Decizia penală nr. 133/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 133/A/2011
Ședința publică din data de 13 iulie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : C. I. JUDECĂTOR : V. V. A. GREFIER : T. G.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : S. DOBRESCU
S-au luat spre examinare apelurile declarate de către P. de pe lângă
T. B.-N. și inculpatul C. R. V. împotriva sentinței penale nr. 70 din 1 iunie
2011 a T.ui B.-N., inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de omor calificat și deosebit de grav în forma tentativei, prev. de art. 20 C., raportat la art. 176 alin. 1 lit. d și alin. 2 C. și art. 175 alin. 1 lit. d și alin. 2 C.pen, violare de domiciliu, prev. și ped. de art. 192 alin. 2 C.
și tentativă la tâlhărie, prev. și ped. de art. 20 C., raportat la art. 211 alin.
1, alin. 2 lit. b și alin. 2/1 lit. b și c C., totul cu art. 33 lit. a C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. R. V., aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. Pușcă A., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind părțile civile C. V. și S. C. J. de U. T.
M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul C. R. V. arată că își menține apelul declarat în cauză la data de 9 iunie 2011 și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu. Totodată, precizează că nu are probleme medicale.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelurilor.
Reprezentantul P.ui solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței penale atacate și rejudecând, condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor alături de infracțiunile de violare de domiciliu și de tentativă de tâlhărie, contopirea pedepselor și aplicarea pedepsei cea mai grea, cu interzicerea unor drepturi și menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Activitatea infracțională a inculpatului s-a concretizat prin pătrunderea fără drept în locuința părților vătămate C. V. și C. A., în scopul de a sustrage bani, urmată de lovirea, pe rând, cu o piatră, a părților vătămate, în condițiile în care partea vătămată C. A. era imobilizată la pat, activitate care întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, tentativă de tâlhărie și tentativă de omor. C. că, având în vedere instrumentul folosit de inculpat, respectiv o piatră, surprinsă în fotografiile de la dosar, zona vizată - capul victimei și leziunile produse părților vătămate, există intenție directă a inculpatului de a suprima viața victimei C. A., iar susținerile instanței de fond, că nu ar exista infracțiunea de tentativă de omor întrucât nu există leziuni care să fi pus în primejdie viața victimei, le apreciază ca fiind contrare practicii judiciare și literaturii de specialitate. S. a se avea în vedere că la dosarul cauzei sunt ilustrate demonstrativ fața și chipul părții vătămate după acțiunea inculpatului și din declarația inculpatului rezultă că a aplicat lovituri la întâmplare.
Apărătorul inculpatului C. R. V. solicit respingerea apelului declarat de către P. ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale atacate, care este foarte bine motivată. În principal, apreciază că s-a mers pe ideea că piatra, regiunea vizată, numărul de lovituri și faptul că victima a suferit un număr de 20-28 zile îngrijiri medicale sunt motive suficiente pentru a exista infracțiunea de tentativă de omor, împrejurări reținute și de practica judiciară și de doctrină, însă consideră că trebuie analizată și latura subiectivă a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, respectiv intenția acestuia la momentul comiterii faptei, care nu a fost de a suprima viața victimei. Nu are relevanță faptul că inculpatul a încetat actele de agresiune comise asupra părților vătămate pentru a se putea reține infracțiunea de tentativă de omor, pentru că intenția inculpatului a fost de a sustrage banii părților vătămate, aspect recunoscut și prin actul de sesizare. C. că P. doar presupune că moartea victimei C. A. nu s-a datorat decât faptului că aceasta și-a mișcat capul sau datorită împrejurării că inculpatul a lovit partea osoasă a feței acesteia, ori pentru faptul că i-a aplicat lovituri la întâmplare. S. susțineri în opinia sa, care nu pot înlătura faptul că inculpatul a întrerupt benevol acțiunea.
