Decizia penală nr. 1332/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1332/R/2011
Ședința publică din 08 septembrie 2011
I. constituită din: PREȘEDINTE: D. P., judecător JUDECĂTORI: V. G.
M. B.
G.: D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de P. de pe lângă
Judecătoria Baia Mare și de partea civilă S. T., împotriva sentinței penale nr.663 din 30 martie 2011 a J.ecătoriei B. M. pronunțată în dosar nr.(...), privind pe inculpatul V. C. E., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev.de art.215 alin.1 și 3 C.pen. cu aplic.art.41 alin.2 C.pen. și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.de art.246 C.pen. cu aplic.art.41 alin.2 C.pen., totul cu aplic.art.33 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului, av,.Petriu A., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, apărătorul ales al părții civile S. T., av.Dumbrăveanu D., în substituirea av.Retegan D., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și apărătorul ales al părții resp.civilmente SC L. S., av.Borcuti G., din Baroul Maramureș, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul V. C. E., părțile civile S. T. și P. S. și partea resp.civilmente SC P. R. S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
R.ul P.ui solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să i se aplice inculpatului o pedeapsă mai mare și să se rețină calitatea de parte responsabilă civilmente a SC L. S. B. M. În susținerea recursului, arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică sub aspectul cuantumul pedepsei aplicate inculpatului. R. la activitatea infracțională a inculpatului, la valoarea mare a prejudiciului, la împrejurarea că acesta nu a făcut demersuri pentru despăgubirea părților civile, deși a recunoscut săvârșirea faptei, instanța ar fi trebuit să aplice o pedeapsă mai mare inculpatului. T., în mod greșit instanța de fond a constatat că SC L. S. nu are calitatea de parte resp.civilmente. În cauză sunt incidente disp.art.1000 alin.3
C.civil privind răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, deoarece între exercițiul abuziv al funcției de inculpat și fapta prejudiciabilă există o legătură de cauzalitate, părților civile fiindu-le creată convingerea că învinuitul acționează în interesul SC L. S., cu atât mai mult cu cât a emis cele trei facturi. Doar în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, SC letady S. nu are calitatea de parte resp.civilmente.
Apărătorul părții civile S. T. solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se rețină calitatea de parte responsabilă civilmente a SC L. S. B. M. și în consecință, să se dispună obligarea inculpatului în solidar cu această societate la plata despăgubirilor civile în sumă de 7460 euro, precum și la cheltuieli de judecată în recurs și la fond, în sumă de 1200 lei (în recurs) și 800 lei (la fond).
Apărătorul SC L. S. solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. În opinia sa, nu sunt întrunite condițiile prev.de art.1000 alin.3 C.civ. pentru a se reține calitatea de parte resp.civilmente a SC L. S. B. M. Nu se poate reține calitatea de comitent în raport de inculpatul V. S. avea calitatea de angajator și nu avea cum să cenzureze înțelegerea dintre inculpat și partea civilă S. Inculpatul nu avea atribuții de a încasa în numerar banii, ci a exercitat atribuții care nu-i reveneau potrivit fișei postului. Cel care ar trebui să răspundă în solidar ar fi concesionarul Renault, deoarece SC L. nu a încasat bani și nu a făcut demersuri pentru a intermedia vânzarea, astfel că nu poate avea calitatea de parte resp.civilmente.
Apărătorul părții civile S. T. solicită admiterea recursului declarat de P. Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de P. ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că pedeapsa inculpatului nu se impune a fi majorată, aceasta fiind oricum într-un cuantum ridicat. Latura civilă, în opinia sa, a fost corect rezolvată. Cu privire la recursul părții civile, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al acestuia. Cu onorariu avocațial din FMJ.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.663 din 30 martie 2011 pronunțată de Judecătoria
Baia Mare în dosarul nr.(...), a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatului.
În baza art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul V. C. E., la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 246 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
În baza art. 33 lit. a rap. la art. 37 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a Cod penal.
În baza art. 81 C. P. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, iar în baza art. 82 C. P. s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 6 luni ce a fost calculat de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 71 alin. 5 Cod P. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii. În baza art. 359 C. Proc. Pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. P..
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă P. S., domiciliat în
S. M., str. A. G. V., nr. 13, jud. Maramureș.
În baza art. 14 Cod de procedură penală, rap. la art. 346 Cod de procedură penală, art. 998 și următoarele Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de
7460 E. către partea civilă S. T. domiciliat în B. M., B-dul R., nr. 12/8, jud. Maramureș și 4376 E. către partea civilă SC L. S. B. M., din B. M., str. V. nr. 156B.
