Decizia penală nr. 783/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.783/R/2011
Ședința publică din 17 mai 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H., judecător JUDECĂTORI : V. V. A.
: I. M. GREFIER : L. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin
PROCUROR - V. GĂZDAC
S-a luat spre examinare recursul declarat de către partea vătămată B. I., împotriva deciziei penale nr.357/2011 pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei G., privind pe inculpatul F. V., trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Judecătoria Gherla, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev.și ped.de art.181 alin.1 C..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul F. V. personal asistat de apărător ales, av.B. M., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar și partea vătămată B. I. asistat de apărător ales, av. Abrudan I. Petruța, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul părții civile depune la dosar o serie de acte care să fie avute în vedere la soluționarea cauzei.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul părții vătămate, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii în limitele reduse cu o treime conform prevederilor art.3. alin.7 C.; obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată conform chitanțelor depuse la dosar și la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului. Apreciază că pedepsea aplicată inculpatului este deficitară raportat la durata și modul de derulare a incidentului, la faptul că s-a desfășurat într-un loc public și că inculpatul a aruncat cu diferite obiecte spre autoturismul părții vătămate, i-a aplicat acestuia o lovitură cu pumnul în zona feței, l-a scos cu forța din mașină și a continuat să-l lovească cu pumnii și picioarele până acesta a căzut la pământ. C. că zilele de îngrijiri medicale pe care partea vătămată le-a necesitat relevă duritatea loviturilor inculpatului, iar pedeapsa amenzii trebuie înlocuită cu pedeapsa închisorii ținând cont și de pericolul social pe care inculpatul îl reprezintă în societate. Fiind reținută o singură circumstanță atenuantă, nu se impunea aplicarea art.76 lit.e C. prin aplicarea amenzii. Declarația martorului M. I. confirmă în totalitate cele susținute de partea vătămată iar declarația martorului Gal A. este extrem de succintă. Acesta a declarat că după ce inculpatul și partea vătămată au început să se îmbrâncească, și-a continuat drumul și nu știe ce s-a întâmplat. Mai arată că nu-i cunoaște pe inculpat și partea vătămată, că nu i-a văzut niciodată și cu toate acestea după 3-4 săptămâni a fost vizitat de către inculpat la locul de muncă. C. că este probabil ca acest martor să fi fost influențat într-o mică măsură de către inculpat înainte de a fi audiat. Solicită a se avea în vedere că inculpatul a susținut că partea vătămată a început să arunce cu tot felul de obiecte în el, că partea vătămată i-a aplicat o lovitură cu pumnul în față, ori, susținerea este nedovedită și neconfirmată de martori. Se pune întrebarea de unde provin leziunile părții vătămate. Inculpatul a avut o atitudinenesinceră în cursul urmăririi penale, declarațiile acestuia nu pot fi coroborate cu declarațiile părții vătămate și ale martorilor. Cu privire la cheltuielile de judecată, consideră că instanța de fond nu ar fi avut nici un motiv pentru reducerea acestora motiv pentru care solicită acordarea lor în totalitate conform chitanței de la dosar.
Apărătorul inculpatului, solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea părții vătămate la plata cheltuielilor de judecată. Apreciază că sancțiunea amenzii aplicate inculpatului este temeinică și legală și respectă criteriile de individualizare a pedepsei. Inculpatul și-a asumat rechizitoriul și probele administrate în cauză sens în care a solicitat judecarea cauzei pe procedura simplificată prev.de art.3. C. C. că instanța de recurs nu trebuie să dea curs dorinței de răzbunare a părții vătămate, parte vătămată care a avut o participație de natură a determina săvârșirea infracțiunii.
Reprezentantul P., apreciază că soluția cea mai bună ar fi fost una de împăcare a părților pentru că sunt vecini. Apreciază că recursul părții civile este nefondat și ca atare solicită respingerea lui, cu obligarea părții vătămate la plata cheltuielilor judiciare către stat și față de inculpat. Î. părți există o relație de dușmănie mai veche și au ajuns să se și loveasca. Din acel incident, partea vătămată a suferit îngrijiri medicale. Apreciază că pedeapsa a fost just individualizată de către prima instanță pentru că aceasta poate va determina ca părțile să aibă în viitor o altă conduită.