Pentru aceste motive, apreciază că instanța de fond a arătat în mod corect că nu sunt îndeplinite condițiile legale nici pentru tentativă terminată și nici pentru tentativă neterminată de omor. În acest sens, nu pot fi înlăturate nici concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, aflat la dosar la filele 40-42 dosar urmărire penală, din care rezultă că viața victimei nu a fost pusă în primejdie direct și imediat, concluzii susținute și de către IML T. M. prin adresa de la fila 41 dosarul instanței de fond, care arată că în urma loviturilor traumatice nu a fost pusă în primejdie viața victimei.
În susținerea poziției sale, solicită a se avea ca exemplu și un meci de box, unde zona vizată este capul, chiar dacă este vorba despre un sport și cu toate că, comparația este ușor deplasată, nu se poate reține că este vorba despre tentativă de omor.
Referitor la apelul inculpatului, solicită admiterea apelului și reducerea pedepsei. Învederează faptul că inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320/1 C. pentru infracțiunile de violare de domiciliu și tentativă de tâlhărie, însă aceste aspecte nu s-au avut în vedere la instanța de fond, existând doar o mențiune în considerentele hotărârii atacate, motiv pentru care solicită aplicarea dispozițiilor art. 320/1 C. pentru cele două infracțiuni și reducerea pedepselor aplicate.
Reprezentantul P.ui apreciază că apelul formulat de inculpat este admisibil pe aspectul susținut de către apărătorul acestuia, întrucât dispozițiile art. 32/1 C. presupun reducerea limitelor de pedeapsă, dar pedepsele nu trebuie orientate spre minim sau nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante, mai ales raportat la modul de comitere a faptelor și la urmări.
Este adevărat că loviturile aplicate părții vătămate C. A. nu i-au pus acesteia viața în pericol, dar aceasta nu este o condiție pentru a se reține infracțiunea de tentativă de omor, ci cele arătate mai sus, motiv pentru care solicită a se constata că hotărârea instanței de fond este greșită. Mai mult, chiar inculpatul a recunoscut că a aplicat lovituri la întâmplare cu aceapiatră, fiind clar că nu a urmărit efectiv să suprime viața victimei, dar nu poate fi ignorată intenția indirectă a acestuia.
Inculpatul C. R. V., având ultimul cuvânt, solicită respingerea apelului declarat de P. și admiterea apelului său, cu consecința reducerii pedepsei, care este prea mare. Arată că achiesează concluziilor apărătorului său și că regretă comiterea faptei.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 70/F din 01 iunie 2011 pronunțară de T. B.- N. în dosar nr. (...), în baza dispozițiilor articolului 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina inculpatului C. R. V., din tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de articolul 20 Cod penal, raportat la articolul 211 aliniatul1, aliniatul 2 litera "b" și aliniatul 2/1 litera "b" și "c" Cod penal și tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de articolul 20
Cod penal, raportat la articolul 176 aliniatul 1 litera "d" și articolul 175 aliniatul 1 litera "d" Cod penal, într-o unică tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de articolul 20 Cod penal, raportat la articolul 211 aliniatul1, aliniatul 2 litera "b" și aliniatul 2/1 litera "b" și "c" Cod penal.
A fost condamnat inculpatul C. R. V., fiul natural al numitei C. V., născut la data de (...) în mun. Tg.M., studii două clase, fără ocupație, necăsătorit, domiciliat în comuna U. nr. 120 jud. B. N., fără antecedente penale, CNP - 1., în prezent deținut în Penitenciarul Gherla, pentru săvârșirea infracțiunilor de: violare de domiciliu, prevăzută de articolul 192 aliniatul 2 Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare; tentativă la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de articolul 20 Cod penal, raportat la articolul 211 aliniatul 1 și aliniatul 2 litera "b" și aliniatul 2/1 litera "b" și "c"
Cod penal, la pedeapsa de 6 ani închisoare.
S-a constatat că faptele au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni prevăzute de articolul 33 litera "a" Cod penal, iar în baza dispozițiilor articolului 34 litera "b" Cod penal, contopește pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare.
