Decizia penală nr. 1788/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

Dosar nr. (...)

DECIZIA PENALĂ NR.1788/R/2011

Ședința publică din 7 noiembrie 2011

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE : M. Ș., judecător

JUDECĂTORI : L. M.

ANA C.

GREFIER : M. B.

Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procuror V.

S-au luat spre examinare recursurile formulate de către Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria Jibou și inculpații I. M., I. D., I. M. S. și I. A. împotriva sentinței penale nr.86 din 25 mai 2011 a Judecătoriei J., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpații fiind trimiși în judecată după cum urmează :

- inculpatul I. M., pentru săvârșirea a două infracțiuni de ultraj și o infracțiune de ultraj contra bunelor moravuri prev.și ped.de art.239 al.1 și 5

C., cu aplic.art.75 lit.a și c C., și art.33 lit.a C., art.321 al.1 C. cu aplic.art.75 lit.a și c C., totul cu aplic.art.33 lit.a C.

- inculpatul I. D., pentru săvârșirea a trei infracțiuni de ultraj și o infracțiune de ultraj contra bunelor moravuri prev.de art.239 al.2 și 5 C., cu aplic.art.75 lit.a și c C. și art.33 lit.a C., art.321 al.1 C. cu aplic.art.75 lit.c C., totul cu aplic.art.33 lit.a C.

- inculpata I. M. S., pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj și ultraj contra bunelor moravuri prev.de art.239 al.1 și 5 C., cu aplic.art.75 lit.a,c C., art.321 al.1 C., cu aplic.art.75 lit.a și c C., totul cu aplic.art.33 lit.a C.

-inculpata I. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj și ultraj contra bunelor moravuri prev.de art.239 al.2 și 5 C., cu aplic.art.75 lit.a C. și art.99 al.3 C., art.321 al.1 C., cu aplic.art.75 lit.a C. și art.99 al.3 C., totul cu aplic.art.33 lit.a C.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor

și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de

31 octombrie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr.86 din 25 mai 2011 a Judecătoriei J., pronunțată în dosarul nr.(...) a fost condamnat inculpatul I. M., fiul lui V. și V., născut la (...) în localitatea N., S., cetățean român, fără antecedente penale, domiciliat în localitatea H., nr.74/A, S. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru comiterea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art.239, alin.2, 5, înlăturând aplicarea prevederilor art.75 lit.a, c Cod penal.

A fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an pentru comiterea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art.239, alin.2, 5, înlăturând aplicarea prevederilor art.75 lit.a, c Cod penal.

A fost condamnat inculpatul I. M., la pedeapsa închisorii de 1 an pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art.321, alin.1 Cod penal, înlăturând prevederilor art.75 lit.a, c Cod penal.

Conform prevederilor art.33, lit.a raportat la art.34 lit.b Cod penal, din pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, 1 an închisoare.

În baza prevederilor art.81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, atrăgând atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal.

S-a constatat că în intervalul 02.09-(...) inculpatul a fost reținut și arestat preventiv.

A fost condamnat inculpatul I. D., fiul lui M. și M. S., născut la (...) în J.,

S., cetățean român, fără antecedente penale, domiciliat în loc.H., nr.74/A, S. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru comiterea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art.239, alin.2, 5, înlăturând aplicarea prevederilor art.75 lit.a, c Cod penal.

În baza prevederilor art.11, pct.2, lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală a fost achitat inculpatul I. D., cercetat pentru comiterea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art.239, alin.2, 5, cu aplicarea prevederilor art.75 lit.a, c Cod penal.

A fost condamnat inculpatul I. D. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art.321, alin.1 Cp, înlăturând prevederile art.75 lit.a, c Cod penal.

Conform prevederilor art.33, lit.a raportat la art.34 lit.b Cod penal, din pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, s-a aplict pedeapsa cea mai grea, 1 an închisoare.

S-a constatat că în intervalul 02.09-(...) inculpatul a fost reținut și arestat preventiv.

