Decizia penală nr. 1313/2011, Curtea de Apel Cluj

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR. 1313/2011

Ședința publică din 6 septembrie 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. V. A.

JUDECĂTORI : L. H.

: I. M.

GREFIER : M. N.

Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - S.

D.

S-a luat spre examinare recursul declarat de P. DE PE L.

JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr. 395 din 7 aprilie

2011, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosar nr. (...), privind pe inculpatul C. O. M. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin.4 din OUG nr. 195/2002 republicată.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul personal asistat de apărătorul ales avocat F. G., din cadrul Baroului de avocați M., cu delegația la dosar precum și apărătorul avocat C. C., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar în substituirea apărătorului desemnat din oficiu avocat A.-E. P., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.

P. de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Apărătorul prezent în substituirea apărătorului desemnat din oficiu al inculpatului depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui

Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casareahotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă într-un cuantum sporit, corespunzătoare stării de pericol social al faptei săvârșite.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, în mod corect instanța de judecată a reținut vinovăția inculpatului și a dispus condamnarea acestuia, însă hotărârea instanței este netemeinică sub aspectul cuantumului extrem de redus al pedepsei aplicate acestuia, raportat la gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite.

Netemeinicia hotărârii de condamnare rezultă din nerespectarea dispozițiilor art. 72 Cod penal referitoare la criteriile generale de individualizare ale pedepselor, conform cărora la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama, printre altele, de gradul de pericol social al faptei săvârșite,de persoana infractorului și de împrejurările care agravează răspunderea penală.

Se apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea mică, având în vedere condițiile art. 3201 alin.7 Cod procedură penală, când se putea aplica inculpatului o pedeapsă cuprinsă între 1 an și 4 luni închisoare și 4 ani și 6 luni închisoare.

În condițiile în care numărul infracțiunilor referitoare la circulația pe drumurile publice este într-o continuă creștere, la fel și alcoolemia conducătorilor auto, iar accidentele rutiere soldate cu vătămarea corporală sau chiar decesul persoanelor implicate sunt, de asemenea, tot mai numeroase, se consideră de reprezentantul parchetului că o modalitatea mai eficientă de reducere a fenomenului infracțional ar fi sancționarea cu o mai mare severitate a acestor fapte.

Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de parchet ca fiind nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, pedeapsa nu reprezintă în mod exclusiv o reflectare a pericolului social al faptei, ci și a împrejurărilor în care aceasta a fost comisă și a conduitei făptuitorului. Potrivit art. 72 din Codul penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În plus, niciunul dintre criteriile necesar a fi avute în vedere la individualizarea pedepsei nu prevalează față de celelalte criterii, deoarece legea nu distinge în acest sens.

Se mai arată de apărătorul inculpatului că, hotărârea pronunțată de prima instanță a fost în mod corect a analizat gradul de pericol social al faptei.

Spre deosebire de forma tip a infracțiunii, ce presupune conducerea efectivă a autoturismului, persoana care se află în procesul de instruire practică a unei persoane pentru obținerea permisului de conducere, doar asistă persoana care conduce autovehiculul, autovehiculul fiind prevăzut cu un singur post de conducere situat pe partea stângă.

Solicită a se avea în vedere că, persoana care se afla în procesul de instruire la momentul săvârșirii faptei de către inculpat avea abilități practice de a conduce un autovehicul de categoria celei pentru care dorea să obțină permisul de conducere.

În final se mai arată de apărătorul inculpatului că, infracțiunile la regimul circulației rutiere soldate cu vătămarea corporală sau decesul unor persoane sunt infracțiuni de rezultat, iar nu de pericol cum este infracțiunea săvârșită de inculpat.

