Decizia penală nr. 977/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.977/R/2011
Ședința publică din 09 iunie 2011
I. constituită din:
PREȘEDINTE : M. B., judecător
JUDECĂTORI : C. I.
V. G. GREFIER : D. S.
Direcția de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. reprezentat prin procuror:
DORU DOBOCAN
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații C. L. C., C. C. D., D. V. împotriva Încheierii penale din 02 iunie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr.(...) având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații D. V. și C. C., aflați în stare de arest, asistați de apărător ales, av.Pocola F., în substituirea av.Enache Găzdac O., din Baroul Cluj și inculpatul C. L., aflat în stare de arest, asistat de apărători aleși, av.Borz B. și av.Nuț C., din Baroul Cluj, cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorii din oficiu ai inculpaților, av.Urcan C. și av.P.escu Roman M., care solicită acordarea parțială a onorariilor avocațiale pentru studierea dosarului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatului C. L., av.Nuț C. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, constatând că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Potrivit art.136 C.pr.pen. măsurile preventive se iau pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori dacă această condiție nu este îndeplinită, nu se poate trece la analizarea celorlalte condiții. În speță, urmărirea penală este finalizată, inculpatul va opta pentru judecata în baza art.320/1 C.pr.pen., respectiv în baza probelor administrate la urmărire penală, astfel că nu există nici un pericol ca în libertate, acesta să influențeze buna desfășurare a procesului penal. În cauza Jiga c/a României sau Scundeanu c/a României, CEDO a statuat că, chiar dacă pericolul pentru ordinea publică rezultă din limitele de pedeapsă, după un anumit timp, trebuie să se probeze acest pericol pentru ordinea publică. Nu s-a arătat de către instanța de fond de ce o altă măsură preventivă nu ar fi suficientă în cauză. Inculpatul are șanse să primească o pedeapsă cu suspendare, pentru că se va reține și art.16 din Legea
143/2000. Solicită a se avea în vedere că inculpatul era în anul 3 de facultate, avea toate examenele la zi, iar activitatea infracțională s-a desfășurat în Mun.I., ori în prezent, inculpatul locuiește în Oradea, astfel că nu mai există legătură cu locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională și nici nu se mai poate reține că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Apărătorul inculpatului C. L., av.Borz B. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. M. arestării preventive s-a luat ab initio și s-a menținut doar în baza gravității faptei comise. Simpla gravitate a faptei nu poate constitui o justificare pentru luarea sau menținerea măsurii arestării preventive. Nu s-a motivat de către instanța de fond de ce fiecare inculpat trebuie să rămână în stare de arest. E. aspecte comune, dar sunt și diferențe între inculpați, cum ar fi art.16 din Legea
143/2000, care din eroare nu a fost reținut în favoarea inculpatului. Nu există riscul ca în libertate, inculpatul să se sustragă, să comită noi infracțiuni, să tulbure ordinea publică sau să influențeze bunul mers al procesului penal. Se poate dispune, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Apărătorul inculpaților D. V. și C. C. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpaților, constatând că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpaților. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Inculpații au avut o atitudine sinceră, vor solicita aplicarea art.320/1 C.pr.pen., ceea ce va duce la aplicarea unor pedepse neprivative de libertate. I. de fond își motivează soluția pe împrejurarea că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și că este necesară menținerea acestei măsuri pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru că nu există garanția că inculpații nu-și vor relua activitatea infracțională. În opinia sa, se încalcă prezumția de nevinovăție, aceste aspecte urmând să fie avute în vedere de instanță la individualizarea pedepsei. Se susține că inculpații prezintă pericol pentru ordinea publică având în vedere aria de livrare a drogurilor - în mai multe județe - ori în sarcina inculpaților se poate reține oferirea de droguri doar prietenilor apropiați din Mun.I. Nu se poate motiva în grup menținerea măsurii arestării preventive, deoarece fiecare inculpat are o stare de fapt diferită, iar circumstanțele personale sunt diferite.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive. Astfel, sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143
C.pr.pen., în sensul că există indicii și probe temeinice din care rezultă că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată, precum și condițiile prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare și lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică. Este cunoscut care sunt efectele pe care consumul de droguri le produce asupra persoanelor care folosesc aceste substanțe. Inculpații au atras în zona consumului de droguri multe persoane, au contribuit la extinderea acestui fenomen, iar lăsarea lorîn libertate în acest moment ar crea un puternic sentiment de insecuritate cetățenilor și membrilor comunității și o stare de temere cu privire la modul în care legea este aplicată. Intenția inculpaților de a solicita aplicarea art.320/1 C.pr.pen. și susținerea că, la final, vor fi condamnați la pedepse cu suspendare, nu pot fi primite în acest moment, deoarece exced cadrului acestui recurs.
