Decizia penală nr. 864/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.864/R/2011
Ședința publică din 26 mai 2011
PREȘEDINTE: C. I., judecător
JUDECĂTORI: V. G.
A. D. L.
G.: D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. SUCIU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de P. de pe lângă
Judecătoria Sighetu Marmației și partea vătămată G. F. împotriva sentinței penale nr.110 din 07 martie 2011 a J. S. M., pronunțată în dosar nr.(...), privind pe inculpata T. I., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev.de art.260 alin.1 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatei, av.Almaș S., din Baroul Maramureș, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpata și partea vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatei, av.Crăciunean Dan, care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.
Apărătorul inculpatei arată că a luat legătura cu apărătorul părții civile și acesta nu înțelege să se prezinte. Având în vedere că alături de motivele de recurs nu există delegația de apărător, pune în discuție calitatea de reprezentant al părții civile și în consecință, nemotivarea recursului de partea civilă.
Reprezentantul P.ui arată că nu a verificat acest aspect.
Curtea unește excepția invocată cu fondul recursurilor și acordă cuvântul părților pentru judecarea acestora.
Reprezentantul P.ui solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună schimbarea temeiului de achitare a inculpatei din art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d.C.pr.pen. în art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 C.pr.pen. Atât sub aspectul laturii obiective, cât și legat de elementul subiectiv sunt întrunite condițiile de existență ale infracțiunii de mărturie mincinoasă. Inculpata cunoștea situația faptică a imobilului, întrucât locuia în vecini și cu toate acestea a făcut afirmații mincinoase legate de posesia acestuia, care nu pot fi puse pe seama unei erori de percepție.
Apărătorul inculpatei solicită respingerea recursurilor declarate de parchet și de partea civilă ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Pentru a se reține infracțiunea de mărturie mincinoasă este necesar ca martorul să-și dea seama că prin declarația sa cauzează o stare de pericol pentru înfăptuirea justiției, urmare pe care poate să o dorească saunumai să o accepte. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpata nu a dorit sau acceptat crearea unei stări de pericol pentru înfăptuirea justiției. Trebuie întrunite două elemente, respectiv cunoașterea de către autor a elementelor ce caracterizează fapta, în speță cunoașterea caracterului neadevărat al celor declarate. C. a făcut acele afirmații, inculpata era convinsă că imobilul urma să intre în proprietatea lui A. F. A. este o persoană în vârstă, fără studii, nu avea cum să înțeleagă semnificația noțiunii de folosință. Cu privire la latura subiectivă, inculpata nu putea să dorească producerea unei urmări pe care nici măcar nu a realizat-o. Se susține că inculpata ar fi vecină cu imobilul respectiv și în consecință cunoștea situația acestuia, ori aceste afirmații nu sunt reale. Chiar partea civilă și martorii au arătat că inculpata nu locuia în apropierea imobilului respectiv. S-a mai susținut că fapta a fost săvârșită cu intenție directă, însă nu se arată care sunt probele din care rezultă acest aspect. Solicită respingerea recursului declarat de parchet, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă. Cu privire la recursul părții civile, solicită a se avea în vedere lipsa calității de reprezentant al d-lui avocat care a redactat motivele de recurs. Prin urmare, nu există motive de recurs depuse de partea civilă sau de un reprezentant cu împuternicire, astfel că recursul este nemotivat, iar instanța poate lua în considerare doar motivele ce pot fi invocat6e din oficiu. Se invocă declarația inculpatei din faza de urmărire penală ca o declarație de recunoaștere a faptei. Inculpata nu știe să scrie și să citească, ori în dosarul de urmărire penală nu există nici un proces verbal sau vreo mențiune din care să rezulte această împrejurare. Modul în care au fost luate declarațiile nu sunt procedurale, nerespectând dreptul la apărare și la un proces echitabil, urmând ca instanța să aibă în vedere disp.art.63, 64 C.pr.pen. și să le înlăture în măsura în care au fost obținute cu încălcarea legii. Motivul pierderii proprietății de partea civilă se datorează culpei acesteia, respectiv fie a renunțat la judecată, fie nu s-a conformat dispoziției instanței de a plăti taxa de timbru. Pe cale de consecință, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică. Totodată, solicită obligarea părții civile la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocațial.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.110 din 07 martie 2011 pronunțată de
Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr.(...), în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d C. proc. pen. a fost achitată inculpata T. I. , fiica lui
V. și A. născută la data de (...) în com. Rona de Jos ,jud. M., cetățean român, domiciliată în S. M. , str. D. V. nr. 12 , jud. M. C.N.P. 2. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 C.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă G. F. , domiciliată în S. M., str. F. nr. 113 , jud. M.
