Încheierea penală nr. 1708/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.1708/R/2011
Ședința nepublică din 26 octombrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE :M. R., judecător JUDECĂTORI : A. D. L.
C. I.
G. : M. V.-G.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul C. G., deținut în Arestul IPJ M., împotriva încheierii penale nr. 514 din 17 octombrie 2011 a T.ui M., având ca obiect propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul C. G., în stare de arest, asistat de apărător ales, av. O.-I. D. din cadrul Baroului M., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av. B. I. și solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosarului și prezentarea la instanță.
Instanța constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu prin prezentarea apărătorului ales și asupra onorariului parțial se va pronunța prin hotărârea ce o va pronunța în cauză.
Reprezentantul P.ui depune la dosar (fila 9- 14) în copie xerox declarațiile a doi martori audiați după formularea propunerii de arestare.
Apărătorul ales al inculpatului depune la dosar (fila 15) o adeverință eliberată de P. O. B. care reprezintă o caracterizare a inculpatului.
Inculpatul, întrebat fiind de către instanță, arată că dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.
Instanța a adus la cunoștința inculpatului prevederile art. 70 Cod pr.pen., respectiv că are dreptul de a nu face nicio declarație, iar în situația în care dorește să dea o declarație i s-a atras atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa.
S-a procedat la audierea inculpatului, cele declarate fiind consemnate în procesul-verbal atașat dosarului cauzei (f.16).
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul ales al inculpatului C. G., av. O.-I. D. solicită în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea încheierii penale nr. 514 din data de 17 octombrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Maramureș și, rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prev. de art. 145 Cod pr.pen. Arată că în temeiul art. 136 și 143 Cod pr.pen. P. de pe lângă T. M. a dispus reținerea inculpatului C. G. pe o durată de 24 de ore, iar Tribunalul Maramureș a dispus, în temeiul art. 1491 raportat la art. 148 alin. 1 lit. f Cod pr.pen., arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile. În motivarea hotărârii instanței de fond s-a apreciat că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 148 lit.f Cod pr.pen. S-a reținut că ocrotirea intereselor societății are prioritate față de o situație de fapt concretă de familie și s-a arătat că nu este determinant gradul de pericol social chiar dacă la dosarul cauzei s-a depus o anchetă socială întocmită de către P. com. G. în care se arată care este comportamentul inculpatului Potrivit art. 136 și 148 Cod pr.pen.pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată, se pot lua față de acesta măsuri preventive în mod gradual. Măsura arestării preventive este cea mai gravă măsură și din punctul său de vedere și al legiuitorului ar trebui să fie luată în mod excepțional și doar în situația în care celelalte măsuri nu și-ar atinge scopul. În cauză nu există niciun indiciu că măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu ar atinge scopul unei bune desfășurări a judecății. În ceea ce privește temeiul de arestare prev. de art. 148 lit.f Cod pr.pen. arată că potrivit art. 3 din CEDO și art. 136 alin. 1 Cod pr.pen. care stabiliește criteriile de alegere a măsurilor preventive ce constituie și criterii de apreciere a pericolului concret în ceea ce privește pentru ordinea publică, evaluarea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea prezenta lăsarea în libertate a inculpatului trebuie să se bazeze pe criterii obiective. Conform art. 136 alin. 8 Cod pr.pen. alegerea măsurii arestării preventive se face în raport de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura, ori potrivit jurisprudenței CEDO instanțele interne trebuie să respecte prezumția de nevinovăție atunci când analizează necesitatea măsurii preventive a unui acuzat și orice menținere a unei persoane în stare de arest preventiv, chiar și pentru o scurtă perioadă, trebuie explicată convingător de către autorități. De asemenea, CEDO a apreciat că măsura arestării preventive nu poate fi justificată de rezonanța negativă a faptei comise și de reacția opiniei publice, și că aceasta trebuie să se bazeze pe fapte indubitabile potrivit cărora punerea în libertate a inculpatului tulbură în mod real opinia publică. În acest sens invocă cauza Letellier contra Franței