Inculpatul F. V., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
C U R T E A :
Deliberand retine ca prin sentința penală nr. 357/(...) a Judecătoriei G., pronunțată în dosarul nr.(...), în temeiul art. 181 alin. 1 C., cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C., a art. 74 alin. 1 lit. a C., a art. 76 alin. 1 lit. e C. raportat la art. 63 alin. 3 teza a I-a C. a fost condamnat inculpatul F. V., fiul lui V. și A., născut la 16 august 1951, în localitatea C., județul C., domiciliat în G., str. M. nr. 130A, județul C., de cetățenie română, studii 11 clase, pensionar, fără antecedente penale, posesor al CI seria GT nr. 3., CNP 1., la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală față de partea vătămată B. I., domiciliat în G., str. M. nr. 122, jud. C. S-a pus în vedere inculpatului F. V. dispozițiile art. 631 C.. În baza art. 193 alin. 1 C. a fost obligat inculpatul F. V. să plătească părții civile B. I. suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În temeiul art. 191 alin. 1 C. a fost obligat inculpatul F. V. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul întocmit la data de (...) în dosarul penal nr. 1040/P/2009 al P. de pe lângă Judecătoria Gherla s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F. V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1. 1 C.. Prin actul de sesizare s-a reținut că inculpatul F. V. este vecinul părții vătămate B. I., ambii având domiciliul pe strada M. din municipiul G. Î. părți există relații de dușmănie de mai mult timp. În data de 12 mai 2010, în jurul orelor 1430, părțile s-au întâlnit la trecerea la nivel cu calea ferată de pe strada M. P. vătămată se afla la volanul autoturismului cu numărul de înmatriculare (...), iar inculpatul se deplasa pe jos, pe lângă o bicicletă. La scurt timp după ce a ajuns în raza vizuală a părții vătămate, inculpatul i-a făcut semne obscene cu degetul, iar partea vătămată a reacționat proferând injurii. Fiind nervos, inculpatul și-a abandonat bicicleta și a început să arunce cu diferite obiecte spre autoturismul în care se afla partea vătămată, distrugându-i oglinda retrovizoare din stânga. În continuare, inculpatul s-a apropiat de autoturismul avariat și prin geamul deschis i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu pumnul în zona feței, apoi l-a scos cuforța din mașină pe B. V. și a continuat să-l lovească cu pumnii și cu picioarele în diverse regiuni ale corpului. Fiind atacat, B. I. a ripostat lovindu-l pe inculpatul F. V., dar mai mult în scop defensiv, fără forță, conform declarațiilor martorului M. I. În timp ce părțile se îmbrânceau reciproc, între cei doi a intervenit un tânăr care nu a putut fi identificat și astfel incidentul a luat sfârșit. Conform certificatului medico-legal nr. 3473/1/a/677 din 13 mai 2010, partea vătămată B. I. a suferit leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corp dur. Leziunile necesită 11-12 zile îngrijiri medicale și pot data din 12 mai 2010. Nu a fost necesară spitalizarea părții vătămate. După prezentarea fișei de examinare nr. 9. a C. de ortopedie C.-N., certificatul medico-legal a fost completat cu mențiunea că leziunile cauzate părții vătămate au necesitat 21-23 zile îngrijiri medicale. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, dar a susținut că a fost provocat. S-a apreciat că apărarea inculpatului este infirmată de martorii oculari. Pe parcursul cercetării și a urmăririi penale F. V. a cooperat cu organele de poliție. În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea părții vătămate (fila 10), certificatul medico-legal nr. 3473/1/a/677 din 13 mai 2010 eliberat de I. de M. L. C.-N. (fila 11), fișa de examinare nr. 9. (fila 12), declarațiile părții vătămate (filele 15-16), declarațiile martorilor (filele 17-25), declarațiile învinuitului (filele 26-27), cazierul judiciar (fila 32) și procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (fila 33). În cursul cercetării judecătorești, înainte de citirea actului de sesizare, inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, declarând personal (fila 23) că recunoaște comiterea faptelor așa cum au fost reținute în sarcina sa prin rechizitoriu și își asumă responsabilitatea săvârșirii acestora. Instanța a analizat probele administrate în faza de urmărire penală și a constatat că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse. Astfel, instanța a reținut aceeași situație de fapt ca aceea avută în vedere prin rechizitoriu și a apreciat că, în drept, fapta inculpatului așa cum a fost descrisă și probată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 181 al. 1 C. și pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani. Prin urmare, instanța a condamnat inculpat la o pedeapsă la individualizarea judecătorească