Încheierea penală nr. 1647/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIEREA P.Ă NR. 1647/R/2011
Ședința publică din data de 19 octombrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : C. V.
JUDECĂTORI : M. R.
A. D. L.
GREFIER : T. G.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :
ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva încheierii penale numărul 110/CC/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., cauza privind pe petentul P. P. O. și având ca obiect plângerea împotriva rezoluției procurorului privind măsurile preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul P. P. O., asistat de apărător ales, av. Blăjan O. M. din Baroul Cluj, cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul petentului P. P. O. depune la dosar înscrisuri medicale, traduse și legalizate, din care rezultă afecțiunile de care suferă petentul și că a fost internat la S. de U., precum și că nu figurează cu datorii la A. F. P. a M. C.-N.
Petentul P. P. O. arată că medicii îi pot prescrie medicamente doar pentru durere, deoarece medicamentul care se prescrie în România pentru cancer îi provoacă blocaj renal.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul P. în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.pen., solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând, constatarea ca legală și temeinică a ordonanței procurorului de luare a măsuri preventive a obligării de a nu părăsi țara. Consideră că hotărârea atacată a fost pronunțată ținând seama exclusiv de faptul că învinuitul este suferind și că există documente medicale ce atestă această suferință, însă în opinia sa nu poate fi singurul argument la momentul analizării necesității măsurii preventive, mai ales a unei măsuri neprivative de libertate, ci restrictive. Apreciază că din dosarul cauzei rezultă că luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara a fost necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Învederează instanței că în data de 14 decembrie 2009 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, întrucât deși invitat în mod repetat de trei ori de către Garda Financiară încă din toamna anului 2009, pentru a prezenta documente și pentru a da relații, invitațiile au fost ignorate. Apreciază că în cauză există indicii puternice de săvârșire a faptei, inclusiv cea prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, demarându-se cercetări în acest sens. Învederează faptul că dosarul de urmărire penală nu este numerotat deoarece s-a înaintat de urgență la instanță, însă solicită a se avea în vedere că la acesta există depuse procese verbale, din care rezultă că inculpatul a fost citat în data de 18 martie 2010 la sediul societății, al cărei sediu nu mai este la adresa la care s-a dispus citarea. Inculpatul a fost totodată citat la domiciliul din actelecontabile, din municipiul Z., iar în data de 21 martie 2011 a fost citat telefonic ca urmare a punerii la dispoziție a numărului de telefon de societatea firmei acestuia. Din nota telefonică, perfect valabilă, rezultă că inculpatului i-au parvenit anumite date prin intermediul soției sale, fiind nerelevant în opinia sa că acesta a afirmat că nu are suficiente date. Învederează instanței că prezența inculpatului din data de 21 septembrie 2011 a fost ca urmare a acțiuni civile introduse de soția sa și nu pentru cercetările penale din cauză.
Este de asemenea de reținut, în opinia sa, că așa cum a arătat, singurul argument pentru admiterea plângerii este pentru starea de sănătate a petentului, dar din data de 22 septembrie 2011 când a intrat în vigoare ordonanța procurorului, 30 de zile s-au scurs în proceduri judiciare, ce au împiedicat derularea cercetărilor și s-a dovedit că motivul de admitere al plângerii este neîntemeiat. Învederează instanței că inculpatul este cercetat pentru comiterea unei infracțiuni de evaziune fiscală, cu prejudiciu ridicat, iar luarea unei măsuri neprivative de libertate nu ar împiedica cu nimic solicitarea petentului de ridicare a măsurii pentru a se deplasa în I., la tratament, în condițiile revenirii în țară.
Pentru toate aceste motive, consideră că măsura dispusă față de petent este cea mai potrivită pentru a se proteja derularea cercetărilor în cauză, cu consecința admiterii recursului, casării încheierii penale atacate și respingerea plângerii formulate.