În baza art. 191 alin. 1 cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 de lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193 alin. 2 cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 de lei către partea civilă S. T. reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de aceasta.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în perioada (...) -
(...), inculpatul V. C. E. a fost la SC L. S. B. M. pe postul de „. vânzări";, având printre atribuțiile de serviciu obligația să prezinte clienților modelele mărcii Seat, să încheie contractul de vânzare-cumpărare, să comande autoturismele la SC P. R. S., să urmărească plățile efectuate de client în conturile SC P. R. S. (filele 8, 8A din dosarul de urmărire penală). Inculpatul V. C. E. nu avea nicio atribuție cu privirea la încasarea sau plata unor sume de bani și nici în legătură cu gestionarea altor fonduri sau valori (fila 10 verso din dosarul de urmărire penală, fila 67 din dosarul instanței - declarația martorului M. G. S., fila 66 din dosarul instanței - declarația reprezentantului părții civile SC L. S., I. V. M.).
În data de (...), inculpatul V. C. E. a indus în eroare pe partea vătămată S. T. care intenționa să achiziționeze un autoturism marca Seat Cordoba prin intermediul SC L. S. B. M., inculpatul spunând-i că va depune suma de bani la casieria societății și a încasat de la acesta suma de 1000 E., întocmind actul
„factură în avans nr. LE 114"; pentru a da o aparență de legalitate încasării banilor de la partea vătămată (fila 27 din dosarul de urmărire penală)
Folosind același mod de operare, inculpatul a încasat de (...), inculpatul a mai încasat de la partea vătămată S. T. suma de 6460 E., întocmind actul „factură rest de plată nr. LE 1. aflată la fila 28 din dosarul de urmărire penală, iar în data de (...) a încasat de la partea vătămată P. S. suma de 4376 E. întocmind actul
„factură în avans nr. LE 1. aflată la fila 17 din dosarul de urmărire penală. din declarația dată de partea vătămată P. S., rezultă că acesta a depus un avans în contul SC Porshe R. S., spunându-i inculpatului că mai are și o altă sumă în euro. Ulterior, partea vătămată a fost contactată telefonic de inculpat care i-a solicitat să se prezinte la sediul SC L. S. pentru a înmâna niște documente și pentru a aduce suma de bani în vederea achitării autoturismului (fila 66 verso din dosarul de urmărire penală). din declarația aceleiași părți vătămate, rezultă că inculpatul s-a a cutat-o la locul de muncă solicitându-i să-i dea și suma de 2028 E., însă partea vătămată a refuzat.
Părții vătămateP. S. i-a fost livrat de către SC L. S. B. M., un autoturism marca Seat Cordoba depunându-se din banii societății în contul SC P. R. echivalentul în lei al sumei de 4376 E. astfel cum reiese din Ordinul de plată aflat la fila 83 din dosarul de urmărire penală.
Partea vătămată S. T. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 8854 E., reprezentând avansul și restul de plată achitat de către partea civilă inculpatului și pentru care au fost emise două facturi, și suma de 1394 E. reprezentând îmbunătățiri aduse autoturismului achitate de partea civilă și pentru care inculpatul nu a emis nicio factură.
Partea vătămată P. S. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3000 de lei și diferența dintre valoarea reală a autoturismului și suma de 12.604 E.
Partea vătămată SC L. S. B. M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 12600 E.
În ședința publică din data de (...), apărătorul inculpatului V. C. E. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin actul de sesizare a instanței din infracțiunile de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal, totul cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, în infracțiunile de abuz de încredere, prev. de art. 213 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal, totul cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal arătând că nu a existat o activitate de inducere în eroare din partea inculpatului, părțile civile predându-i acestuia sumele de bani pentru a fi depuse la casieria societății în baza raporturilor de încredere care s-au format între părți.
Codul penal incriminează sub denumirea de abuz de încredere în dispozițiile art. 213 cod penal „însușirea unui bun mobil al altuia, deținut cu orice titlu, dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui";. În cazul abuzului de încredere, realizarea conținutului infracțiunii este condiționată de preexistența unui raport juridic între subiectul activ și subiectul pasiv. Situația preexistentă poate rezulta din orice raport juridic care creează detenție. Lipsa unui raport juridic de transmitere a detenției, exclude existența abuzului de încredere.
În cauză, instanța constată că nu există un asemenea raport juridic între inculpat și părțile civile S. T. și P. S., acestea încredințând sumele de bani inculpatului după ce acesta le-a comunicat că le va depune la casieria societății, inducându-le astfel în eroare pe părțile civile, cărora le-a fost astfel provocată o pagubă. Pe cale de consecință, instanța apreciază că încadrarea juridică a faptelor a fost în mod corect reținută în actul de sesizare a instanței, părțile vătămate necunoscând împrejurarea că printre atribuțiile de serviciu ale inculpatului nu se numără și aceea de încasare a sumelor de bani.
