest interval de timp este o situație relativă și intră în obligația instanței de judecată de a aprecia dacă într-adevăr o zi, două, o săptămână sau un an, este un interval suficient de timp pentru a se putea analiza acest impact negativ pe care poate să-l producă sau pe care l-a produs o activitate infracțională descrisă într-o propunere de arestare. A., nu poate să formuleze o opinie juridică raportat la faptul că trei săptămâni este sau nu suficient, pentru că nici o legislație nu poate să stabilească care ar fi un termen rezonabil sau care ar fi un termen exact ca să putem da crezare opiniei exprimate de către parchet.
A., invocă faptul că instanța a considerat că teoretic s-ar menține acele situații prev.de art.143 C.pr.pen., în sensul că, în prezentul dosar s-a emis mandat de arestare pe numele a cinci inculpați dintre care trei au fost prinși în flagrant dar a căror activitate infracțională nu are legătură cu activitatea cercetată a inculpatului M. A. M. In acest context, instanța apreciază că există indicii că s-a săvârșit o faptă penală și că ea ar trebui să fie cercetată de către instanța de judecată în virtutea respectării principiului celerității, publicității și oralității. Faptul că există probe sau indicii că s-a săvârșit o infracțiune, acest aspect ține în exclusivitate de judecarea cauzei pe fond. De altfel, chiar și parchetul a susținut că probele invocate de către instanța de fond în susținerea opiniei exprimate, ar trebui să fie luate în considerare doar în cadrul procedurii cercetării judecătorești și nicidecum în contextul în care se analizează existența sau inexistența art.148 lit.f C.pr.pen.
Se spune în motivele de recurs ale parchetului că, rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunile sancționate de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000. Se menționează că la dosar există probe în acest sens, afirmându-se că procesele verbale din punct de vedere al C. de procedură penală, sunt apreciate ca fiind probe la dosarul cauzei. Subliniază că este vorba despre două procese verbale întocmite în cursul anului 2010, respectiv în luna martie și iunie, în condițiile în care în primul proces verbal se vorbește de o cantitate care nu este menționată în motivele de recurs de 0,1 grame mefedronă iar în cel de-al doilea se vorbește de o cantitate de 0,4 grame cannabis. De asemenea, nu se menționează faptul că aceste procese verbale sunt teoretic susținute de rezultatele analizelor raportului de expertiză medico-legale întocmite în etapa premergătoare a cercetărilor penale. In schimb, subliniază faptul că din conținutul acestor acte întocmite în etapa premergătoare cercetărilor penale, rezultă că nu s-au păstrat nici un rest de probă care ar putea fi eventual reexaminat, în condițiile respectării C. de procedură penală, ceea ce nu dă posibilitate inculpatului să le conteste sau să solicite o altă evaluare a acestor probe.
E. tendențios neinvocată atât cantitatea substanțelor înscrise în procesele verbale cât și momentul în care aceste procese verbale au fost întocmite.
Ca și timp, apreciază că este important să se plaseze aceste acte întocmite de către organul de cercetare penală, în perioada în care legislația română a suferit anumite modificări în ceea ce privește prevenirea și sancționarea consumului și traficului de droguri. C. că este important și instanța a analizat corect acest lucru, impactul pe care-l poate produce eventual această activitate, și care nu poate fi analizat după momentul în cares-a luat măsura arestului preventiv fără să se ia în considerare actele ce s-au efectuat pe parcursul acestor trei săptămâni de către organele de urmărire penală, precum și aspecte legate de persoana inculpatului.
Solicită a se constata faptul că în decursul acestui interval de timp, nu s-au efectuat acte de cercetare penală și nu au fost audiate persoane, indiferent în ce calitate ar fi trebuit audiate. E. important acest lucru pentru că practic, odată cu luarea măsurii arestului preventiv, parchetului i s-a oferit posibilitatea de a respecta principiul celerității și de a efectua de urgență acele verificări cu privire la informațiile strecurate în etapa premergătoare a cercetărilor penale. Din punctul său de vedere, instanța a putut aprecia că aceste acte nu s-au făcut, referindu-se în exclusivitate la inculpatul M. Dar, chiar dacă s-ar lua în considerare actele care au început să se facă după data de 3 mai 2011, se poate ajunge la concluzia că nici una dintre cele 12 persoane audiate până în momentul de față, nu a putut furniza informații legate de inculpatul M. cu privire la participarea lui la săvârșirea infracțiunii prev.de art.2 al.1,2 din Legea specială.