Inculpatul C. O.-M. având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de parchet, arătând că regretă fapta comisă.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr. 395 din 07 aprilie 2011 a J. C.-N., în baza art. 87 alin.4 din O.U.G. nr.195/2002R cu aplicarea art.320/1 C.pr.pen raportat la art.74 lit. a) și c) și 76 lit. d) Cod P. a fost condamnat inculpatul C. O. M., fiul lui V. și E., născut la data de (...) în mun.C.-N., jud.C., domiciliat în mun.C.-N., str.Bucegi nr.14, ap.19 jud.C., cetățean român, fără antecedente penale, CNP

1. la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii constând în fapta de a se afla în procesul de instruire practică a unei persoane pentru obținerea unuipermis de conducere având în sânge o îmbibație alcoolică care depășește limita legală.

În temeiul art. 71 din Codul penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a din Codul penal.

În temeiul art.81 alin.1 și 2 raportat la art. 82 alin.1 Cod P. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În baza art.71 alin.5 din Codul P. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.

În baza art.359 din Codul de P. P.ă raportat la art.83 Cod P. s-a atras atenția inculpatului cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate.

În baza art. 191 alin. 1 din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 269,5 Ron, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 169,5 Ron reprezintă cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale, iar 100 Ron cheltuielile efectuate pe parcursul judecății.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Deliberând asupra cauzei penale privindu-l pe inculpatul C. O. M. trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii constând în fapta de a se afla în procesul de instruire practică a unei persoane pentru obținerea unui permis de conducere având în sânge o îmbibație alcoolică care depășește limita legală prev și ped de art. 87 alin.4 din OUG nr.195/2002 republicată și modificată, constată următoarele:

Prin Rechizitoriul P.ui de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca nr.4159/P/2010 emis la data de (...) și înregistrat pe rolul J. C.-N. sub nr.3729/211/(...) s-a reținut în esență, că în data de (...) în jurul orei 13,30 învinuitul s-a aflat în procesul de instruire practică a unei persoane(N. B. M.) pentru obținerea permisului de conducere având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,4. alcool pur în sânge la ora 14,45, respectiv, 2,2. alcool pur în sânge la ora 15,45.

În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile învinuitului C. O. M.(f.21 dos UP-declarația olografă, f.19-20 dos.UP), procesul verbal de constatare a faptei din data de (...)(f.5 dos.UP), rezultatul testării cu aparatul alcotest(f.4 dos UP), buletin de examinare clinică seria 00599520(f.12dos.UP) și buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr.960/(...)(f.13dos.UP), fișa de cazier a învinuitului(f.18 dos UP), planse foto(f.14-17 dos UP), declarațiile martorilor N. B. M.(f.8-9 dos.UP) și S. I. M.(f.10 dos UP), procesul verbal prezentare material UP(f.24-25 dos UP). În aceeași fază procesuală susnumitul a recunoscut fapta săvârșită pe care a declarat că o regretă.

În faza cercetării judecătorești prezent personal în fața instanței inculpatul a declarat că dorește soluționarea cauzei potrivit procedurii simplificate a judecății reglementată de dispozițiile art.320/1 C.pr.pen., recunoscând în totalitate săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, nemaisolicitând administrarea altor probe decât cele din faza de urmărire penală pe care și le-a însușit(f.11 dos I).

S-a solicitat IPJ C. fișa de cazier actualizată a inculpatului, atașată la dosarul cauzei(f.6 dosI).

S-au mai depus la dosar concluzii scrise(f.12-14 dos I) și înscrisuri în circumstanțiere(f.15-46 dos I).

Analizând materialul probator administrat pe parcursul urmăririipenale, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de (...) în jurul orei 13,30 lucrători din cadrul Poliției mun.C.-N.- Secția III Poliție, în timp ce efectuau serviciul de siguranță publică și patrulare în zona cartierului G. din mun.C.-N. au fost sesizați de către martorul S. I. M. despre faptul că un autovehicul marca Dacia cu nr. de înmatriculare (...) purtând inscripția Școala de Ș. „.& M. SRL a pătruns pe un tronson de drum unde acționa indicatorul „A.ul Interzis"; pe care se efectuau lucări de asfaltare a carosabilului, după care a oprit pe str.Coresi, iar persoana care se afla pe scaunul din dreapta față a autovehiculului emana miros de alcool.

