Încheierea penală nr. 629/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.629/R/2011

Ședința publică din 20 aprilie 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : ANA C., judecător JUDECĂTORI : M. R.

L. M. GREFIER : M. B.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.

- S. T. C. reprezentat prin

PROCUROR: D. D.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații C. C. D., C. L. C., D. V., S. I. D. și M. A. M. împotriva încheierii penale nr.44/C din 14 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), având ca obiect propunere de arestare preventivă.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. C. D., în stare de arest, asistat de av.C. A. în substituirea apărătorului ales al inculpatului av.R.a V., inculpatul C. L. C., în stare de arest, asistat de apărător ales av.Borz B., inculpatul D. V., în stare de arest, asistat de apărător ales av.Pocola F., inculpatul M. A. M., în stare de arest asistat de apărător ales av.M. M. și av.Vomir B. M. în substituirea apărătorului ales av.Pânzaru Anatol și inculpatul S. I. D., în stare de arest, asistat de apărător ales av.C. A., toți apărătorii din cadrul Baroului C. cu delegațiile la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, întrebați fiind de către instanță, inculpații arată că își mențin recursurile declarate precum și declarațiile date în fața instanței de fond și nu au de făcut completări sau precizări la acestea.

Apărătorul inculpatului M. A. M., av.M. M., depune la dosar acte privind persoana inculpatului.

Apărătorul ales al inculpatului C. L. C., av.Borz B., depune la dosar acteprivind persoana inculpatului precum și motivele de recurs ale acestuia.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.

Apărătorul inculpatului M. A. M., av.M. M., solicită admiterea recursului

și pe cale de consecință să se constate că este lovită de nulitate absolută încheierea atacată, întrucât, această instanță este necompetentă după calitatea persoanei. Potrivit art.149/1 Cpr.pen., dosarul împreună cu propunerea de luare a măsurii arestării preventivă se prezintă președintelui instanței căreia i- ar reveni competența judecării în fond a cauzei. Din vol.II fila 76, rezultă că în data de (...) se întocmește un proces verbal prin care se aduce la cunoștință învinuirea de favorizare a infractorului unui ofițer din cadrul Direcției operațiunii speciale. Totodată raportat la prevederile L. nr.218/2002 modificată prin L. nr.281/2003, infracțiunea săvârșită de polițiști care au calitatea de organe de cercetare a poliției judiciară se judecă în primă instanță de către Curtea de A. C. C. că Tribunalul Cluj nu era competent să soluționeze o astfel de propunere de arestare preventivă. Pe de altă parte, nu știe în ce măsură s-ar putea pronunța Curtea pe această problemă în condițiile în care la dosarulcauzei două dintre cele două condiții ar fi îndeplinite, respectiv este un ofițer, are un grad sub cel de comisar șef, deci atrage competența Curții în soluționarea pe fond a dosarului și a treia condiție, respectiv avizul procurorului general pentru ca acesta să facă parte din cadrul organelor de cercetare, nu există. Pe de altă parte, dacă parchetul ar susține contrariul nu știe în ce măsură s-ar putea lua în considerare în condițiile în care reprezentantul parchetului face parte din Ministerul Justiției iar organul de cercetare face parte din M. Internelor, astfel că apreciază că s-ar impune eventual o verificare sub aceste aspecte pentru a se putea pronunța instanța. E. vorba despre d-na ofițer G. T., ofițer în cadrul Direcției operațiunii speciale vol.II fila 76. P. că nu existau aceste acte în fața instanței de fond pentru a putea invoca la acea dată necompetența tribunalului.

Al doilea motiv de recurs, solicită admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare întrucât instanța de fond a fost nelegal sesizată în condițiile în care în fața instanței de fond nu s-a depus tot dosarul de urmărire penală. De asemenea, a invocat în fața instanței de fond că nu se regăsesc în dosar probele și declarațiile la care se face referire în propunerea de arestare preventivă, reprezentantul parchetului a afirmat contrar celor consemnate în încheierea de arestare preventivă că au depus probele pe care le-au considerat ei mai importante. In acest sens a formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale a încheierii iar până la această oră nu a primit un răspuns, astfel că apreciază că prin atitudinea și modul în care a fost formulată această propunere de arestare s-au încălcat grav drepturile inculpatului.

In al treilea rând, solicită admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare, fiind incidente prev.art.385^{9 pct.9 C. Încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv este total nemotivată. Solicita a se constata că în ce privește reținerea îndeplinirii condiției prev.de art.68/1 rap.la art.143 C., instanța de fond se limitează să preia din propunerea de arestare în care se enumeră mijloace de probă, procese verbale de prindere în flagrant chiar dacă nu-l vizează pe inculpatul M. A. Î. tuturor acestor acte din referatul cu propunere de arestare fără evidențierea indiciilor temeinice privind comiterea faptelor de către inculpatul M. A., coincide cu o nemotivare a acestei încheieri.}

Așa cum a arătat și în concluziile de la dosar, într-o situație similară, Curtea de A. B. a casat o încheiere a T. B., tocmai pe aceste motive. Nu în ultimul rând și în ceea ce privește incidența prev.art.148 lit.f C., instanța se limitează fără nici o cenzură să preia întru totul din referatul procurorului. C. că o astfel de încheiere trebuie sancționată cu nulitate absolută și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Apărătorul inculpatului M. A. M., av.Vomir B. M. solicită admiterearecursului în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d C., să se caseze încheierea atacată iar în urma rejudecării cauzei, să se pronunțe o hotărâre prin care să se respingă propunerea formulată de DIICOT de luare a măsurii arestului preventiv și în consecință să se dispună punerea de îndată în libertate.

In subsidiar, în măsura în care nu se va considera că se impune luarea unei alte măsuri preventive, solicită a se lua față de inculpat măsura prev.de art.145 C., respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Pentru a se lua o asemenea măsură, trebuie să fie îndeplinite cumulativ dispozițiile prev.art.143, 148 lit.f C. și art.136 C.

În momentul în care se formulează astfel de propuneri se susțin doar prev.art.148 lit.f, respectiv că ar exista pericol concret pentru ordinea publică, pericol care în 99% din cazuri rezultă din gravitatea deosebită a faptei pentru care este cercetat inculpatul. In ceea ce privește situația inculpatului M. A.,acesta este acuzat că în cursul anului 2010, fără să se precizeze data exactă, ar fi oferit cannabis și mefedronă unui număr de 26 de persoane și colaboratorilor sub acoperire. În dosarul de față, se regăsesc declarațiile a patru persoane, care spun că-l cunosc pe inculpat dar nici una dintre acestea nu afirmă faptul că inculpatul le-ar fi vândut sau oferit astfel de substanțe. Mai există acele procese verbale întocmite de colaboratorul sub acoperire, din 20 mai 2010, prin care se vinde o substanță de 0,5 grame cannabis contra sumei de 50 lei și un alt proces verbal întocmit la data de 7 iulie 2010, cu o cantitate de 0,1 grame mefedronă.

Potrivit disp.art.22 al.2 din L. nr.143/2000 produsele vândute de polițiști

și colaboratorii acestora poate constitui mijloace de probă în procesul penal. Acest aspect trebuie coroborat cu prev.art.63 al.2 C., care prevede că aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de către instanță, în urma examinării tuturor probelor administrate în dosar. Ori, se poate observa că în afară de aceste două procese verbale întocmite de colaboratorii sub acoperire, nu există nici o probă care să încrimineze inculpatul M. A. E. declarațiilor celor patru martori și în nici una dintre ele nu au făcut afirmații că inculpatul ar fi vândut sau oferit astfel de substanțe interzise.

In aceste condiții, putem afirma în acest moment că ar exista indicii că inculpatul ar fi oferit acele substanțe interzise de lege, respectiv ar fi întrunite disp.art.143 C., dar probe nu avem în acest moment.