A fost obligată partea civilă G. F. la plata către stat a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că cei doi făptuitori au fost audiați în calitate de martori în dosarul civil nr. 2. al J. S. M., având ca obiect dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, cei doi făptuitori fiind propuși pentru audiere, de reclamantul A. F., fratele vitreg al soțuluidecedat la părții vătămate. La termenul din data de (...), făptuitorii au declarat că imobilul situat în S. M., str. F., nr. 158, jud. M. a fost folosit în ultimii 15 -
20 de ani de A. F. iar anterior a fost folosit de mama acestuia, în prezent decedată.
Făptuitorul Michnea Gheoghe a decedat la data de (...). Făptuitoarea T. I. și-a menținut în principiu declarația dată în fața instanței de judecată iar datorită întrebărilor explicite puse de către organele de cercetare penală, a mai făcut în plus unele precizări care de asemenea nu sunt favorabile persoanei vătămate.
Martorii Tiran Petru și Mițiți M. au infirmat o parte din susținerile făptuitoarei, confirmând că în ultimii ani de viață, persoana vătămată a conviețuit împreună cu soțul său, respectiv cu fratele vitreg al reclamantului A. F., în imobilului din litigiu.
După decesul lui M. V., soțul persoanei vătămate, în casa respectivă nu a locuit nimeni, însă, reclamantul A. F. s-a ocupat de înmormântarea fratelui său vitreg și ulterior s-a preocupat de întreținerea imobilului, fără ca să locuiască efectiv acolo.
În cuprinsul rezoluției parchetului s-a reținut că declarația făptuitoarei
T. I. dată în dosarul civil este rezumativă, însă, acest lucru nu se datorează intenției sale de a ascunde ceea ce știa despre imobil, ci faptului că a trebuit să se limiteze la întrebările puse de părți prin intermediul instanței sau la întrebările puse de instanță în baza rolului activ, ținând seama că pârâții figurau cu domiciliu necunoscut și deci, nu au fost prezenți la judecată pentru ca aceasta să se desfășoare în baza principiului contradictorialității. În plus, persoana vătămată a avut posibilitatea de a dezbate masa succesorală rămasă după decesul soțului său și antecesorii acestuia, unde s-ar fi putut verifica susținerile sale.
Prin Sentința penală nr. 139/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al J. S. M. a fost respinsă plângerea înaintată de petenta M. M. și menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din dosarul nr. 626/P/2006 al P.ui de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației față de făptuitorii T. I. și M. G.
Prin Decizia penală nr. 260/R/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
Tribunalului M. - Secția Penală a fost admisă plângerea formulată de petenta M. M. împotriva Rezoluției din data de (...) dată în dosarul nr. 626/P/2006 a P.ui de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației și trimisă cauza pentru continuarea cercetărilor față de făptuitoarea T. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 Cod penal, la P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației.
Prin plângerea înregistrată sub dosar nr. 3762/307/(...) persoana vătămată M. M., continuată de moștenitoarea G. F. a solicitat desființarea
Ordonanței din (...), emisă în dosar nr. 626/P/2007 de P. de pe lângă
Judecătoria Sighetu Marmației, deoarece T. I. a comis infracțiunea de mărturie mincinoasă, fapta prezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni. Prin Ordonanța din (...) emisă în dosar nr. 626/P/2006 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, învinuitei T. I. pentru infracțiunea prev. de art. 260 alin. 1 C. fiind-i aplicată o amendă în sumă de 200 lei și neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul M. G. pentru aceeași infracțiune.