În baza prevederilor art.11, pct.2, lit.a raportat la.art 10 lit.d Cod procedură penală a fost achitată inculpata I. M. S., fiica lui I. și M., născută la

(...) în localitatea J., S., cetățean român, fără antecedente penale, domiciliată în localitatea H., nr.74/A, S., cercetată pentru comiterea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art.239, alin.2, 5 cu aplicarea art.75 lit.a, c Cod penal.

A fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa închisorii de 1 an pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art.321, alin.1 Cod penal, înlăturând aplicarea prevederilor art.75 lit.a, c Cod penal.

În baza prevederilor art.81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, de 1 an închisoare, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, atrăgând atenția inculpatei asupra prevederilor art.83 Cod penal.

S-a constatat că în data de (...) inculpata a fost reținuta pentru 24 de ore.

În baza prevederilor art.11, pct.2, lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală a fost achitată inculpata I. A., fiica lui M. și M.-S., născută la

(...) în localitatea J., S., cetățean român, fără antecedente penale, domiciliată înlocalitatea H., nr.74/A, S., cercetată pentru comiterea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art.239, alin.2, 5, cu aplicarea art.75 lit.a, c și art. 99 și următoarele Cod penal.

S-a aplicat inculpatei măsura educativă a „mustrării";, prevăzută de art.102 Cod penal, pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art.321, alin.1 Cod penal, înlăturând aplicarea prevederilor art.75 lit.a, c Cod penal

Măsura educativă se va executa conform prevederilor art.487 Cod procedură penală.

Conform prevederilor art.14 raportat la art.346 Cod procedură penală s- au respins ca nefondate acțiunile părților civile având ca obiect acordarea de daune-morale.

În baza art.191 Cod procedură penală a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 500 lei, cheltuieli judiciare.

P. a pronunța această sentință judecătoria a reținut că prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Jibou în dosar nr.814/P/2010 au fost trimiși în judecată inculpații I. M., I. D., I. M. S. și I. A.

Inculpatul I. M. a fost cercetat pentru comiterea a două infracțiuni de ultraj, prevăzută de art.239 alin. 2 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a și c

Cod penal și art.321 alin.2 Cod penal , cu aplicarea art.75 lit.a și c Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal. P. a se face aplicarea acestor prevederi legale față de inculpatul , în fapt s-a reținut că în data de (...) în timp ce un număr de 3 lucrători de poliție efectuau un control la magazinul situat în curtea inculpatului , acesta a agresat fizic pe doi dintre agenți și a avut un comportament prin care s-a produs scandal public și s-a tulburat liniștea publică. Procurorul a reținut că aceste fapte au fost comise de inculpat cu ceilalți trei inculpați, dintre care o minoră , astfel că a făcut și aplicarea prevederilor art.75 lit. a și c Cod penal.

Inculpatul I. D. a fost trimis în judecată pentru comiterea în concurs a trei infracțiuni prevăzute de art.239 alin.2 și 5 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a, c Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, pentru lovirea a trei agenți de poliție aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu și provocarea de scandal public în aceleași împrejurări descrise la primul inculpat.

În sarcina inculpatei I. M. S. s-a reținut comiterea unei infracțiuni de ultraj prevăzută de art.239 alin.2,5 Cod penal cu aplicare art.75 lit.a și c Cod penal și o infracțiune prevăzută de art.321 alin.2 Cod penal , cu aplicarea art.75 lit.a și c Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal pentru că în aceleași împrejurări a gresat fizic pe un agent de poliție provocând totodată scandal public.

I. minoră I. A. a fost cercetată deoarece cu ocazia controlului efectuat de trei agenți de poliție la magazinul părinților săi a agresat fizic unul dintre aceștia și a provocat scandal public, fapte calificate ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.239 alin2,5 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a și art.99 și următoarele Cod penal și art.321 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a cu Cod penal și art.99 și următoarele Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

În actul de sesizare parchetul a reținut că cei patru inculpați sunt soț- soție și copii acestora, care au în curtea locuinței , situată în localitatea H., un magazin mixt, inculpata I. M. fiind conform datelor de la Oficiul Național al Registrului Comerțului , persoană fizică autorizată.