Apărătorul petentului P. P. O. solicită a se constata că susținerile P. sunt netemeinice și nefondate, deoarece petentul nu a avut cunoștință de demararea cercetărilor decât în septembrie, când a primit prin fax citația cu termen la 14 octombrie 2011. În aceste condiții, petentul s-a întors în țară în vederea pregătirii apărării și rezolvării problemei. În cauză există în opinia sa o presupunerea rezonabilă că s-ar fi prezentat, mai ales că acțiunea de divorț are termen de judecată la data de 4 noiembrie 2011, iar partajul în data de 14 noiembrie. Chiar dacă petentul a fost încunoștințat telefonic, solicită a se reține că acesta a fost sunat să se prezinte de pe un număr de telefon cu identitate ascunsă, motiv pentru care a și solicitat citarea sa legală la domiciliu. R. a data la care a fost citat și la care s-a luat măsura preventivă, consideră că nu se poate vorbi despre o proporționalitate, mai ales că la dosar nu există nici un act din care să rezulte că petentul s-ar i sustras cercetărilor. Eventualele declarații ale soției petentului solicită a fi privire cu reticență, raportat la acțiune de divorț.
Solicită, de asemenea, a se avea în vedere și starea de sănătate a inculpatului, care este precară, fiind nevoie de un tratament care nu i se poate administra în România. Consideră că petentului nu i se poate îngrădi dreptul de a fi tratat unde dorește, mai ales că are asigurare medicală doar în I.. Învederează și împrejurarea că petentul a stat la dispoziția organelor de urmărire penală, a dat declarații, a recunoscut și a depus acte, existând posibilitatea de a se administra și alte acte. Totodată, solicită a se avea în vedere că inculpatul este plecat în I. din 2010, fără a i se solicita prezența sa până la acea dată.
Petentul P. P. O., având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că are o asigurare privată în I., ce îi permite a fi tratat doar acolo. De asemenea, arată că a fost de acord să fie tratat cu un medicament experimental, care nu se găsește în România și unde medicii nu îl pot trata corespunzător, deoarece tratamentul prescris bolnavilor de cancer în provoacă blocaj renal. Învederează și faptul că s-a prezentat în țară și pentru a clarifica aspectele reținute în cauză, sens în care a depus și actele solicitate. Confirmă că a fost sunat telefonic, dar a solicitat citarea sa oficială, deoarece nu apărea identitatea numărului de pe care a fost sunat.
Arată, de asemenea, că a depus actul referitor la datoriile către A. F. la solicitarea ofițerului de poliție, din care rezultă că nu are datorii înregistrate. Deasemenea, i s-a sugerat să facă o donație, dar nu i se poate indica o sumă și în bază la ce.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr.110/CC pronunțată la data de (...) de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), admisă plângerea formulată de către învinuitul P. P. O. împotriva Ordonanței cu nr. 1. a P. de pe lângă J. C.- N., privind luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi tara prev. de art. 145 ind.1 C.pr.pen. și în consecință:
În temeiul art. 140 ind. 2 pct.7 C.pr.pen. s-a dispus revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi tara prev. de art. 145 ind.1 C.pr.pen. dispusă față de învinuitul P. P. O., prin O. cu nr. 1. a P. de pe lângă J. C.- N.
În temeiul art. 192 al.3 c.pr.pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că la data de (...) prin rezoluția cu nr. 1. fost începută urmărirea penală față de numitul P. P. O. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 4, art.9 al.1 lit.b și f din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 al.2 și art.33 lit.a C.pen. constând in aceea că in perioada 2007-2009, in calitate de administrator al SC TSG E. S. SRL, cu sediul social declarat in mun. C.-N., str. Deva nr.1-7, ap.1, cu intenția de a se sustrage de la plata impozitului pe venit și TVA-ului aferent, a derulat relații comerciale cu diferite societăți comerciale, fără a declara la organul fiscal competent veniturile obținute, producând in acest fel un prejudiciu bugetului general consolidat al statului in sumă de aproximativ 5. lei, reprezentând valoarea impozitului pe profit, a TVA-ului, precum și penalități de întârziere și majorări stabilite de către organul fiscal competent, după care in cursul lunilor septembrie-noiembrie 2009, fiind căutat la adresa sediului social declarat de către reprezentanții Gărzii Financiare, deși a fost somat de 3 ori, a refuzat nejustificat să prezinte organelor competente documentele legale și bunurile din patrimoniu, in scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, iar ulterior, a continuat să desfășoare activități comerciale, fără a declara adevăratul sediu social, sediul cel declarat fiind fictiv.
Prin ordonanța din data de (...) a fost schimbată încadrarea juridică dată inițial faptelor in trei infracțiuni de evaziune fiscală prev. de art.4 din Legea nr.241/2005, art. 9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplic. art.41 al.2 C.pen.
