Decizia penală nr. 1592/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.1592/R/2011
Ședința publică din data de 11 octombrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. M. JUDECĂTORI : V. V. A.
: L. H.
G. : L. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR : S. DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul G. D., împotriva încheierii penale din data de 30 septembrie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., prin care s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev.de art.20 C. rap.la art.174 alin.1 C., art.175 lit.c și i C..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul G. D. aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av. Bocșa M., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat și că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate, iar în subsidiar, luarea față de inculpat a altei măsuri neprivative de libertate. A. că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu mai subzistă, iar alte temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest nu au apărut. Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, are 2 copii în întreținere și a avut o atitudine sinceră. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul P. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii recurate. A. că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 C.proc.pen. în sensul că la dosar există indicii și probe care arată că inculpatul este autorul infracțiunii. De asemenea, sunt îndeplinite și condițiile prev.de art.136
C.proc.pen., și art.148 lit.f C.proc.pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este mai mare de patru ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul G. D., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate.
C U R T E A Deliberând reține că prin încheierea penală nr. din data de 30 septembrie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., au fost respinse cererile de revocare a măsurii arestării preventive și cea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În temeiul art. 3001, art. 160 C.proc.pen. s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului G. D. (fiul lui I. și I., născut la data de (...) în Sighetu Marmației, județul M., CNP 1., arestat preventiv, aflat la A. IPJ M.) cercetat pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. raportat la art. 174 alin. 1 C. și art. 175 lit. c și i C. și, în consecință, s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul întocmit la 27 septembrie 2011 în dosarul nr. 517/P/2011 de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G. D. pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev.de art. 20 C. rap.la art. 174 alin.1 C., art. 175 lit.c,i C..
La această instanță s-a format dosarul nr. (...), fiind fixat primul termen de judecată la data de 1 noiembrie 2011.
Procedând la verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, în temeiul art. 3001, 160 C.proc.pen. și la examinarea cererilor acestuia de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 446 din 8 septembrie 2011 a T.ui M. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G. D. pe o perioadă de 29 de zile (8 septembrie
2011-6 octombrie 2011 inclusiv), în temeiul art. 148 lit.f C.proc.pen., acesta fiind cercetat pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev.de art. 20 C. rap.la art. 174, 175 lit.c,i C..
În considerentele acestei încheieri s-a reținut faptul că din probele de la dosar se poate aprecia caracterul plauzibil al acuzației aduse inculpatului în sensul că în data de
7 septembrie 2011 i-a aplicat o lovitură cu un cuțit fratelui său G. M., cauzându-i o plată în junghiată penetrantă supraclavicular stâng care necesită pentru vindecare 15-18 zile de îngrijiri medicale și care i-a pus în pericol viața.
T. a apreciat că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului se menține și se impune a fi privat în continuare de libertate.
Din probele administrate până în prezent în cauză, văzând și faptul că acesta a fost trimis în judecată pentru presupusa faptă pentru care a fost arestat preventiv rezultă existența unor indicii care să justifice presupunerea că inculpatul a comis prezumata faptă pentru care a fost arestat preventiv, respectiv că în data de 7 septembrie 2011, pe fondul unor neînțelegeri existente între părți (care sunt frați) legate de întreținerea de către inculpat a unor relații de concubinaj cu soția părții vătămate G. M., inculpatul i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu un cuțit, cauzându-i o plagă înjunghiată penetrantă toracică supraclaviculară stângă cu hemopneumotorax stâng care i-a pus în pericol viața și care necesită pentru vindecare 25-30 de zile de îngrijiri medicale. Sunt astfel îndeplinite cerințele prev.de art. 143 C.pr.penală.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru presupusa faptă este închisoare mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acesta rezultând din natura și gravitatea presupusei fapte (dată de modalitatea în care se prezumă că a fost comisă - aplicarea unei lovituri cu un cuțit într-o zonă vitală și de urmarea produsă - punerea în primejdie a vieții părții vătămate) chiar dacă inculpatul nu are antecedente penale. Apărarea formulată de acesta în sensul că partea vătămată a generat presupusul incident prin agresarea concubinei inculpatului și apoi a acestuia nu poate fi primită, o eventuală stare de provocare urmând a fi avută în vedere la fondul cauzei, nediminuându-i inculpatului în mod semnificativ gradul de pericol social, respectiv într-atât încât să se justifice punerea sa în libertate. Sunt îndepliniteastfel în continuare și cerințele prev.de art. 148 lit.f C.proc.pen. În raport de pericolul social pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului, măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara nu este suficientă.