Apărătorul inculpatului C., av.Borz B. arată că CEDO s-a pronunțat în sensul că nu se poate lua o măsură preventivă doar pentru că societatea ar considera că pentru astfel de fapte grave inculpații nu sunt pedepsiți.
Inculpatul C. C., având ultimul cuvânt, regretă fapta comisă și solicită cercetarea în stare de libertate pentru a fi aproape de familie.
Inculpatul C. L., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate pentru a susține licența, fiind în ultimul an la facultate și arată că nu mai are nicio legătură cu locul unde s-a comis fapta.
Inculpatul D. V., având ultimul cuvânt, recunoaște fapta comisă, regretă cele întâmplate și solicită cercetarea în stare de libertate pentru a-și da examenele.
C U R T E A
Prin încheierea penală din data de (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), în baza art. 3001 rap. la art. 160 alin. 2 C., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații: - M. A. M., (fiul lui A.-M. și A., născut la (...), reținut în Arestul IPJ C.), - S. I. D. (fiul lui G. și M., născut la data de (...), reținut în Arestul IPJ C.), C.), - C. L. C. (fiul lui C. și A., născut la data de (...), reținut în Arestul IPJ - C. C. D. (fiul lui M. și E., născut la (...), reținut în Arestul IPJ C.), - D. V. (fiul lui I. și E., născut la (...), reținut în Arestul IPJ C.). A fost menținută starea de arest preventiv a acestor inculpați. P. a dispune în acest sens, T. a reținut următoarele: În procedura verificării temeiniciei și legalității luării măsurii arestului preventiv, potrivit art. 3001 C., instanța a constatat că a fost sesizată cu rechizitoriul DIICOT S. T. C., față de inculpații C. C. D., C. L. C., D. V., S. I. D., M. A. M., zis „Mahone";, pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată și deținerea, fără drept, de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, livrarea unor cantități de asemenea substanțe către alte persoane care, la rândul lor, le-au pus în vânzare, cu încadrarea juridică descrisă mai sus. Raportat la probele dosarului, instanța a constatat că, în cauză, sunt întrunite condițiile legale pentru menținerea măsurii arestării preventive față de toți inculpații, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială a acestora subzistă și impun în continuare privarea lor de libertate și pentru o bună desfășurare a procesului penal. În primul rând, îndeplinirea condițiilor prev. de art. 148 lit. f C. au fost analizate cu ocazia luării măsurii arestului preventiv, probele de la dosar confirmând existența acestui pericol atât în urmă cu 30 de zile, când s-a dispus arestarea preventivă, cât și în prezent, neapărând indicii sau probe noi care să determine instanța a constata că acest pericol ar fi dispărut. Dacă nici persoanele împotriva cărora există mai mult decât indicii temeinice că sunt traficante de droguri de mare risc, nu pot fi considerate ca persoane care prezintă pericol concret pentru ordinea publică și că pentru o bunădesfășurare a procesului penal, cercetarea acestora trebuie făcută în stare de arest, înseamnă să fim rupți de realitatea urmărilor pe care le are consumul unor asemenea substanțe sau chiar să trăim și noi în lumea viselor create de consumul unor asemenea substanțe. Nu întâmplător legiuitorul a sancționat asemenea fapte cu pedeapsa închisorii, echivalentă pentru infracțiunea de omor, adică închisoare de la 10 la 20 de ani. C. unor asemenea substanțe nu creează numai o stare euforică și nu duce numai la distrugerea propriei persoane, consumatorii și traficanții de droguri pun în pericol securitatea persoanelor cu care aceștia intră în contact, existând riscul atragerii în câmpul infracțional al acestor persoane și chiar al unui comportament agresiv, ori urmările acestea fiind de notorietate publică, nu mai trebuie demonstrate. Nu s-a apreciat că timpul scurs de la arestare s-ar fi transformat într-o adevărată pedeapsă, așa cum se susține de către apărare, și atât timp cât nu au apărut elemente noi care să creeze convingerea că ar fi dispărut pericolul social concret pe care inculpații îl reprezintă pentru societate, apreciindu-se că nu se poate pune capăt acestui efect coercitiv al măsurii arestului preventiv, iar simplele afirmații că inculpații ar fi conștientizat