Cu privire la art.148 lit.f C., trebuie să existe probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. De asemenea, jurisprudența s-a pronunțat că acest pericol nu trebuie să fie de ordinul evidenței ci mai ales nemijlocit dovedit.

Instanța de fond apreciază că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică datorită gravității deosebită a faptelor, a modului și mijloacelor de săvârșire a faptei și a perioadei mare de timp în care se desfășoară activitatea infracțională. Activitatea infracțională a inculpatului M. A. se desfășoară în perioada lunilor mai și iunie 2010. Din procesele verbale întocmite rezultă că a obținut 50 lei foloase materiale. Deci, motivarea avută în vedere de către instanța de fond nu reflectă pericolul pe care l-ar prezenta inculpatul în situația în care ar fi cercetat în stare de libertate. Pe de altă parte, există acele două procese verbale care au fost întocmite în urmă cu 1 an de zile. Se întreabă ce pericol prezintă inculpatul după 1 an de zile de la data săvârșirii presupuselor fapte, în condițiile în care organul de urmărire penală avea informații despre aceste vânzări autorizate și nu s-a dat această măsură a arestului preventiv în momentul în care s-au întocmit acele procese verbale și inculpatul a fost prins în „fapt";. De asemenea, în dosar mai sunt cercetate două persoane, față de care organul de urmărire penală a considerat necesară măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Pe de altă parte, nu s-a arătat de ce scopul procesului penal nu ar putea fi atins în situația în care inculpatul ar fi cercetat în stare de libertate. A. locuiește în mun.C. N., într-o locuință stabilă, a urmat o facultate, de 6 ani locuiește la aceași adresă, este absolvent al Facultății de S. și A. S., are o relație stabilă, este lipsit de antecedente penale, a colaborat cu organele de urmărire penală, toate aceste aspecte fiind criterii pe care instanța ar trebui să le aibă în vedere în momentul în care este investită cu soluționarea unei astfel de cauze.

Art.136 C.pr.penală prevede în mod clar că instanța nu trebuie să țină seama exclusiv de pericolul social al faptei săvârșite, ci trebuie să aibă în vedere și modul în care se presupune că au fost săvârșite faptele, precum șipersoana inculpatului. În situația în care ar lua o altă măsură preventivă față de această persoană, mai puțin restrictivă, trebuie să fie convinsă că acea persoană va respecta obligațiile pe care i le pune în sarcină.

Toate aceste condiții consideră că sunt îndeplinite în cauză, în ceea ce privește situația inculpatului M. A.

Solicită a fi avute în vedere la soluționarea cauzei motivele de recurs, actele privind persoana inculpatului precum și practică judiciară depusă la dosar.

Apărătorul inculpatului C. L. C., av.Borz B., în temeiul art.385/15 pct.2lit.d rap.la art.149/1 pct.13 C., solicită admiterea recursului și, în consecință, să se respingă propunerea de arestare preventivă formulată de DIICOT S. T. C., să fie pus de îndată în libertate inculpatul, cu luarea unei măsuri mai puțin restrictive, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.

Ca o primă critică adusă încheierii penale atacate, susține în principal nelegala sesizare a T. C., care conform art.197 al.1 C., este sancționată cu nulitatea absolută și de aici decurge apoi și necompetența materială a T. C. În speță, consideră că s-au încălcat dispozițiile relative la sesizarea instanței și competența după calitatea persoanei. Așa cum au susținut și antevorbitorii, cu privire la nelegala sesizare a instanței potrivit ar.149/1 al.2 C., în momentul în care se formulează o propunere de arestare preventivă, dosarul împreună cu propunerea de arestare preventivă se prezintă președintelui, judecătorului delegat de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond.

Interpretând acest text de lege, concluzionează că procurorul era obligat să pună la dispoziția instanței întregul dosar de urmărire penală, pentru că judecătorul trebuie să poată să verifice, în mod nemijlocit, legalitatea actelor de urmărire penală pe care se întemeiază propunerea de arestare, competența instanței și oricare alt act de procedură. C. că judecătorul este cel care își asumă soluția pronunțată și din acest moment trebuie să aibă acces la dosarul cauzei precum și inculpatul prin apărător trebuie să aibă acces la toate probele pentru a putea răspunde acuzațiilor și numai dacă se prezintă instanței întregul dosar se pot respecta cerințele art.6 din C.. Tribunalul Cluj nu a fost legal sesizat pentru că împreună cu propunerea de arestare preventivă au fost depuse la dosar numai o parte din actele de urmărire penală și aceste acte au fost selectate de procurorii DIICOT. In sală, a fost prezent reprezentantul DIICOT care a afirmat că a depus la dosar actele pe care le-a considerat necesare în sprijinul propunerii de arestare preventivă și ca dovadă se poate verifica există file din dosar care acum sunt la dosar dar care la instanța de fond lipseau, vol.I cele care nu sunt numerotate, fiind peste 200 file, proces verbal de prindere în flagrant a inculpatului C. C., inclusiv aducerea la cunoștință a învinuirii în ceea ce o privește pe ofițerul G. E. T. pentru infracțiunea de favorizare a infractorului. Neavând dosarul de urmărire penală, instanța a fost în imposibilitate de a-și verifica competența. Competența apreciază că aparține curții de apel.

Cu privire la măsura preventivă, respectiv art.136 C., arată că în practică unele articole de lege sunt considerate mai importante decât altele în sensul că de unele se ținea seama strict în timp ce altele sunt considerate doar simple cuvinte respectiv art.148 lit.f C.

În ceea ce-l privește pe inculpatul C. L. C., referitor la buna desfășurare a procesului penal arată că acesta a dat declarații complete, a cooperat în mod efectiv cu organele de urmărire penală, participând la buna desfășurare a procesului penal, neavând nici un interes să se sustragă de la cercetare, întrucât dorește să i se facă aplic.art.16 din L. nr.143/2000 și mai departe art.320/1 C., având convingerea că trebuie să plătească pentru faptele sale.

Inculpatul este un tânăr inteligent, student, conștient că a fost surprins în flagrant în timp ce vindea 30 pastile, că există probe care-l incriminează, fapt pentru care este convinsă că este conștient că nu va fi niciodată achitat pentru infracțiunea care i se reține în sarcină. Insă, faptul că i se va aplica la un moment dat o pedeapsă, în urma cercetării judecătorești, nu trebuie să indice în mod automat cercetarea sa în arest preventiv.

C. a sancționat faptul că nici procurorul și nici judecătorul nu a precizat motivele și faptele care întemeiau măsura prev.de art.143 C.

Mai mult, motivarea instanței de fond este generală, stereotipă este făcută referitor la toți inculpații în bloc, neefectuându-se o examinare individuală și care îi nemulțumește, echivalează cu o nemotivare. Motivul pentru care ar fi trebuit verificată situația fiecărui inculpat în parte îl constituie în primul rând poziția lor diferită în fața organelor de urmărire penală.

Solicită a se reține și faptul că inculpatul este student și are loc de muncă.

Apărătorul inculpatului D. V., av.Pocola F., susține că față de necompetența T. C., achiesează la concluziile colegilor săi.

In subsidiar, solicită casarea hotărârii atacate și pe cale de consecință să se reaprecieze propunerea de arestare preventivă care să fie respinsă, cu consecința cercetării în libertate a inculpatului D. V. În condițiile în care se apreciază că trebuie aplicată o măsură preventive solicită să i se aplice măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Practica constantă, aceea de a se lua măsura arestului preventiv în ceea ce privește acest gen de infracțiuni, de asemenea, a se motiva identic posibilitatea luării acestei măsuri preventive, ignorându-se realitatea că fiecare caz în parte prezintă particularitățile lui și fiecare activitate infracțională are o gravitate mai mare sau mai mică.