și cauza Maken contra Regatului Unit. Cu privire la starea de fapt, arată că între inculpat și partea vătămată există o stare conflictuală mai veche. Cu o săptămână înainte de comiterea prezentei fapte, partea vătămată a distrus parbrizul autoturismului inculpatului. Solicită să se aibă în vedere declarația martorului ocular Dunca V. aflată la filele 26 și 27 din dosar din care rezultă că i-a văzut pe cei doi că aveau bâtele ridicate. Martorul Duca Petru arată, în declarația dată la filele 30-31, că inculpatul și partea vătămată aveau bâtele ridicate deasupra capetelor celor doi. Un alt martor arată, în declarația aflată la fila 36-37, că partea vătămată nu a apucat să lovească deoarece inculpatul a fost mai rapid. După ce C. a coborât din mașină s-a deplasat la partea vătămată, moment în care acesta a ridicat bâta spre învinuit. Inculpatul a ajuns în această situație pentru că a fost mai rapid decât partea vătămată, altfel situația era inversă, inculpatul s-ar fi aflat acum în spital. În raportul preliminar se arată că leziunile suferite de partea vătămată necesită un număr de 35-40 de zile de îngrijiri medicale, însă solicită să se rețină că familia inculpatului a luat legătura cu partea vătămată și au contribuit financiar. Raportat la starea de fapt și pericolul pe care l-ar prezenta inculpatul dacă ar fi lăsat în stare de libertate, solicită să se aibă în vedere ancheta socială, aflată la fila 6 din dosarul primei instanțe, din care rezultă comportamentul bun al inculpatului în societate, precum și caracterizarea efectuată de P. O. B. din care rezultă că inculpatul este un credincios al Parohiei, este un om muncitor care își ajută familia, părinții și vecinii. De asemenea, solicită să se rețină că inculpatul are doi copii minori în întreținere și că acesta este singurul întreținător al familiei. Reprezentantul P.ui solicită în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod pr.pen. respingerea ca nefondat a recursului fomulat de inculpatul C. G. și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Apreciază că încheierea încheierea penală nr. 514/ 2011 a T.ui M. prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. G., pe o durată de 29 zile, este legală și temeinică. Criticile cu privire la nelegalitatea încheierii în sensul că nu ar fi incidente dispozițiile art. 148 lit. f Cod pr.pen., sunt neîntemeiate. Solicită să se rețină că inculpatul a agresat-o pe partea vătămată într- un loc public, loviturile aplicate de inculpat au fost multiple și de intensitate, victima a fost împinsă în șanț și părăsită, leziunile suferite necesită 35-40 de zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații și au pus în primejdie viața victimei, ceea ce deontă intenția inculpatului de a suprima viața victimei. În ceea ce privește caracterizarea inculpatului depusă la dosar, arată că nu poate fi luată în considerare având în vedere că există dovezi că anterior comiterii prezentei fapte, inculpatul a fost condamnat pentru comiterea infracțiunilor de lovire și amenințare și violența acestuia a recidivat în acțiuni agresive. În opinia sa, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Apreciază că măsura arestării preventive este în concordanță și cu practica CEDO și că interesul general primează față de interesul personal. Apărătorul inculpatului, în replică, arată că inculpatul nu a comis fapta cu intenție, având în vedere că partea vătămată era înarmată. Inculpatul C. G., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate. C U R T E A : Prin încheierea penală nr. 514 din data de 17 octombrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Maramureș s-a respins cererea inculpatului C. G. de a se lua măsura obligării de a nu părăsi localitatea. S-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și în consecință, în temeiul art. 1491 C.pr.pen.raportat la art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. G. (CNP 1., fiul lui G. și I., născut la data de (...) în S.u Marmației, județul M., domiciliat în comuna G., sat B., nr. 279 A, județul M.) pe o durată de 29 zile începând din data de 17 octombrie 2011 până la 14 noiembrie 2011 inclusiv. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin propunerea formulată în prezenta cauză P. de pe lângă Tribunalul Maramureș a solicitat arestarea preventivă a inculpatului C. G. pe o perioadă de 29 de zile (17 octombrie 2011-14 noiembrie 2011) pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev.de art. 20 C.pen., 174 C.pen., 175 alin.1 lit.i C.pen., în temeiul art. 148 lit.f C.pr.pen. In motivarea propunerii sale, parchetul a arătat că prin rezoluția dată la 16 octombrie 2011 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpat pentru infracțiunea mai sus menționată, iar prin ordonanța dată la 17 octombrie 2011 s-a pus în mișcare acțiunea penală. S-a reținut în sarcina inculpatului faptul că în data de 16 octombrie 2011, în jurul orelor 1300, întâlnindu-se în mod întâmplător cu partea vătămată Ț. G. în vârstă de 74 de ani pe DJ 1. în localitatea F., i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu o bâtă și a împins-o în șanțul aflat pe marginea drumului, cauzându-i multiple leziuni care i-au pus în pericol viața. Agresiunea a fost văzută de martorii oculari Dunca V., Dunca Petru (fiul acestuia în vârstă de 17 ani) și Puț Petru (pasager aflat în autoturismul inculpatului). Partea vătămată a fost transportată inițial la S. S., apoi la S. de U. „.- tin O. B. M. unde se află internată și în prezent la secția A. Din constatările preliminarii întocmite la 16 octombrie 2011 de S. B. M. rezultă că partea vătămată prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur. Ele necesită 35-40 de zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații și i-au pus în pericol viața. Acestea pot data din 16 octombrie 2011 și constă în: TCCA, contuzii cerebrale temporo-parietal stâng și temporal drept, hemoragie subarahnoidiană, fracturi cu înfundare parieto-temporo-occipital stâng, traumatism toracic, echimoze periorbital stîng, pe umărul stâng și regiunea lombară stângă. În cauză s-a apreciat că sunt realizate toate elementele obiective și subiective ce caracterizează tentativa la infracțiunea de omor. Inculpatul i-a aplicat părții vătămate (care e o persoană în vârstă) lovituri repetate în multiple zone ale corpului cu o bâtă de lemn, cauzându-i leziuni care i-au pus în pericol viața ceea ce confirmă intensitatea loviturilor și intenția inculpatului de a-i suprima viața sau de a accepta acest rezultat. Acesta a mai fost cercetat penal și condamnat la pedeapsa amenzii pentru infracțiunile de lovire și amenințare prin sentințele penale nr. 566/2002 și 239/2006 ale Judecătoriei S.u Marmației. Sunt incidente în cauză prev.art. 148 lit.f C.pr.pen. întrucât inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe în sensul că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. S-a făcut trimitere cu privire la aprecierea acestui pericol la decizia penală nr. 1435/2002 a fostei C.S.J. - Secția penală. Examinând propunerea parchetului, judecătorul a reținut următoarele: Din probele administrate până în prezent în cauză rezultă presupunerea că în data de 16 octombrie 2011, pe fondul unei stări conflictuale existente anterior între cele două părți, în timp ce inculpatul C. G. se deplasa cu autoturismul său prin localitatea F. a observat-o pe partea vătămată Ț. G. care stătea având în mână o bâtă (cu un diametru redus), apoi inculpatul a oprit autoturismul lângă aceasta, a luat o bâtă din autoturismul său și s-a îndreptat înspre partea vătămată, aceasta și-a ridicat bâta, inculpatul a împins-o și i-a aplicat mai multe lovituri cu bâta pe care inculpatul o avea asupra sa la nivelul capului și a spatelui. Potrivit constatărilor preliminarii întocmite de S. B. M., partea vătămată a suferit următoarele leziuni: traumatism cranio-cerebral acut, contuzii cerebrale temporo-parietal stâng și temporal drept, hemoragie subarahnoidiană, fracturi cu înfundare parieto-temporo-occipital stâng și traumatism toracic. Acestea i-au pus în pericol viața și necesită pentru vindecare 35-40 de zile de îngrijiri medicale (dacă nu survin complicații). Leziunile s-au putut produce prin lovire cu corp dur (f.21 dosar urmărire penală). Din constatările preliminarii întocmite de același serviciu medico- legal rezultă că inculpatul a suferit leziuni corporale care necesită 2-3 zile de îngrijiri medicale și care nu i-au pus în pericol viața (f.48 dosar urmărire penală). Starea de fapt mai sus descrisă rezultă din declarațiile martorilor oculari Dunca V., Dunca Petru și Puț Petru care infirmă susținerile inculpatului potrivit cărora presupusul incident a fost generat de partea vătămată (care s-ar fi deplasat la mașina sa având asupra sa două bâte), l-ar fi lovit și inculpatul i-ar fi luat una din bâte (cea mai subțire) cu care ar fi lovit-o o singură dată la nivelul spatelui și ar fi împins-o. Prin urmare, s-a apreciat că în cauză există indicii în sensul celor prev.de art. 143 C.pr.pen. Pedeapsa prevăzută de lege pentru presupusa faptă este închisoare mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acesta rezultând din natura și gravitatea prezumatei