faptele comise și că se vor abține a mai comite astfel de fapte, nu sunt de natură a crea convingerea că împotriva inculpaților s-ar putea dispune luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate, cel puțin în acest moment procesual. Considerentele de mai sus sunt valabile pentru toți inculpații și atât timp cât grupul acestora enumeră cel puțin 5 inculpați care au fost arestați, T. a arătat că nu consideră că ceea ce este valabil pentru primul inculpat, nu ar fi valabil și pentru cel din urmă inculpat și că aceleași idei referitoare la pericolul social concret pe care aceștia îl reprezintă pentru societate în cazul în care ar fi cercetați în stare de libertate nu poate fi expus la plural, folosindu-se termenul de inculpați, și că el trebuie repetat pentru fiecare inculpat în parte, situație care nu exclude evidențierea aspectelor specifice fiecărui inculpat. I. a avut în vedere și faptul ca regula procesului penal este cercetarea inculpaților în stare de libertate, că dreptul la libertate este garantat atât de normele interne, cât și de normele internaționale (Convenția europeană), că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu s-au schimbat, acestea subzistând și în prezent, iar cercetarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, și buna desfășurare a procesului penal, neexistând nicio garanție că inculpații nu își vor relua activitatea infracțională. În raport de dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C., s-a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au modificat, având în vedere că din materialul probator administrat până în prezent rezultă suficiente indicii care justifică presupunerea, cel puțin până în acest moment procesual, că inculpații a săvârșit faptele pentru care sunt cercetați de organele de urmărire penală. Mai mult, temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpaților au fost verificate și confirmate de către instanța de control judiciar cu ocazia soluționării recursurilor privind luarea arestării preventive, aspecte care între timp nu a suferit modificări. Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților, acesta rezultă din gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor comise, grevat pe numărul mare de consumatori, aria extinsă de livrare a drogurilor (mai multe județe) a naturii nocive a drogurilor comercializate, a întinderii în timp a activitățiiinfracționale, a numărului de inculpați, la limita unei adevărate rețele de traficanți de droguri, fiecare dintre ei animați de diferite considerente personale, materiale sau de altă natură, totul conducând spre concluzia că se impune și pe mai departe privarea de libertate a tuturor acestor inculpați. După cum se poate observa, nici legiuitorul nu a stabilit un anumit termen care se poate considera ca fiind termen rezonabil, a stabilit doar limitele maxime care nu pot fi depășite, rezonabilitatea termenului urmând să fie apreciată în funcție de complexitatea fiecărei cauze, iar cauza celor 6 inculpați se încadrează în rândul cauzelor complexe, atât prin aria de desfășurare, cât și prin durata în timp și numărul mare de persoane ce fac parte din grupul infracțional, precum și prin urmările produse. Elementele de natură personală invocate în sprijinul inculpaților sunt incontestabil elemente pozitive, și anume, atitudinea sinceră și colaborarea cu organele judiciare, contribuind la aflarea adevărului în cauză, însă nu sunt în măsură să contracareze elementele care impun în continuare privarea de libertate a acestor inculpați și care au fost detaliate mai sus. P. o bună desfășurare în continuare a procesului penal se impune privarea de libertate a inculpaților. S. că pericolul social s-a diminuat în timp, imediat după arestarea lor, respectiv că cerința societății de sancționare a unor astfel de fapte a fost satisfăcută tocmai prin arestarea lor, nu are suport probator în cauză. Este prematur să susținem acum că acest pericol social a dispărut sau s-a micșorat, pentru că starea de pericol cerută de legea penală subzistă în continuare și va exista pe parcursul derulării procesului penal, până la finalizarea dosarului, încheierea sa cu o soluție de condamnare sau de achitare. A. acestei stări de pericol este cea