În drept, faptele inculpatului V. C. E. care, în datele de (...), (...) și (...), înbaza aceleiași rezoluții infracționale, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, a încasat de la părțile vătămate S. T. și P. S. diferite sume de bani, după ce le-a spus acestora că va depune banii la casieria societății, emițând facturi fiscale pentru sumele încasate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal și înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 3 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
La individualizarea și dozarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 cod penal, împrejurările săvârșirii faptelor (inculpatul a încasat sume de bani de la părțile vătămate inducându-le în eroare și emițând facturi fiscale deși nu avea atribuții în acest sens, tocmai pentru a da o aparență de legalitate operațiunii), dar și persoana inculpatului care nu erste cunoscut cu antecedente penale, s-a prezentat la toate termenele de judecată, a recunoscut și a regretat săvârșirea faptei, urmând să aplice inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite.
Pentru aceste considerente, instanța, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatului.
În baza art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul V. C. E., la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 246 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, va a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare, fiecare dintre cele două fapte fiind săvârșită de inculpat anterior condamnării acestuia pentru vreuna dintre ele, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a Cod penal având în vedere împrejurarea că exercițiul unei funcții publice precum și al unei funcții care implică exercițiul autorității de stat sunt incompatibile cu o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni.
Plecând de la scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. P. apreciind că acesta se poate realiza și fără privare de libertate instanța având in vedere că sunt întrunite condițiile din art. 81 C. P., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru un termen de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit potrivit art. 82 din Codul P. și s-a atras inculpatului atenția asupra faptului că nerespectarea cerințelor legale din art. 83 C. P. atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5 Cod P. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că sunt îndeplinitecondițiile stabilite de art. 998-999 din Codul civil și anume: existența unui prejudiciu care este urmarea directă a faptei inculpatului, precum și vinovăția acestuia sub forma intenției directe.
În ceea ce privește pretențiile civile formulate de partea civilă P. S., instanța a constatat că aceste sunt nefondate, partea civilă primind un autoturism marca
Seat Cordoba astfel cum este prevăzut în contractul de vânzare-cumpărare aflat la fila 18 din dosarul de urmărire penală, conform procesului-verbal de predare - primire de la fila 72 din dosarul de urmărire penală. Eventualele nemulțumiri ale părții civile în legătură cu autoturismul primit sau privind întârziere executării obligațiilor prevăzute în contract, pot avea ca temei o răspundere civilă contractuală, iar nu o răspundere civilă delictuală, motiv pentru care a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă P. S.
SC L. S., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 12600 E., deși a făcut dovada achitării către SC P. R. numai a sumei de 4376 E. pentru ca partea vătămată P. S. să-și poată primi autoturismul comandat. C. de împrumut aflat fa fila 48 din dosarul de urmărire penală, are ca și părți contractante pe numitul I. V. M., care a încheiat contractul în nume propriu, iar nu în calitate de reprezentant al părții civile SC L. S. și prin care se prevede că acesta împrumută inculpatului V. C. E. și tatălui său suma de 5300 E., fără a se stipula destinația sumei respective. I. a apreciat că suma de bai prevăzută în contract nu poate fi solicitată de SC L. S. din moment ce aceasta nu este parte contractantă.
S. T. s-a constituit parte civilă cu suma de 8854 E., acțiunea civilă a acestuia a fost admisă în parte de instanță, iar inculpatul a fost obligat la plata sumei de
7460 E., sumă pe care a primit-o de la partea civilă și pentru care a emis factură în avans nr. LE 114 pentru suma de 1000 E. și factură rest de plată nr. LE 115 pentru suma de 6460 E., neexistând probe că partea vătămată ar fi înmânat inculpatului și alte sume de bani.
Art. 1000 alin. 3 din Codul Civil cuprinde dispoziția potrivit căreia comitenții răspund de prejudiciul cauzat de prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat, temeiul nașterii raportului de prepușenie fiind cel mai adesea existența unuicontract de muncă. I. a constatat că în cauză un asemenea contract a fost încheiat între inculpat și SC L. S. (filele 34-35 din dosarul de urmărire penală), în cadrul căreia inculpatul își desfășura activitatea în momentul săvârșirii infracțiunilor, neexistând astfel o disociere a raportului de prepușenie față de contractul de muncă, astfel încât, nu poate fi angajată răspunderea SC P. R. în calitate de comitent.