În data de (...) , părțile vătămate , agenții de poliție T. C., P. A. și L. I. sau deplasat la magazinul inculpaților pentru a efectua un control privind deținerea și comercializarea de țigări de contrabandă.

Agenții de poliției după sosirea lor și-au declinat identitatea și scopul prezenței lor, după care inculpata I. M. i-a invitat să controleze magazinul, menționând că nu deține țigări de contrabandă.

Agentul de poliție T. C. a identificat în magazin un caiet în care erau scrise nume de persoane, mărci de țigări, număr de pachete și prețul pe pachet. F. întrebată în legătură cu aceste împrejurări, inculpata I. M. s-a precipitat, răspunzând că nu se referă la țigări de proveniență ilicită, după care a încercat să intre în posesia caietului trăgându-l din mâinile părții vătămate.

În continuare, procurorul a reținut că astfel părțile trăgând fiecare de caiet pentru a rămâne în posesia lui au ajuns în afara magazinului. Procurorul mai reține că au ieșit din magazin și ceilalți doi polițiști pentru a-l ajuta pe primul să rămână în posesia caietului.

În acest moment în conflict au intervenit ceilalți trei inculpați, aflați și ei în curte.

S-a mai arătat că inculpatul I. D. ar fi lovit-o pe partea vătămată T. C. cu un par în cap, apoi pe agenții P. A. și L. I. i-a îmbrâncit lovindu-i cu pumnii și picioarele. S-a mai reținut că în aceste împrejurări, inculpata I. M. l-a lovit și îmbrâncit pe agentul T. C., iar inculpata minoră I. A. l-a prins de haine pe agentul P. A., căzând amândoi jos.

În continuare, în rechizitoriu se mai arată că inculpatul I. D. a vrut să-l lovească pe agentul L. I. cu bâta însă acesta a prins-o, trăgând-o, ajutat fiind și de agentul P. A., în timp ce în ajutorul inculpatului I. D. a venit inculpatul I.

M., astfel că în final, cei patru trăgeau de par.

A. fapte s-au petercut în prezența a trei martori, dar numai parțial. Astfel martorii M. V. și M. M. aflați la o masă pe terasă au auzit doar cearta dintre inculpatul I. M. și cei trei agenți, motiv pentru care au și plecat, tocmai pentru a nu asista în continuare la scandalul care se prefigura.

La o mică parte a faptelor a fost martor ocular B. V., aspecte la care ne vom referi în continuare.

Toți cei trei agenți de poliție au depus la dosar acte medicale, acestea confirmând că au suferit leziuni ușoare prin agresiunea fizică, partea vătămată T. C., obținând și un certificat medico-legal conform căruia leziunile suferite s- au putut produce prin lovire cu un corp dur și necesită pentru vindecare un număr de două-trei zile de îngrijiri medicale.

Din probele administrate s-a mai stabilit că magazinul mixt aparținând inculpaților, situat în curtea locuinței este deschis toată ziua, orice persoană care venea la cumpărături fiind servită de unul dintre membrii familiei.

Cei trei agenți de poliție care au efectuat controlul aveau ordin de serviciu în acest sens, existând planul de acțiune numărul 102058/(...).

Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, inclusiv cel din faza cercetării judecătorești, când au fost reaudiate toate părțile și martorii, instanța a reținut o stare de fapt diferită de cea din rechizitoriu.

În acest sens, în primul rând s-a constatat că cei doi martori, M. V. și M. M. aflați pe terasă așteptând să fie serviți nu au văzut incidentul. Asta deoarece, în momentul în care au auzit discuții contradictorii și pe ton ridicat din magazin, au plecat tocmai pentru a evita să fie prezenți la un eventual scandal care se prefigura.

Mai multe elemente privind cele întâmplate între părți în curte, a văzut martorul B. V.