care determină în momentul de față luarea uneia dintre măsurile preventive indicate de art. 136 C., iar acum se justifică și trebuie menținută starea de arest preventiv a tuturor inculpaților. P. considerentele arătate mai sus, nu se poate pune în discuție înlocuirea sau revocarea măsurii arestului preventiv, cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații C. L. C., C. C. D., D. V., prin apărătorii lor. Apărătorul inculpatului C. L. a solicitat admiterea recursului, casareaîncheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, constatând că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Potrivit art. 136 C., măsurile preventive se iau pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori dacă această condiție nu este îndeplinită, nu se poate trece la analizarea celorlalte condiții. În speță, urmărirea penală este finalizată, inculpatul va opta pentru judecata în baza art. 3201 C., respectiv în baza probelor administrate la urmărire penală, astfel că nu există niciun pericol ca în libertate, acesta să influențeze buna desfășurare a procesului penal. În cauza Jiga c/a României sau Scundeanu c/a României, CEDO a statuat că, chiar dacă pericolul pentru ordinea publică rezultă din limitele de pedeapsă, după un anumit timp, trebuie să se probeze acest pericol pentru ordinea publică. Nu s-a arătat de către instanța de fond de ce o altă măsură preventivă nu ar fi suficientă în cauză. Inculpatul are șanse să primească opedeapsă cu suspendare, pentru că se va reține și art.16 din Legea 143/2000. Solicită a se avea în vedere că inculpatul era în anul 3 de facultate, avea toate examenele la zi, iar activitatea infracțională s-a desfășurat în municipiul I., ori în prezent, inculpatul locuiește în Oradea, astfel că nu mai există legătură cu locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională și nici nu se mai poate reține că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Apărătorul inculpatului C. L. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. M. arestării preventive s-a luat ab initio și s-a menținut doar în baza gravității faptei comise. Simpla gravitate a faptei nu poate constitui o justificare pentru luarea sau menținerea măsurii arestării preventive. Nu s-a motivat de către instanța de fond de ce fiecare inculpat trebuie să rămână în stare de arest. E. aspecte comune, dar sunt și diferențe între inculpați, cum ar fi art.16 din Legea nr. 143/2000, care din eroare nu a fost reținut în favoarea inculpatului. Nu există riscul ca în libertate inculpatul să se sustragă, să comită noi infracțiuni, să tulbure ordinea publică sau să influențeze bunul mers al procesului penal. Se poate dispune, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Inculpații D. V. și C. C., prin apărătorii lor, au solicitat admiterearecursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpaților, constatând că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpaților. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. S-a arătat că inculpații au avut o atitudine sinceră, vor solicita aplicarea art. 3201 C., ceea ce va duce la aplicarea unor pedepse neprivative de libertate. I. de fond își motivează soluția pe împrejurarea că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și că este necesară menținerea acestei măsuri pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru că nu există garanția că inculpații nu-și vor relua activitatea infracțională. În opinia sa, se încalcă prezumția de nevinovăție, aceste aspecte urmând să fie avute în vedere de instanță la individualizarea pedepsei. Se susține că inculpații prezintă pericol pentru ordinea publică având în vedere aria de livrare a drogurilor - în mai multe județe - ori în sarcina inculpaților se poate reține oferirea de droguri doar prietenilor apropiați din municipiul I. Nu se poate motiva în grup menținerea măsurii arestării preventive, deoarece fiecare inculpat are o stare de fapt diferită, iar circumstanțele personale sunt diferite. Recursurile declarate în cauză de inculpați sunt nefondate pentru următoarele considerente: Pe baza actelor și lucrărilor existente la dosar instanța de fond a reținut în mod corect că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive față de