a căreia au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de articolul 72 C., respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în Codul penal, modificate prin aplicarea prevederilor art. 3201 alin. 7 C., gradul de pericol social al faptei raportat evident la circumstanțele comiterii faptei, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Odată reținute dispozițiile art. 3201 alin. 7 C., limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea de vătămare corporală suferă modificări în sensul reducerii acestora cu o treime în cazul pedepsei închisorii, situație în care acestea se situează între 4 luni închisoare și 3 ani 4 luni închisoare, și cu o pătrime în cazul pedepsei amenzii penale, situație în care aceasta se situează între 375 lei și 22.500 lei. Având în vedere natura relațiilor dintre părți (vecini cu o dușmănie anterioară îndelungată), durata și modul de derulare a incidentului (în loc public, fiind necesară intervenția martorilor pentru aplanarea acestuia), instanța s-a îndreptat, într-o primă fază de individualizare judiciară, la aplicarea pedepsei închisorii, situație în care s-a orientat între limitele prevăzute de art. 181 alin. 1 C., cu aplicarea art. 3201 Codul de procedură penală (4 luni închisoare și 3 ani 4 luni închisoare). În continuare, la stabilirea cuantumului pedepsei instanța a reținut, în temeiul articolului 74, litera a C., cu titlul de circumstanță atenuantă judiciară, comportamentul inculpatului adecvat normelor sociale înainte de comiterea infracțiunii - așa cum a rezultat din fișa de cazier judiciar. Ea nu a reținut dispozițiile art. 73 lit. b C., considerând că din probele administrate în faza de urmărire penală nu există suficiente date pentru a verifica dacă sunt întrunite cumulativ cele patru condiții prevăzute de lege (a) - existența unei activități provocatoare din partea victimei, care să declanșeze săvârșirea unei infracțiuni; b) - actul provocator al victimei să determine o puternică tulburare sau emoție infractorului; c) - infractorul să fi săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții și d) - infracțiunea să se îndrepte împotriva provocatorului), iar insistența inculpatului în aplicarea art. 3201 C. (soluționarea cu celeritate a laturii penale și doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală), face imposibilă cercetarea mai amănunțită de către instanța de judecată a împrejurărilor concrete de derulare a conflictului dintre părți. Odată reținută circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a C., instanța a fost obligată să îi acorde și eficiență legală și de aceea în temeiul articolului 76, litera e C., conform căruia, când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general, sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 250 lei, s-a orientat între noile limite aplicabile în prezenta cauză - respectiv între 15 zile închisoare și 4 luni închisoare sau între 250 lei și 15.000 lei amendă. Având în vedere faptul că F. V. nu a creat anterior probleme în comunitate, că există incertitudine cu privire la persoana care a inițiat conflictul, că există neconcordanțe între declarațiile martorilor cu privire la modul de derulare a evenimentului și că părțile și-au aplicat reciproc lovituri, instanța a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de 1000 lei amendă penală. Luând în considerare vârsta inculpatului, care ar fi trebuit să dea dovadă de o mai mare toleranță/înțelegere în relațiile cu ceilalți membri ai comunității, să cunoască că adoptarea unui comportament agresiv nu reprezintă o modalitate de rezolvare a problemelor (de orice natură), precum și înverșunarea acestuia în menținerea relației tensionate cu partea vătămată, instanța a apreciat că nu pot fi reținute în prezenta cauză dispozițiile art. 81 și ale art. 82 C.. Totodată, instanța a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 631 Codul penal. Conform articolului 191 al. 1 C., în caz de condamnare inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Prin urmare, întrucât inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotărâre, în temeiul art. 191 al. 1 C. instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului. În baza art. 193 alin. 1 C. a fost obligat inculpatul F. V. să plătească părții civile B. I. suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Impotriva acestei hotarari a declarat recurs partea vatamata B. I., criticand solutia instantei de fond ca fiind netemenica si nelegala si a solicitat casarea sentintei recurate și rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii în limitele reduse cu o treime conform prevederilor art.3. alin.7 C., fara retinerea circumstantelor atenuate, obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată conform