Nu a putut fi primită nici apărarea potrivit căreia inculpatul este singurul întreținător al celor doi copii minori ai săi întrucât, pe de o parte, în raport de gravitatea faptei pe care se presupune că a comis-o, ocrotirea intereselor societății are prioritate, iar, pe de altă parte, de creșterea minorilor se poate ocupa soția sa.
Întrucât măsura arestării preventive a inculpatului s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale, iar temeiul care a stat la baza luării ei se menține, s-a respins cererea inculpatului de revocare a acestei măsuri, nefiind îndeplinite cerințele prev.de art. 139 alin.2 C.pr.pen. și s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul G. D., criticând soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate, iar în subsidiar, luarea față de inculpat a altei măsuri neprivative de libertate.
În motivarea recursului s-a arătat că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive nu mai subzistă, iar alte temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest nu au survenit. S-a mai invocat faptul. Solicită a se avea în vedere că nu are antecedente penale, are 2 copii în întreținere și a avut o atitudine sinceră.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 446/(...) a T.ui M. s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv față de inculpatul G. D. reținându-se existența indiciilor comiterii infracțiunii de tentativă la omor prev. și ped. de art. 20 C. rap. la art. 174, art. 175 lit. c și i C., fapta constând în aceea că în data de (...) i-ar fi aplicat o lovitură cun un cuțit fratelui său, numitul G. M., cauzându-i o plagă înjunghiată penetrantă supraclavicular stâng care i-a pus viața în primejdie și a necesitat 15-18 zile de îngrijiri medicale.
Ca temei al arestării s-a reținut cazul prev. de art. 148 lit. f C.proc.pen.
Potrivit art.3001 al.3 C.proc.pen. rap.la art.160h al.2 C.proc.pen. dupa inregistrarea dosarului la instanta, in cauzele in care inculpatul este trimis in judecata in stare de arest, instanta este datoare sa verifice din oficiu, in camera de consiliu, legalitatea si temeinicia arestarii preventive, inainte de expirarea duratei arestarii preventive. Cand instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanta mentine, prin incheiere motivata, arestarea preventiva. Procedând în temeiul textelor de lege menționate, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 C.proc.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat în acest sens fiind procesul verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice, raportul de expertiză medico-legală nr. 848/(...) al Serviciului medico-legal Județean Baia Mare, declarațiile martorilor L. I., V. L., A. S. A., A. L., L. S. A. și L. P. G. În ceea ce privește temeiul de arestare a inculpatului, Curtea concluzionează ca acesta este incident si subzistă în cauză. Cu privire la cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia) aceasta este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani. Cât privește cea de-a doua cerință a aceluiași articol referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, acesta rezultă din însăși gravitatea deosebită a faptei reținute în sarcina acestuia. Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale. Curtea E. a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp. De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului. De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului. În cauză, inculpatul este suspicionat de comiterea unei fapte grave de rezultat si, din această perspectivă, susnumitul prezintă un pericol criminogen ridicat rezultat din urmările greu de reparat. În acest context, sentimentul de revoltă în rândul societății este remarcat de amploarea unor asemenea fapte în rândul comunității, ceea ce impune o reacție fermă a autorităților judiciare competente ca o necesitate stringentă. Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil, acesta având posibilitatea de a cere și administra probe considerate necesare pentru a dovedi lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării. Așa fiind, Curtea apreciază că, în acest moment procesual, față de natura infracțiunilor presupus a fi comise de inculpat, ținând cont de rezonanța acestora în rândul opiniei publice, și determinând reacția negativă a acesteia, se justifică menținerea arestării preventive, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură neprivativă de libertate. Concluzia Curții este justificată și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunea pretins comisă de inculpat și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 1451., respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara. Pentru aceste motive Curtea concluzionează că măsura arestului preventiv este legală și temeinică, iar temeiurile care au dus la luarea acesteia se mențin și în prezent astfel că a fost corect menținută de către instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul inculpatului, iar încheierea atacată se va menține în totalitate. Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Potrivit art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G. D., împotriva încheierii penale f.nr. din 30 septembrie 2011 a T.ui M.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11 octombrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. M. V. V. A. L. H. G., LEUNȚA S. Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./(...) Jud.fond. B. C.
| ← Decizia penală nr. 23/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 35/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