inculpați subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, mai mult, probele de la dosar confirmând existența pericolului social și în prezent, neapărând indicii sau probe noi care să determine instanța a constata că acest pericol ar fi dispărut. M. arestării preventive a fost dispusă față de inculpații C. C. D., C. L. C., D. V., S. I. D., M. A. M., zis „Mahone";, pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată și deținerea, fără drept, de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, livrarea unor cantități de asemenea substanțe către alte persoane care, la rândul lor, le-au pus în vânzare, cu încadrarea juridică descrisă mai sus. Potrivit dispozițiilor art. 150 alin. 1 C., măsura arestării inculpatului poate fi luată numai după ascultarea acestuia de către procuror și de către judecător, afară de cazul când inculpatul este dispărut, se află în străinătate ori se sustrage de la urmărire sau de la judecată. În ceea ce privește temeinicia hotărârii atacate în cauză, s-a reținut în mod corect că există indicii clare privind desfășurarea faptelor pentru care inculpații sunt cercetați și, de asemenea, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 alin. 1 C., dar și cele menționate în art. 5 paragraf 1 alin. 1 lit. c din C.E.D.O., potrivit cărora „o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a crede în necesitatea de a împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea cesteia";. S-a reținut că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 148 lit. f C., întrucât faptele pentru care sunt cercetați inculpații sunt pedepsite de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura infracțiunilor, din modul de săvârșire a acestora și din natura valorilor sociale lezate prin comiterea acestora. Susținerile inculpaților că în motivarea pericolului pentru ordinea publică s-a avut în vedere doar gradul de pericol concret al faptelor, nu și situația personală a fiecărui inculpat este nefondată. Astfel, inculpații prezintă periculozitate sporită rezultată din modul în care au înțeles să acționeze în comiterea faptelor și din urmările produse ori care s-ar fi putut produce, activitatea de trafic de droguri fiind considerat un fenomen transnațional de gravitate deosebită. În cauză, nu a fost depășit nici termenul rezonabil al arestării preventive, astfel cum s-a invocat de către inculpați în motivele de recurs. Astfel, potrivit art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană, orice persoană învinuită de săvârșirea unei infracțiuni are dreptul să obțină într-un termen rezonabil o decizie definitivă cu privire la temeinicia și legalitatea acuzației ce i se aduce. I. europeană a făcut sublinierea de principiu că scopul acestui text al Convenției este ca persoanele aflate în această situație „să nu rămână multă vreme nejustificat, sub o asemenea acuzație"; (cauza Eckle contra Germaniei, 27 iunie 1968). O altă subliniere făcută de Curte se referă la „. după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale";, statuându-se că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile în materie civilă adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente. P. toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică sub toate aspectele, astfel încât, având în vedere și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C., recursurile declarate în cauză vor fi respinse ca nefondate. În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C., se va stabili onorariu avocațial și vor fi obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs. P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații C. C. D., C. L. C. și D. V., împotriva încheierii penale f. nr. 2 iunie 2011 a T.ui C.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 150 lei onorariu parțial (3 x 50 lei) pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare, din care câte 50 lei reprezentând onorar avocațial parțial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 9 iunie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M. B. C. I. V. G. D. S. Red.MB/dact.MS 6 ex./(...) Jud.fond: A.I.
| ← Decizia penală nr. 1849/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 133/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