Astfel din declarația acestuia s-a reținut că a văzut cum inculpata I. M. trăgea de caietul aflat în mâinile agentului T. C., acesta din urmă fiind ajutat de ceilalți doi agenți. Martorul , în faza de urmărire penală arată că în momentul în care inculpata și cei trei agenți au ajuns în curte, trăgând decaiet, în ajutorul inculpatei au intervenit ceilalți trei inculpați, fiecare trăgând de haine pe un polițist, fără însă a comite acte de agresiune fizică asupra lor.

Același martor a arătat că a văzut că inculpata minoră I. A. a tras de haine pe agentul P. A. pentru a-l îndepărta de mama ei, împrejurări în care agentul a lovit-o peste cap, în timp ce inculpata era în genunchi. Martorul a atenționat pe agent cerându-i să o lase pe inculpată fiind minoră. Ce s-a întâmplat între ceilalți inculpați și agenții de poliție, acest martor nu a observat fiind cu spatele. Când s-a întors cu fața a observat doar că inculpatul I. M. trăgea de o bâtă iar de la capătul celălalt ceilalți doi agenți de poliție. La scurt timp toți agenții au ieșit din curte incidentul sfârșindu-se. Declarația din Instanță a aceluiași martor diferă puțin față de cea din faza de urmărire penală. Astfel martorul arată că atât partea vătămată P. A. cât și inculpata minoră I. A. în încercarea acesteia din urmă de a-l îndepărta pe polițist de mama ei trăgându-l de haine, în urma acestui fapt au căzut în genunchi. După aceasta, partea vătămată P. A. a lovit-o pe inculpată peste cap și a tras-o de păr, moment în care a intervenit verbal el cerând agentului să nu mai agreseze inculpata. Cu privire la celelalte aspecte, cele două declarații sunt la fel.

Analizând declarațiile părții vătămate P. A. din ambele faze procesuale, nu rezultă că în urma faptului tragerii hainelor sale, ambele părți implicate ar fi căzut. I. în schimb în declarația din faza de urmărire penală declară că ar fi căzut împreună cu agentul, iar în cea din Instanță precizează că a căzut numai ea, fiind apoi bruscată de partea vătămată.

În concluzie, din toate aceste declarații contradictorii, cele ale părților fiind analizate cu respectarea valorii lor probatorii stabilită de art.69,75 Cod procedură penală, nu s-a putut stabili cu certitudine dacă acțiunea de tragere a hainelor părții vătămate P. A. a avut drept consecință căderea acestuia și implicit cauzarea de eventuale suferințe fizice.

Având în vedere declarațiile martorului ocular al acestui episod, rezultă că fapta inculpatei minore I. A. s-a rezumat la a trage partea vătămată de haine pentru a o îndepărta de mama ei, iar riposta agentului de poliție a avut drept consecință căderea inculpatei.

În cazul infracțiunii de lovire, acțiunea sau inacțiunea care constituie elementul material al acestuia, trebuie să producă victimei suferințe fizice. În cazul acțiunii de lovire efectivă și directă, suferințele cauzate de o astfel de acțiune sunt prezumate, fiind de neconceput ca o persoană lovită să nu aibă suferințe fizice, de intensități diferite, evident proporționale cu acțiunea de lovire.

În cazul săvârșirii altui gen de acte de violență producerea suferințelor fizice trebuie dovedită.

În situația concretă dedusă judecății reținându-se din probe că inculpata minoră a acționat asupra părții vătămate P. A. prin tragerea hainelor agentului de poliție,fără să exercite alte acte de violență sau loviri directe care să aibă drept urmare cauzarea de suferințe fizice părții vătămate, s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni lipsind subelementul laturii obiective, urmarea.

În continuare s-a constatat pe cale de consecință că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj prevăzută de art.239 alin.2,5 cu aplicarea art. 75 lit. a și 99 și următoarele Cod penal, reținută în sarcina inculpatei prin actul de inculpare. L. obiectivă a acestei infracțiuni constă în lovirea sau orice acte de violență, acțiuni care conform art.180 Cod penal unde sunt incriminate distinct, trebuie să aibă drept consecință cauzarea de suferințe fizice.