Cu ocaza deplasării la fața locului organele de poliție au constatat că pe str.D.Coresi în dreptul imobilului nr.24A era oprit autoturismul mai sus menționat al cărui scaun din dreapta față era ocupat de inculpat, care în calitate de instructor auto în cadrul Scolii de S. „. și M. SRL, se afla în procesul de instruire practică a martorului N. B. M.(ce se afla la volanul autoturismului) în vederea obținerii permisului de conducere.

Î. inculpatul emana miros specific consumului de alcool a fost testat cu aparatul alcotest Printer 7410, rezultatul testului nr.1098 indicând o valoare de 1,4. alcool pur în aerul expirat, la ora 13,42(f.4dos.UP).

Inculpatul a fost condus la C. UPU 1 C.-N. în vederea recoltării de probe biologice, acestuia recoltându-i-se o probă de sânge la ora 14,45, respectiv a doua probă de sânge la ora 15,45. Totodată inculpatul a fost examinat clinic rezultând că acesta părea sub influența alcoolului, astfel cum rezultă din buletinul de examinare clinică seria 00599520(f.12 dosUP).

În urma analizei probei de sânge a rezultat o alcoolemie a inculpatului la momentul prelevării primei probe-ora 14,45 de 2,4., respectiv, de 2,2. la momentul prelevării celei de a doua probe-15,45, conform buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.960/(...)(f.13 dos.UP).

Starea de fapt reținută anterior de instanță reiese și din declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală(f.19-21) care a recunoscut că, în data de (...) cu toate că anterior consumase băuturi alcoolice în noaptea de

14/(...)( 500ml cogniac, 4 beri de 0,5 l fiecare, fără aport alimentar), în jurul orei 12,00 s-a urcat în autovehiculul marca Dacia cu nr. de înmatriculare (...)

și a asistat pe martorul N. B. M. în procesul de instruire auto în vederea obținerii permisului de conducere pe raza mun.C.-N., ruta Sala Sporturilor, cartierele M., Z., și G., în calitatea sa de instructor auto al Scolii de S. „. & M. S.

În drept, fapta inculpatului care, în data de (...) în jurul orei 13,30 s-a aflat în procesul de instruire practică a unei persoane(N. B. M.) pentru obținerea permisului de conducere având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,4. alcool pur în sânge la ora 14,45, respectiv, 2,2. alcool pur în sânge la ora 15,45 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.87 alin.4 din OUG 195/2002 modif. și republ.

Potrivit art.87 alin.4 din actul normativ menționat, dacă persoana care are în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se află în procesul de instruire practică a unei persoane pentru obținerea permisului de conducere, fapta constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la

2 la 7 ani.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii din fișa emisă în urma testării cu aparatul alcotest coroborată cu buletinul de analiză toxicologică- alcoolemie declarațiile inculpatului și declarațiile martorilor N. B. M. și S. I. M. reiese faptul că numitul C. O. M. a asistat pe martorul N. B. M. în procesul de instruire practică în vederea obținerii permisului de conducere în data de (...)în calitatea sa de instructor auto al Scolii de S. „ D.& M. SRL având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,40-2,25 gr./l alcool pur în sânge.

Urmarea imediată este dată de starea de pericol pentru relațiile sociale privind circulația pe drumurile publice, ocrotite prin norma penală ce incriminează fapta respectivă ca infracțiune. Î. infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze este una de pericol, legătura de cauzalitate rezultă din însăși materialitatea faptei(ex re).

În ceea ce privește vinovăția inculpatului instanța reține că inculpatul a săvârșit infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare decât limita legală cu intenția directă definită în cadrul art.19 pct.1 lit.a) din C. Chiar din declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală reiterate în faza cercetării judecătorești, reiese că acesta a prevăzut rezultatul faptei sale urmărind producerea lui prin săvârșirea infracțiunii.