De asemenea, se invocă ca și indicii, transcrierea interceptărilor convorbirilor telefonice. In opinia sa, aceste transcrieri nu sunt în măsură să justifice admiterea recursului în prezentul dosar. E. vorba de transcrieri ale convorbirilor purtate de către ceilalți inculpați, care, pe de altă parte, nici măcar nu au discutat cu inculpatul M. A. M.
Se apreciază de către parchet că singurul temei care ar fi trebuit să fie luat în considerare de către instanța de fond era menținerea și incidența art.148 lit.f C.pr.pen., și practic, era suficient, ca instanța să constate că există bănuieli rezonabile că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.
Apreciază că instanța a luat în considerare și aspectele personale ale inculpatului, a constatat că provine dintr-o familie legal constituită, o familie care prezintă o garanție pentru societate, este un absolvent a universității din
C., are o societate comercială în care este administrator, deci toate posibilitățile și activitățile pe care le desfășura în vederea obținerii de venituri au fost legale. De asemenea, instanța a putut constata faptul că de la data la care s-a întocmit ultimul proces verbal, până la momentul la care s-a luat măsura arestului preventiv, a trecut un timp destul de îndelungat, aproape 9-
10 luni de zile, timp în care chiar după luarea măsurii arestului preventiv organele de cercetare penală nu au putut prezenta dovezi că ar fi implicat într-o activitate infracțională.
Reprezentantul M.ui P., în replică, arată că o parte din susținerile apărării sunt false pentru că de la data de la care a fost luată măsura arestării preventive și până la data înlocuirii s-au efectuat în dosar acte de urmărire penală. Chiar în data de 3 mai 2011, a fost audiat martorul S. I.. In ceea ce privește susținerea referitoare la circumstanțele personale ale inculpatului, consideră că ar putea fi discutate în contextul soluționării fondului cauzei, dacă se va ajunge la o soluție de condamnare, eventual cu privire la individualizarea pedepsei.
In al treilea rând, dosarul a fost la instanță tot timpul de la luarea măsurii arestării preventive, s-a lucrat în dosar și acum se poate constata că sunt acte care au fost efectuate în această cauză.
Inculpatul M. A. M., având ultimul cuvânt, solicită liberarea sub orice control judiciar întrucât dorește să fie aproape de familie. S. că starea de arest este un chin atât fizic cât și psihic și dorește să îndrepte situația creată, pe care o regretă.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr.184/2011 a T.ui C. în temeiul art.139 al.1
C.pr.pen. s-a admis cererea formulată de către inculpatul M. A. M. (fiul lui A.
și M., născ. la (...), deținut în Penitenciarul Gherla) și s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv luată față de acest inculpat cu măsura obligării de a nu părăsi țara, în baza art.1451 C.pr.pen. În baza art.1451 al.2 rap.la art.145 al.11 C.pr.pen., pe durata acestei măsurii, inculpatului i s-a impus să respecte următoarele obligații: să se prezinte la instanța ori de câte ori va fi chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme. Potrivit art.1451 al.2 rap.la art.145 al.21 C.pr.pen. s-a dispus ca o copie de pe această încheiere se fie comunicată secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră. În temeiul art.192 al.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că prin cererea formulată inculpatul M. A. M. a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună înlocuirea măsurii arestului preventiv luată față de el cu o altă măsură preventivă însă neprivativă de libertate. Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele: Prin încheierea penală nr.44/C/(...) a T.ui C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. A. M. pe o durată de 29 zile,împreună cu alți coinculpați, pe considerentul că există indicii și probe că ar fi comis infracțiunile de trafic de droguri de risc și mare risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și art. 33 lit.a C.pen. Ca temei al arestării a fost avut în vedere art.143 și 148 lit.f C.pr.pen. C., în sarcina inculpatului M. A. M. s-a reținut, în esență, că începând cu anul 2010, a oferit, pus în vânzare, vândut efectiv și desfășurat alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc și de mare risc (procură, cumpără, deține), și anume furnizează cannabis - care face parte din T. A. nr.III al L. nr.143/2000 și 4metilmetcatinonă (mefedronă) - care este înscrisă pe T. A. nr.I al L. nr.143/2000, mai multor consumatori, precum și colaboratorului sub acoperire cu nume de cod „. B.. În dosarul de urmărire penală instrumentat până în prezent au fost reținute ca indicii temeinice potrivit art.143 C.pr.pen., avute în vedere și de către instanță la data de (...), când a dispus arestarea preventivă a acestui inculpat și a celorlalți,a următoarelor:procesele-verbale întocmite ca urmare a cumpărărilor autorizate efectuate de investigatorii acoperiți, declarațiile colaboratorilor sub acoperire, rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite în cauză care atestă că substanțele provenite de la inculpați sunt droguri de risc și de mare risc, procesele-verbale de depistare în flagrant încheiate de organele de urmărire penală la data de (...), declarațiile martorilor G. A.