În baza dispozițiilor articolului 350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza dispozițiilor articolului
88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de (...), la zi.
S-a făcut aplicarea articolului 71 și 64 litera "a" și "b" Cod penal.
În baza dispozițiilor articolului 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.
Potrivit dispozițiilor articolului 14 Cod procedură penală, raportat la articolul 998 cod civil s-a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile, astfel:- 5.756,21 lei în favoarea S.ui C. J. de U. T. M.,reprezentând cheltuieli ocazionate cu internarea părții vătămate C. A. 5.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții civile C. V.
S-a constatat că partea vătămată C. A., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Suma de 200 lei cu titlu de onorariu, s-a suportat din fondurile M.ui
Justiției și Libertăților Cetățenești.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că inculpatul
C. R.-V., este locuitor al comunei U., fiind consătean cu părțile vătămate C. V. și C. A., care au locuința în apropierea casei sale și care sunt persoane în vârstă (88 și respectiv 78 ani), numita C. A. fiind imobilizată la pat.
La data de 22 septembrie 2010, inculpatul a fost la lucru la numitul
G. V. din localitate, pe care l-a ajutat la cazanul pentru țuică. Ca urmare, inculpatul a consumat alcool, ajungând, în cele din urmă, în stare de ebrietate. În cursul nopții, în timp ce se îndrepta spre locuința sa, trecând pe lângă imobilul părților vătămate, inculpatul a luat hotărârea de a pătrunde în casa acestora pentru a le sustrage banii, cunoscând situația celor două persoane precum și problemele de sănătate ale acestora.
În realizarea scopului său inculpatul s-a înarmat cu o piatră ovală, cu dimensiunile de 1. cm, luată din drum, după care, a pătruns, fără drept, în curtea imobilului și apoi în locuința părților vătămate, poarta și respectiv ușa casei fiind închise dar neîncuiate. Intrând în dormitorul părților, inculpatul l-a tras din pat pe C. V. și a început să-l lovească cu pumnii, solicitându-i să îi spună unde păstrează banii. În timp ce era lovită, partea vătămată a aprins lumina în cameră astfel încât numita C. A., care se afla în patul său, fără a avea posibilitatea de a se mișca, a sesizat ce se întâmplă în locuință, motiv pentru care aceasta i-a cerut inculpatului să nu îi mai lovească soțul, chemând-o totodată în ajutor pe fiica sa, G. L. , care se afla la etajul casei.
La intervenția verbală a părții vătămate C. A., inculpatul a încetat să îl mai lovească pe bărbat și s-a îndreptat înspre patul acesteia, lovind-o pe cea în cauză, de mai multe ori, cu piatra, în zona feței. După ce i-a aplicat celei în cauză câteva lovituri, inculpatul a lăsat-o pe aceasta și s-a reîntors la C. V. pe care a continuat să îl lovească pentru a obține informațiile referitoare la bani.
Alertată de zgomotele produse ca și de strigătele mamei sale și de faptul că cei doi câini ai gospodăriei lătrau insistent, chiar dacă nu a realizat ce se întâmplă, fiica părților vătămate, martora G. L., a coborât la parterul imobilului și văzând lumina aprinsă în dormitorul părinților a intrat în camera acestora. În momentul în care a pătruns în încăpere martora l-a văzut pe inculpat lovindu-i tatăl, motiv pentru care l-a tras pe inculpat de lângă partea vătămată, cel în cauză dezechilibrându-se și căzând. Ca urmare, martora a ieșit din cameră, a luat o bâtă din curte și a revenit în imobil, lovindu-l pe inculpat cu aceasta peste spate. În aceste condiții inculpatul s-a ridicat și s-a îndreptat înspre martoră, amenințând că o va lovi , motiv pentru care aceasta s-a retras înspre patul în care se afla mama sa, partea vătămată C. A. S. că aceasta prezenta leziuni la nivelul feței, fiind plină de sânge, martora s-a speriat și i-a cerut inculpatului să o lase să aducă apă să o spele pe mama sa, după care, în lipsa oricărei opoziții din partea inculpatului, a părăsit încăperea. Cu toate acestea, ieșind dincameră, martora s-a deplasat la vecinul său M. Augustin căreia i-a cerut ajutorul. Revenind ulterior la locuința sa, martora a constatat că inculpatul fugise de la fața locului.
