Încheierea penală nr. 1868/2011, Curtea de Apel Cluj
Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
Î. PENALĂ NR.1868/R/2011
Ședința publică din 17 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. Ș. judecător JUDECĂTORI: V. V. A.
ANA C. GREFIER: D. S.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: A. C.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații M. R. și M. G. împotriva Încheierii penale nr.100/C din 16 noiembrie 2011 a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr.(...), având ca obiect prelungirea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata M. R., aflată în Arestul IPJ B.-N., asistată de apărător ales, av.Lombrea D. și inculpatul M. G., aflat în Arestul IPJ B.-N., asistat de apărător ales, av.M. V., ambii avocați din Baroul B.-N., cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebați fiind, inculpații arată că-și mențin recursurile formulate împotriva încheierii T.ui B.-N.
Apărătorii inculpaților solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a avea posibilitatea să studieze încheierea recurată.
Reprezentanta P.ui nu se opune admiterii cererii.
Deliberând, instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru ca apărătorii inculpaților să studieze motivarea încheierii primei instanțe.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă inculpata M. R., asistată de apărător ales, av.Lombrea D. și inculpatul M. G., asistat de apărător ales, av.M. V..
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatei M. R. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, în principal, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, respectiv T. B.-N.
Conform art.149/1 alin.9 C.pr.pen. judecătorul admite sau respinge propunerea prin încheiere motivată. În speță, motivarea hotărârii instanței de fond nu a fost corespunzătoare, deoarece nu s-a făcut altceva decât s-a copiat propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive așa cum a fost formulată de P. de pe lângă T. B.-N. și s-a adăugat dispozitivul. Instanța avea obligația de a motiva în fapt și îndrept hotărârea pronunțată, ceea ce nu s-a făcut. În hotărârile pronunțate de C. s-a statuat că în cauzele în care sunt cercetați mai mulți inculpați, instanța trebuie să motiveze pericolul pentru ordinea publică cu privire la fiecare inculpat în parte și nu global, cum a procedat T. B.-N. Având în vedere că nu s-a analizat de către prima instanță dacă sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune prelungirea măsurii arestării preventive, încheierea atacată este nelegală.
În subsidiar, solicită casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună în temeiul art.140/3 alin.7 C.pr.pen. revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatei sau într-un alt subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, prev.de art.145 C.pr.pen. Arestarea inculpatei s-a dispus, apreciindu-se, în mod greșit, că ar fi incidente dispozițiile art.148 lit.a/1, b și f C.pr.pen.
Solicită a se reține că în referatul cu propunerea de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive nu se face vorbire de încălcarea limitelor teritoriale de către inculpata M. R., ci doar de inculpatul M. G., prin urmare nici nu se putea reține incidența art.148 lit.a/1 C.pr.pen. în privința acesteia.
Referitor la temeiul de arestare prev.de art.148 lit.b C.pr.pen., arată că la dosar nu există nicio probă din care să rezulte că inculpata ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorei P. C., insistând pe lângă martorul P. C. ca aceasta să se prezinte din nou la parchet și să dea o nouă declarație. D. martorului nu este suficientă, dacă nu se coroborează cu alte probe, pentru a se reține incidența disp.art.148 lit.b C.pr.pen. De asemenea, nici declarația martorei Man Lup F. nu este probată. Nicăieri în cuprinsul declarației nu se face vorbire de intervenția la acel moment a inculpatei în depoziția martorei, ci vizează comportamentul agresiv al victimei față de concubinul martorei audiate. Cu privire la amenințările exercitate de inculpată asupra martorei N. Ana și aceste afirmații sunt simple supoziții. D. a fost luată martorei la (...), iar prima încheiere de autorizare a interceptărilor telefonice a fost dată la (...). Toate convorbirile telefonice redate la dosar îl vizează pe inculpatul M. G. în discuțiile sale cu diverși prieteni și iubite. Nu există nicio convorbire între martora N. Ana și inculpată. De altfel, martora a recunoscut că l-a amenințat pe inculpatul M. G. pe fondul geloziei, acuzat de o relație cu fosta sa prietenă.
Cu privire la temeiul de arestare prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., solicită a se reține că la dosar nu există probe că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. De la producerea faptei și până la momentul arestării a trecut 1 an și 4 luni.
Inițial s-a apreciat că este suficientă o măsură neprivativă de libertate, iar acum se susține că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Dacă acest pericol a existat, odată cu trecerea timpului, în mod cert s-a diminuat.