-S., S. C.-F., L. V.-A., D. A., A. C., S. A.-C., B. R., S. R.-D., I. A.-G., M. D.-E., G. V. H., D. N.-N., C. T.-V., C. M.-R., P. M.-M., C. D., M. B.-D., S. C.-E., B. D.-D., B. T.-E., B. I.-R., B. C.-F., H. T. și Ș. D.-C., declarațiile învinuiților audiați în cauză, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare,procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de către Tribunalul Cluj, coroborate cu declarațiile date de inculpați. În baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cerințele art.143 C.pr.pen., față de acest inculpat se regăsesc printre piesele dosarului, adică sunt indicii și probe temeinice că a comis faptele pentru care s-a dispus trimiterea lui în judecată. T. făcută o remarcă importantă și anume că aceste elemente de inculpare sunt justificative pentru trimiterea în judecată, instanța, în cadrul derulării fazei cercetării judecătorești, într-un proces ghidat de principiile procesului penal conform normelor de procedură penală, trebuie să administreze, în contradictoriu, probe, atât cele din faza de urmărire penală, dar și noi probe, pe care le apreciază pertinente, utile cauzei, atât în apărare, cât și în susținerea actului de inculpare. Pentru a discuta și analiza măsura preventivă față de acest inculpat și a concluziona dacă este cazul înlocuirii acestei măsuri preventive, așa cum s-a solicitat, trebuie analizat temeiul arestării preventive și anume art.148 lit.f C.pr.pen. E. înafara oricărei discuții că legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani pentru faptele reținute în sarcina inculpatului M. A. M. T. analizat celălalt aspect și anume dacă lăsarea sa în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică. Din starea de fapt reținută până în prezent de către organele de anchetă se poate observa că în sarcina acestui inculpat s-au reținut fapte petrecute în urmă cu 11 luni față de vânzarea din (...) a cantității de 0,4 grame cannabis, respectiv 9 luni față de oferirea cantității de 0,1 grame mefedronă din (...). Ca și în cazul celorlalți inculpați din prezenta cauză, la momentul arestării lor s- a avut în vedere impactul negativ asupra socialului datorită specificului faptelor comise, dar și a modalităților concrete, speciale de cercetare a acestor fapte penale (investigatori sub acoperire, colaboratori). Printre explicațiile luării măsurii arestului preventiv față de toți inculpații au stat și cantitățile mari de droguri pe care se presupune că le-ar fi deținut, consumat, comercializat; însă din piesele dosarului nu rezultă exact, nu sunt indicate aceste cantități de substanțe interzise, dar nici sumele de bani obținute prin vânzarea acestor substanțe interzise. Cantitățile menționate mai sus sunt cele rămase pentru analiză la laborator, însă nu cele reale presupus traficate de către acest inculpat. La momentul luării măsurii arestului preventiv se impunea acest lucru. Acum însă, prin trecerea unui interval de timp, impactul negativ al acestor fapte este mult diminuat. Literatura de specialitate admite că în materia arestării preventive chiar și trecerea timpului provoacă schimbări în raționamentul măsurii arestului preventiv. Din momentul dispunerii arestării preventive - (...), și până acum nu au fost efectuate acte de urmărire penală, iar susținerile organului de urmărire penală că acest lucru s-a datorat faptului că dosarul s-a aflat în judecarea recursului promovat, nu poate fi primită,atât timp cât este vorba de un inculpat arestat, iar organul de urmărire penală poate să-și realizeze o copie de pe actele dosarului pentru a nu opri cercetarea în cauză. Din nici o probă de la dosar nu rezultă faptul că lăsarea în libertate a inculpatului M. A. M. ar conduce spre un pericol social pentru ordinea publică chiar dacă sunt fapte penale grave, existența lor trebuie probată, până acum și până la finalizarea dosarului inculpatul bucurându-se de prezumția de nevinovăție. A. imperios necesară existența unor date și probe care să convingă instanța că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpatului. N. nu trebuie privite izolat ci interdependent pentrucă legea impune drept condiție a luării măsurii preventive existența unor probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbări la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor astfel de fapte penale organele abilitate nu acționează suficient sau prompt. În cazul de față, tocmai prin demararea cercetărilor specifice și apoi prin luarea măsurii preventive privative de libertate, s-a realizat acest deziderat și anume, reacția normală a societății, prin organele autorității de stat, față de situația antisocială ivită. Procesul penal împotriva inculpaților a demarat, instanța urmând să dispună. În momentul de față se impune a analiza aspectul temeiului măsurii privative de libertate. L. inerentă ocazionată de starea de arest preventiv reprezintă o excepție în dreptul penal român, regula constituind-o starea de libertate, consfințită chiar de prevederile europene în materie, la care trebuie să ne aliniem. Ca atare, pericolul social concret pentru ordinea publică trebuie analizat în fiecare moment al derulării procesului penal, legat atât de împrejurările concrete ale comiterii faptelor, dar și de persoana inculpatului. E. total greșit a lega starea de pericol potențial generată de acest inculpat de ceilalți inculpați. C., starea potențială de pericol social pe care ar presupune-o lăsarea în libertate a inculpatului M. A. M. nu se regăsește în speța de față, trebuind a fi analizate toate elementele și împrejurările cazului dedus judecății, concret și nu abstract. A. instanța a apreciat, în lumina celor inserate mai sus, persoana inculpatului, care se află la prima confruntare cu legea penală, este tânăr și cu pregătire ridicată (absolvent al unei facultății și în prezent student în ultimul an la o altă facultate), dispunând de o situație materială bună, provenind dintr-o familie închegată socială și cu percepte morale și sociale sănătoase. Nu în ultimul rând, este vorba de boala (dovedită cu acte medicale depuse la dosar) de care suferă și care în condițiile de detenție impuse, se poate agrava. Din probele administrate până în acest moment și raportat la persoana inculpatului, nu a rezultat existența unor date din care instanța ar putea trage concluzia că procesul penal nu s-ar putea desfășura în condiții optime în ipoteza în care față de acest inculpat s-ar lua o măsură preventivă neprivativă de libertate, justificându-se astfel înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă și anume cea indicată de art.136 lit.b C.pr.pen. A. fiind cererea formulată în temeiul art.139 al.1 C.p.p., este justificată și a fost admisă, dispunându-se înlocuirea măsurii arestului preventiv față de inculpatul M. A. M. cu măsura obligării de a nu părăsi țara, potrivit art.1451 C.pr.pen. În baza art.1451 al.2 rap.la art.145 al.11 C.pr.pen., pe durata acestei măsuri, inculpatului i s-au impus următoarele obligații:să se prezinte la instanță ori de câtre ori va fi chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme. S-au aplicat prev.art.1451 al.2 rap.la art.145 al.21 C.pr.pen. În temeiul art.192 al.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs în termen legal DIICOT S. T. C., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie. În ședința publică din data de 11 mai 2011 recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv formulată de inculpatul M. A. M. Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 C.pr.penală, curtea constată că recursul este fondat și îl va admite pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. A., se constată că față de inculpatul M. A. M. a fost luată măsura arestului preventiv pe o durată de 29 de zile începând cu data de (...), prin încheierea penală nr.44/C/2011 pronunțată de Tribunalul Cluj, ca și temei al arestării fiind reținută incidența prevederilor art.148 lit.f C.pr.penală. Inculpatul M. A. M. este cercetat în dosarul nr.154D/P/2010 al DIICOT S. T. C. sub aspectul comiterii infracțiunilor de trafic de droguri de risc și de mare risc, în formă continuată, prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C.penal și art.33 lit.a C.penal. În cauză există probe și indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul M. A. M. este autorul faptelor pentru care este cercetat, după cum rezultă din procesele verbale f.56 vol.I, 25, 6,45,53, întocmite ca urmare a cumpărărilor autorizate efectuate de investigatorii acoperiți, declarațiile colaboratorilor sub acoperire, raport de constatare tehnico-științifică nr.9. din (...), declarațiile martorilor I. A.-G. f.180 vol.II, P. M.-M. f.186, M. B.-D. f.188, S. C.-E. f.189-190, B. I.-R. f.194, B. C.-F. f.196, H. T. f.197 și Ș. D.