În scurtă vreme, alertate de fiica victimelor prin intermediul martorului G. A., organele de poliție locale l-au depistat pe inculpat în spatele curții locuinței mamei sale C. V. și l-au condus pe acesta la sediul postului de poliție.
S-a procedat apoi la solicitarea unui echipaj SMURD care s-a deplasat la fața locului, a acordat primele îngrijiri victimelor agresiunii după care au transportat-o pe partea vătămată C. A. la S. C. J. de U. T. M. - C. de C. M.- F., unde a fost internată în perioada 23.09 - (...), cu diagnosticul; traumatism cranio-facial prin heteroagresiune; fractură cominutivă, piramidală nazală operată, fractură perete anterior sinus maxilar stâng; plăgi contuze faciale multiple operate; plăgi transfixiante, buză superioară stângă și dreaptă operată.
Ulterior, partea vătămată a fost reinternată, în cadrul aceleași clinici, în perioada 6-1(...) cu diagnosticul „hematom infraorbital posttraumatic";.
Din R. de constatare medico-legală nr. 3219/(...), emis de I. T. M., rezultă că victima C. A. prezintă leziuni corporale traumatice care s-au putut produce la data de 22/(...) prin mecanismul de lovire directă, repetată cu corp dur, contondent , fiind exclus mecanismul de lovire de suprafețe dure, în condițiile unei precipitări; că leziunile au necesitat un număr de 22 - 24 zile de îngrijiri medicale și că, în urma leziunilor traumatice viața victimei nu a fost pusă în primejdie, direct și imediat (f.41-
42 din dos. urmărire penală).
În cursul urmării penale procurorul a dispus efectuarea unei expertize medico-legale cu privire la această victimă. Prin R. de expertiză medico- legală nr. 3936/(...) întocmit de același institut s-au menținut concluziile primului act medico-legal cu precizarea că leziunile provocate părții vătămate au necesitat 26 - 28 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, cele mai grave dintre acestea fiind localizate la nivelul extremității cefalice, acestea determinând și numărul de zile de îngrijiri medicale, restul leziunilor, de la nivelul trunchiului și membrelor fiind minore, acestea necesitând pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Totodată specialiștii au conchis că, în urma leziunilor traumatice suferite viața victimei nu a fost pusă în primejdie direct și imediat (f. 43-47).
Ca urmare, procurorul a tras concluzia că viața victimei a fost pusă în primejdie în mod indirect, apreciind că lovirea repetată a victimei în față, cu un corp dur, apt de a produce decesul, constituie un act ce denotă intenția de a suprima viața victimei.
Pe de altă parte, prin R. de constatare medico-legală nr.
2560/II/a/(...) emis de S. M. L. J. B. N. s-a stabilit că victima C. V. prezintă leziuni corporale traumatice care s-au putut produce la 22/(...), prin lovire cu corp dur, acestea necesitând un număr de 11 - 12 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, leziunile neîntrunind caracteristicele medico- legale ale punerii în primejdie a vieții celui în cauză (f.55).
Audiat fiind inculpatul C. R.-V. a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
După sesizarea instanței de judecată, anterior începerii cercetării judecătorești, inculpatul a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit disp. art. 320/1 Codprocedură penală, declarând că recunoaște faptele reținute în actul de sesizare a instanței.
Având în vedere disp. art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală, referitoare la situațiile în care procedura judecății în cazul recunoașterii vinovăției nu este aplicabilă și ținând seama de nevoia resimțită de instanță de a administra anumite probe în vederea stabilirii unei corecte stări de fapt și a unei încadrări juste, în cauză s-a procedat la prorogarea momentului pronunțării asupra cererii inculpatului ulterior administrării probațiunii.