Pentru considerentele anterior expuse, reținând că fapta există, a fost săvârșită de inculpat și constituie infracțiune în sensul art.17 Cod penal, în temeiul art.345 alin.2 din C.pr.pen. instanța l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii constând în fapta de a se afla în procesul de instruire practică a unei persoane pentru obținerea unui permis de conducere având în sânge o îmbibație alcoolică care depășește limita legală prev și ped de art.87 alin.4 din OUG nr.195/2002R.

În situația judecării pricinii penale potrivit procedurii simplificate a

„pledoariei de vinovăție";, cum este situația speței dedusă judecății de față, în conformitate cu dispozițiile exprese ale art.320/1 alin.7 C.pr.civ. inculpatul, în caz de condamnare beneficiază de cauza legală de reducere cu 1/3 a limitelor

de pedeapsă prevăzute de lege (limitele speciale de pedeapsă fiind în aceastăsituație de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni).

Totodată, la individualizarea cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunea săvârșită instanța, în conformitate cu art.72 din C. a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite (valoarea ridicată a alcoolemiei, distanța mare parcursă la o oră de maximă circulație) în raport cu importanța valorilor sociale încălcate, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanța a reținut, în temeiul art.74 literele a) și c) din C. cu titlul de circumstanțe atenuante judiciare, pe de o parte conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, iar pe de altă parte atitudinea acestuia după săvârșirea faptei. Conduita anterioară a inculpatului s-a raportat la lipsa de antecedente penale a acestuia, fapt ce reiese din fișa de cazier acestuia (f.6verso dos.I). În perioada care a urmat săvârșirii infracțiunii, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, de fiecare dată când a fost audiat de către organele de urmărire penală, exprimându-și în mod real regretul că a comis această faptă și a răspuns solicitărilor organelor judiciare penale, dovedind astfel o conduită procesuală adecvată. Totodată s-a reținut că inculpatul are asigurată existența prin muncă cinstită, chiar dacă în prezent nu este angajat, acesta desfășurându-și activitatea la mai multe societăți cu profil instructie auto, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

Odată reținute circumstanțele atenuante judiciare, instanța a fost obligată să le acorde și eficiență legală. Raportat la aceste dispoziții legale, în temeiul art.76 lit.d) din C., conform căruia, când minimul special al pedepsei închisorii este de 1 an sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general, instanța va aplica inculpatului o pedeapsă de 1 an

închisoare apreciind că o astfel de pedeapsă constutuie un avertisment suficient pentru inculpat de a nu mai săvârși fapte cu caracter penal în viitor.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, deși art.71 alin.2 din C. impune interzicerea automată a drepturilor prevăzute în art.64 lit.a)-c), în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, instanța a avut în vedere Decizia nr.74/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii. Potrivit acestei decizii, obligatorie conform art.414 ind.2 alin.2 teza a II-a din C.pr.pen., dispozițiile art.71 din C. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a)-c) din C. nu se va face în mod automat, prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instanței de judecată, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 din C. Recursul în interesul legii pronunțat de către instanța supremă în materie este în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c.Marii

Britanii.

Ca atare, în prezenta cauză, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale a inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a din C.pen, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice activități ce presupun responsabilitate civică, încrederea publică sau exercițiul autorității - motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepselor aplicate. Față de aceste dispoziții și analizând circumstanțele concrete ale prezentei cauze, instanța a apreciat că în speță nu se impune interzicerea dreptului de a alege prevăzut de dispozițiile art.64 lit.a) teza I din C. și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat prevăzut de dispozițiile art.64 lit.b) din C.

Referitor la dispozițiile art.64 alin.1 lit.c) din C. instanța a avut în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Sabou și Pârcălab c. României prin care Curtea stabilește că interzicerea de drept a unor drepturi nu e conformă exigențelor Convenției, precum și dispozițiile art.11 alin.2 din Constituția României.

Apreciind în contextul celor deja menționate, că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei, conform art.81 din C. pe durata unui termen de încercare de 3(trei) ani, potrivit art.82 din C.

În conformitate cu dispozițiile art.71 alin.5 din C. instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii.