De altfel, văzând diferența de statură, gabarit, sex dintre inculpată și agentul de poliție, este greu de imaginat că inculpata l-a tras pe acesta de uniformă cu atâta putere încât să fi căzut în genunchi. La dosarul de urmărire penală s-au depus planșe foto unele reprezentând partea vătămată P. A.

Detaliile vestimentare din aceste poze arată pete de murdărie pe spatele uniformei și o ruptură pe cracul pantalonului.

A. detalii nu sunt relevante pentru a susține chiar și indirect acuzația de comitere a unor acte de violență de către inculpata minoră. Nu vedem legătura între petele de murdărie de pe spatele polițistului și agresiune sau ruptură și agresiune, aceasta deoarece din probe rezultă și chiar din declarațiile părții vătămate că minora l-a tras de haine din zona epoleților.

În ceea ce privește ruptura, foarte posibil să se fi produs în alte împrejurări, și chiar dacă inculpata l-a tras de pantaloni, rupându-i puțin, tot nu i-a cauzat suferințe fizice, ci maximum o stare de jenă.

Reținându-se că există dubii cu privire la căderea polițistului și implicit la producerea suferințelor fizice, dubii care profită numai inculpatei, acesta, în baza art.11 pct.2 litera a Cod procedură penală raportat la art.10 litera d Cod procedură penală, va fi achitată pentru comiterea infracțiunii de ultraj prevăzută de art.239 alin.2,5 Cod penal.

Aceiași va fi soluția și în cazul inculpatei I. M., cercetată și ea pentru comiterea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art.239 alin.2,5 Cod penal față de partea vătămată T. C.

Și în cazul acestei inculpate, analizând întreg materialul probator se constată că nu rezultă sub nici o formă că acțiunile ei ar fi avut drept consecință cauzarea de suferințe fizice părții vătămate T. C.

Atât din declarațiile părților analizate conform cu valoarea lor probatorie dar și din declarațiile martorilor, în sarcina acestei inculpate se reține acțiunea de tragere a caietului din mâinile părții vătămate. A. acțiune a durat scurt timp până părțile au ajuns în curte, când au intervenit ceilalți inculpați în ajutorul acesteia.

Nu există nici o singură probă concludentă din care să rezulte că inculpata a comis și alte acte materiale care eventual să cauzeze suferințe fizice acestei părți vătămate, ori acțiunea de tragere a caietului nu a avut consecința cerută pentru ca fapta să poată fi calificată lovire și apoi ultraj.

În sarcina inculpatului I. M. s-a reținut comiterea în concurs a două infracțiuni de ultraj prevăzută de art.239 alin.2,5 Cod penal cu aplic. art.75 litera a și c Cod penal, îndreptate împotriva părților vătămate T. C. și L. I.

În cazul acestui inculpat, învinuirile sunt confirmate de probele administrate care coroborate apoi, demonstrează fără dubiu exercitarea de act de violență cauzatoare de suferințe fizice asupra celor două părți vătămate.

Astfel, inițial se reține că inculpatul a lovit pe agentul T. C. cu pumnii după ce partea vătămată a căzut în urma loviturii aplicate cu parul în zona capului de inculpatul I. M. P. vătămată, agentul L. I. a intervenit în apărarea colegului său căzut, încercând să-l îndepărteze pe agresor, ocazie cu care, la rândul său a fost agresat suferind leziuni minore în zona feței.

De altfel, urmările acțiunilor inculpatului I. M., sunt constatate și de medici, astfel că suferințele fizice urmare a loviturilor acestuia sunt prezumate.

Mai trebuie menționat că toți inculpații au afirmat că leziunea suferită de partea vătămată T. C. a fost urmare a căderii acestuia peste balamaua unei uși. A. apărare nu poate fi primită deoarece nu se coroborează cu ansamblul materialului probator.

