Decizia penală nr. 2076/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 2076/R/2011
Ședința publică din data de 22 decembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. M., judecător JUDECĂTORI : ANA C.
: M. Ș.
GREFIER : M. V.-G.
M. public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C.- reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul S. B., deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 488 din 18 noiembrie 2011 a Judecătoriei T., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al.1 și 2 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm.Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul S. B., în stare de arest, asistat de apărător ales, av. S. T. din cadrul Baroului B.ești, cu delegație avocațială la dosar, partea civilă B. V., partea responsabilă civilmente S. C., lipsă fiind partea responsabilă civilmente M. S. și autoritatea tutelară S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av. V. R. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar și solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosarului și prezentarea la instanță.
Instanța constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu prin prezentarea apărătorului ales și asupra onorariului parțial se va pronunța prin hotărârea ce o va pronunța.
Apărătorul inculpatului S. B., av. S. T. solicită amânarea pronunțării hotărârii pentru a depune concluzii scrise.
Instanța, având în vedere că inculpatul este arestat preventiv și trebuie să se pronunțe și asupra acestei măsuri, acordă apărătorului inculpatului timp pentru a depune concluzii scrise până la orele 1500.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Solicită admiterea recursului formulat de inculpat, casarea sentinței penale 488/ 2011 a Judecătoriei T. și, rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a lit. c Cod pr.pen., întrucât fapta nu a fost comisă de inculpat.
În cauză au fost audiați 5 martori dintre care doi sunt martori asistenți și au confirmat susținerile părții vătămate, însă trei martori au confirmat susținerile inculpatului, respectiv că la data la care se susține că s-a săvârșit fapta, inculpatul se afla în alt loc.
La dosar nu există nicio probă care să susțină vinovăția inculpatului.
În ceea ce-l privește pe martorul N. P. solicită ca declarația acestuia să fie înlăturată, întrucât nu are discernământ.
Reprezentantul M.ui P. solicită în art. 38515 pct. 1 lit.b Cod pr.pen. respingerea ca nefondat a recursului cu consecința menținerii integrale a sentinței penale nr. 488/2011 a Judecătoriei T., ca legală și temeinică și menținerea măsurii arestului preventiv. Recursul inculpatului este nefondat raportat la probele administrate în faza de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească. Își însușește motivele instanței de fond care în baza tuturor probelor administrate în cauză a reținut vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Apreciază că în mod corect au fost înlăturate declarațiile martorilor care au susținut poziția procesuală adoptată de inculpat, declarații care sunt în contradictoriu cu restul probelor administrate în cauză. Partea vătămată l-a recunoscut pe inculpat ca fiind autorul infracțiunii de tâlhărie și declarația acesteia se coroborează cu restul probelor administrate în cauză. Apreciiază că solicitarea de achitare a inculpatului în temeiul art. 10 lit. c Cod pr.pen. este neîntemeiată, motiv pentru care solicită respingerea ca nefondat a recursului, deducerea din pedeapsa aplicată a reținerii și arestului preventiv din 9 mai 2011 până la zi și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Apărătorul inculpatului S. B., av. S. T., în replică, arată că partea vătămată l-a recunoscut pe inculpat doar cu ocazia recunoașterii din grup la poliție, iar la instanța de fond a spus că nu l-a văzut pe inculpat la față când i-a smuls lănțișorul de la gât. Partea responsabilă civilmente S. C. arată că l-a crescut pe inculpat, întrucât părinții acestuia sunt decedați și solicită admiterea recursului, întrucât inculpatul nu a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată. Partea civilă B. V. solicită