și art.9 al.1 lit.f din Legea nr.241/2005, in condițiile art. 33 lit.a C.pen.
Prin ordonanța P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca din data de (...) adoptată in dosarul nr.1., s-a dispus obligarea învinuitului de a nu părăsi teritoriul României fără încuviințarea procurorului pe o durată de 30 de zile începând cu data de (...) și până la data de (...), inclusiv. Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara învinuitul trebuie să respecte dispozițiile prev. de art. 145 al.11 C.
Potrivit art.136 alin.1 Cod procedură penală în cauzele privitoare la infracțiunea pedepsită cu detenția pe viață sau cu închisoarea, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de acesta una din următoarele măsuri preventive: reținerea, obligarea de a nu părăsi localitatea, obligarea de a nu țara sau arestarea preventivă; potrivit alin.8 al aceluiași articol, alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, degradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Având în vedere aceste dispoziții legale, raportat la scopul măsurilor preventive, natura infracțiunii reținute în sarcina învinuitului P. P. O. și situația sa personală, legată de starea de sănătate și lipsa antecedentelor penale, instanța a apreciat că măsura preventivă dispusă de organele de urmărire penală este neîntemeiată, și a fost revocată.
În ceea ce privește art.136 alin.1 Cod procedură penală, respectiv scopurile pentru care se poate dispune una din măsurile preventive, instanța a reținut că deși în prezenta cauză începerea urmăririi penale a fost dispusă la data de (...) față de învinuitul P. P. O., acesta a fost înștiințat pentru prima dată de existența unor acuzații împotriva sa doar în cursul verii 2011, inițial doar telefonic iar ulterior, în septembrie 2011 a fost emisă și o citație pe numele său pentru data de (...).Or, în aceste condiții apare exagerată concluzia procurorului cu privire la necolaborarea învinuitului cu organele judiciare precum și concluzia acestuia cu privire la intenția învinuitului de a se sustrage cercetării penale.
Apoi, cu privire la natura infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 din Legea nr.241/2005 pentru care s-a început urmărirea penală față de învinuitul P. P. O. la data de (...) este de reținut că aceasta nu reclamă cu necesitate prezența învinuitului la actele de urmărire penală ce urmează a se administra pe parcursul urmăririi penale, acestea constând în special în înscrisuri aflate în general în posesia contabilei societății. Pe de altă parte învinuitul a susținut o declarație la data de (...) în cuprinsul căreia și-a expus poziția procesuală cu privire la învinuirea adusă.
În ceea ce privește starea de sănătate a învinuitului, instanța a reținut, față de înscrisurile depuse în cauză, că în prezent învinuitul P. P. O. prezintă grave afecțiuni, fiind diagnosticat cu „linfom hodgkin";, față de acesta fiind în desfășurare un plan de tratament în I. unde învinuitul trăiește din cursul anului
2010 și unde este înregistrat în evidențele medicale în calitate de asigurat. În condițiile în care învinuitul se află în plină desfășurare cu tratamentul început în I. a cărui continuare se impune a fi reluată în cel mai scurt timp posibil instanța a apreciat că restricționarea față de învinuit a dreptului de a părăsi țara ar putea avea față de acesta consecințe considerabile.
Pentru toate aceste aspecte, apreciind că măsura preventivă dispusă de procuror nu este absolut necesară față de scopurile prev. de art.136 Cod procedură penală, în raport de criteriile descrise în art.136 alin.8 Cod procedură penală, în temeiul art. 139 Cod procedură penală a admis plângerea formulată de către învinuitul P. P. O. împotriva Ordonanței cu nr. 1. a P. de pe lângă
Judecătoria Cluj-Napoca, privind luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi tara prev. de art. 145 ind.1 C.pr.pen. și în consecință, în temeiul art. 140 ind. 2 pct.7 C.pr.pen. a dispus revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara prev. de art. 145 ind.1 C.pr.pen. dispusă față de învinuitul P. P.
