Încheierea penală nr. 1225/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 1225/R/2011
Ședința publică din 05 august 2011
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : M. B., JUDECĂTOR
JUDECĂTORI : L. H.
: M. R.
GREFIER : M. V.-G.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - S. T.
C., reprezentat prin P. - D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat inculpatul C. O. I. zis „Buba";, fiul lui V. și Ana, născut la data de (...), aflat în Arestul IPJ B.-N., împotriva încheierii penale nr.83/CC din data de 3 august 2011 a T.ui B.-N., având ca obiect propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - S. T. B.-N. de prelungire a măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul C. O. I., în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat C. C. din cadrul Baroului B.-
N., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. O. I., avocat P. E. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar și solicită acordarea onorariului parțial pentru prezentarea la instanță.
Inculpatul, întrebat fiind, arată că-și mențin recursul formulat în cauză.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului C. O. I., avocat C. C. solicită admiterearecursului și să se constate nulitatea absolută a încheierii recurate prin care s- a dispus prelungirea măsurii arestării față de inculpatul C. O. I.
În subsidiar, solicită casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza să se dispună respingerea propunerii formulate de DIICOT - S. T. B. ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția nulității absolute a încheierii recurate arată că la data de 3 august 2011 când s-a judecat propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, inculpatul C. a fost asistat de către apărătorul desemnat din oficiu, avocat M. A. care este și apărător al părților vătămate R. I. și P. P., delegațiile acestuia afându-se la filele 21 și 30 din dosarul de urmărire penală, părți care îl acuză pe inculpat că le-a traficat și au dat declarații împotriva acestuia.
Având în vedere că inculpatul C. O. I. și părțile vătămate R. I. și P. P. deși au interese contrare au fost asistați de același apărător, apreciază că la data soluționării propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive inculpatul C. a fost lipsit de apărare ceea ce atrage nulitatea absolută a încheierii recurate conform art. 197 alin. 2 Cod pr.pen., precum și practicii judiciare.
Un alt aspect de evidențiat este faptul că apărătorul desemnat din oficiu a susținut că inculpatul a recunoscut faptele comise, ori cum se poate abserva din actele dosarului acesta a recunoscut doar o parte din fapte, respectiv cele două fapte cu minore nu le-a cunoscut.
Pentru aceste motive, solicită constatarea nulității absolute a încheierii recurate.
În ceea ce privește neteminicia propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de DIICOT- S. T. B.-N., susține că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 155 Cod pr.pen. potrivit cărora se poate solicita prelungirea măsurii arestării dacă urmărirea penală nu a fost terminată.
Solicită să se observe că din data de 8 iulie 2007 când a fost audiat inculpatul și până în data de 1 august 2011 nu s-a făcut niciun act de urmărire penală în dosar. La data de 1 august 2011 ca să-și poată motiva propunerea de prelungire a arestării, DIICOT-ul a transcris 2-3 convorbiri telefonice și a încheiat rapoarte de investigare.
Apreciază că urmărirea penală putea fi finalizată până în prezent, lucru care nu s-a întâmplat întrucât organele de cercetare nu și-au dat interesul să efectueze actele pe care le-a enumerat în propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive.
În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod pr.pen. teza a doua privind pericolul concret pentru ordinea publică arată că inculpatul este arestat în acest dosar pentru două fapte săvârșite în anul 2009, fapte despre care se știa din 2010 și dacă în acel moment nu s-a impus arestarea inculpatului pe motiv că ar prezenta pericol pentru ordinea publică cu atât mai puțin se impune arestarea lui în 2011 pe motivul că prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Chiar și în încheierea T.ui B.-N. se arată că prelungirea măsurii arestării preventive justifică o intervenție promptă din partea organelor judiciare, ori cum se poate observa faptele au fost comise în anii 2009 și 2010.
În propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive se arată că această măsură este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, împiedicarea inculpatului să influențeze martori și părți, ori după cum se poate observa inculpatul a dat declarație și mai mult a făcut chiar și un denunț.