Prin Sentința penală nr. 109/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al J. S. M. a fost respinsă ca nefondată plângerea înaintată de M. M., continuată de moștenitoarea G. F. și menținută Ordonanța din (...) de scoatere de suburmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ emisă în dosarul nr. 626/P/2007 al P.ui de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației privind pe T. I.
Instanța, a apreciat că raportat la vârsta învinuitei T. I. și lipsa antecedentelor penale, fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii reținute în sarcină, aducându-se o atingere minimă uneia din valorile sociale ocrotite de lege. U. produse de mărturia mincinoasă în cauza civilă au fost evaluate corespunzător, partea vătămată având posibilitatea legală ca în viitor să îndrepte hotărârea civilă printr-o cerere de revizuire. S. de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ nu echivalează cu faptul că învinuita nu ar fi comis fapta.
Prin Decizia Penală nr. 168/R/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului M. - Secția Penală a fost admis recursul declarat de succesoarea petentei M. M., numita G. F., împotriva Sentinței penale nr. 109/(...) a J. S. M. care a fost casată în întregime. În temeiul art. 278 indice 1 alin. 8 litera „c"; Cpp. a fost admisă plângerea formulată de succesoarea G. F. împotriva Ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ dată în dosarul nr. 626/P/2007 al P.ui de pe lângă
Judecătoria Sighetu Marmației la data de (...), ordonanță menținută prin cea din (...) pronunțată în dosarul nr. 343/II/2/2007 de către prim procuror parchet.
A fost desființată Ordonanța din (...) a P.ui de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației și trimisă cauza spre rejudecare J. S. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 C.
În considerentele deciziei penale sus menționate, s-a reținut că infracțiunea de mărturie mincinoasă are ca obiect juridic relațiile sociale referitoare la înfăptuirea justiției care reclamă probitate și sinceritate celor ascultați ca martori, în vederea stabilirii adevărului în cauza în care sunt chemați pentru a depune mărturie. O depoziție mincinoasă a martorului poate împiedica desfășurarea normală a actului de înfăptuire a justiției îndreptând această activitate pe un drum greșit cu consecința pronunțării unei soluții nedrepte. În speța de față, consecințele afirmațiilor intimatei - învinuite T. I. este extrem de gravă iar a considera că o soluție de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ, corespunde gradului de pericol social al infracțiunii săvârșite, deoarece s-a adus o minimă atingere uneia din valorile sociale ocrotite de lege nu dă o eficiență corectă sancțiunilor prevăzute de dreptul penal român.
În dosarul nr. (...) al J. S. M. la termenul de judecată din data de (...), instanța, a considerat că Decizia penală nr. 168/R/2008 a Tribunalului M. este actul prin care a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de T. I., astfel încât, aceasta are calitatea de inculpat în cauză.
În cauză, au fost audiate inculpata T. I. (fila 24 - 25), partea civilă G. F.
(fila 26) și martorii I. M. (fila 34), Neneștean I. (fila 50), M. V. (fila 24), B. I. (fila
34, Tirean A. (fila 57), I. Gheoghe (fila 63).
Conform declarației inculpatei T. I. dată în fața instanței de judecată la termenul de judecată din data de (...), aceasta a fost audiată ca martor în procesul de uzucapiune la solicitarea numitului F. știa că terenul și casa aparține părinților lui F. pe care acesta i-a întreținut și înmormântat și că A. F. a avut un frate M. și nu a știut că este căsătorit. A. F. l-a ajutat pe fratele M. cu bani și cu mâncare și a suportat cheltuielile cu înmormântarea lui. Inculpata susține faptul că știe casa din F., nr. 113 pentru că a fost prietenăcu mama lui A. F. și M. V., a fost la ei în casă cât trăia bătrâna dar aceasta este moartă de 20 - 30 de ani și de atunci nu a mai fost în casa celor doi frați.