-C. f.198, declarațiile învinuiților C. L. C. f.21 vol.II, Spiridon C. F. f.122, Grigorescu D. f.152, Han A. f.237-238, I.n Sabina A. f.239, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de către Tribunalul Cluj - vol.III -IV. Cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv a fost formulată de inculpatul M. A. M. la data de (...), pentru soluționarea acesteia fiind fixat termen în (...). Potrivit prevederilor art.139 alin.1 C.pr.penală măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii. Curtea constată că în cazul inculpatului M. A. M. de la data de (...) și până la data de 3 mai 2011 nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a acestuia, fiind în continuare incidente prevederile art.148 lit.f C.pr.penală, pentru toate faptele pentru care se fac cercetări pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului reiese din gravitatea deosebită a faptelor imputate, din modul și mijloacele de săvârșire a acestora, din împrejurările în care faptele au fost comise, inculpatul traficând droguri de risc și mare risc, apte să producă consecințe nefaste pentru potențialii consumatori, în scopul obținerii de foloase materiale, activitatea sa infracțională fiind întreruptă doar de intervenția organelor de urmărire penală. Scopul măsurii arestării preventive din perspectiva CEDO este acela de a aduce în fața autorității judiciare competente persoana bănuită de comiterea unei infracțiuni, ceea ce semnifică trimiterea în judecată, scop ce nu a fost atins în prezenta cauză, cercetările fiind în fază incipientă. Măsura arestului preventiv este necesară și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, în cauză urmând a fi administrate o serie de alte probe în vederea finalizării cercetărilor, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar putea fi de natură să descurajeze eventualele persoane careau cunoștință despre activitatea sa presupus a fi de natură să încalce legea penală în a da organelor judiciare relațiile necesare pentru stabilirea adevărului. La acest moment procesul, când ancheta se află în faza de debut, la stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică nu se pot avea în vedere doar elementele legate de persoana inculpatului, ci și datele referitoare la faptele presupus a fi fost comise și la natura valorilor sociale ocrotite de legea penală care au fost lezate prin aceste fapte. E. adevărat că din scrisoarea medicală aflată la f.8 din dosarul instanței de fond rezultă că inculpatul prezintă afecțiuni, însă tratamentul recomandat constă în evitarea condițiilor de exacerbare a bolii, respectiv a frigului și a curentului, condiții ce nu au fost demonstrate ca fiind incidente în locul de deținere. Prin urmare simpla prezență a unei afecțiuni medicale nu justifică înlocuirea măsurii arestului preventiv. De asemenea s-a depus la instanța de fond dovada înregistrării unui punct de lucru al firmei la care inculpatul este asociat unic, însă acesta nu face dovada desfășurării unei activități lucrative concrete de către inculpat și nici a veniturilor licite realizate de acesta pentru a se concluziona că dispune de venituri suficiente încât să nu fie tentat a comite noi infracțiuni, câtă vreme potrivit legii nu riscă decât o singură pedeapsă, cea mai grea, pentru toate faptele posibil comise. Nici adeverința de la f.11 nu caracterizează pozitiv persoana inculpatului, ținând seama că de la absolvirea facultății în anul 2008 și până în prezent acesta nu a promovat examenul de licență pentru a putea profesa în domeniul în care a studiat. Pentru considerentele mai sus prezentate, în baza art.38515 pct.2 lit.d C.p.p. curtea va admite recursul formulat de DIICOT S. T. C. împotriva Încheierii Penale nr.184/2011 a T.ui C. pe care o va casa în întregime. Rejudecând cauza, în baza art.139 C.p.p. va respinge cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpatul M. A. M., fiul lui A. și M., născut la data de (...), aflat în arestul IPJ C. În baza art.189 C.pr.penală se va stabili suma de 25 lei ce se va avansa din FMJ în favoarea apărătorului din oficiu, cu titlu de onorariu parțial pentru av.C. Cuibuș. În baza art.192 alin.3 C.pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia. PENTRU ACE. MOTIVE IN NUMELE L. D I S P U N E În baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d C.p.p. admite recursul formulat de DIICOT S. teritorial C. împotriva Încheierii Penale nr.184/2011 a T.ui C. pe care o casează în întregime. Rejudecând cauza, în baza art.139 C.p.p. respinge cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpatul M. A. M., fiul lui A. și M., născut la data de (...), aflat în arestul IPJ C. Stabilește suma de 25 lei ce se va avansa din FMJ în favoarea apărătorului din oficiu, cu titlu de onorariu parțial. Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de (...). PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, ANA C. M. R. L. M. M. B. 3 ex./(...) Jud.fond: A.I.
red.L.M./C.A.N.
| ← Decizia penală nr. 128/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 860/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