În urma administrării probelor încuviințate tribunalul a reținut starea de fapt anterior descrisă - concordantă, de altfel, cu cea reținută în actul de acuzare - dar care reclamă schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecății.
În concret instanța a reținut săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin.2 Cod penal, însă, în baza disp. art. 334
Cod procedură penală, va dispune schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina inculpatului, din cele două tentative la infracțiunea de tâlhărie și la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav într-o unică tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 20 Cod penal, rap. la art. 211 alin.1, alin. 2 lit. „b"; și alin. 2/1 lit. „b"; și „c"; Cod penal, apreciindu-se că, în sarcina inculpatului nu se poate reține intenția - nici măcar indirectă - de a ucide.
În speță, inculpatul a luat hotărârea de a deposeda, prin violență, pe cele două victime, de sumele de bani pe care le păstrau acestea în locuință, profitând și de starea de neputință a acestora, toate acțiunile sale fiind subsumate acestui scop. Ca urmare, cel în cauză a pătruns, pe timp de noapte, în locuința părților vătămate, după ce s-a înarmat cu un pietroi, s-a deplasat la patul în care se afla C. V. și a început să îl lovească cu pumnii în timp ce îl chestiona asupra locului unde păstra banii. La intervenția verbală a părții vătămate C. A. inculpatul s-a deplasat la patul acesteia și a început să o lovească cu piatra în față pentru a o determina să tacă după care, fără intervenția vreunui factor perturbator, inculpatul s-a deplasat din nou, în locul în care se afla C. V., pe care a continuat să îl lovească cu mâinile, pentru a obține informații legate de locul unde erau păstrați banii. Abia în acest moment a intervenit fiica părților vătămate, care a întrerupt activitatea infracțională a inculpatului.
Pentru a reține săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor parchetul a tras concluzia că, în raport de statuările actelor medico-legale, viața victimei C. A. a fost pusă în primejdie în mod indirect.
Pe de altă parte, s-a apreciat că lovirea repetată, în față, a victimei, cu un corp dur, apt de a produce decesul, constituie un act ce denotă intenția de a suprima viața victimei.
Aceste aserțiuni sunt însă infirmate atât de actele de specialitate obținute în cauză cât și de elementele de ordin obiectiv ale speței care sunt însă în măsură să releve elementele de factură subiectivă.
Astfel, din actele medico-legale întocmite în cauză (raportul de constatare și raportul de expertiză), relevate în cuprinsul hotărârii, rezultă că, în urma leziunilor traumatice suferite, viața victimei C. A. nu a fost pusă în primejdie direct și imediat.
În vederea înlăturării oricăror dubii, în cursul judecății s-a solicitat specialiștilor în medicină legală să se pronunțe dacă leziunile produsevictimei au pus, în mod indirect, în primejdie, viața acesteia (f.36 dos. instanță).
Prin adresa nr. 3936/(...) emisă de I. T. M., s-a precizat că, în urma leziunilor traumatice suferite, viața victimei nu a fost pusă în primejdie nici direct și imediat și nici în mod indirect sau întârziat ( 41).
Totodată, în procesul de decelare a intenției infracționale este important a se analiza cu atenție elementele obiective ale faptei deduse judecății, pentru a se putea conchide corect în privința elementului subiectiv. Esențial este a se observa, în această analiză, atât obiectul vulnerant utilizat de făptuitor , zona anatomică sau organele vizate prin agresiune, cât și numărul loviturilor aplicate și intensitatea acestora.
S-a reținut că în speță însă, analiza tuturor acestor factori nu relevă existența unei intenții criminale la inculpatul C. R.-V.
Este real că obiectul folosit de inculpat - piatră de mari dimensiuni - cât și zona vizată de agresiunea exercitată de cel în cauză pot dobândi semnificația reținută de acuzare în stabilirea laturii subiective însă aceasta, doar dacă se coroborează cu o anumită intensitate a loviturilor aplicate.