Pentru angajarea răspunderii comitentului în temeiul art. 1000 alin. 3 cod civil se cere a fi întrunită, pe lângă condiția existenței raportului de prepușenie, și condiția ca prepușii să fi săvârșit fapta în funcțiile încredințate. I. a constatat că inculpatul nu a săvârșit fapta in funcțiile încredințate, exercitând atribuții care nu- i reveneau potrivit fișei postului. Astfel, inculpatul nu avea prevăzută ca și atribuție de serviciu încasarea unor sume de bani de la clienți, între fapta săvârșită de acesta și exercițiul funcției, fiind o simplă legătură ocazională care constă în săvârșirea faptei în timpul programului de lucru, exercitând atribuții care nu i-au fost încredințate de angajator, acestea fiind în mod clar specificate la fila 36 din dosarul de urmărire penală, iar inculpatul cunoscându-le astfel cum reiese din propria declarație - fila 37 din dosarul instanței.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că nu poate fi angajată răspunderea civilă a SC L. S. în calitate de comitent, nefiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 1000 alin. 3 cod civil.
În baza art. 191 alin. 1 cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 de lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193 alin. 2 cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 de lei către partea civilă S. T. reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de aceasta.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare și partea civilă S. T.
P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei hotărâri prin care să se aplice inculpatului o pedeapsă mai mare și să se rețină calitatea de parte responsabilă civilmente a S. L. S. B. M.
În motivele de recurs s-a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, raportat la activitatea infracțională și valoarea mare a prejudiciului, la împrejurarea că acesta nu a făcut demersuri pentru despăgubirea părților civile, deși a recunoscut comiterea infracțiunii, instanța trebuia să aplice o pedeapsă mai mare inculpatului.
Hotărârea instanței de fond este nelegală raportat la faptul că a constatat că
S. Letaly S. nu are calitate de partea responsabil civilmente, deoarece în cauză sunt întrunite dispozițiile art.1000 alin.3 C.civ. privind răspunderea comitentului pentru fapta prepusului , întrucât între exercițiul abuziv al funcției efectuate de inculpat și fapta prejudiciabilă există o legătură de cauzalitate, părților civile fiindu-le creată convingerea că inculpatul acționează în interesul S. L. S. cu atât mai mult cu cât a emis trei facturi în numele acesteia și doar în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor S. L. S. nu are calitatea de parte responsabilă civilmente.
Partea civilă S. T. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se rețină calitatea de partea responsabilă civilmente a S. L. S. B. M. și în consecință să se dispună obligarea inculpatului în solidar cu această societate la platadespăgubirilor civile în sumă de 7460 euro precum și a cheltuielilor judiciare în recurs și la fond în sumă de 1200 lei, respectiv 800 lei.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate deparchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare și partea civilă S. T., precum și a celor care puteau fi invocate din oficiu, Curtea reține următoarele:
I. de fond a stabilit o starea de fapt conformă cu realitatea și necontestată de inculpat, în sensul că în datele de 28 august 2008, 4 septembrie 2008, și 9 septembrie 2008 inculpatul V. C. în baza aceleiași rezoluții infracționale prin încălcarea atribuțiilor de serviciu a încasat de la părțile vătămate S. T. și P. S. diferite sume de bani, după ce le-a spus acestora că va depune aceste sume la caseria societății, emițând facturi fiscale pentru sumele încasate.
Corect au fost încadrate în drept faptele comise de inculpat, întrucât acestea realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 C. cu aplicarea art.41 alin.2 C. și înșelăciune prev. de art.215 alin.1 și 3 C. cu aplicarea art.41 alin.2 C. iar pedepsele aplicate inculpatului au fost stabilite în limitele prevăzute de lege pentru faptele reținute în sarcina acestuia, ținându-se seama de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, că s-a prezentat la toate termenele de judecată, că a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor.
Primul motiv de recurs invocat de parchetul de pe lângă Judecătoria Baia
Mare referitor la cuantumului pedepsei aplicate inculpatului nu este întemeiat, raportat la modalitatea de comitere a faptelor, la împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, că a avut o comportare sinceră în cursul procesului , recunoscând comiterea faptelor, sens în care nu se impune majorarea pedepselor aplicate acestuia.
Hotărârea instanței de fond este greșită sub aspectul înlăturării răspunderii
S. L. S. în solidar alături de inculpat pe motiv că nu ar fi întrunite condițiile prevăzute de art.1000 alin.3 C.civ. referitoare la răspunderea comitentului pentru fapta prepusului și că între faptele inculpatului și prejudiciul cauzat părților vătămate există o simplă legătură de cauzalitate.