În cuprinsul Ordonanței 303/P/2010 nu s-a stabilit în sarcina inculpatei, obligarea de a nu lua legătura cu martorii din dosar. Aceastăobligație a fost luată pentru prima dată în ordonanța de prelungire din
12 august 2011, la un an de la emiterea ordonanței inițiale.
Solicită a se avea în vedere, conform art.136 alin.8 C.pr.pen. anumite date cu privire la inculpată și anume că este o persoană în vârstă, nu are antecedente penale și este bine văzută în colectivitatea în care trăiește.
Apărătorul inculpatului M. G. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive ca neîntemeiată, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara. Achiesează concluziilor formulate de apărătorul ales al inculpatei M. R.
Susține că inculpatul este cercetat pentru o faptă de omor comisă în urmă cu 1 an și 6 luni. Până în urmă cu o lună, inculpatul a fost cercetat în stare de libertate, apreciindu-se că acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Din probele administrate până în prezent rezultă că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, că acesta nu a avut nici un fel de implicare, că doar a însoțit-o pe mama lui și nu a întreprins nici un fel de acțiune împotriva victimei. De altfel, inculpata M. R. a comis fapta în stare de legitimă apărare, deoarece victima era foarte agresivă, fiind sub influența băuturilor alcoolice. Faptele s-au petrecut în întuneric, astfel că nu a asistat nimeni la incident și ca atare, nu există probe testimoniale directe. Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, este elev și nu a fost încă exmatriculat, astfel că și-ar putea relua activitatea școlară. Nu s-a sustras de la cercetări și nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului. Faptul că a fost depistat pe teritoriul altei localități nu poate fi calificată drept o încălcare a obligației stabilite de organele de urmărire penală pentru că nu a perturbat cercetările din dosar, nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului.
Reprezentanta P.ui solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Măsura arestării preventive s-a luat ca urmare a propunerii P.ui de înlocuire a măsurii restrictive de libertate cu măsura arestării preventive. Inițial, s-a apreciat de organul de urmărire penală că nu este necesară luarea măsurii arestării preventive pentru buna desfășurare a procesului penal, ci este suficientă o măsură restrictivă de libertate, însă de la data săvârșirii faptei și până în prezent, aceasta s-a dovedit insuficientă. Prin conduita avută de cei doi inculpați, lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. A., arestarea preventivă a inculpaților a fost întemeiată, iar hotărârea instanței a rămas definitivă. Prin urmare, nu se poate discuta de incidența temeiurilor prev.de art.148 lit.a/1, b și f C.pr.pen., ci doar dacă propunerea de prelungire este întemeiată și dacă temeiurile menționate subzistă în prezent. În opinia sa, nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive. Criticile aduse cu privire la calitatea hotărârii nu sunt întemeiate. În procedura prelungirii, nu se poate solicita revocarea măsurii arestării preventive, ci doar respingereapropunerii de prelungire. A., cererea de revocare este nelegal formulată în acest cadru procesual. Instanța a fost sesizată cu înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea pentru că inculpații nu au înțeles să respecte obligațiile stabilite. În mod repetat inculpații au înțeles să nu ia în serios măsurile restrictive ce le-au fost impuse, astfel că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpata M. R., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul M. G., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate pentru a-și continua studiile.
C U R T E A :
Prin încheierea penală nr. 100/CC din 16 noiembrie 2011 a T.ui B. N. s-a admis propunerea parchetului, dispunându-se prelungirea cu 30 de zile a măsurii arestării preventive a inculpaților M. R. și M. G. N. începând cu data de (...) și până la data de (...).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt, următoarele:
Prin Î. penală nr. 93/CC/2011 a T.ui B.-N., pronunțată în dosarul penal nr. (...), definitivă prin Î. penală nr. 1720/R/2011 a Curții de A. C., s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților M. R. și M. G. N., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) Cod penal și instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 260 Cod penal, fapte pedepsite cu închisoare între 15 și 25 ani și interzicerea unor drepturi și respectiv închisoare între 1 și 5 ani, pe durata a 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatelor de arestare preventivă, fiind îndeplinite cerințele art. 143 Cod procedură penală, 148 lit. a1), b) și f)
Cod procedură penală, art. 145 alin. (3) Cod procedură penală.