Pentru aceste motive, solicită, în principal, constatarea nulității absolute a încheierii recurate, în subsidiar, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive ca neîntemiată și în alt subbsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate.
Reprezentantul Parchetului solicită în temeiul art. 38515 pct. 1 lit.b Cod pr.pen. respingerea ca nefondat a recursului formulat de inculpatul C. O. I., cu consecința menținerii încheierii penale nr. 83/CC din 3 august 2011 a T.ui B.- N. ca temeinică și legală. Apreciază că cazul prev. de art. 197 Cod pr.pen. nu este incident în cauză raportat la excepția invocată. Invocarea intereselor contrare dintre inculpat și cele două părți vătămate poate constitui cel mult o nulitate relativă, însă cum bine se poate observa inculpatul a beneficiat de dreptul la apărare. În ceea ce privește fondul cauzei, apreciază că instanța de fond în mod corect a constatat că sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit.f Cod pr.pen. pentru menținerea acestei măsuri. În ce privește temeiul prev. de art.143 Cod pr.pen. arată că există indicii temeinice care duc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat. În ceea ce privește temeiul prev. de art.148 lit. f Cod pr.pen. arată că este incident în cauză având în vedere că pedepsa pentru infracțiunile prezumat a fi săvârșite de inculpatul este peste 4 ani și lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezultă din natura, gravitatea și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, impactul negativ pe care îl au aceste fapte asupra opiniei publice. În ce privește temeiul prev. de art. 143 Cod pr.pen. arată că aceste condiții au fost analizate atât de instanța de fond la luarea măsurii arestării preventive cât și de instanța de control care a respins recursul formulat de inculpat. Conform jurisprudenței naționale și CEDO indiciile și probele în această fază procesuală nu trebuie să aibă forța juridică de a duce la condamnarea inculpatului, ci doar la bănuiala rezonabilă că a săvârșit faptele pentru care este cercetat aspect care rezultă din catele de urmărire efectuate în cauză. Raportat la ansamblul material probator administrat în dosarul cauzei este incontestabil că în acest moment lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică pentru că cel puțin prezumtiv inculpatul este învinuit de săvârșirea unor infracțiuni grave, infracțiuni care provoacă în conștiința membrilor comunității din care face parte și în conștiința fiecărui cetățean un impact negativ major. Dacă o persoană, la modul generic, prezumată a fi săvârșit astfel de infracțiu i ar fi cercetată în stare de libertate, în mod categoric va provoca o stare de nesiguranță, de neliniște și o reacție negativă în conștiința fiecărui cetățean cu privire la modalitatea în care instituțiile chemate să combată astfel de infracțiuni își fac datoria și acționează pentru a păstra climatul de ordinea publică. Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului formulat de inculpat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii recurate. Apărătorul ales al inculpatului C. O. I., avocat C. C., în replică, arată că în cauză este incident cazul prev. de art. 197 alin.2 Cod pr.pen. întrucâtinculpatul nu a beneficiat de o apărare efectivă, fiind doar asistat. În aceste sens este și practica judiciară. Inculpatul Cociș O. I., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate și instituirea unor obligații pe care se obligă să le respecte. Mai arată că a fost cercetat din anul 2009 și a fost lăsat în libertate până în acest an, nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu a încercat influențarea părților și a martorilor. Solicită că se aibă în vedere și faptul că are doi copii minori în întreținere. Cu privire la excepția invocată de către apărătorul său ales, precizează că la T. B.-N. nu a fost întrebat de către instanță dacă este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu. C U R T E A : Prin sentința penală nr. 83/C din 03 august 2011 pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), în baza dispozițiilor articolului 155 și următoarele Cod procedură penală, s-a admis propunerea Direcția de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B. N. și în consecință s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului C. O. I. zis";Buba";, fiul lui V. și Ana născut la (...) în mun. B., jud. B. N., cu același domiciliu, str. Sucevei, nr. 10, sc.A, ap. 20, CNP.1., în prezent aflat în Arestul IPJ B. N., pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de (...), orele 18:00 și până la data de (...), orele 18:00. Suma de 100 lei cu titlu de onorariu, s-a suportat din fondurile M.ui Justiției și Libertăților Cetățenești. Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că prin Î. penală nr. 77/CC/2011 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...) s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. O. I. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2011, art. 13 alin. 1 și 3 teza I a (rap.la art. 12 alin. 2 lit. a) din aceeași lege, art. 284 Cod penal rap.la art. 282 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 215 alin. 1,2 și 3 Cod penal, toate cu aplic. art. 37 lit.";a"; Cod penal și art. 33 lit.";a"; Cod penal. La luarea măsurii arestării preventive s-a avut în vedere că sunt întrunite cerințele art. 143 Cod procedură penală în sensul că există probe suficiente că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat, fiind totodată incidente și disp.art. 148 lit.";f"; Cod procedură penală întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina acestuia sunt mult mai mari de 4 ani închisoare, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol relevat de natura deosebit de gravă a faptelor comise, care cauzează o reală tulburare socială în comunitatea locală și justifică o intervenție promptă din partea organelor judiciare, în contextul în care infracționalitatea ( și mai ales cea de criminalitate organizată) înregistrează o continuă creștere. Examinând actele și lucrările dosarului instanța a constatat că temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii preventive subzistă și în prezent și că privarea sa de libertate se justifică, în continuare, pentru buna desfășurare a urmăririi penale. În consecință, solicitarea de respingere a propunerii și, de luare a unei măsuri preventive mai puțin restrictive, este nejustificată. De asemenea, s-a reținut că prelungirea măsurii arestării preventive se justifică în raport de gravitatea faptelor și este necesară pentru finalizarea urmăririi penale prin realizarea activităților evidențiate în propunerea procurorului. Așa fiind, apreciind ca întemeiată solicitarea de prelungire a măsurii preventive, în temeiul disp. art. 155 și urm. Cod procedură penală tribunalul a admis propunerea DIICOT- B. T. B. N. și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului C. O. I., pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de (...), orele 18 :00 și până la data de (...), orele 18:00. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând soluția ca nefiind temeinică și legală. În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că încheierea atacată este lovită de nulitate absolută, întrucât acesta nu a beneficiat de o apărare efectivă, fiindu-i încălcat acest drept fundamental. În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a învederat faptul că inculpatul, deși a angajat un apărător ales, a fost asistat în ședința publică în care s-a judecat sesizarea DIICOT- S. T. B.-N. de un apărător din oficiu, care nu a realizat o apărare efectivă. Mai mult decât atât, apărătorul din oficiu av. M. A. le-a asistat în faza de urmărire penală pe părțile vătămate R. I. și P. P., care au dat declarații împotriva inculpatului, astfel că există interese contrare. Cu privire la fondul cauzei, inculpatul și-a motivat recursul în sensul că nu sunt îndeplinite cerințele art.159 C. că din data de 8 iulie 2007 nu s-a mai efectuat niciun act de cercetare penală astfel că nu se justifică prelungirea măsurii arestului preventiv, cu atât mai mult cu cât nu există probe la dosar din care să rezulte pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, faptele fiind presupuse a fi comise în cursul anului 2009. Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recursinvocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilorlegale în materie, curtea reține următoarele: În primul rând vom analiza excepția nulității absolute invocate în cauză. Verificând declarațiile numitelor R. I. și P. P. (f.18-29, vol.1 dos. u.p.) acestea au fost audiate în calitate de martore în prezenta cauză și au declarat în mod expres că nu doresc să participe în procesul penal în calitate de părți vătămate. Mai mult decât atât, din procesele-verbale aflate la dosar se poate constata că organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu cu privire la activitatea infracțională a inculpatul, neexistând nici un denunț în acest sens. Este adevărat că martorele au fost asistate de apărătorul din oficiu av. M. A., fiind minore și beneficiind de asistență judiciară din oficiu, dar raportat a declarațiile acestora, la calitatea