In primul rând, solicită a se observa că în speță este o infracțiune care nu presupune o activitate infracțională organizată. Așa fiind, aceasta implică cerința de a observa particularitatea infracțiunii presupus săvârșită de către inculpat, prin prisma activității pe care o are aceasta și nu prin prisma coroborării cu activitatea celorlalți inculpați.

De asemenea, în ceea ce-l privește pe inculpat, acesta are o atitudine de recunoaștere și de colaborare, motiv pentru care acest lucru ar trebui să-i profite și nu să-i spulbere prezumția de nevinovăție.

In al treilea rând, este extrem de important să se stabilească scopul pentru care acest inculpat ar trebui arestat. C. a afirmat faptul că măsura arestării preventive nu este o măsură de pedepsire anticipată a inculpatului, ci o măsură pur preventivă. De aceea, trebuie să se aprecieze acest scop preventiv a măsurii arestării preventive la cine este raportat, la inculpat sau la societate. D. se va raporta la inculpat ar trebui ca inculpatul să fie un individ periculos și care ar trebui împiedicat să săvârșească alte fapte penale. Solicită a se observa că inculpatul este un tânăr de 22 ani care a săvârșit această faptă pe o perioadă scurtă de timp în condițiile în care era departe de casă, a intrat într- un mediu neadecvat. De asemenea, există doi martori care au declarat în legătură cu acest inculpat, unul care susține că nu a primit droguri spre consum de la el iar altul care arată că a primit în câteva rânduri o cantitate mică de droguri. S., acestea sunt elemente care relevă pericolul concret al faptei săvârșite de către inculpat.

Totodată, dacă instanța se va raporta la societate, așa cum hotărârea este motivată pe acest aspect, trebuie să urmărească protejarea opiniei publice și să se împiedice alte persoane să săvârșească astfel de fapte, întrucât vor vedea că sunt pedepsite aspru încă din faza de urmărire penală, prin luareaunei măsuri extreme împotriva celui care face acest lucru. Scopul măsurilor preventive nu este de natură a garanta acest lucru. Pedeapsa este de natură a garanta opiniei publice faptul că nu este bine să săvârșească acest gen de infracțiuni și că legea îi protejează pe cei care înțeleg să aibă o atitudine corectă.

Față de legea penală română care în art.136 C.pen., spune clar care este scopul pentru care o asemenea măsură trebuie luată, solicită a se avea în vedere că desfășurarea procesului penal se poate face și cu inculpatul în stare de libertate, că probele există la dosar, au fost administrate și că în viitor orice altă probă nu va face decât să sprijine în plus eventual inculparea și nu să o definească iar pe de altă parte, nu există nici o dată că acesta ar urmării să se sustragă de la urmărirea penală sau că ar împiedica în vreun mod ancheta. Pentru a preîntâmpina acest aspect, instanța are la îndemână o măsură preventivă care apreciază că l-ar ajuta pe inculpat și să conștientizeze gravitatea faptelor sale dar și să se reintegreze în societate.

Achiesează și la concluziile celorlalți colegi.

Susține că inculpatul are posibilitatea să-și stabilească domiciliul la C., pentru a se putea prezenta la organele de urmărire penală.

Apărătorul inculpatului S. I. D., av. C. A., arată că își asumă întru totulconcluziile puse de antevorbitori.

In ce privește necompetența după persoană arată ca o completare că la art.35 C. este stabilită competența în caz de indivizibilitate sau conexitate iar la al.5 se arată în mod expres că tăinuirea sau favorizarea infractorului se judecă de către instanța care ar judeca infracțiunea în primă instanță iar în cazul în care competența diferă în funcție de calitatea persoanei și aparține unei instanțe de grad diferit, competența revine instanței superioare în grad.

Solicită admiterea recursului în baza art.385/15 pct.2 lit.d rap.la art.149/1 pct.13 C., casarea hotărârii și reținând cauza spre rejudecare să se respingă propunerea de aretare preventivă, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile necesare și expres prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri.

Luarea acestei măsuri prin încheiere atacată s-a făcut cu încălcarea flagrantă a art.149/1 al.1 C. În acest articol, se prevede că o astfel de propunere de arestare preventivă făcută de procuror se poate face numai după ascultarea inculpatului în prezența apărătorului ales. Solicită a se observa că la vo.II urmărire penală, există două declarații ale inculpatului S. D. f.59 și f.61, declarația ultimă din (...), a început la ora 17,55 și s-a finalizat la ora

18,00, după care, în aceeași zi la ora 18,00 a fost luată măsura reținerii. Așa fiind, condițiile prev.de art.143 C.pen., care arată că măsura reținerii se poate lua numai după ascultarea învinuitului în prezența apărătorului ales, a fost îndeplinit. In schimb, disp.art.149/1 al.1 C.pen., nu mai sunt îndeplinite pentru că nu exista o ascultare ulterioară. Având în vedere că măsura arestării este una excepțională, iar această măsură poate fi luată numai cu întrunirea tuturor condițiilor prevăzute de lege, consideră că luarea acestei măsuri aduce un grav prejudiciu dreptului la apărare pentru că inculpatul nu a fost ascultat. Așa fiind, sancțiunea care intervine pentru încălcarea acestui articol este cea prev.de art.197 al.1 și 4 ceea ce înseamnă că trebuie sancționată cu nulitatea relativă, vătămarea fiind aceea aducerii unei grave atingeri dreptului la apărare. In acest sens, s-a pronunțat și I. prin decizia penală nr.3849/2004. E. un fapt stabilit de I., că nici o persoană nu poate fi arestată fără a fi ascultată în prealabil formulării propunerii de arestare motivată de către procuror. E. un lucru cert, ori așa cum se poate observa în dosarul de urmărire penală, cele două declarații au fost date înainte de reținere, motiv pentru care sancțiuneaeste nulitatea relativă iar remediul procesual este punerea în libertate de îndată a inculpatului

Apreciază că a fost încălcat și art.149/1 al.9 și anume hotărârea nu este motivată, prin însăși natura măsurii arestului preventive. Aceasta este o măsură personală și nu se poate lua în colectiv. Parchetul formulează o propunere de arestare colectivă, instanța nu face altceva decât să-și însușească argumentele din propunerea de arestare preventivă, argumente reiterate de procuror oral în fața instanței și să arate că fiecare dintre cei cinci inculpați au săvârșit fapta, că există declarații de colaboratori, constatare tehnico-științifică și declarații de martori.

In măsura în care se va analiza vol.II, se poate observa că există declarații de martori care afirmă că inculpatul S. I. le-a vândut droguri. In rezoluția din (...) s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc. Ceea ce în denumirea comună poartă denumirea de cip nu este un drog de mare risc, făcând parte din categoria etnobotanicelor. E. probe cu privire la comiterea presupusei infracțiuni de trafic de droguri de mare risc, declarațiile colaboratorilor sub acoperire, care arată că în data de (...) și (...) i s-au vândut 2 comprimate, respectiv un comprimat care conținea într-adevăr o substanță interzisă de lege. S. 13 zile în care se presupune că inculpatul a săvârșit infracțiuni. S. 3 comprimate în valoare totală de 300 lei.

Instanța pornind de la anumite probe, trage concluzia că activitatea infracțională este una deosebită și mai mult își asigură mijloace de existență din traficarea acestor droguri.

Nu se pot reține aceleași motive pentru toți inculpații. La fila 67 din dosarul de urmărire penală vol.II, rezultă din procesul verbal de percheziție că nu au fost găsite bunuri și documente deținute contrar legii. De asemenea, nu s-a organizat un flagrant în ce-l privește pe inculpatul S. I..

In ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, apreciază că s-a comis aceeași greșeală, a fost apreciat în general fără a fi arătat in concreto și fără a fi particularizat. Ori România a fost condamnată la C. pentru astfel de practici. A. procurorul cât și instanța nu au indicat în mod concret pericolul pentru ordinea publică pe care-l presupune lăsarea în libertate a inculpatului S. I..