P. motivele care preced s-a constatat că inculpatul se face vinovat de comiterea în concurs a două infracțiuni de ultraj prevăzută de art.239 alin.2,5

Cod penal pentru a căror comitere, după înlăturarea prevederilor art.75 litera a și c Cod penal, reținute ca aplicabile de parchet.

Circumstanța agravantă prevăzută de art.75 lit.a Cod penal se referă la comiterea faptei de trei sau mai multe persoane împreună, ori analizând starea de fapt reținută în sarcina inculpatului I. M., s-a constatat că acesta a comis două infracțiuni de ultraj îndreptate împotriva a două părți vătămate, acțiuni la care nici de cum nu au participat trei sau mai multe persoane, cel mult rezultă că la un moment dat partea vătămată T. C. era agresată de inculpații I. M. și I. D., simultan.

Din rațiuni de același fel, a fost înlăturată agravanta prevăzută de art.75 lit. c Cod penal, respectiv comiterea infracțiunii de un major cu un minor. F. inculpatului nu a avut nici o legătură cu acțiunile comise de tatăl său asupra celor două părți vătămate agresate de el. I. minoră, după cum s-a descris anterior, a tras de haine pe partea vătămată P. A.

R. la infracțiunile reținute în sarcina inculpatului I. D., respectiv trei infracțiuni de ultraj prevăzută de art.239 alin.2,5 Cod penal împotriva părții vătămate T. C., P. A. și L. I., după analiza materialului probator, Instanța a constatat ca fiind probate fără dubiu doar două dintre ele, cele comise împotriva părții vătămate P. A. și T. C.

Astfel, s-a reținut că inculpatul a lovit cu parul în cap pe agentul T. C., apoi văzând situația în care se află sora sa I. A. a aplicat mai multe lovituri active părții vătămate cauzându-i astfel suferințe fizice.

Analizând probele instanța nu a reținut că acest inculpat ar fi comis lovire sau alte acte de violență cauzatoare de suferințe fizice împotriva părții vătămate L. I. În sensul existenței celei de-a treia infracțiune de ultraj există doar declarația părții vătămate care afirmă că a fost lovit în zona feței de inculpatul I. D., ori această declarație pentru a putea fi luată în considerare ar trebui să fie susținută și de altele conform art.75 Cod procedură penală. Nu există alte probe în acest sens.

O adeverință medicală confirmă existența unei leziuni minore în zone feței părții vătămate, însă din probele de altfel foarte confuze și neclare rezultă aceiași parte vătămată a fost lovită de inculpatul I. M.

Existând dubii cu privire la existența acestei a treia fapte de ultraj iar acestea profitând inculpatului, acesta a fost achitat și condamnat numai pentru două infracțiuni prevăzute de art. 239 alin.2,5 Cod penal, de asemenea cu înlăturarea circumstanțelor agravante prevăzută de art.75 lit.a și c Cod penal. Considerentele pentru care înlătură aceste prevederi legale sunt identice ca și în cazul inculpatului I. M.

P. a cercetat pe cei patru inculpați și pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art.321 alin. 1 cu aplicarea art.75 lit.a și c Cod penal, mai puțin litera c în cazul inculpatei minore.

În acest sens, în actul de inculpare s-a reținut că prin actele și gesturile descrise anterior au produs scandal public și au tulburat liniștea publică. Într- adevăr se poate reține în sarcina fiecăruia dintre cei patru inculpați comiterea acestei infracțiuni însă nu în modalitatea reținută de parchet.

L. obiectivă a acestei infracțiuni constă în acte sau gesturi în profanarea de cuvinte sau expresii sau orice alte manifestări, care trebuie să aibă drept consecință atingerea bunelor moravuri, producerea unui scandal public ori tulburarea în alt mod a liniștii publice.

Comportamentul individual al fiecăruia dintre inculpați fără îndoială că se circumscrie actelor, gesturilor și manifestărilor care constituie latura obiectivă a infracțiunii. Chiar și în cazul celor două inculpate, care nu aucomis infracțiunea de ultraj, prevăzută de art.239 alin.2,5 Cod penal , comportamentul lor a fost contrar bunelor moravuri.