În concret, inculpatul a aplicat lovituri de intensitate redusă victimei C. A., fapt reflectat și de leziunile produse ca și de numărul modic de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare ( 26-28 zile).
În practica judiciară în materie s-a arătat constant că, sunt relevante pentru caracterizarea juridică a faptei ca tentativă de omor, împrejurările în care aceasta a fost comisă, obiectul vulnerant cu care a fost lovită victima, intensitatea loviturilor, regiunea corpului în care a fost aplicată și consecințele cauzate, durata îngrijirilor medicale, împrejurarea că, prin caracterul lor, leziunile au pus sau nu în pericol viața victimei fiind mai puțin semnificative, (C.S.J. s.p. decizia nr. 3691/1991).
În egală măsură însă, instanțele au apreciat că este greșit să se considere că orice vătămare corporală produsă într-o zonă vitală a corpului, chiar dacă a necesitat un număr de zile de îngrijiri medicale trebuie neapărat să fie încadrată ca tentativă de omor, fără a se ține seama de împrejurările concrete în care s-a consumat fapta și de modul derulării acțiunii.
În fine, sub aceleași aspecte, instanța supremă a statuat că, pentru stabilirea corectă a încadrării juridice a faptei, instanța trebuie să ia în considerare locul unde s-a aplicat lovitura, intensitatea și urmările acesteia, precum și obiectul vulnerant folosit (C.S.J. s.p. dec. Nr. 2295/1995).
Din aceste perspective, analiza modului de derulare a evenimentelor relevă cu pregnanță faptul că inculpatul a agresat-o pe partea vătămată C. A. doar pentru a o determina să tacă, după care a plecat de lângă ea. Nu este de omis nici faptul că, dacă ar fi nutrit intenția de a provoca decesul victimei inculpatul ar fi obținut rezultatul dorit deoarece victima era în imposibilitate de a se apăra, fiind imobilizată la pat. În consecință, cea în cauză nu a avut nicio reacție de apărare care să fi determinat vreo diminuare a intensității loviturilor aplicate de agresor.
Pe de altă parte, la momentul la care inculpatul a încetat agresiunea, nicio altă persoană nu intervenise în sprijinul victimei deoarece soțul acesteia era căzut într-o altă parte a camerei, iar fiica părților vătămate nu coborâse încă de la etajul locuinței.
Așa fiind, intenția directă de săvârșire a infracțiunii de omor este exclusă.
Mai mult decât atât, în cauză nu a fost reținută nici intenția indirectă pentru că aceasta ar fi presupus, în condițiile concret date, ca leziunile produse victimei să îi fi pus acesteia viața în primejdie fapt exclus de actele medico legale.
În fine, în analiza încadrării juridice dată faptelor autorului se impune a se observa accepțiunea dată de legiuitor tentativei.
Potrivit disp. art. 20 alin.1 Cod penal, tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul.
Doctrina judiciară în materie a relevat că textul normativ indicat reglementează cele două variante principale ale tentativei și anume, tentativa neterminată, cea care presupune punerea în executare a rezoluțieiinfracționale, executare ce a fost întreruptă din cauze independente de voința autorului, respectiv tentativa terminată, cea care presupune executarea integrală a hotărârii de a săvârși infracțiunea, executare ce nu a fost întreruptă dar care nu și-a produs efectul.
În speța dată, ipoteza tentativei neterminate este exclusă deoarece, din materialitatea faptelor descrise, rezultă că agresiunea exercitată de inculpat asupra victimei nu a fost întreruptă din cauze independente de voința autorului.
Rămâne, așadar, în discuție ipoteza tentativei terminate, ceea ce presupune ca acțiunea care constituie elementul material al infracțiunii să se fi realizat în întregime dar ca aceasta să nu-și fi produs efectul fie din voința făptuitorului ( de exemplu acordarea ajutorului necesar pentru salvarea vieții victimei), fie dintr-o cauză exterioară, independentă de voința celui în cauză (exemplu intervenția medicală promptă).