chitanțelor depuse la dosar și la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului. In motivarea recursului partea vatamata a aratat că pedepsea aplicată inculpatului este gresit individualizata raportat la durata și modul de derulare a incidentului (în loc public, inculpatul a aruncat cu diferite obiecte spre autoturismul părții vătămate, i-a aplicat acestuia o lovitură cu pumnul în zona feței, l-a scos cu forța din mașină și a continuat să-l lovească cu pumnii și picioarele până acesta a căzut la pământ), iar retinerea de circumstante atenunate este nejustificata fata de modalitatea comiterii faptei si atitudinii nesincere a inculpatului din faza de urmarire penala. Invocafaptul ca numarului zilelor de îngrijiri medicale relevă duritatea agresiunii și pericolul social pe care inculpatul îl reprezintă în societate. Cu privire la cheltuielile de judecată, consideră că instanța de fond nu a avut nicio justificare pentru reducerea acestora motiv pentru care solicită acordarea lor în totalitate conform chitanței de la dosar. Procedand la solutionarea recursului prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrarilor dosarului, Curtea constata ca este nefundat. Instanța de fond a stabilit o stare de fapt conforma cu realitatea si sprijinita pe analiza si interpretarea judicioasa a probelor administrate in cauza, facand aplicarea procedurii prev. de art. 3. C., ajungând în final la concluzia corecta că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), urmând a se va sublinia cu privire la criticile invocate de către recurent următoarele: Potrivit art. 385/9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Curtea reține că potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Verificând modul în care s-a individualizat sancțiunea penala aplicata inculpatului, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește felul si modalitatea de executare, cat si cuantumul acesteia, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare. În acest context, nu poate fi omisă starea de permanent conflict existenta intre parti, atitudinea provocatoare a partii vatamate (in acest sens fiind declarația martorului Gal A. care a afirmat ca l-a văzut de partea vătămată care a coborât din mașină și a început să arunce cu obiecte de pe jos înspre inculpat), dar si faptul ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale ceea ce face ca raționamentul instanței de fond care a condus la reținerea de circumstanțe atenuante sa fie justificat. Referitor la alegerea sanctiunii, Curtea consideră ca raportat la circumstantele reale ale cauzei (in special existenta dusmaniei dintre parti) si raportat la persoana inculpatului, pedeapsa amenzii penale constituie o sanctiune cu o forta coercitiva suficienta pentru a asigura scopul prevazut de art. 52 C. Pentru aceste motive Curtea consideră că pedeapsa stabilită de către instanța de fond este justă și proporțională, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, scopul preventiv al sancțiunii și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului motiv pentru care în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se va respinge ca nefondat recursul partii vatamate, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică. Referitor la cuantumul cheltuielilor judiciare, Curtea observa ca atata timp cat s-a disjuns actiunea civila, cauza nefiind solutionata in integralitatea ei, nu se poate dispune obligarea inculpatului la plata integrala a cheltuielilor judiciare suportate de partea vatamata constand in achitarea onorariului avocatial deoarece, in lipsa unor mentiuni speciale pe chitanta doveditoare a platii onorariului, acesta a fost achitat pentru sustinerea intereselor recurentului sub aspectul ambelor laturi ale procesului. Inculpatul justifica cheltuieli judiciare in recurs cu plata onorariului avocatial in suma de 500 lei potrivit chitantei de la fila 24 dos.recurs, astfel că in temeiul art. 193 al. ultim C. se va dispune obligarea recurentului la plata catre inculpat a sumei mentionate. Potrivit art. 192 al. 2 C. se va dispune obligarea recurentului la plata în favoarea statului a sumei de 200 lei cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă B. I., împotriva sentinței penale nr. 357 din7 martie 2011 a Judecătoriei G. Obligă pe partea civilă să plătească inculpatului suma de 500 lei cheltuieli judiciare. Obligă pe partea civilă să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 17 mai 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, L. H. V. V. A. I. M. GREFIER, LEUNȚA S. Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./(...) Jud.fond.D.A.M.
| ← Decizia penală nr. 1313/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 637/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