Atitudinea și reacțiile inculpaților în acest scandal, în fiecare caz în parte sunt contrare obiceiurilor, deprinderilor, comportamentului compatibil cu respectul reciproc, păstrarea demnității umane, a decenței în vorbire și acțiuni.

Este întrunită condiția săvârșirii acestor fapte în public, în sensul prevederilor art.152 lit.b Cod penal .

În momentul izbucnirii scandalului de față se aflau trei persoane, dintre care două au plecat destul de repede tocmai pentru a evita o viitoare postură de martori, pe cât posibil.

Modalitatea scandalului public reținut de parchet, este exagerată, o astfel de urmare a faptelor inculpaților presupune zarvă, vâlvă într-o comunitate. P. a se vorbi de un scandal public nu este suficientă indignarea izolată a câtorva persoane, aceasta trebuie să existe la nivelul unei colectivități, cu un număr nedeterminat de persoane, care au luat la cunoștință de faptele comise.

În ceea ce privește tulburarea liniștii publice, instanța a constatat că nu poate fi reținută deoarece spațiul în care s-a desfășurat incidentul public , în sensul art.152 Cod penal, fiind de fapt curtea unei case, unde se aflau foarte puține persoane, nu a provocat indignarea mai multor persoane care să se simtă în primejdie de a fi agresate fizic sau verbal.

În concluzie, tot incidentul nu poate fi caracterizat unul care a tulburat liniștea publică , dar cu certitudine acțiunile inculpaților sunt contrare bunelor moravuri, astfel că elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj prevăzută de art.321 alin.1 Cod penal sunt întrunite.

În rechizitoriu s-au reținut și pentru această infracțiune circumstanțele agravante prevăzute de art.75 lit. a, c Cod penal , mai puțin în cazul inculpatei minore lit.c.

Instanța a apreciat că nu pot fi reținute aceste agravante deoarece infracțiunea de ultraj prevăzută de art.321 alin.1 Cod penal în modalitatea descrisă mai sus, nu a fost comisă "; împreună "; de cele trei sau mai multe persoane și de majori cu un minor. A. fiecăruia dintre inculpați luate individual sunt contrare bunelor moravuri, fiecare dintre ei lezând astfel distinct câte o parte vătămată. În acest context se apreciază că noțiunea "; împreună"; nu este aplicabilă.

P. toate considerentele care preced inculpații au fost condamnați , respectiv achitați, conform dispozitivului.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere , în primul rând criteriile generale stabilite de art.72 Cod penal.

Față de conținutul concret al infracțiunii de ultraj prevăzută de art.239 alin.2,5 Cod penal s-a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse mai mari decât minimul special. Lovirea unor agenți de poliție în exercițiul atribuțiilor de serviciu nu poate fi tratată cu multă indulgență deoarece ar fi astfel încălcate prevederile art.1 Cod procedură penală , care stabilește scopurile procesului penal.

Unul din aceste scopuri este și acela de a preveni infracționalitatea dar și de a educa cetățenii, în general, în spiritul respectării legilor.

Comportamentul inculpaților în împrejurările descrise denotă lipsă de respect tocmai față de instituțiile statului și implicit față de lege. A. fapte se impun a fi sancționate cu o pedeapsă mai mare decât minimul special.

În ceea ce privește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art.321 Cod penal, s-a apreciat că minimul, 1 an închisoare este suficient și direct proporționala cu pericolul concret al faptei.

În cazul fiecăruia dintre inculpați sunt îndeplinite condițiile suspendării condiționate a executării penale, stabilite de art.81 Cod penal.

Nici unul nu a mai fost condamnat anterior, iar pedeapsa rezultată unde este cazul nu este mai mare de 2 ani. Având în vedere în principal circumstanțele personale ale inculpaților instanța constată că reeducarea și prevenția, ca scopuri ale sancționării faptelor penale, stabilite de art.52 Cod penal vor putea fi atinse și fără executarea pedepsei cu privare de libertate.