procesuală în care au depus mărturie, apreciem că nu există interes contrare. Apoi, cu privire la apărarea de care a beneficiat inculpatul, la dosarul cauzei, există un proces-verbal din care rezultă că apărătorul ales a inculpatului a fost contactat telefonic, instanța depunând diligențele cerute de art. 172 C., dar acesta nu s-a putut prezenta le termenul de judecată stabilit fiind plecat în concediu de odihnă și nici nu a asigurat substituirea. Din practicaua încheierii penale atacate rezultă că inculpatul nu a solicitat termen pentru ca apărătorul ales să poată fi prezent, iar apărătorul din oficiu l-a apărat în mod efectiv, solicitând și motivând în acest sens, respingerea cererii de prelungire a arestui preventiv. Raportat la toate aspectele invocate mai sus, apreciem că în cauză nu au fost încălcate dispoziții imperative, dreptul la apărare a inculpatului nefiind prejudiciat în nici un fel. În ceea ce privește fondul recursului promovat, apreciem că există indicii temeinice în sensul art.68 ind.1 C. care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptei imputate. Acuzația care i se aduce inculpatului este una gravă, infracțiunea ce se presupune că a fost comisă, este de natură să provoace un puternic sentiment de insecuritate în rândul comunității din care provine inculpatul. A., inculpatul este bănuit că a traficat minore, obținând beneficii materiale de pe urma acestora și a pus în circulație monedă străină contrafăcută. A. din probele dosarului, rezultă îndeplinirea condițiilor cerute de art.148 lit.f C.; sintagma de pericol concret pentru ordinea publică definește o situație, o împrejurare determinată de comiterea unor fapte penale care produc în rândul colectivității din care provine inculpatul sau unde a fost comisă infracțiunea, o stare de neliniște, de nesiguranță în ceea ce privește viața cotidiană a acelei colectivități. Așadar, trebuie reținut faptul că raportat la noțiunea de probe care se regăsește în teza II a articolului 148 lit.f C.pr.pen., aceasta trebuie să reiasădin existenta la dosar a unor date care să ateste fără echivoc că membrii unei colectivități ar fi puși în primejdie în situația în care acest inculpat ar fi lăsat în libertate, însă pericolul nu privește doar integritatea fizică a acestora ci și asupra bunurilor persoanei. De asemenea pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles prin prisma unei reacții colective față de anumite stări de lucruri, care ar avea ca efect perturbații atât la nivelul disciplinei publice cât și la cel al respectului față de lege existând astfel o stimulare a temerii colective că Împotriva unor fapte considerate ca periculoase organele de stat nu acționează suficient si implicit legea nu ar fi aplicată cu hotărâre. În cauză, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în mod evident pericol pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât acesta nu se află la prima confruntare cu legea penală, fapt ce rezultă din fișa de antecedente penale ale acestuia. Raportat la complexitatea cauze, la actele procedurale ce urmează a fi efectuate(dispunerea unei constatări tehnico-științifice, extinderea cercetărilor față de inculpat cu privire și la comiterea altor infracțiuni, etc.)apreciem că, neputând fii finalizată urmărirea penală din motive obiective, se impune în baza art.159 C. prelungirea măsurii preventive dispuse în cauză. Față de cele de mai sus, în baza art.385 ind.15.pct.1 lit.b C. va respinge ca nefondat recursul formulat. În baza art.189 C.pr.penală, va stabili suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, sumă ce se va avansa din FMJ. În baza art.192 alin.2 C.pr.penală, va obliga pe inculpat să plătească suma de 150 lei din care 50 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DISPUNE În baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.penală respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul C. O. I. zis „Buba";, fiul lui V. și Ana, născut la data de (...), aflat în Arestul IPJ B.-N., împotriva încheierii penale nr.83/CC din data de 3 august 2011 a T.ui B.-N.. În baza art.189 C.pr.penală, stabilește suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, sumă ce se va avansa din FMJ. În baza art.192 alin.2 C.pr.penală, obligă pe inculpat să plătească suma de 150 lei din care 50 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de 5 august 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. B. L. H. M. R. GREFIER M. V.-G.
| ← Decizia penală nr. 1335/2011, Curtea de Apel Cluj | Sentința penală nr. 100/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