Instanța, a apreciat că pentru a fi în prezența infracțiunii de mărturie mincinoasă este necesar ca martorul care dă declarația necorespunzătoare adevărului să-și dea seama că prin declarația sa creează o stare de pericol pentru înfăptuirea justiției, urmare pe care poate să o dorească sau numai să o accepte. Față de ansamblul probator administrat în cauză, instanța, consideră că inculpata nu a dorit sau acceptat crearea unei stări de pericol pentru înfăptuirea justiției.
Declarațiile necorespunzătoare adevărului potrivit cărora A. F. a folosit terenul din strada F. fără a fi tulburat în folosință au fost date de inculpată într-un dosar de uzucapiune, la solicitarea numitului A. F. care formulase acțiunea respectivă pentru a întabula terenul și casa din strada F. nr. 158. La momentul când au fost date acele declarații, inculpata nu avea cunoștință despre existența părții vătămate M. M. Ea cunoștea doar că terenul și casa din F. aparținuseră mamei lui A. F., că acesta a întreținut-o și a înmormântat-o pe mama lui, ca singurul frate al numitului A. F. decedase în cursul anului 2004 fără a avea moștenitori iar la rândul lui și acesta fusese ajutat în gospodărie și înmormântat de A. F.
A. situație de fapt este confirmată de declarațiile martorilor M. I., I. M., I. G. M. M. s-a căsătorit cu M. V., fratele lui A. F. în urmă cu 25 de ani și a locuit scurt timp cu acesta, părăsind domiciliul conjugal definitiv în cursului anului
1987. Așa se explică de ce inculpata la momentul când a dat declarații în calitate de martor în dosarul de uzucapiune în anul 2005 nu avea cunoștință despre existența lui M. M.
Inculpata nu a avut intenția să ascundă adevărul ci a fost convinsă că terenul și casa îi aparțin lui A. F. în contextul în care mama și singurul său frate al acestuia decedase fără a avea alți moștenitori decât pe A. F., după cunoștințele sale. Declarațiile unora dintre martori conform cărora A. F. nu venea la fratele său și nu-l ajuta, nu pot fi primite, având în vedere faptul că potrivit propriilor declarații, aceștia nu stăteau în permanență în localitate, ci plecau în interes de serviciu perioade mari de timp (câte o lună sau două, martorul M. V. și câte două luni martorul B. I.).
În consecință, constatând că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, instanța, a dispus achitarea inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 litera „a"; rap. la art. 10 litera „d"; Cpp. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că la termenul de judecată din data de (...), G. F. s-a constituit parte civilă cu suma de 50000 lei, reprezentând contravaloarea casei și a terenului ce a făcut obiectul dosarului de uzucapiune.
Mărturia mincinoasă este o infracțiune de pericol, consumarea acesteia nefiind condiționată de producerea unei alte urmări în afara celei constând în crearea stării de pericol pentru desfășurarea activității de înfăptuire a justiției. În cadrul infracțiunilor de pericol, acțiunea civilă nu poate fi exercitată în procesul penal.
În consecință, instanța, a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă G. F.
Totodată, instanța, a obligat partea civilă G. F. la plata către stat a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației si partea vătămată G. F.