Ca urmare a faptului că viața victimei C. A. nu a fost pusă nici un moment în primejdie, nu ne aflăm însă nici în fața acestei ultime ipoteze cuprinsă în alin. 1 al art. 20 Cod penal.
Așa fiind, tribunalul a apreciat că toate acțiunile inculpatului s-au subordonat intenției sale de a deposeda, prin violență, pe cele două părți vătămate, de sumele de bani ce le dețineau, faptele sale întrunind elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de tâlhărie, cu încadrarea juridică precizată anterior.
În consecință, s-a dispus condamnarea inculpatului C. R.-V., pentru săvârșirea celor două infracțiuni reținute în sarcina sa, conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Tribunalul
Bistrița Năsăud, solicitând desființarea acesteia și judecând, să se dispună condamnarea inculpatului și pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav. prev.de art.20 rap.la art.174 alin.1 și alin.2 C., art.175 lit.d și art.176 lit.d C. cu aplic.art.320/1 alin.1 și 7 C.
În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prev.de art.20 rap.la art.176 lit.d și art.175 lit.d C. și tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prev.de art.20 rap.la art.211 alin.1 și alin.2 lit.b, alin.,2/1 lit.b și c C. într-o unică tentativă la infracțiunea de tâlhărie prev.de art.20 rap.la art.211 alin.1 și alin.2 lit.b și alin.2/1 C. și aceasta deoarece fapta comisă în dauna părții vătămate C. A. întrunește și elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omos deosebit de grav, comisă de inculpat cel puțin cu intenție indirectă.
Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul i-a aplicat părții vătămate în vârstă de 79 ani mai multe lovituri în regiunea frontală, cu mare intensitate provocându-i grave leziuni constând in traumatism cranio cerebral, fractură cominutivă, piramidă nazală operată, fractură maxilar stâng etc., împrejurări în raport de care se impunea a se reține că inculpatul a acționat cel puțin cu intenție indirectă, admițând de fapt prin actele de agresiune exercitate chiar și suprimarea vieții victimei, iar rezultatul nu s-a produs în cauză doar datorită întâmplării. În ceea ce privește intensitatea loviturilor este relevant că inculpatul a folosit o piatră de mărime mare, acestea au fost aplicate cu putere, astfel că au existat urme de sânge produse prin împroșcare inclusiv pe pereți.
În consecință, se impune a se reține în sarcina inculpatului și tentativa la infracțiunea de omor deosebit de grav cu încadrarea juridică mai sus menționată fiind cert că inculpatul s-a manifestat deosebit de violent fata de C. A. în scopul comiterii infracțiunii de talharie, neavând relevanță juridică că din punct de vedere medico-legal viața acesteia nu i-a fost pusă în primejdie direct sau indirect.
În motivele de apel s-a mai arătat că instanța a omis a face aplicarea în dispozitiv a prevederilor art.320/1 C., deși inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor înainte de citirea actelor de sesizare.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel în termen legal inculpatul, solicitând desființarea acesteia și judecând, să se reducă pedepsele ce au fost aplicate, arătând că regretă faptele comise.
Analizând actele și lucrările dosarului, probele administrate în cursul urmăririi penale, pe care inculpatul și le-a însușit, beneficiind de procedura prev.de art.320/1 C., Curtea reține că tribunalul a stabilit în mod corect starea de fapt, ce nu a fost contestată prin motivele de apel și a dat de asemenea o încadrare juridică corespunzătoare faptelor reținute în sarcina inculpatului, a cărui vinovăție a fost pe deplin dovedită.