O. prin O. cu nr. 1. a P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca.
În temeiul art. 192 al.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în teren legal, recurs P. de pe lângă
Tribunalul Cluj, criticând soluția ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, P. a învederat faptul că în cauză, pentru o bună desfășurare a urmăririi penale se impune obligarea inculpatului de a nu părăsi țara, în condițiile în care este pe deplin dovedit că acesta nu s-a prezentat în fața procurorului cu toate că avea cunoștință de procedura ce se desfășura împotriva sa încă din toamna anului 2009, fiind de mai multe ori invitat să se prezinte în fața procurorului dar acesta nu a răspuns afirmativ la aceste chemări.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Prin rezoluția cu nr. 11206/P/(...) fost începută urmărirea penală față de numitul P. P. O. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 4, art.9 al.1 lit.b și f din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 al.2 și art.33 lit.a C.pen. constând in aceea că in perioada 2007-2009, in calitate de administrator al SC TSG E. S. SRL, cu sediul social declarat in mun. C.-N., str. Deva nr.1-7, ap.1, cu intenția de a se sustrage de la plata impozitului pe venit și TVA-ului aferent, a derulat relații comerciale cu diferite societăți comerciale, fără a declara la organul fiscal competent veniturile obținute, producând in acest fel un prejudiciu bugetului general consolidat al statului in sumă de aproximativ 5. lei, reprezentând valoarea impozitului pe profit, a TVA-ului, precum și penalități de întârziere și majorări stabilite de către organul fiscal competent, după care in cursul lunilor septembrie-noiembrie 2009, fiind căutat la adresa sediului social declarat de către reprezentanții Gărzii Financiare, deși a fost somat de 3 ori, a refuzat nejustificat să prezinte organelor competente documentele legale și bunurile din patrimoniu, in scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, iar ulterior, a continuat să desfășoare activități comerciale, fără a declara adevăratul sediu social, sediul cel declarat fiind fictiv.
Prin ordonanța din data de (...) a fost schimbată încadrarea juridică dată inițial faptelor in trei infracțiuni de evaziune fiscală prev. de art.4 din Legea nr.241/2005, art. 9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplic. art.41 al.2 C.pen. și art.9 al.1 lit.f din Legea nr.241/2005, in condițiile art. 33 lit.a C.pen.
Prin ordonanța P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca din data de (...) adoptată in dosarul nr.1., s-a dispus obligarea învinuitului de a nu părăsi teritoriul României fără încuviințarea procurorului pe o durată de 30 de zile începând cu data de (...) și până la data de (...), inclusiv. Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara învinuitul trebuie să respecte dispozițiile prev. de art. 145 al.11 C.
R. la actele dosarului, curtea apreciază că, în mod corect, instanța de fond a admis plângerea petentului.
Pentru a conchide astfel, curtea avut în vedere în primul rând un motiv obiectiv, justificat pe deplin de actele medicale depuse la dosar, apoi natura și gravitatea faptei presupuse a fi comisă, la atitudinea învinuitului față de organele de cercetare penală, precum și la necesitatea prezenței efective a acestuia pe perioada derulării cercetărilor, în condițiile în care cunoaște învinuirea ce i se aduce și că împotriva sa se desfășoară o anchetă penală iar poziția sa a fost deja exprimată prin declarația dată în data de (...).
Astfel, chiar dacă în speță există indicii temeinice cu privire la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală, art.136 C. reglementează condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se putea lua o măsură preventivă împotriva unei persoane.
Ori, în condițiile speței de față, inculpatul suferă de o boală gravă, se află sub tratament în I., unde beneficiază de o asigurare medicală privată, astfel că este necesară prezența acestuia în străinătate și nu se impune restricționarea libertății sale de mișcare.
Apoi, ne însușim argumentația primei instanțe cu privire la natura infracțiunii de evaziune fiscală, la modul în care a fost citat inculpatul, la atitudinea acestuia față de organele de cercetare penală, toate acestea conducând la concluzia că nu se impune luarea unei măsuri preventive împotriva inculpatului, în condițiile în care nu s-a dovedit necesitatea acesteia pentru buna desfășurare a urmăririi penale.
Față de cele de mai sus, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C. va respinge ca nefondat recursul formulat.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj, împotriva încheierii penale numărul 110/CC/(...) a T.ui C..
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 octombrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V. C. M. R. A. D. L.
T. G.
GREFIER Red.M.R./S.M.D.
3 ex./(...)
Jud.fond.R. Mornăilă
| ← Decizia penală nr. 1830/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 216/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