Comitentul răspunde indiferent dacă prepusul a săvârșit fapta păgubitoare în exercițiul normal al atribuțiilor sale, sau abuzând de aceste atribuții, important este ca fapta păgubitoare să fie în legătură cu aceste atribuții.
Răspunderea comitentului pentru fapta prepusului necesită îndeplinirea următoarelor cerințe : prepusul să se afle într-un raport de prepușenie cu cel care răspunde (comitent) fapta păgubitoare să fi fost comisă de prepus în îndeplinirea funcțiilor încredințate, prepusul să fi comis fapta cu vinovăție.
Răspunderea comitentului intervine ori de câte ori funcția prepusului a oferit acestuia prilejul de a săvârși fapta ilicită, precum și în toate cazurile când prepusul a lucrat pentru îndeplinirea scopului în vederea căruia i-au fost încredințate sarcinile chiar dacă a activat fără să aibă instrucțiuni din partea comitentului, ori împotriva instrucțiunilor primite de la acesta sau nesocotind o prohibiție expresă a acestuia.
Comitentul răspunde numai pentru faptele prejudiciabile săvârșite de prepus în timpul serviciului și dacă prepusul a acționat cu vinovăție.
Comitentul apare în raport cu victima un garant al înlăturării consecințelor negative suferite de aceasta, ca urmare a vinovăției prepusului, precum și în cazul insolvabilității acestuia.
Legiuitorul a creat această garanție legală exclusiv în folosul victimei pentru asigurarea eficientă a protecției juridice a intereselor sale asigurând totodată victimei și dreptul de a pretinde direct de la prepus, repararea prejudiciului suferit.
În cauză, părților civile le-a fost creată aparența că inculpatul acționează în numele S. L. S. B. M. cu atât mai mult cu cât acesta a emis cele trei facturi în numele acestei societăți.
Părțile civile S. T. și P. S. nu aveau cum să cunoască atribuțiile de serviciu ale inculpatului, însă din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă că aceștia au fost convinși că inculpatul acționează în numele și în interesul S. L. S.
B. M.
În consecință în ceea ce privește infracțiunea prev. de art.215 alin.1 și 3 C. S.C L. S. are calitatea de partea responsabilă civilmente și numai în ceea ce privește infracțiunea prev. de art.246 C. această societate are calitatea de parte civilă.
Având în vedere că S. L. S. B. M. are calitatea de parte responsabilă civilmente, în baza art.38515 pct.2 lit.d C. urmează să fie admise recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare și partea civilă S. T. împotriva sentinței penale nr.663 din 30 martie 2011 a J.ecătoriei B. M., care va fi casată doar sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei și a neobligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea părții civile S. T. în solidar cu partea responsabilă civilmente și rejudecând cauza în aceste limite, în baza art.14 C. raportat la art.346 C. art.998 și 1000 alin.3 C.civ. inculpatul V. E. urmează să fie obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente S. L. S. B. M. la plata sumei de 7460 E. în favoarea părții civilă S. T. În baza art.193 C. inculpatul urmează să plătească în solidar cu partea responsabilă civilmente părții civile S. T. suma de 800 lei reprezentând cheltuieli judiciare la instanța de fond și suma de 1200 lei cheltuieli judiciare în recurs. Potrivit art.189 C. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ. Cheltuielile judiciare suportate de stat în recurs urmează să rămână în sarcina acestuia. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare si partea civila S. T., împotriva sentinței penale nr. 663 din 30 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Baia Mare in dosar nr. (...). Casează sentința penala atacată doar sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei si a neobligării inculpatului la cheltuieli judiciare în favoarea părții civile S. T. si judecând cauza in aceste limite: In temeiul art. 14 Cod proc.penala rap.la art. 346 Cod proc.penala si art. 998 Cod civil obliga pe inculpatul V. E. in solidar cu partea resp.civilmente S. L. S. la plata sumei de 7460 euro in favoarea părții civile S. T. Obliga pe inculpatul V. C. E. in solidar cu partea responsabila civilmente S. L. S. la plata cheltuielilor judiciare la instanța de fond in suma de 800 lei si la instanța de recurs in suma de 1.200 lei în favoarea părții civile S. T. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Stabilește onorariu avocațial in favoarea Baroului C. in suma de 200 lwi suma ce se va avansa din FMJ. Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de (...) . PREȘEDINTE JUDECĂTORI D. P. V. G. M. B. G. D. S. Red.V.G./S.M.D. 4 ex./(...) J..fond.R. C.
| ← Decizia penală nr. 236/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 2002/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