obligarea inculpatului la plata contravalorii lănțișorului în greutate de 12 gr. sau obligarea acetuia să-i cumpere un lănțișor identic cu cel sustras. Inculpatul S. B., având ultimul cuvânt, își susține nevinovăția și solicită admiterea recursului. C U R T E A : Prin sentința penală nr.488 din data de 18 noiembrie 2011 a Judecătoriei T. în baza art.211 alin.1, alin.2 lit. c, C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. penal s-a dispus condamnarea inculpatului S. B. - fiul lui M. S. și S. L., născut la data de (...) în T., jud. C., cetățean român, studii-5 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în mun. T., str. N. V., nr. 8, jud. C., CI, seria KX, nr. 6., CNP 1., în prezent deținut la Penitenciarul Gherla, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani și 8 luni. In baza art. 71 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a tz II C.pen. pe durata executarii pedepsei principale de la data împlinirii vârstei de 18 ani. În baza art. 350 C. pr. penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. În baza art. 88 C. penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la (...) la zi. În baza art. 14, 346 C. pr. penală, art. 998-999 C. civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B. V.-T., str. L. nr.8, sc.A, ap.22, jud. C., ffl în T., str. B., bl. AR1, sc.C, ap.51 și a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă menționată a sumei de 1440 lei cu titlu de despăgubiri materiale. In baza art. 191 alin. 1, C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 800 lei, din care suma de 50 lei onorariu av. oficiu Cantor Claudiu și 200 lei onorariu av. oficiu Tomșa Stoian T. se vor avansa din FMJ. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că prin R. nr. 1. al P. de pe langa J. T. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. B. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal. S-au atașat dosarului de urmărire penală: proces verbal de cercetare la fața locului și planșele foto - f. 8 - 15; declarații părții vătămate - f. 7, 16; declarațiile inculpatului - f . 17 - 23; declarație martor - f. 25 - 27, 36, 37; proces verbal de prezentare pentru recunoaștere și planșe foto - f. 28 - 35. În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul, partea vătămată, precum și martorii N. P. A., P. S., N. I., M. M. și s-a dat citire declarației din faza de urmărire penală a martorului E.-K. Z. Analizand actele si lucrarile dosarului, instanța a retinut următoarea stare de fapt: În data de (...) în jurul orelor 10,00 inculpatul S. B. s-a deplasat împreună cu martorul N. P. A. spre complexul M. din mun. T.. La un moment dat, observând că partea vătămată în vârstă de 72 ani și care purta un lănțișor de aur la gât coboară la stația de autobuz de la intersecția străzilor Calea V.iei cu Fabricii, inculpatul i-a cerut martorului menționat să-l aștepte în stație, în continuare inculpatul urmărind-o pe partea vătămată. Inculpatul S. B. s-a apropiat de partea vătămată adresându-i o întrebare, partea vătămată întorcându-se să îi răspundă moment în care profitând de vârsta înaintată a acesteia și de faptul că avea ambele mâini ocupate cu mai multe plase de cumpărături inculpatul i-a smuls părții vătămate lanțul de aur de la gât după care a fugit. Imediat după săvârșirea infracțiunii partea vătămată a sesizat în aceeași zi organele de poliție iar ulterior în data de (...) în baza descrierii inculpatului efectuată de partea vătămată care a declarat că a observat în mod clar fizionomia persoanei care i-a smuls lanțul de la gât, organele de poliție au constituit un grup de suspecți care i-au fost prezentați spre recunoaștere părții vătămate aceasta recunoscându-l fără nici un dubiu pe inculpatul S. B. ca fiind persoana care i-a smuls lanțul de aur de la gât. Desfășurarea faptei, așa cum a fost descrisă mai sus, rezultă din declarația martorului N. P. A., declarația părții vătămate și din procesul verbal de recunoaștere din planșele foto, în prezenta martorilor asistenți. Inculpatul S. B. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, iar în cursul cercetării judecătorești s-a prevalat de dreptul de a nu face declarații în fața instanței, însă poziția sa e combătută prin probele enunțate anterior, între declarațiile sale și ale martorilor propuși de inculpat în apărare în cursul cercetării judecătorești existând o serie de contradicții. Astfel, inculpatul susține (f. 21, 23 dosar u.p.), că în dimineața respectivă, după trezire și după sosirea unchiului său-în jurul orei 09.30- a rămas acasă până la ora 13.30 când s-a deplasat, singur fiind, spre o fostă fabrică de unde strângea fier vechi și unde a rămas până la ora 18.00 când a plecat spre casă. Arată că nu s-a întâlnit cu nimeni la fosta fabrică, dar că înainte de a merge la fabrică și după ce s-a întors de la această fabrică s-a întâlnit cu N. P. A.. Martorul N. I. (f. 65 dosar), contrar celor susținute de inculpat, declară că l-a văzut pe acesta în curtea fostei fabrici începând cu ora 09-10 dimineața, inculpatul fiind însoțit de mai mulți copii, rămânând acolo până la ora 18.00. De asemenea, martorul M. M. (f. 73 dosar), declară că l-a văzut pe acesta în curtea fostei fabrici începând cu ora 09-10 dimineața, inculpatul rămânând acolo până la ora 18.00. Arată în continuare că la sosirea inculpatului în curtea fostei fabrici a dat mâna cu acesta, schimbând câteva cuvinte (contrar susținerii inculpatului care a declarat că nu s-a întâlnit cu nimeni acolo). Nesinceritatea inculpatului și a celorlalți doi martori propuși de acesta reiese din contradicțiile existente în declarațiile lor, chiar inculpatul fiind cel care a declarat că s-a deplasat spre fosta fabrică la strâns de fier vechi de la ora 13.30, deci după ora comiterii faptei. Prin urmare, declarațiile menționate urmează a fi înlăturate întrucât nu se coroborează cu ansamblul probelor administrate. Dimpotrivă, susținerea inculpatului care privește ora deplasării sale la strâns de fier vechi se coroborează cu declarația martorului N. P. A. care arată că l-a însoțit pe inculpat, în jurul orelor 12.00, când acesta a sustras părții vătămate lanțul de aur, prin violență. Împrejurarea că martorul N. P. A. și-a schimbat declarațiile în faza cercetării judecătorești în încercarea de a înlătura răspunderea penală a inculpatului nu prezintă relevanță cât timp noile sale declarații sunt neverosimile și oricum nu sunt susținute de vreo altă probă. Astfel, martorul susține că se afla împreună cu inculpatul când a văzut partea vătămată care a fost tâlhărită de alte două persoane, iar martorul și inculpatul au fugit după cele două persoane pe care nu au reușit să le mai prindă, iar martorul nu a mai fugit din acel loc întrucât avea piciorul rupt. Din analiza probelor enunțate rezultă fără nici un dubiu că inculpatul e autorul infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată În drept, fapta inculpatului S. B. care, în data de (...), în jurul orelor 12,00, în loc public a sustras prin smulgere un lanț de aur de la gâtul părții vătămate B. V. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, faptă prev. și ped. de art 211 alin.1, alin. 2 lit. c C. pen., cu aplic. art. 99 și urm. C. Potrivit fișei de cazier, inculpatul nu a suferit anterior condamnări, fiind însă sancționat administrativ pentru comiterea unei fapte de furt. Potrivit referatului de evaluare, inculpatul neagă conduita infracțională, chiar în baza unor probe evidente, aceeași atitudine având-o și frații acestuia care au negat informațiile potrivit cărora au fost implicați în fapte de furt, considerând că autoritățile au greșit când i-au arestat. La individualizarea judiciara a pedepsei aplicate inculpatului conform art.72 C. s-au avut in vedere dispozițiile părții generale a codului penal,limitele speciale ale pedepsei, persoana inculpatului care a fost nesincer in cursul urmăririi penale și în cursul judecății, împrejurarea că se află la prima condamnare, prejudiciul a rămas nerecuperat, precum și participarea la comiterea infracțiunii în loc public. Astfel, în baza art.211 alin.1, alin.2 lit.c C. penal, cu aplicarea art. 99 și urm. C. a condamnat pe inculpatul S. B., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani și 8 luni. In baza art. 71 C.pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a tz II C.pen. pe durata executării pedepsei principale de la data împlinirii vârstei de 18 ani. Întrucât temeiurile care au stat la baza luării și menținerii arestului preventiv subzistă în continuare, în baza art.350 C.pr.penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. În baza art. 88 C. penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la (...) la zi. Partea vătămată a solicitat obligarea inculpatului la suma reprezentând contravaloarea aurului sustras, mai precis cantitatea de 12 grame cu o valoare de 120 lei gramul. Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut ca in persoana inculpatului sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale, prevazute de art. 998-999 C., în sensul că urmare a faptei ilicite a cauzat un prejudiciu în patrimoniul partii vatamate, prejudiciu care se impune a fi reparat. Fapta inculpatului are, în mod evident, un caracter ilicit, fiind certă existența unui prejudiciu. Deși partea civilă a indicat valoarea estimativă a prejudiciului suferit și nu au fost în măsură să facă dovada cuantumului acestuia, ar fi inechitabil să se pretindă acesteia să fi preconstituit sau păstrat probe cu privire la dobândirea și valoarea aurului sustras, în dovedirea pretențiilor pe latura civilă, părții civile neputându-i-se imputa faptul că nu a prevăzut eventualitatea participării ca parte civilă în procese penale. Instanța reține că soluția respingerii acestei acțiuni ar echivala cu negarea existenței vreunui prejudiciu adus patrimoniului părții vătămate și, pe cale de consecință, a sustragerii unor bunuri de către inculpat. În condițiile în care aprecierea părții vătămate cu privire la cuantumul prejudiciului material suferit are caracter rezonabil, față de natura bunurilor sustrase, constituind în același timp singurul reper cu privire la cuantificarea prejudiciului cauzat cât timp inculpatul nu au solicitat administrarea altor probe în acest scop, instanța a reținut că este justă obligarea inculpatului la plata despăgubirilor invocate. Prin urmare, în baza art. 14, 346 C. pr. penală, art. 998-999 C. civ., s- a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B. V. și a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă menționată a sumei de 1440 lei cu titlu de despăgubiri materiale. S-au aplicat prevederile art.191 alin. 1 C.pr.pen. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termen legal inculpatul S. B., prin avocat, solicitând achitarea sa conform art.10 lit.c Cod procedură penală sau, în subsidiar, condamnarea la pedeapsa închisorii sub minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. S-a arătat că în cauză au fost audiați 5 martori dintre care doi sunt martori asistenți și au confirmat susținerile părții vătămate, însă trei martoriau confirmat susținerile inculpatului, respectiv că la data la care se susține că s-a săvârșit fapta, inculpatul se afla în alt loc. La dosar nu există nicio probă care să susțină vinovăția inculpatului. În ceea ce-l privește pe martorul N. P. s-a solicitat ca declarația acestuia să fie înlăturată, întrucât nu are discernământ. Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarulcauzei, conform prevederilor art.38514 Cod procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Astfel, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, pronunțând o hotărâre temeinică și legală, susținută de probele administrate în cauză. A rezultat din ansamblul probator că în data de (...), în jurul orelor 12,00, în loc public, inculpatul recurent S. B. a sustras prin smulgere un lanț de aur de la gâtul părții vătămate B. V., cauzând un prejudiciu în sumă de 1440 lei. Analiza obiectivă a probelor administrate relevă justețea soluției pronunțate de instanța de fond sub aspectul existenței faptei și a vinovăției inculpatului S. B. în comiterea acesteia, punând în evidență și caracterul adecvat al pedepsei aplicate atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare. În mod corect instanța de fond a înlăturat declarațiile martorilor N. I. și M. M., care au dat declarații contrare chiar cui declarațiile inculpatului, arătând că inculpatul s-a aflat în