În baza art.359 din C.pr.pen. i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 din C. privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. de pe lângă

Judecătoria Cluj-Napoca , solicitând casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă într-un cuantum sporit, corespunzătoare stării de pericol social al faptei săvârșite.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, în mod corect instanța de judecată a reținut vinovăția inculpatului și a dispus condamnarea acestuia,însă hotărârea instanței este netemeinică sub aspectul cuantumului extrem de redus al pedepsei aplicate acestuia, raportat la gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite.

Netemeinicia hotărârii de condamnare rezultă din nerespectarea dispozițiilor art. 72 Cod penal referitoare la criteriile generale de individualizare ale pedepselor, conform cărora la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama, printre altele, de gradul de pericol social al faptei săvârșite,de persoana infractorului și de împrejurările care agravează răspunderea penală.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate,precum și din oficiu,Curtea reține următoarele:

În urma analizării probatoriului administrat în cauză, în mod corect instanța de judecată a reținut vinovăția inculpatului și a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin.4 din OUG nr.

195/2002 republicată , însă hotărârea instanței este netemeinică, sub aspectul cuantumului redus al pedepsei aplicate acestuia, raportat la gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite.

Netemeinicia hotărârii de condamnare rezultă din nerespectarea dispozițiilor art.72 C. pen. referitoare la criteriile generale de individualizare ale pedepselor, conform cărora la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama, printre altele, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care agravează răspunderea penală.

Se apreciază că gradul de pericol social al faptei săvârșite de către inculpat este unul ridicat.

Astfel, la dozarea și individualizarea pedepsei, prima instanță a reținut faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră pe parcursul urmăririi penale și a judecății, recunoscând comiterea faptei și răspunzând de fiecare dată solicitărilor organelor de cercetare penală. De asemenea, instanța a mai reținut și faptul că inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală, și că își are asigurată existența prin muncă cinstită, chiar dacă în prezent nu este angajat, acesta desfășurându-și activitatea la mai multe societăți cu profil instrucție auto, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar instanța a dat eficiență dispozițiilor art.320 indice 1 alin.7 C.p.p. precum și circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit. a și c C.p.

În aceste condiții, având în vedere și alcoolemia inculpatului care a fost deosebit de mare (cu o valoare de 2,40 g%o pentru ora 14,45 - respectiv 2,2. pentru ora 15,45), chiar dacă acesta nu conducea efectiv autoturismul, ci se afla în procesul de instruire, aspect care, ar fi impus o mai mare responsabilitate din partea inculpatului, având în vedere că acesta, trebuia să fie pregătit în orice moment, să reacționeze prompt, faptul că autoturismul era condus de către N. B. M., persoana aflată în procesul de instruire, la o oră (aproximativ ora 14.00), pe un tronson de drum intens circulat, respectiv pe străzile din mun.C.-N., și pe o distanță relativ mare (sala Sporturilor, Cart.M., Cart.Z.., cart. Bună-Ziua, cart.G.) ceea ce implica implicit o atenție sporită din partea persoanei experimentate aflată pe scaunul din dreapta (atenție diminuată din cauza consumului de alcool) este mult prea mică pedeapsa aplicată inculpatului, avînd în vedere că în conditiile art.320 indice 1 alin.7

C.p.p. se putea aplica inculpatului o pedeapsă cuprinsă Între 1 an și 4 luni și ani și 6 luni închisoare.

Dată fiind starea de fapt reținută în cauză Curtea apreciază că se impune, aplicarea unei pedepse mai severe față de inculpat (în limitele precizate mal sus) care,cu toate că se afla în stare vădită de ebrietate, s-a urcat în autoturism pentru a desfășura orele de instrucție, cu toate că, era conștient că ceea ce face este ilegal și nu exista nici un impediment pentru a amânaaceastă activitate, iar cînd au ajuns pe str.Coresi, inculpatul i-a spus martorului N. B. M. să parcheze în fața firmei, cu toate că exista un indicator de acces interzis instalat de o firmă ce executa lucrări la partea carosabilă. Raportat la condițiile concrete de săvârșire a faptei,respectiv calitatea de instructor auto ,precum și valoarea ridicată a alcoolemiei acestuia,Curtea apreciază că nu se impunea reținerea în cauză a circumstanțelor atenuante prev. de art.74 C.