Apărătorul inculpatului C. C. D., av. C. A., pune aceleași concluzii ca șipentru inculpatul S. I. D.

Mai mult, arată că inculpatul a dat o declarație în fața organelor de urmărire penală, dorește să colaboreze în continuare în vederea aflării adevărului și apreciază că scopul procesului penal poate fi atins și cu lăsarea celor doi inculpați în libertate și eventual, în măsura în care se consideră că se impune, pot fi luate alte măsuri existând probe la dosar în acest sens.

Reprezentantul M.ui P., în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C., solicitărespingerea recursurile formulate de către inculpați ca fiind nefondate și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală.

În susținerea poziției procesuale arată că la fel cum a făcut-o și instanța fondului, în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive, care au fost menționate în propunerea formulată de DIICOT.

R. la fiecare dintre inculpați, există indicii și probe temeinice că s-a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri, în diverse forme.

Cu privire la temeiurile menționate în propunerea de arestare, apreciază că sunt îndeplinite și condițiile prev.de art.148 lit.f C., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este maimare de 4 ani închisoare, lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

R. la fiecare dintre inculpați, discutând despre luarea măsurii arestării preventive, așa cum s-a statuat și în jurisprudența C., solicită a se avea în vedere că aceste indicii și probe nu trebuie să aibă forța juridică de a duce la condamnarea inculpaților, ci doar la bănuiala rezonabilă cu au săvârșit infracțiunea pentru care sunt cercetați.

Inculpatul M. A. M. are două cumpărări autorizate de droguri de către colaboratori și investigatorul autorizat în cauză, rapoarte de constatare tehnico-științifică, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice și procesele verbale de constatare întocmite de către ofițerii de poliție judiciară care au analizat aceste convorbiri și au stabilit care este cercul de persoane presupus consumatoare de droguri.

Inculpatul S. I. are două cumpărări în luna decembrie, procese verbale de interceptare și redare a convorbirilor telefonice.

Inculpatul C. L. C. a fost prins în flagrant în timp ce încerca să pună în vânzare un număr de 30 comprimate, inculpatul a recunoscut faptele comise.

Inculpatul C. C. D. a fost prins în flagrant și a recunoscut parțial fapta.

Inculpatul D. V. - declarația coinculpatului C. L., procese verbale de constatare întocmite de ofițerii de poliție judiciară și procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în cauză.

În ceea ce privește temeiul prev.de art.148 lit.f C., având în vedere că fiecăruia dintre inculpați i se reține în sarcină săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, pedeapsa este mai mare de 4 ani închisoare, iar cea de-a doua condiție este incontestabil îndeplinită, respectiv lăsarea în libertate în acest moment prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Având în vedere și numărul mare de persoane implicate în acest cerc și care au fost enumerate în propunerea de arestare preventivă cât și ulterior în concluziile orale la instanța de fond, ar duce la crearea sentimentului de insecuritate în rândul opiniei publice și de neîncredere în modalitatea în care instituțiile chemate să combată fenomenul traficului de droguri își fac datoria.

S-au ridicat mai multe excepții :

In ce privește excepția de competență după calitatea persoanei a T. C. arată că D. O. S., chiar dacă la C. are același sediul cu Brigada de C. a C. O., este o structură separată în cadrul M.ui de I. N. unul dintre cei care sunt încadrați în D. de O. S., nu are calitatea de ofițer de poliție judiciară. Atribuțiile lor sunt de natură tehnică. Fac parte operatorii care în baza autorizațiilor de interceptare a convorbirilor interceptează, nu transcriu, doar ascultă și pun pe suport. Tot din această direcție, operațiuni speciale, fac parte și cei care asigură supravegherea operativă așa zisul „filaj";, nu întocmesc nici un fel de acte care să implice avizul de poliție judiciară care se dă individual pentru fiecare lucrător sau avizul DIICOT. Din acest punct de vedere, spune că nu se poate discuta în această situație despre o lipsă de competență după calitatea persoanei având în vedere că un ofițer specialist din cadrul Direcției O. S. este prezumat a fi săvârșit o tăinuire în legătură cu infracțiunea din acest dosar.

Legat de chestiunea invocată de către apărătorul inculpatul S. I., referitor al ascultarea și încălcare disp.art.149/1 C., arată că propunerea a fost făcută la data de (...), iar anterior la data de 13 aprilie 2011, inculpatul a fost audiat și i s-a adus la cunoștință învinuirea. R. la nelegala sesizare a instanței susține că la un moment dat s-a cerut îndreptarea erorii materiale când s-a spus că nu au fost depuse la data respectivă toate actele de urmărire penală ale dosarului cauzei. Până în acel moment tot ce s-a efectuat în cauză a fost depus și a fost o expresie folosită de procuror legată de faptul că din persoanele care au fost lamomentul respectiv identificate ca și consumatori nu erau audiate decât patru și că urmau să fie audiate celelalte. Din perspectiva aceasta, nu a sesizat să fi fost acte care să fi fost întocmite la data formulării propunerii și care să nu fi fost depuse la dosar.

Apărătorul inculpatului M. A. M., av. M. M., în replică, arată că în vol. II nu se indică gradul ofițerului din cadrul operațiuni speciale. C. că trebuie verificat acest aspect.

Apărătorul inculpatului M. A. M., av.Vomir B. M., referitor la afirmația reprezentantului parchetului, arată că a fost prezentă în sală și s-a afirmat de către reprezentantul parchetului că s-au depus la dosar doar probele pe care le-a considerat necesare pentru propunerea de arestare.

R. la clientul său arată că se fac referiri la 26 de persoane, aceste afirmații nefiind fondate.

Reprezentantul M.ui P., în replică, arată că era vorba de câte persoane sepresupune că au fost consumatori și nu câte au fost audiate efectiv. Amploarea efectivă a activităților va fi stabilită la fond.

Inculpatul C. C. D., având ultimul cuvânt, arată că recunoaște fapta șisolicită judecarea sa în stare de libertate.

Inculpatul C. L. C., având ultimul cuvânt, arată că nu se consideră pericolsocial, a colaborat cu organele de urmărire penală și regretă fapta comisă.

Inculpatul D. V., având ultimul cuvânt, arată că a colaborat cu organul depoliție, regretă fapta comisă și dorește să-și termine studiile.

Inculpatul S. I. D., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă șinu s-ar sustrage obligațiilor impuse de către instanță.

Inculpatul M. A. M., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și a recunoscut comiterea faptei.

C U R T E A

Prin încheierea penală nr.44 din data de 14 aprilie 2011 a T. C. s-a admis propunerea formulată de Ministerul Public - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C.

În temeiul art.149^{1 C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților : C.}

C. D., zis „COCO";, fiul lui M. și E., născut la (...) în municipiul B., jud. B., domiciliat în municipiul B., str.G. F.escu nr.7, ap.2, jud.B., posesor al CI seria XT nr.2., CNP 1., C. L. C., fiul lui C. și A., născut la data de (...), în municipiul P., jud.Iași, domiciliat în P., str.Vatra nr.21, jud.Iași, posesor al C.I. seria MX, nr.4., CNP 1.,- D. V., zis „VALI";, fiul lui I. și E., născut la (...) în municipiul B., jud. B., domiciliat în municipiul B., str.T. V.imirescu nr.1, sc.A, et.4, ap.16, jud. B., cu reședința în Iași, B-dul A. cel Bun, bl.D3, sc.C, et.6, ap.23, jud. Iași, posesor al CI seria XT nr.3., CNP 1., S. I. D., zis „CIOBI";, fiul lui G. și M., născut la data de (...) în Zalău, jud.Sălaj, domiciliat în Zalău, str.C. nr.24, ap.9, jud.Sălaj, posesor al C.I. seria SX nr.0., CNP 1., M. A. M., zis „MAHONE";, fiul lui A. și M., născut la data de (...), domiciliat în C.-N., str. E. Lovinescu nr.18, ap.4, jud. C., posesor al C.I. seria KX, nr.6., CNP 1., pe o durată de 29 de zile, pentru fiecare inculpat, cu începere de la data de 14 aprilie 2011 și până la data de 12 mai 2011.