În ceea ce privește infracțiunea prev.de art.20 rap.la art.176 alin.1 lit.b, art.175 lit.d C. faptă constând în aceea că în noaptea de 2. septembrie
2010 după ce a pătruns fără drept în locuința părților vătămate C. A. și C. V. cu intenția de a le sustrage banii, folosind o piatră, inculpatul a aplicat lovituri în zona feței părții vătămate C. A. imobilizată la pat, cauzându-i leziuni pentru a cărei vindecare au fost necesare 26-28 zile de îngrijiri medicale, în mod judicios, tribunalul a apreciat că această faptă este absorbită în conținutul constitutiv al tentativei la infracțiunea de talharie prev.de art.20 rap.la art.211 alin.1, alin.2 lit.b și alin.2/1 lit.b și c C. raportat la împrejurarea că lipsește latura subiectivă specifică infracțiunii de omor, respectiv intenție directă sau indirectă.
Este de observat că scopul pentru care inculpatul a pătruns în locuință a fost acela de a sustrage bani, iar aplicarea loviturilor s-a făcut atât asupra părții vătămate C. V., cât și asupra soției acestuia C. A., cărora le-a solicitat în repetate rânduri să îi spună unde sunt banii, urmările loviturilor aplicate cu piatra în zona feței părții vătămate C. A. fiind mai grave, determinând leziuni vindecabile în 26-28 zile de îngrijiri medicale, dar fără ca acestea să pună în pericol viața victimei după cum rezultă din raportul de expertiză medico legală întocmit în cauză.
Pentru a fi în prezența infracțiunii de omor, trebuie avut în vedere pe lângă instrumentul folosit, zona în care se aplică loviturile (vitală sau nu), consecințele acestora și modul de derulare a activității infracționale,intensitatea loviturilor, toate acestea pentru a aprecia dacă infractorul a urmărit sau, cel puțin, a acceptat posibilitatea producerii decesului victimei.
Având în vedere urmările produse, modalitatea de aplicare a loviturilor, împrejurarea că pentru vindecarea leziunilor a fost necesar doar un număr de 26-28 de zile de îngrijiri medicale și nu s-a pus în pericol viața victimei, denotă faptul că intensitatea acestora nu a fost de natură a crea in mintea inculpatului reprezentarea că ar putea fi apte de a produce rezultatul specific infracțiunii de omor.
În consecință, în mod corect s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. art.20 rap.la art.176 alin.1 lit.b, art.175 lit.d C., iar actele materiale mai sus descrise se circumscriu faptei de tentativă la tâlhărie în formă calificată prev. de art. art.20 rap.la art.211 alin.1, alin.2 lit.b și alin.2/1 lit.b și c C., dispunându- se schimbarea încadrării juridice.
Prin urmare, pentru motivele mai sus expuse, apelul parchetului nu este întemeiat și va fi respins în baza art.379 pct.1 lit.b C., reținând că nu este necesar a se insera în dispozitivul hotărârii aplicarea disp. art.3201 C., deoarece acestea țin de incidența unei norme procesuale cu consecințe asupra individualizării pedepsei, iar instanța de fond le-a aplicat în mod corespunzător făcând referire în considerentele sentinței. A.ul inculpatului cu privire la individualizarea pedepselor nu este întemeiat și va fi de asemenea respins întrucât raportat la gravitatea faptelor, modalitatea de comitere, urmările acestora și toate celelalte criterii prev. de art. 72 C., cu referire la art. 3201 C., pedepsele aplicate au fost just individualizate și nu se impune reducerea acestora. Se va menține starea de arest a inculpatului, iar potrivit art.381 C. din pedeapsă se va scădea perioada reținerii și arestului preventiv din 23 septembrie 2010 la zi. Văzând și disp. art.192 alin2 C. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE : Respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă T. B.-N. și inculpatul C. R. V. împotriva sentinței penale nr. 70 din 01 iunie 2011 a T.ui B.-N.. Menține starea de arest a inculpatului. Potrivit articolului 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial. Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare. Dată și pronunțată în ședința publică din data de (...) în prezența inculpatului arestat. PREȘEDINTE JUDECATOR GREFIER C. I. V. V. A. T. G. C.O. semnează președinte complet C.I./D.S./(...) 5 ex.
| ← Decizia penală nr. 977/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1335/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