P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei hotărâri prin care să fie schimbat temeiul juridic al achitării inculpatei din art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C. în art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b1 C. În motivele de recurs s-a arătat că sub aspectul laturii obiective și subiective a infracțiunii sunt întrunite aceste elemente întrucât inculpata cunoștea situația faptică a imobilului deoarece locuia în vecini de acesta și a făcut afirmații mincinoase legate de posesia imobilului. Partea vătămată a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza să fie condamnată inculpata cu privire la infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art.260 C. În motivele de recurs partea vătămată a arătat că inculpata a fost audiată într-un proces civil și ca urmare a declarațiilor acesteia, o altă persoană și-a însușit ilegal un imobil, care se cuvenea mamei sale M. M., după soțul ei decedat M. V., iar inculpata a recunoscut în faza de urmărire penală că nu a spus adevărul în acele declarații. Afirmațiile inculpatei au fost combătute de alți cinci martori audiați în cauză care au confirmat că imobilul de pe str. F. nr.148 nu a fost folosit de A. F. Nesancționarea inculpatei pentru fapta comisă de aceasta, ar încuraja și alte persoane la săvârșirea unor astfel de infracțiuni, iar săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă ar fi o simplă formalitate, în lipsa unei sancțiuni juridice legale, în caz de încălcare a acesteia. Recursurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației și partea vătămată nu sunt întemeiate și urmează să fie respinse pentru motivele ce se vor arăta în continuare: Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea în sensul că făptuitoarea T. I. a fost audiată într-un dosar civil , unde aceasta a dat o declarație rezumativă, însă acesta fapt nu se datorează intenției sale de a ascunde ceea ce știa despre imobil, ci faptului că a răspuns la întrebările puse de părți prin intermediul instanței, ținând seama și de împrejurarea că pârâții figurau cu domiciliul necunoscut, nefiind prezenți la judecata cauzei, iar partea vătămată a avut posibilitatea să formuleze o acțiune prin care să se stabilească masa succesorală rămasă după decesul soțului acesteia și a antecesorilor săi unde se puteau verifica susținerile părții vătămate. Instanța de fond în mod corect a apreciat că pentru existența infracțiunii de mărturie mincinoasă este necesar ca martorul să facă declarații necorespunzătoare adevărului și să-și dea seama că prin declarațiile sale crează o stare de pericol pentru înfăptuirea justiției, urmare pe care să o dorească sau să accepte posibilitatea producerii de consecințe juridice contrare adevărului. Din ansamblul probelor administrate în cauză nu rezultă că inculpata a dorit sau a acceptat crearea unei stări de pericol pentru înfăptuirea justiției. Inculpata a făcut declarații referitoare la imobilul situat pe str. F. nr.158 la solicitarea numitei A. F. , având ca obiect uzucapiune, iar la momentul când inculpata a dat aceste declarații nu avea cunoștință despre existența părții vătămate M. M. ci doar că acest imobil ar fi aparținut mamei lui A. F. și că singurul frate ala cesteia a decedat în cursul anului 2004 fără a avea moștenitori. A. împrejurare de fapt a fost confirmată și de martorii M. I., I. M., I. G., în sensul că M. M. s-a căsătorit cu M. V. fratele lui A. F. în urmă cu 25 de ani și a locuit scurt timp cu acesta, părăsind domiciliul conjugal în cursului anului 1987, sens în care se explică și împrejurarea că în momentul în care a fost audiată în cursul anului 2005 nu avea cunoștințe despre existența lui M. M. Inculpata nu avea intenția să ascundă adevărul, ci a fost convinsă că terenul și casa aparțin lui A. F. Având în vedere că inculpata a dat acele declarații fără să cunoască că M. M. există, sens în care lipsește intenția acesteia de a face afirmații mincinoase, motive pentru care instanța de fond în mod întemeiat a dispus achitarea acesteia în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C., sens în care în baza art.38515 pct.1 lit.b C. recursurile formulate de P. de pe lângă J. S. M. și partea vătămată împotriva sentinței penale nr.110 din 7 martie 2011 a J. S. M. urmează să fie respinse ca nefondate. În baza art.189 C. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu care va fi suportat din FMJ. Potrivit art.192 alin.2 C. partea vătămată urmează să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care suma de suma de 50 lei reprezentând onorariu avocațial. În baza art.193 alin.5 C. partea vătămată urmează să plătească inculpatei suma de 300 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocațial. Celelalte cheltuieli suportate de stat în recursul promovat de P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, inclusiv onorariu parțial în sumă de 50 lei urmează să rămână în sarcina acestuia. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge ca nefondate recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației si partea vătămată G. F., domiciliată în S. M., str. F., nr. 113, împotriva sentintei penale nr. 110 din 7 martie 2011 a J. S. M. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe partea vătămată să plătească inculpatei suma de 300 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocațial. Obligă pe partea vătămată să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial partial, restul cheltuielilor judiciare rămânând in sarcina statului. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 mai 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI C. I. V. G. A. D. L. G. D. S. Red.V.G./S.M.D. 3 ex./(...) J..fond. Vanesa C.
| ← Încheierea penală nr. 629/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 675/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