Conform art.189 C. s-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de 200 lei reprezentând onorariile apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpații S. I.-D. și D. V. (cuvenite av. Chilea M.), care se avansează din F.M.J.

Conform art.189 C. s-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de 50 lei reprezentând onorariul, parțial, al apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpatul C. C.-D. (cuvenit av. B. I.), care se avansează din FMJ.

Potrivit art.192 alin.3 C. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare preventivă (în care se includ și onorariile avocațiale din oficiu) au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că prin sesizarea înregistrată sub numărul de mai sus, D. - S. T. C. a propus instanței, în conformitate cu prev. art.149/1 C., luarea măsurii arestării preventive față de inculpații C. C. D., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art.2 alin.2 din L. nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., C. L.-C., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art.2 alin.2 din L. nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., D. V., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art.2 alin.2 din L. nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. M. A. M., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și mare risc, în formă continuată, prev. de art.2 alin.1 și 2 din L. nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și art.33 lit.a C.pen. și S. I. D., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art.2 alin.2 din L. nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 14 aprilie 2011 și până la data de 12 mai 2011 arătând în motivare, în esență, că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri procesuale preventive față de toți cei cinci inculpați, iar arestarea lor este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.

Analizând propunerea formulată, în raport cu actele dosarului de urmărire penală și cu dispozițiile legale în materie, instanța a reținut următoarele :

La data de (...) inculpații M. A.-M. și S. I.-D. au fost reținuți pe o durată de 24 ore (până la data de (...), ora 17,40 pentru inculpatul M., respectiv ora

18,00 pentru inculpatul S.), prin ordonanțele D. - S. T. C., emise în dosarul nr.154 D/P/2010, la aceeași dată fiind audiați de procuror (în prezența apărătorilor aleși) și fiind pusă în mișcare acțiunea penală împotriva lor, pentru săvârșirea, de către inculpatul M. A. M., a infracțiunilor de trafic de droguri de risc și mare risc, în formă continuată, prev. de art.2 alin.1 și 2 din L. nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și art.33 lit.a C.pen, iar de către inculpatul S. I. D. a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art.2 alin.2 din L. nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2

C.pen.

În sarcina inculpatului M. A. M. s-a reținut, în esență, că începând cu anul 2010, a oferit, pus în vânzare, vândut efectiv și desfășurat alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc și de mare risc (procură, cumpără, deține), și anume furnizează cannabis - care face parte din T. A. nr.III al L. nr.143/2000 și 4 metilmetcatinonă (mefedronă) - care este înscrisă pe T. A. nr.I al L. nr.143/2000, mai multor consumatori, precum și colaboratorului sub acoperire cu nume de cod „. B..

În sarcina inculpatului S. I. D. s-a reținut, în esență, că începând cu anul 2010, a oferit, pus în vânzare, vândut efectiv și desfășurat alte operațiuni privind circulația drogurilor de mare risc (procură, cumpără, deține), și anume

3,4-methilenedioximetamfetamine (MDMA) - care este înscrisă pe tabelul anexă nr.I al L. nr.143/2000, mai multor consumatori, precum și colaboratorului sub acoperire cu nume de cod „. F..

La data de (...) inculpații C. C. D., C. L. C. și D. V. au fost reținuți pe o durată de 24 ore (până la data de (...), ora 11,45 pentru inculpatul C., ora

11,20 pentru inculpatul C., respectiv ora 11,35 pentru inculpatul D.), prinordonanțele D. - S. T. C., emise în dosarul nr.154 D/P/2010, la aceeași dată fiind audiați de procuror (în prezența apărătorilor desemnați din oficiu sau aleși) și fiind pusă în mișcare acțiunea penală împotriva lor, pentru săvârșirea, de către fiecare dintre cei trei inculpați sus-menționați, a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art.2 alin.2 din L. nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.

În sarcina inculpatului C. C. D. s-a reținut, în esență, că începând cu anul 2010, a oferit, pus în vânzare, a vândut efectiv și desfășurat alte operațiuni privind circulația drogurilor de mare risc (procură, cumpără, deține), și anume 3,4-methilenedioximetamfetamine (MDMA) numitului C.

L. C. și altor dealeri sau consumatori de droguri de mare risc, iar la data de (...) inculpatul a fost depistat în timp ce încerca să vândă investigatorului sub acoperire cu nume de cod „. A. o cantitate de 30 de comprimate cu logoul Butterfly care conținea ca și substanță activă 3,4 methilenedioximetamfetamine (MDMA) - care este înscrisă pe tabelul anexă nr.I al L. nr.143/2000.

În sarcina inculpatului C. L. C. s-a reținut, în esență, că începând cu anul 2010, a oferit, pus în vânzare, vândut efectiv și desfășurat alte operațiuni privind circulația drogurilor de mare risc (procură, cumpără, deține) și anume

3,4-methilenedioximetamfetamine (MDMA) - care este înscrisă pe tabelul anexă nr.I al L. nr.143/2000, mai multor consumatori, precum și colaboratorului sub acoperire cu nume de cod „. F., iar la data de (...) a fost depistat în flagrant în timp ce încerca să vândă investigatorului sub acoperire cu nume de cod „. A. un nr. de 30 de comprimate conținând 3,4 - methilenedioximetamfetamine (MDMA).

În sarcina inculpatului D. V. s-a reținut, în esență, că începând cu anul

2010, a oferit, pus în vânzare, vândut efectiv și a desfășurat alte operațiuni privind circulația drogurilor de mare risc (procură, cumpără, deține), și anume

3,4-methilenedioximetamfetamine (MDMA) numitului C. L. C. și altor dealeri sau consumatori de droguri de mare risc.

Propunerea de arestare preventivă a fost motivată prin aceea că sunt întrunite cumulativ în cauză condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f C., respectiv acelea că există probe sau indicii temeinice că inculpații menționați în propunere au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor, pentru acestea legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există totodată probe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Judecătorul a constatat că, în cauză, sunt întrunite condițiile legale pentru luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpaților M. A.-M., S. I.- D., C. C. D., C. L. C. și D. V., având în vedere considerentele ce urmează a fi expuse mai jos.

Astfel, în primul rând, în cauză există indicii temeinice, în sensul art.143 alin.1 C., că fiecare din cei cinci inculpați sus-menționați a săvârșit fapta sau faptele prevăzute de legea penală reținute în sarcina lui, aceste indicii fiind relevate de procesele-verbale întocmite ca urmare a cumpărărilor autorizate efectuate de investigatorii acoperiți, declarațiile colaboratorilor sub acoperire, rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite în cauză care atestă că substanțele provenite de la inculpați sunt droguri de risc și de mare risc, procesele-verbale de depistare în flagrant încheiate de organele de urmărire penală la data de (...), declarațiile martorilor G. A.-S., S. C.-F., L. V.-A., D. A., A. C., S. A.-C., B. R., S. R.-D., I. A.-G., M. D.-E., G. V. H., D. N.-N., C. T.-V., C. M.-R., P. M.-M., C. D., M. B.-D., S. C.-E., B. D.-D., B. T.-E., B. I.-R., B. C.-F., H. T. și Ș. D.-C., declarațiile învinuiților audiați în cauză, procesele-verbale deefectuare a perchezițiilor domiciliare, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de către Tribunalul Cluj, coroborate cu declarațiile date de inculpați atât în fața procurorului cât și în fața judecătorului cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă.