S-a reținut că față de inculpații M. R. și M. G. N., prin O. din (...) dată de procuror în dosar nr. 303/P/2010, a fost pusă în mișcare acțiunea penală, fiind cercetați sub aspectul infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) Cod penal și instigare la mărturie mincinoasă prev.d e art. 25 Cod penal raportat la art. 260 Cod penal.
Prin O. procurorului din (...) a fost pusă în mișcare acțiunea penală
și față de inculpatul B. G., cercetat pentru comiterea aceleiași infracțiuni de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) Cod penal asupra părții vătămate L. I.
În sarcina celor trei inculpați s-a reținut că în noaptea de
31.07./(...), după ce anterior victima L. I. o agresase pe inculpata M. R., din răzbunare, i-au fost aplicate lovituri victimei, în timp ce aceasta se afla pe un teren din aproprierea aerodromului din cartierul U. aparținând municipiului B., cauzându-i-se leziuni în urma cărora, la data de 08 august 2010 a survenit decesul.
S-a reținut că împrejurarea că inculpații M. R. și fiul ei M. G. N. au exercitat violențe asupra victimei, rezultă în primul rând din declarația victimei, consemnată de organele de poliție în procesul-verbal aflat la f.
57, din relatările făcute de aceasta persoanei care a găsit-o în stare gravă în dimineața zilei de (...) (martorul C. I. V. f. 178-180) în locul în care a fost abandonată de inculpați, precum și din declarația fiicei victimei (martora L. M. f. 53-54). S-a considerat că susținerile victimei se coroborează cu declarația inculpatei M. R., care deși ascunde aspecte esențiale în cauză, recunoaște că l-a agresat pe L. I., și că sunt relevante sub aspectul săvârșirii faptei și vinovăției inculpaților M. R. și M. G. N. declarațiile martorilor N. Ana (f.142-143), Ș. M. S. (f.145-147), P. C. V. (f.158-159), B. I. F. (f.191-192), P. G. (martor cu identitate atribuită - f.
195), B. M. D. ( f.196-197), C. I. V. ( f.178-180 ), Man Lup F. ( f.173 ).
În ceea ce-l privește pe inculpatul B. G., s-a reținut că există doar indicii în sensul că și acesta a participat la agresarea victimei. Deși inculpații M. R. și M. G. N. susțin prin declarațiile date, că în noaptea de
31.07./(...), inculpatul B. G. a fost chemat doar pentru a le tracta mașina împotmolită într-un șanț, la dosar există probe indirecte din care rezultă că acesta a fost totuși implicat în agresarea victimei, relevante fiind sub acest aspect: declarațiile martorilor P. G. - f. 195, P. C. V., N. Ana f. 142-
143. Că inculpatul B. G. a fost împreună cu inculpata M. R. și M. G. N. în momentul agresării victimei, rezultă și din declarațiile martorilor B. I.
F. f. 191-192 și B. M. D. f. 196-197.
Instanța a mai reținut că este cert faptul că victima a avut o constituție robustă și nu putea fi ucisă doar de inculpata M. R. cu acea bâtă luată din ștraif (declarațiile martorilor I. V. și C. I. S. f.187-188), și că leziunile cauzate victimei, astfel cum rezultă din cuprinsul rapoartelor de constatare medico-legală întocmite în cauză (nr. 2012/II/a/41 din (...), emis de S. J. de M. L. B.-N. f. 73-74 și nr. 6. din (...) emis de I. de M. L. C.-N. f. 80-86) au fost în mod cert produse prin acte de violență exercitate simultan de inculpați și alte persoane. Potrivit susținerilor inculpaților M. R. și M. G. N., care se coroborează cu certificatul medico- legal nr. 2026/F/9/56 din (...) f. 106-107, agresarea victimei L. I. a avut loc după ce anterior, acesta a exercitat violențe asupra inculpatei, în timp ce se afla la domiciliul familiei M..
Sub aspectul săvârșirii faptei de către inculpați au fost considerate ca fiind relevante și transcrierile interceptărilor telefonice aflate la dosarul de urmărire penală volumul II la care se adaugă constatările științifice din care rezultă comportamentul simulat al inculpaților f. 279-
301.
Raportat la cele de mai sus, instanța a apreciat că există probe și indicii temeinice, în sensul art. 143 Cod procedură penală și art. 5 alin.
(1) lit. c) din C. de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpații M. R. și M. G. N. în noaptea de 31.07/(...) au agresat victima L.