curtea fostei Fabrici 9 Maiîntre orele 9-10 dimineața, în data de 7 mai 2011, rămânând în acel loc până în jurul orei 18, în timp ce inculpatul a declarat că s-a aflat în zona Fabricii 9 Mai de la ora 12 până la ora 19. Fapta a fost comisă în jurul orei 12, iar participarea inculpatului recurent la comiterea acesteia este confirmată, în afară de recunoașterea părții vătămate, și de martorul N. P. A., care a declarat că l-a însoțit pe inculpat în data de 7 mai2011 până în zona M., unde observând-o pe partea vătămată, inculpatul i-a spus martorului să îl aștepte în stația de autobuz, întrucât el se duce după femeie să îi ia lănțișorul de la gât. Același martor a relatat că după comiterea faptei inculpatul a fugit printre blocurile de pe strada B., că ulterior s-a întâlnit cu inculpatul, care i-a arătat un lanț de aur, spunând că l-a luat de la femeia pe care a urmărit-o și i-a oferit suma de 20 lei pentru a-l însoți la C. pentru a valorifica lanțul. Susținerea apărătorului inculpatului că martorul nu avea discernământ nu este confirmată de vreo expertiză medico-legală psihiatrică și nici nu s-a solicitat a se dispune efectuarea unei astfel de expertize. Prima instanță a efectuat o corectă individualizare a pedepsei, în măsură să reflecte gradul de pericol social concret al faptei comise și de natură a realiza scopul pedepsei astfel cum este acesta reglementat de art.52 C. La individualizarea judiciară a pedepsei care i-a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C., respectiv limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social al faptei, care este unul ridicat, persoana inculpatului, care a fost nesincer, împrejurarea că prejudiciul nu a fost recuperat și că a comis fapta în loc public. În mod corect instanța de fond a reținut că infracțiunea comisă de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat, dedus atât din pedeapsa prevăzuta de legiuitor pentru sancționarea acesteia, cât și din împrejurărileconcrete de săvârșire a faptei fiind vorba de sustragerea prin violență a unui lanț de aur de la gâtul unei femei în vârstă de 72 de ani, inculpatul dând dovadă de curaj și perseverență infracțională,acționând pe timp de zi, după ce a urmărit -o în prealabil pe partea vătămată. Nu se impune coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, raportat la gradul de pericol social ridicat al faptei comise, în condițiile în care fapta comisă este sancționată cu închisoarea de la 2 ani și 6 luni la 10 ani, ca efect al aplicării prevederilor art.99 și următ. Cod penal. Având în vedere datele oferite de referatul de evaluare, din care rezultă că inculpatul a abandonat școala în anul 2005, după absolvirea a 4 clase, că familia inculpatului este cunoscută în comunitate ca desfășurând diverse activități la limita legalității, că în familie sa există exemple negative de comportament, curtea constată că nu este posibilă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, neexistând suficiente garanții că aflat în libertate, chiar supravegheată, nu va comite noi infracțiuni. Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală ca nefondat recursul declarat de către inculpatul S. B., fiul lui M. S. și S. L., născut la data de (...), aflat în Penirenciarul G., împotriva sentinței penale nr.488 din data de 18 noiembrie 2011 a Judecătoriei T.. Potrivit art.88 Cod penal se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv începând cu data de data de (...) și până în prezent. În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. B., fiul lui M. S. și S. L., născut la data de (...), aflat în Penirenciarul G., împotriva sentinței penale nr.488 din data de 18 noiembrie 2011 a Judecătoriei T.. Potrivit art.88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv începând cu data de data de (...) și până în prezent. Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției în favoarea avocat V. R. Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 22 decembrie 2011. GREFIER Red.L.M. 5 ex./(...) Jud.fond: V.-M. B.
| ← Decizia penală nr. 171/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1309/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