În al doilea rând, în ceea ce privește condițiile prevăzute la lit.f a articolului 148 C., inculpații sunt acuzați că au comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, astfel încât cerința cuprinsă în teza I a textului de lege sus-menționat este îndeplinită. R. la probele certe din care rezultă pericolul social concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților, acesta rezultă mai întâi din gravitatea deosebită a faptelor imputate, din modul și mijloacele de săvârșire a acestora și din împrejurările în care faptele au fost comise (inculpații traficând, în scopul obținerii de foloase materiale, droguri de risc și mare risc - cannabis și mefedronă, în cazul inculpatului M. A. M., respectiv droguri de mare risc - ecstasy, în cazul inculpaților S. I.-D., C. C. D., C. L. C. și D. V., pe o perioadă mare de timp, droguri apte să producă consecințe nefaste pentru potențialii consumatori). Pe de altă parte, este binecunoscut impactul negativ pe care traficul și consumul de droguri îl produc asupra opiniei publice, prin amploarea fenomenului și efectele pe care le produce (numai în cauza de față fiind vorba de zeci de consumatori, care își procurau drogurile de mare risc de la inculpați), astfel încât cercetarea inculpaților în stare de libertate, chiar dacă aceștia nu posedă antecedente penale și sunt persoane tinere cu studii superioare sau în curs de absolvire a unor astfel de studii, ar fi de natură să creeze un sentiment de insecuritate și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor ce se fac vinovați de comiterea unor astfel de infracțiuni foarte grave (ca să nu mai vorbim de faptul că cercetarea în stare de liberate a inculpaților ar putea constitui chiar o încurajare pentru alte persoane care ar fi tentate să adopte un astfel de comportament profund antisocial).

În aceste condiții, s-a apreciat că arestarea inculpaților M. A. M., S. I. D.,

C. C. D., C. L. C. și D. V. este în mod evident necesară pentru buna desfășurare a urmăririi penale, în baza art.149/1 C. propunerea D. - S. T. C. a fost admisă, iar instanța a dispus arestarea preventivă a acestora pe o durată de 29 de zile, pentru fiecare inculpat, începând cu data de 14 aprilie 2011 și până la data de 12 mai 2011.

Împotriva acestei încheieri au formulat recurs verbal, cu ocazia pronunțării, inculpații M. A. M., S. I. D., C. C. D., C. L. C. și D. V.

În ședința publică din data de 20 aprilie 2011 prin apărător ales, inculpatul M. A. M. a solicitat admiterea recursului și constatarea nulității absolute a încheierii atacate, întrucât Tribunalul Cluj nu era competent să soluționeze cauza după calitatea persoanei. La fila 76 vol.II u.p se află proces verbal din data de (...) de aducere la cunoștință a învinuirii de favorizare a infractorului unui ofițer din cadrul Direcției O. S. și consideră că potrivitprevederilor L. nr.218/2002 modificată prin L. nr.281/2003, infracțiunea săvârșită de polițiști care au calitatea de organe de cercetare a poliției judiciară se judecă în primă instanță de către Curtea de A. C. P. însă că nu există la dosar avizul procurorului general pentru ca ofițerul respectiv, G. T., să facă parte din cadrul organelor de cercetare penală și apreciază că s-ar impune eventual o verificare sub aceste aspecte. pentru a se putea pronunța instanța.

S-a mai solicitat trimiterea spre rejudecare întrucât instanța de fond a fost nelegal sesizată în condițiile în care în fața instanței de fond nu s-a depus tot dosarul de urmărire penală, fiind grav încălcate drepturile inculpatului.

De asemenea s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv este total nemotivată, fiind preluate date din propunerea de arestare, fără evidențierea indiciilor temeinice privind comiterea faptelor de către inculpatul M. A.

Același inculpat a solicitat respingerea propunerii arestare și punerea de îndată în libertate sau în subsidiar, luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.

Pentru a se lua o asemenea măsură, trebuie să fie îndeplinite cumulativ dispozițiile prev.art.143, 148 lit.f C. și art.136 C.

C. că în dosarul de față, se regăsesc declarațiile a patru persoane, care spun că-l cunosc pe inculpat dar nici una dintre acestea nu afirmă că acesta le-ar fi vândut sau oferit astfel de substanțe. Mai există acele procese verbale întocmite de colaboratorul sub acoperire, din 20 mai 2010, prin care se vinde o substanță de 0,5 grame cannabis contra sumei de 50 lei și un alt proces verbal întocmit la data de 7 iulie 2010, cu o cantitate de 0,1 grame mefedronă.

În afară de aceste două procese verbale întocmite de colaboratorii sub acoperire, nu există nici o probă care să-l încrimineze pe inculpatul M. A.

C. că în acest moment există doar indicii că inculpatul ar fi oferit acele substanțe interzise de lege, nu și probe.

Instanța de fond a apreciat că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică datorită gravității deosebite a faptelor, a modului și mijloacelor de săvârșire a faptei și a perioadei mare de timp în care se desfășoară activitatea infracțională, însă activitatea infracțională a inculpatului M. A. s-a desfășurat în perioada lunilor mai și iunie 2010 și a obținut 50 lei. Organul de urmărire penală avea informații despre aceste vânzări autorizate de circa un an și nu s-a luat nicio măsură. În dosar mai sunt cercetate două persoane, față de care organul de urmărire penală a considerat necesară măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Inculpatul locuiește în mun.C. N., într-o locuință stabilă, a urmat o facultate, de 6 ani locuiește la acea adresă, este absolvent al Facultății de S. și

A. S., are o relație stabilă, este lipsit de antecedente penale, a colaborat cu organele de urmărire penală.

Inculpatului C. L. C., prin apărător ales, a solicitat respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de DIICOT S. T. C., cu luarea unei măsuri mai puțin restrictive, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.

S-a susținut excepția nelegalei sesizări a T. C., considerând că s-au încălcat dispozițiile relative la sesizare a instanței și competența după calitatea persoanei, deoarece există file din dosar care la instanța de fond lipseau, vol.I cele care nu sunt numerotate, fiind peste 200 file, proces verbal de prindere în flagrant a inculpatului C. C., inclusiv aducerea la cunoștință a învinuirii în ceea ce o privește pe ofițerul G. E. T. pentru infracțiunea de favorizare a infractorului. Neavând dosarul de urmărire penală, instanța a fost în imposibilitate de a-și verifica competența.

Inculpatul C. L. C. a dat declarații complete, a cooperat în mod efectiv cu organele de urmărire penală, participând la buna desfășurare a procesului penal, neavând nici un interes să se sustragă de la cercetare, întrucât dorește să i se facă aplic.art.16 din L. nr.143/2000 și mai departe art.320/1 C., având convingerea că trebuie să plătească pentru faptele sale.

Motivarea instanței de fond este generală, stereotipă, făcută referitor la toți inculpații în bloc, fără o examinare individuală și care echivalează cu o nemotivare. Trebuia verificată situația fiecărui inculpat deoarece au avut poziții diferite în fața organelor de urmărire penală.

Inculpatul este student și are loc de muncă.

Inculpatului D. V., prin apărător ales a achiesat la concluziile colegilor săireferitoare la necompetența T. C.,.

In subsidiar a solicitat respingerea propunerii de arestare, eventual luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.

Infracțiunea de care este acuzat nu presupune o activitate infracțională organizată, astfel că ar trebui analizată activitatea sa distinct de activitatea celorlalți inculpați.

Inculpatul a avut o atitudine de recunoaștere și de colaborare.

Inculpatul este un tânăr de 22 ani care a săvârșit această faptă pe o perioadă scurtă de timp în condițiile în care era departe de casă, a intrat într- un mediu neadecvat. De asemenea, există doi martori care au declarat în legătură cu acest inculpat, unul care susține că nu a primit droguri spre consum de la el iar altul care arată că a primit în câteva rânduri o cantitate mică de droguri.

C. că scopul măsurilor preventive nu este de natură a garanta împiedicarea altor persoane de a săvârși astfel de fapt, pedeapsa fiind cea care atenționează opinia publică asupra faptului că nu este bine să se săvârșească astfel de infracțiuni și că legea îi protejează pe cei care înțeleg să aibă o atitudine corectă.