I. și i-au cauzat leziuni în urma cărora a survenit decesul. În cazul inculpatului B. G., există doar indicii, care urmează a fi verificate pe parcursul urmăririi penale. De asemenea, există probe și indicii suficiente că inculpații M. R. și M. G. N. au săvârșit infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă în modalitatea descrisă în referatul procurorului.
S-a mai considerat că în privința inculpaților M. R. și M. G. N. sunt incidente și dispozițiile art. 148 lit. f) Cod procedură penală, întrucâtfaptele pentru care sunt cercetați sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. A., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor calificat este închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi iar în cazul infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani. Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea deosebită a faptei de omor, modalitatea în care a fost comisă și urmările cauzate. Fapta săvârșită de inculpați a cauzat o reală tulburare în rândul comunității locale din care fac parte aceștia dar și un sentiment de dezaprobare din partea colectivității, în contextul în care infracțiunile de violență sunt tot mai frecvente. Ca urmare, în situația de față, se impune o reacție fermă a autorităților judiciare, în primul rând pentru a se realiza un echilibru firesc și o stare de securitate și normalitate în comunitatea locală, dar și pentru a descuraja pe viitor comiterea unor fapte similare de către alte persoane.
De asemenea, instanța a apreciat că față de inculpații M. R. și M. G. N. sunt incidente și dispozițiile art. 148 lit. a1) Cod procedură penală întrucât au încălcat cu rea-credință măsura obligării de a nu părăsi localitatea (municipiul B. ) impusă de procuror, și că sub acest aspect sunt relevante următoarele probe: raportul întocmit la data de 19 septembrie 2011 de către Secția 2 P. P.-B. - f. 7 dosar instanță; xerocopia procesului-verbal de contravenție seria CC nr. 8777402 din (...) emis de S. 2 P. P. B. f. 8 - dosar fond; declarația martorei R. D. S. fila 9 - dosar fond (toate anexate de procuror la referatul cu propunerea de înlocuire a măsurii preventive), încălcarea obligației de a nu părăsi localitatea de către inculpata M. R. rezultând în principal din declarația martorei Ș. M. S. din data de 14 septembrie 2011 f. 145-174.
În privința inculpaților M. R. și M. G. N. sunt aplicabile și dispozițiile art. 148 lit. b) Cod procedură penală, întrucât încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului în cauză, prin influențarea martorilor. Î. acestei dispoziții legale rezultă din următoarele probe: declarația martorului P. C. - f. 162 dosar de urmărire penală, procesul-verbal din 14 septembrie 2011 întocmit de S. de I. C. - B.-N. f.12-13 dosar fond, declarația martorei N. Ana f.142-143 dosar de urmărire penală, declarația martorei Ș. M. S. f.145-174.
Instanța a apreciat că măsura arestării preventive a fost justificata în momentul luării ei doar privitor la inculpații M. R. și M. G. N. întrucât împrejurările în care a fost comisă fapta de omor nu au fost clar stabilite, fiind nevoie de administrarea unor noi probe din care să rezulte în mod clar și indubitabil implicarea inculpaților cercetați în această cauză. S-a dovedit că există posibilitatea reală ca inculpații să influențeze administrarea probelor, această temere rezultând din poziția, atitudinea precum și din acțiunile la care aceștia au recurs pe timpul anchetei.
Ca urmare, instanța a apreciat, prin prisma dispozițiilor art. 136
Cod procedură penală, că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune privarea de libertate a celor doi inculpați.
Instanța a constatat că din probatoriul administrat că până în momentul actual nu au fost verificate aspecte esențiale ale cauzei,respectiv: susținerile victimei din a căror relatări rezultă că a fost bătut acasă la familia M. de către inculpații M. R. și M. G. N. dar și de alte persoane; motivul pentru care victima a fost găsită aproape goală, pe un drum greu de parcurs cu mașina; posibilitatea ca victima să fi fost agresată în alt loc și ulterior transportată pe timp de noapte și abandonată în locul în care a fost găsită.