fapte (dată de modalitatea în care se presupune că a fost comisă - aplicarea de multiple lovituri cu o bâtă și asupra unor organe vitale: cap, torace și de urmarea produsă - leziuni corporale care i-au pus părții vătămate în pericol viața) și din perseverența inculpatului în a comite acte de agresiune fizică (prin sentința penală nr. 566/2002 a Judecătoriei S.u Marmației a fost condamnat la pedeapsa de 1.000.000 lei - ROL amendă pentru infracțiunea de lovire) chiar dacă din adresa primarului comunei G. nr. 2036/(...) rezultă că inculpatul este cunoscut în societate ca având un comportament bun. În raport de acest grad ridicat de pericol social al inculpatului, măsura obligării de a nu părăsi localitatea s-a considerat că nu este suficientă, cererea formulată de inculpat de a se lua această măsură fiind respinsă. Apărarea formulată de acesta în sensul că a fost provocat a fost respinsă întrucât, pe de o parte, cel puțin până în prezent s-a reținut că o atare împrejurare nu a fost probată, iar, pe de altă parte, aceasta nu i-ar diminua gradul de pericol social într-o asemenea măsură încât să se justifice cercetarea sa în stare de libertate, urmând a fi avută în vedere la fondul cauzei (în măsura în care va fi dovedită). S-a respins apărarea potrivit căreia inculpatul nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului având în vedere faptul că nu s-a solicitat și nu se va dispune arestarea sa preventivă și în baza art. 148 lit.b C.pr.pen. De asemenea, nu au fost primite nici apărările referitoare la problemele sale familiale (are o fiică bolnavă în vârstă de 10 ani și o gospodărie de care se ocupă doar inculpatul și soția sa) întrucât în raport de fapta pe care se presupune că a comis-o, ocrotirea intereselor societății are prioritate. Pentru toate aceste motive tribunalul a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile (17 octombrie 2011-14 noiembrie 2011 inclusiv). Împotriva acestei încheieri, inculpatul C. G. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și cercetarea sa în stare de libertate, ca efect al respingerii propunerii de arestare preventivă sau a luării unei alte măsuri preventive neprivative de libertate. S-a susținut în esență că măsura arestării preventive este cea mai gravă măsură și ar trebui să fie luată în mod excepțional și doar în situația în care celelalte măsuri nu și-ar atinge scopul. A fost invocată jurisprudența CEDO potrivit căreia s-a apreciat că măsura arestării preventive nu poate fi justificată de rezonanța negativă a faptei comise și de reacția opiniei publice, și că aceasta trebuie să se bazeze pe fapte indubitabile potrivit cărora punerea în libertate a inculpatului ar tulbura în mod real opinia publică. Cu privire la starea de fapt, s-a arătat că între inculpat și partea vătămată există o stare conflictuală mai veche, că partea vătămată ar fi determinat producerea incidentului existând depoziții ale martorilor oculari care au susținut că i-au văzut pe cei doi că aveau bâtele ridicate iar partea vătămată nu a apucat să lovească deoarece inculpatul a fost mai rapid. Raportat la starea de fapt și pericolul pe care l-ar prezenta inculpatul dacă ar fi lăsat în stare de libertate, s-a solicitat să se aibă în vedere ancheta socială, aflată la fila 6 din dosarul primei instanțe, din care rezultă comportamentul bun al inculpatului în societate, precum și caracterizarea efectuată de P. O. B. din care rezultă că inculpatul este un credincios al Parohiei, este un om muncitor care își ajută familia, părinții și vecinii. Analizând recursul declarat prin prisma actelor de la dosar, a dispozițiilor legale în materie și a motivelor invocate, Curtea apreciază că acesta este nefondat. Judecătorul care a dispus luarea măsurii arestării preventive a apreciat în mod corect că în cauză sunt incidente atât prevederile art. 143 C.pr.pen., cât și cele ale art. 148 lit. f C.pr.pen., măsura arestării preventive impunându-se raportat la gravitatea faptei precum și în scopul bunei desfășurări a procesului penal. În considerentele încheierii atacate au fost detaliate în mod amănunțit care sunt probele și indiciile din care reiese că există date că inculpatul s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunii care i-a fost reținută în sarcină. La acestea, se adaugă și declarațiile ulterioare ale martorilor L. G. și P. G., luate în cursul urmăririi penale după arestarea preventivă a inculpatului care vin să infirme susținerile de până la acest moment ale acestuia în sensul că partea vătămată l-ar fi agresat primul. Tot aceste declarații confirmă și faptul că bâta folosită de către inculpat în agresiune avea dimensiuni considerabile, fiind aptă de a produce leziuni care să se soldeze cu decesul victimei, aspect care reiese și din planșele fotografice aflate la dosarul de urmărire penală (f.20). În aceste condiții, Curtea consideră că în cauză sunt pe deplin incidente dispozițiile art. 143 C.pr.pen. În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f C.pr.pen., cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului) este îndeplinită. Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, trebuie subliniat faptul că, raportat la noțiunea de „. care se regăsește în teza a II-a a art. 148 lit.f C.pr.pen., aceasta trebuie să reiasă din existența la dosar a unor date dincare să rezulte, fără putința de tăgadă, că o întreagă colectivitate ar fi pusă în primejdie prin lăsarea în libertate a infractorului. Astfel, pentru a se constata existența sau inexistența acestei condiții cerute de art.148 lit.f C.p.p.se pornește uneori de la pericolul social al infracțiunii de a cărei comitere este bănuit inculpatul, însă apare imperios necesară și existența unor date și probe certe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpatului. N. nu trebuie privite izolat, ci interdependent, pentru că legea impune drept condiție a luării măsurii preventive existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pe care l-ar prezenta pentru societate lăsarea în libertate a unui inculpat nu se presupune generic, ci el trebuie să fie de ordinul evidenței și mai ales nemijlocit dovedit. Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles deci ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre. Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială. În cauza de față, în acord cu cele reținute de către judecătorul care a dispus măsura arestării preventive, Curtea consideră că există indicii serioase că inculpatul a agresat într-o manieră violentă o persoană mult mai în vârstă care în mod efectiv nu-i putea opune o rezistență substanțială, starea anterioară conflictuală dintre ei neputând justifica astfel de manifestări violente. Din contră, tocmai această stare conflictuală care a culminat cu prezentul incident conduce la concluzia necesității luării măsurii arestării preventive față de inculpat și justifică de ce nu este oportună o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate, care ar impune în mod necesar prezența inculpatului în sânul colectivității unde se află și partea vătămată, creându- se astfel premisele augmentării sau reluării conflictelor, cu consecințe nefaste atât pentru inculpat și victimă, cât și pentru comunitățile din care fac parte. De altfel, din actele dosarului reiese că inculpatul este cunoscut cu unele antecedente de violență în comportament, astfel încât, în pofida caracterizării depuse la dosar, nu se poate susține că această manifestare a fost una izolată. Toate aceste elemente conduc la concluzia că există date că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Prin urmare, în baza art. 385/15 pct.1 lit.b Cod proc.penală Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. G. împotriva încheierii penale nr. 514 din 17 octombrie 2011 a T.ui M.. Se va stabili în favoarea Baroului de A. C. suma de 50 lei cu titlu de onorariu avocațial parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, care se va avansa din fondul M.ui Justiției. In baza disp.art. 192 al.2 Cod proc.penală inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în recurs in suma de 300 lei, sumă in care se include si onorariul avocațial parțial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : In baza art. 385/15 pct.1 lit.b Cod proc,.penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. G., fiul lui G. si I., născ.la 14 martie 1974, deținut în Arestul IPJ M., împotriva încheierii penale nr. 514 din 17 octombrie 2011 a T.ui M.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 50 lei cu titlu de onorariu avocațial parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, care se avansează din fondul M.ui Justiției. In baza adisp.art. 192 al.2 Cod proc.penală obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare in recurs in suma de 300 lei, sumă în care se include si onorariul avocațial parțial Definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de 26 octombrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, M. R. A. D. L. C. I. G., M. V.-G. Red.A.D.L. Dact.H.C./4 ex./(...) Jud.fond: B. C.
| ← Decizia penală nr. 637/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1094/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