Însăși legiuitorul a apreciat că o asemenea faptă, comisă de o persoană care trebuie să dea dovadă de o mai mare responsabilitate, de o atenție sporită și să fie pregătită în orice moment să reacționeze prompt, prezintă un grad ridicat de pericol social, motiv pentru care limitele de pedeapsă sunt mai mari (de la 2 la 7 ani) decât în cazul conducerii pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală (de la 1 la 5 ani).

Persoanele care conduc autovehicule pe drumurile publice sub influența accentuată a băuturilor alcoolice, nu mai sunt în plenitudinea aptitudinilor fizice și psihice pe care le presupune conducerea în siguranță a autovehiculelor și generează o stare periculoasă pentru siguranța circulației.

Reducerea pedepsei la un nivel atât de scăzut față de împrejurările cauzei (în condițiile în care inculpatul a beneficiat de clemența instanței și sub aspectul modului de individualizare a executării pedepsei), încalcă nu doar disp. art. 72 C. ci și principiile speciale care vizează aplicarea pedepselor, respectiv scopul acestora-prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și funcțiile lor-constrângerea și reeducarea. Astfel, pedeapsa trebuie să reprezinte o măsură de represiune, să implice o restrângere de drepturi, prin aplicarea acesteia urmărindu-se formarea unei noi atitudini față de valorile sociale.

Curtea apreciază astfel că se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă al cărui cuantum să fie mai ridicat decât cel stabilit de prima instanță, de 1 an închisoare, întrucât în acest mod s-ar putea realiza scopul pedepsei, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, cât și funcțiile acesteia, având în vedere natura faptei, modul în care a fost săvârșită. Toate aceste aspecte caracterizează fapta săvârșită ca având un grad mai ridicat de pericol social, care justifică sancționarea cu severitate, pentru a se preveni sau preîntâmpina pe viitor săvârșirea unor fapte similare de către inculpat sau alte persoane care ar intenționa să urmeze exemplul periculos al infractorului.

În consecință,având în vedere cele arătate anterior,Curtea în temeiul dispozițiile art.385 indice 15 C.pr.pen., va admite recursul P.ui de pe lângă J. C. N. împotriva sentinței penale nr. 395/07 aprilie 2011 a J. C.- , pe care o va casa în ceea ce privește reținerea circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit.a și c C., cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C. O. M. și termenul de încercare.

Rejudecând,va dispune înlăturarea circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit.a și c C. și condamnarea inculpatului C. O. M., în baza art.87 alin.4 din OUG 195/2002 cu aplic.art.320/1 C.pr.pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art.81 alin.1 și 2 rap. la art.82 alin.1 C. va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani plus pedeapsa aplicată, respectiv 4 ani.

Va stabili în favoarea Baroului de avocați C. suma de 100 lei onorariu avocațial parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av. P. A. E., sumă ce se va avansa din FMJ.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :

Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinței penale nr. 395/07 aprilie 2011 a J. C.-N., pe care o casează în ceea ce privește reținerea circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit.a și c

C., cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C. O. M. și termenul de încercare.

Rejudecând, dispune înlăturarea circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit.a și c C. și condamnarea inculpatului C. O. M., în baza art.87 alin.4 din OUG 195/2002 cu aplic.art.320/1 C.pr.pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art.81 alin.1 și 2 rap. la art.82 alin.1 C. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani plus pedeapsa aplicată, respectiv 4 ani.

Stabilește în favoarea Baroului de avocați C. suma de 100 lei onorariu avocațial parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av. P.

A. E., sumă ce se va avansa din FMJ.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 06 septembrie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, V. V. A. L. H. I. M.

GREFIER, M. N.

Dact.I.M./Dact.S.M

3 ex./(...)

Jud.fond. T.n L. P.-Pușcaș

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1313/2011, Curtea de Apel Cluj