Față de cele reținute mai sus, instanța a considerat că în cauza de față, detenția preventivă trebuie apreciată și sub aspectul oportunității, care trebuie legat de existența unui interes public real care să aibă o pondere mai mare decât cea a regulii judecării în stare de libertate (în acest sens cauza Labila c/a Italia, din 6 aprilie 2005), din această perspectivă interesul organelor judiciare de a se afla adevărul în cauză și descoperirea tuturor celor implicați în uciderea victimei L. I., având prioritate în raport cu interesul particular al inculpaților de a fi cercetați în stare de libertate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru prelungirea măsurii arestării preventive dat fiind faptul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă. A., sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală (reprezentate de declarațiile martorilor C. I. V., L. M., N. Ana, Ș. M. S., P. C. V., B. I. F., P. G., B. M. D., Man Lup F., I. V. și C. I. S., rapoartele de constatare medico-legală întocmite în cauză (nr. 2012/II/2/41 din (...), emis de S. J. de M. L. B.-N. f. 73-74 și nr. 6. din (...) emis de I. de M. L. C.-N. f. 80-96), transcrierile interceptărilor telefonice aflate la dosarul de urmărire penală volumul II la care se adaugă constatările științifice din care rezultă comportamentul simulat al inculpaților (f.279-301), și sunt întrunite și cele prev. de art. 148 lit. a/1,b,f Cod procedură penală, care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților și învederate în hotărârea judecătorească prin care s-a luat măsura, întrucât faptele pentru care sunt cercetați sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
A., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor calificat este închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi iar în cazul infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani. Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea deosebită a faptei de omor, modalitatea în care a fost comisă și urmările cauzate.
Fapta săvârșită de inculpați a cauzat o reală tulburare în rândul comunității locale din care fac parte aceștia dar și un sentiment de dezaprobare din partea colectivității, în contextul în care infracțiunile de violență sunt tot mai frecvente. Ca urmare, în situația de față, se impune o reacție fermă a autorităților judiciare, în primul rând pentru a se realiza un echilibru firesc și o stare de securitate și normalitate în comunitatea locală, dar și pentru a descuraja pe viitor comiterea unor fapte similare de către alte persoane.
De asemenea, sunt incidente și dispozițiile art. 148 lit. a/1 Cod procedură penală întrucât au încălcat cu rea-credință măsura obligăriide a nu părăsi localitatea (municipiul B.) impusă de procuror, sub acest aspect fiind relevante următoarele probe: raportul întocmit la data de 19 septembrie 2011 de către Secția 2 P. P.-B. f. - dosar instanță; xerocopia procesului-verbal de contravenție seria CC nr. 8777402 din (...) emis de S. 2 P. P.-B. f.8 - dosar fond; declarația martorei R. D. S. fila 9 - dosar fond, încălcarea obligației de a nu părăsi localitatea de către inculpata M. R. rezultând în principal din declarația martorei Ș. M. S. din data de 14 septembrie 2011 f. 145-174.
În privința inculpaților M. R. și M. G. N. sunt aplicabile și dispozițiile art. 148 lit. „b"; Cod procedură penală, întrucât încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului în cauză, prin influențarea martorilor (declarația martorului P. C. - f.162 dosar de urmărire penală, procesul-verbal din 14 septembrie 2011 întocmit de S. de I. C. - B.-N. f.12-13 dosar fond, declarația martorei N. Ana f.142-143 dosar de urmărire penală, declarația martorei Ș. M. S. f.145-174).
Dat fiind faptul că împrejurările în care a fost comisă fapta de omor nu au fost clar stabilite, fiind nevoie de administrarea unor noi probe din care să rezulte în mod clar și indubitabil modul de implicare a inculpaților cercetați în această cauză, și existând posibilitatea reală ca inculpații să influențeze administrarea probelor, această temere rezultă din poziția, atitudinea precum și din acțiunile la care aceștia au recurs pe timpul anchetei, instanța a apreciat, prin prisma dispozițiilor art. 136
Cod procedură penală, că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpați.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor raportat la care s- a dispus prelungirea aceasta este cea de omor calificat și deosebit de grav și instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 174 alin.1, art. 175 alin.1 lit. „i";, art. 176 lit. „a"; Cod penal și art. 25 Cod penal, rap. l,a art. 260 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. „a"; Cod penal, dat fiind faptul că în prezent cercetările se derulează raportat la această încadrare, propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a făcut referire la aceasta, limitele de pedeapsă pentru aceste infracțiuni permit arestarea preventivă, astfel că eventualele contestații de fond, ale inculpaților raportat la dispozițiile procurorului vor fi formulate în afara prezentului cadru procesual.
Apărările inculpatului M. G. N., în sensul că nu rezultă de nicăieri că acesta ar fi fugit, s-ar fi ascuns pentru a se sustrage de la urmărirea penală, că ar încerca realmente să zădărnicească aflarea adevărului, că nu există nici date din care să rezulte că inculpatul ar fi predispus să comită ale infracțiuni, că nu există certitudinea că inculpatul a fost implicat în vreun fel la comiterea infracțiunii de omor asupra acelei victime, existând doar supoziții privind comiterea faptei, iar inculpata M.