C. că desfășurarea procesului penal poate avea loc și cu inculpatul în stare de libertate, că probele există la dosar, au fost administrate și că în viitor orice altă probă nu va face decât să sprijine în plus eventual inculparea și nu să o definească iar pe de altă parte, nu există nici o dată că acesta ar urmări să se sustragă de la urmărirea penală sau că ar împiedica în vreun mod ancheta.

Inculpatul are posibilitatea să-și stabilească domiciliul la C., pentru a se putea prezenta la organele de urmărire penală.

Inculpatul S. I. D., prin apărător ales, a arătat că își însușește concluziileantevorbitorilor.

R. la competența după calitatea persoanei a invocat și prev. art.35 C., unde se arată că tăinuirea sau favorizarea infractorului se judecă de către instanța care ar judeca infracțiunea în primă instanță iar în cazul în care competența diferă în funcție de calitatea persoanei și aparține unei instanțe de grad diferit, competența revine instanței superioare în grad.

S-a solicitat admiterea recursului și respingerea propunerii de arestare preventivă, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri.

Luarea măsurii s-a făcut cu încălcarea art.149/1 al.1 C.pr.penală, care prevede că propunerea de arestare se poate face numai după ascultarea inculpatului în prezența apărătorului ales. Solicită a se observa că la vol.II urmărire penală, există două declarații ale inculpatului S. D. f.59 și f.61, declarația ultimă din (...), a început la ora 17,55 și s-a finalizat la ora 18,00, după care, în aceeași zi la ora 18,00 a fost luată măsura reținerii. Dispozițiile art.149/1 al.1 C., nu mai sunt îndeplinite pentru că nu exista o ascultare ulterioară, iar sancțiunea care trebuie să intervină pentru încălcarea acestui articol este cea prev.de art.197 al.1 și 4, nulitatea relativă și punerea în libertate a inculpatului, vătămarea constând în grava atingere adusă dreptului la apărare. I. decizia penală nr.3849/2004 a I..

C. că hotărârea nu este motivată, măsura arestării fiind una personală și nu se poate lua în colectiv.

Pericolul pentru ordinea publică a fost apreciat în general, fără a fi particularizat. Ori România a fost condamnată la C. pentru astfel de practici.

Inculpatul C. C. D., prin apărător ales a susținut aceleași concluzii ca șipentru inculpatul S. I. D.

S-a mai arătat că inculpatul a dat o declarație în fața organelor de urmărire penală, dorește să colaboreze în continuare în vederea aflării adevărului și apreciază că scopul procesului penal poate fi atins și cu lăsarea celor doi inculpați în libertate și eventual, în măsura în care se consideră că se impune, pot fi luate alte măsuri, existând probe la dosar în acest sens.

Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385^{14 C.pr.penală, curtea constată că recursurile nu sunt fondate și le va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.}

Astfel, inculpații recurenți S. I. D., C. C. D., C. L. C. și D. V. sunt cercetați în dosarul nr.154/D/P/2010 al DIICOT S. T. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art.2 alin.2 din L. nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C.penal, iar inculpatul M. A. M., pentru trafic de droguri de risc și de mare risc, în formă continuată, prev. de art.2 alin.1 și 2 din L. nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C.penal și art.33 lit.a C.penal.

Acuzațiile aduse inculpaților sunt detaliate mai sus în considerentele încheierii penale atacate.

Din actele aflate la dosarul de urmărire penală, curtea constată că în cauză există indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpații recurenți ar fi autorii faptelor pentru care sunt cercetați.

Indiciile temeinice despre care face vorbire art.143 C. sunt oferite de procesele-verbale întocmite ca urmare a cumpărărilor autorizate efectuate de investigatorii acoperiți, declarațiile colaboratorilor sub acoperire, rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite în cauză care atestă că substanțele provenite de la inculpați sunt droguri de risc și de mare risc, procesele-verbale de depistare în flagrant încheiate de organele de urmărire penală la data de (...), declarațiile martorilor G. A.-S., S. C.-F., L. V.-A., D. A., A. C., S. A.-C., B. R., S. R.-D., I. A.-G., M. D.-E., G. V. H., D. N.-N., C. T.-V., C. M.-R., P. M.-M., C. D., M. B.-D., S. C.-E., B. A.-D., B. T.-E., B. I.-R., B. C.-F., H. T. și Ș. D.-C., declarațiile învinuiților audiați în cauză, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare, procesele-verbale de transcriere a convorbirilortelefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de către

Tribunalul Cluj, declarațiile date de inculpați în fața procurorului și în fața judecătorului cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă.

În afara declarațiilor martorilor reținuți de instanța de fond, la dosarul de urmărire penală vol.II mai există declarațiile martorilor B. R. M. f.186, B. V. C. f.202, C. D. f.207-209, Ș. L. f.211-216, O. K.-M. f.217-221, datate 13 aprilie

2011, declarații care este posibil să nu fi fost atașate la momentul formulării propunerii de arestare preventivă.

Dintre acestea, declarațiile martorilor B. și B. nu oferă detalii relevante pentru cauză, iar celelalte declarații privesc faptele învinuitei G. T.

Ca urmare nu poate fi primită susținerea că instanța nu a fost legal sesizată nefiind atașate toate actele de urmărire penală, deoarece propunerea de arestare preventivă se soluționează pe baza actelor înaintate de procuror și în funcție de relevanța acestora, iar în cazul concret actele posibil a nu fi fost atașate nu sunt de natură a conduce la o soluție diferită în cauză.

Cercetările sunt în curs de desfășurare, iar probele și indiciile care stau la baza propunerii de arestare nu trebuie să fie la același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (cauza O";Hara contra Regatului Unitdin (...)).

Instanța de fond a reținut în mod corect incidența prevederilor art.148 lit.f în cauză, prima cerință a textului de lege fiind îndeplinită, prin aceea că pentru toate faptele pentru care se fac cercetări pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților reiese din gravitatea deosebită a faptelor imputate, din modul și mijloacele de săvârșire a acestora și din împrejurările în care faptele au fost comise, inculpații traficând droguri de risc și mare risc, droguri apte să producă consecințe nefaste pentru potențialii consumatori.

Scopul inculpaților se pare că a fost obținerea de foloase materiale, activitatea infracțională a acestora fiind întreruptă doar de intervenția organelor de urmărire penală.

E. cunoscut faptul că, în cazul drogurilor, prin uz continuu sau masiv aceeași cantitate de drog produce un efect mai mic, astfel că pentru a se ajunge la efectul de la început consumatorul trebuie să își cumpere cantități din ce în ce mai mari de droguri.

Pericolul pe care îl reprezintă drogurile și traficul de droguri în special nu este dat de cantitatea de drog traficată, ci de influența lui asupra psihicului, de dependența pe care o creează și efectele distrugătoare asupra organismului pe care în cele din urmă le produce.

Conform dispozițiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care face parte integranta din dreptul intern in urma ratificării sale prin L. nr.30/1994 și prin prisma prevederilor articolului 20 raportat la articolul 11 din Constituția României, este permisa restrângerea libertății persoanei când există motive verosimile de a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă a săvârșit o infracțiune, iar în speța de față instanța apreciază că motivele de bănuială există raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal.

Instanța de recurs consideră că între interesul personal al inculpaților de a fi cercetați în stare de libertate și interesul general al societății de a se lua măsuri ferme împotriva celor care se presupune că au comis fapte de o gravitate majoră primează ocrotirea interesului general.

Împrejurările că o parte din inculpații nu au antecedente penale, că riscă să își piardă locul de muncă sau familia nu sunt în măsură să echilibrezebalanța în care aceste aspecte sunt puse spre cântărire cu gravitatea acuzațiilor aduse.