R., mama inculpatului M. G. N., ar fi comis fapta în legitimă apărare sunt aspecte ce urmează să fie clarificate în cursul cercetărilor aflate în derulare, neputându-se afirma, prin prisma unor alte hotărâri judecătorești, că în cauză nu sunt probe și indicii temeinice care să pledeze în favoarea comiterii faptei de către inculpați, iar faptul că inculpatul nu ar avea un caracter violent nu influențează întrunireacondițiilor prevăzute de lege pentru prelungirea măsurii arestării preventive în mod autonom.
Susținerile inculpatei M. R., potrivit cărora probele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive sunt reprezentate de declarațiile unor martori mincinoși, la fel ca și apărările formulate privind încălcarea obligațiilor stabilite de procuror, și privind perioada de timp scursă până la luarea măsurii arestării preventive sunt aspecte ce au fost analizate deja de instanța de control judiciar, raportat la motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive. S-a menționat ș-și faptul că, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive raportat la contactul cu martorii cauzei, temeiul este cel prev. de art. 148 lit. „b"; Cod procedură penală și nu art. 145 alin. ½ lit. „c"; Cod procedură penală.
De asemenea, aspectele învederate, referitor la persoana inculpatului M. G. N. care este extrem de tânăr, că este integrat în sistemul de învățământ fiind elev într-o clasă terminală la un liceu din B., nu are antecedente penale, face parte dintr-o familie cu oameni onești, buni gospodari, el însuși fiind bine integrat din punct de vedere familial, dispune de stabilitate familială, iar tatăl acestuia este alături de le pentru a-i acorda sprijinul necesar, și cele învederate de inculpata M.
R., care este o persoană cu o vârstă apreciabilă, este o persoană care are grave probleme de sănătate, are o vârstă înaintată, până la acest moment nu s-a confruntat niciodată cu legea penală, nu are antecedente penale, are un comportament pozitiv în societate și este percepută ca și un bun concetățean, a cooperat cu organele de anchetă în toate momentele, s-a prezentat ori de câte ori a fost solicitată în vederea audierii, au relevanță doar în cadrul soluționării cauzei în fond, și nu în acest cadru procesual.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpații M. R. și M. G. N., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive ca neîntemeiată, cu consecința punerii în libertate ainculpaților, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara.
În motivarea recursului s-a arătat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă, că nu există probe din care să rezulte că inculpații au încercat să zădărnicească aflarea adevărului.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
Potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a o împiedica să comită o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați.
Curtea reține că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpații au comis o infracțiune este o condiție pentru luarea și menținerea măsurii preventive atunci când lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică ori există riscul deobstrucționare a justiției sau de sustrage a inculpaților de la procedurile judiciare.
În ce privește pericolul pentru ordinea publică este evident că prin gravitatea lor deosebită și reacția publicului la săvârșirea lor, infracțiunile comise de inculpați pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie. Acest element poate fi apreciat ca pertinent și suficient, întrucât se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea inculpaților în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică.
Pe de altă parte, ingerința în dreptul la libertatea persoanei nu este arbitrară, ci proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpaților și cu scopul urmărit prin luarea măsurii.
În mod legal și temeinic tribunalul a reținut că motivele care au stat la baza luării măsurii se mențin, subzistă în continuare, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit. f C., iar luarea măsurii preventive a inculpaților se impune în vederea efectuării actelor de urmărire penală.
În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 3. C. care să atragă casarea hotărârii atacate.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C., Curtea va respinge recursul inculpaților ca nefondat, obligându-i, conform art. 192 alin. 2 C. la 200 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații M. R., fiica lui I. și O., născ.la 31 ianuarie 1953 și M. G. N., fiul lui G. si R., născ.la 8 septembrie 1990, ambii aflați în Arestul IPJ B. N., împotriva încheierii penale nr. 100/CC din 16 noiembrie 2011 a T.ui B. N.
Obligă pe inculpații recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei, fiecare, cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2011 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. Ș. V. V. A. ANA C.
GREFIER, D. S.
Red.V.V.A. Dact.H.C./4 ex./(...). Jud.fond: G. A..
← Încheierea penală nr. 122/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 2024/2011, Curtea de Apel Cluj → |
---|