D. instanța ar dispune cercetarea în stare de libertate a celor ce prezintă elemente de natura personală a inculpaților, ar încuraja atragerea de către capii rețelelor de trafic de droguri a unor astfel de persoane în activitatea lor, persoane care dacă sunt descoperite ar risca foarte puțin, practic încurajând astfel activitatea lor infracțională.

La acest moment procesul, când ancheta se află în faza de debut, stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică nu poate avea în vedere doar elementele legate de persoana inculpaților, așa cum s-a susținut în apărarea acestora, ci și datele referitoare la faptele presupus a fi fost comise de ei precum și la natura valorilor sociale ocrotite de legea penală care au fost lezate prin aceste fapte.

Modul de concepere și realizare a activității infracționale, săvârșirea faptelor în scopul de a-și asigura un profit material, justifică luarea măsurii preventive a arestului față de inculpați, fiind în opinia curții măsura cea mai adecvată la actualul moment procesual pentru ca societatea să aibă asigurate siguranța și securitatea necesare.

În prezent se cunosc date oferite de cazierul judiciar referitoare la conduita anterioară a inculpaților.

În cazul în care ancheta se va prelungi, revine procurorului obligația de a oferi date suplimentare care să justifice plasarea în detenție a inculpaților, date pe care le poate obține prin dispunerea efectuării unor referate de evaluare de către serviciile de probațiune de pe lângă tribunalele în a căror rază teritorială au domiciliul inculpații.

În cauza GEORGIE. c.Bulgariei din 3 iulie 2008 C. subliniat că atunci când persoana arestată se plânge de durata excesivă a privării sale de libertate și de lipsa de diligență a anchetei instanțele trebuie, dacă este cazul, să poată indica autorităților ce realizează urmărirea penală, măsurile ce trebuie luate pentru o conducere eficientă a anchetei.

De asemenea și inculpații au obligația de a furniza autorităților date corecte, care la nevoie să poată fi verificate, referitoare la situația lor personală, date care până în prezent au fost comunicate doar la nivel declarativ, fără o susținere prin probe.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut că prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin pentru un anumit timp (cauza Johannes Joseph Marie Elise Hendriks contra Olandei, 2007), iar faptele de comiterea cărora sunt bănuiți inculpații recurenți prezintă această gravitate particulară, după cum s-a detaliat mai sus.

În cauză există și un risc de repetare a faptelor, având în vedere gravitatea inculpării și împrejurarea că potrivit legislației inculpații riscă o singură pedeapsă, cea mai grea, pentru toate faptele comise până la rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare.

Scopul măsurii arestării preventive din perspectiva C. este acela de a aduce în fața autorității judiciare competente persoana bănuită de comiterea unei infracțiuni, ceea ce semnifică trimiterea în judecată.

În prezenta cauză scopul măsurii arestări preventive nu a fost atins, cercetările fiind în fază incipientă, astfel că nu poate fi primită nici susținerea inculpaților în sensul că măsura dispusă reprezintă o pedeapsă anticipată.

Totodată scopul privării de libertate este acela de a confirma sau infirma bănuiala cu privire la implicarea inculpatului recurent în comiterea faptei de care este acuzat, deoarece motivele plauzibile nu înseamnă stabilireaculpabilității suspectului încă din faza de urmărire penală ( cauza Marturana contra Italiei din martie 2008).

Măsura arestului preventiv este necesară și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, în cauză urmând a fi administrate o serie de alte probe în vederea finalizării cercetărilor, iar lăsarea în libertate a inculpaților ar putea fi de natură să descurajeze eventualele persoane care au cunoștință despre activitatea lor presupus a fi de natură să încalce legea penală în a da organelor judiciare relațiile necesare pentru stabilirea adevărului.

R. la excepția necompetenței materiale a T. C. în soluționarea propunerii de arestare preventivă curtea constată că aceasta nu este fondată.

La fila 197 din vol.I al dosarului de urmărire penală se află procesul verbal din care reiese că numita G. E. T., fiica lui V. și M., născută la (...), are gradul profesional de inspector principal de poliție în cadrul Direcției de O. S., S. de O. S., C. T. C.-N., fără a deține avizul de lucrător de poliție judiciară.

Hotărârea instanței de fond este convingător motivată, o motivară succintă nefiind echivalentă cu lipsa motivării, astfel că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru acest motiv.

R. la critica privind neaudierea de către procuror, anterior formulării propunerii de arestare preventivă a inculpatului S. I. D., curtea constată că art.149^{1 alin.1 C. prevede că atunci când procurorul „. că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, numai după ascultarea acestuia în prezența apărătorului, întocmește propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului";.}

Acest text de lege reglementează obligativitatea audierii inculpatului ca și componentă esențială a dreptului la apărarea, dar nu impune în mod expres o nouă audiere înainte de formularea propunerii de arestarea, dacă inculpatul a fost audiat anterior în calitate de învinuit și nu prevede vreo sancțiune în cazul în care nu este audiat.

În alte state europene urmărirea penală nu este marcată de etape precum începerea urmăririi penale, punerea în mișcare a acțiuni penale, iar inserarea obligativității ascultării inculpatului a fost inspirată din aceste legislații.

Ca urmare textul de lege trebuie privit prin raportare la fondul lui și nu la formă, esențial fiind ca inculpatul să fi avut posibilitatea să dea declarație, aspect care s-a realizat în prezenta cauză, inculpatul fiind audiat în cursul urmăririi penale, potrivit declarației de la f.58 uzând de dreptul la tăcere.

În consecință nu sunt incidente prevederile art.197 alin.4 C.pr.penală referitoare la nulitatea relativă, dreptul la apărare al inculpatului nefiind încălcat, neimpunându-se nici trimiterea cauzei la procuror și nici trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu atât mai puțin punerea în libertate a inculpatului pentru acest motiv.

Pentru toate considerentele prezentate curtea va respinge, în baza art.385^{15 pct.1 lit.b C., ca nefondate recursurile declarate de inculpații C. C. D.}

(fiul lui M. și E., născut la (...)), C. L. C. (fiul lui C. și A., născut la (...)), D. V. (fiul lui I. și E., născut la (...)), S. I. D. (fiul lui G. și M., născut la (...)), M. A. M. (fiul lui A. M. și A. A., născut la (...)) - aflați în arestul IPJ C. - împotriva încheierii penale nr.44/C/14 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...).

În baza art.189 C. se vor stabili în favoarea Baroului C. sumele de câte

25 lei onorariu parțial pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților (avoc. Leahu

M., Florian A., L. Kinga, T. O., Andrașoni D.), sume ce se vor plăti din fondul

M.ui Justiției.

În baza art.192 alin.2 C.pr.penală vor fi obligați inculpații recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei, fiecare cheltuieli judiciare.

PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE L.

D I S P U N E :

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații C. C. D. ( fiul lui M. și E., născut la (...)), C. L. C. ( fiul lui C. și A., născut la (...)), D. V. ( fiul lui I. și E., născut la (...)), S. I. D. ( fiul lui G. și M., născut la (...)), M. A. M. ( fiul lui A. M. și A. A., născut la (...)) - aflați în arestul IPJ C. - împotriva încheierii penale nr.44/C/14 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...).

Stabilește în favoarea Baroului de A. C. sumele de câte 25 lei, onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu (avoc. Leahu M., Florian A., L. Kinga, T. O.,

Andrașoni D.), sume ce se vor plăti din fondurile M.ui Justiției.

Obligă inculpații recurenți să plătească câte 200 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 20 aprilie 2011.

PREȘEDINTE			JUDECĂTORI	GREFIER
ANA C.	M. R.	L. M.	M. B.

Aflată în CO, semnează Președinte complet Red.L.M./C.A.N.

3 ex./(...) Jud.fond:M.L.

← Sentința penală nr. 37/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 864/2011, Curtea de Apel Cluj →

Încheierea penală nr. 629/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Încheierea penală nr. 629/2011, Curtea de Apel Cluj