P. aceste motive și având în vedere și prevederile art. 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei aplicate fiecărui inculpat, pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

Inculpații au fost atenționați asupra prevederilor art. 83 Cod penal care reglementează situațiile de revocare a suspendării executării pedepsei. Executarea pedepsei principale fiind suspendată, conform art.71 alin.5 Cod penal pe durata termenului de încercare se va suspenda și executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a , teza II , b Cod penal.

Inculpații I. M. și I. D. au fost reținuți și arestați preventiv în intervalul

(...)- (...), iar inculpata I. M. reținută 24 de ore în data de (...).

Executarea pedepsei fiind suspendată, durata privării de libertate nu se deduce, aceasta făcându-se în cazul unei eventuale revocări și executarea in regim de detentie. R. la inculpata minoră I. M. s-a precizat că alegerea sancțiunii și individualizare acesteia s-a făcut cu respectarea prevederilor art.100 Cod penal prin prisma informațiilor oferite de referatul de evaluare întocmit de S. P. al T. S.

Sintetizând constatările din raportul de evaluare, s-a reținut că acest incident este unul singular și absolut izolat pentru inculpat, aceasta acționând sub impulsul de moment dorind să vină în ajutorul mamei sale, pe care o vedea în postura de victimă.

S-a mai reținut că aceasta dispune de toate resursele interne dar și factorii externi sunt extrem de favorabili pentru a evita pe viitor astfel de incidente. La individualizarea sancțiunii s-au avut în vedere și rezultatele școlare extrem de bune ale inculpatei.

P. aceste considerente instanța a ales ca sancțiune măsura educativă mustării, prevăzută de art.102 Cod penal, care s-a aplicat pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.321 alin.1 Cod penal.

Având în vedere considerentele expuse anterior s-a apreciat că prin aplicarea celei mai ușoare măsuri educative se va atinge scopul reeducării inculpatei dar și acela de a preveni pentru viitor un comportament asemănător.

Cu privire la latura civilă a cauzei s-a constatat că părțile vătămate s-au constituit părțile civile în termenul stabilit de art.15 Cod procedură penală , fiecare solicitând ca inculpații să fie obligați să le plătească 2000 euro daune morale.

Instanța a apreciat că acordarea daunelor morale nu este justificată . Este adevărat că părțile vătămate au fost lovite, agresate, cauzându-li-se suferințe fizice și totodată au fost puși într-o postură destul de jenantă.

Împotriva sentinței sus menționate au declarat recurs în termenul legal

P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA JIBOU și inculpații I. M., I. D., I. M. S. și I. A.

Prin memoriul cuprinzând motivele de recurs a M. P. se invocă nelegalitatea hotărârii atacate pentru că instanța fondului a omis să facă aplicare prevederilor art.88 alin.l C.p. privind computarea reținerii și arestării preventive, privind pe inculpații I. M., I. D. și I. M. S., având în vedere că inculpații I. M. și I. D. au fost reținuți și arestați preventiv în intervalul (...)- (...), iar inculpata I. M. S. fost reținută 24 de ore în data de (...) .

Deși a constatat că inculpații au fost reținuți și arestați preventiv, instanța a apreciat că nu se impune deducerea privării de libertate, aceasta făcându-se în viziunea instanței în cazul unei eventuale revocări și executări în regim de detenție.

Simplu fapt al constatării că inculpații au fost reținuți și arestați preventiv nu produce efecte juridice, pentru acest lucru fiind necesară deducerea perioadei în care inculpații au fost privați de libertate, fapt pe care instanța de judecată a omis să fi facă.

Potrivit art.88 alin. 1 C.p. timpul rețineriiși arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate întrucât legiuitorul nu a făcut distincție că pedeapsa închisorii pronunțate trebuie să fie cu executate sau suspendare pentru scăderea reținerii și arestării preventive, nici interpretul nu trebuie să facă distincție, astfel că în ambele situații se impune să se deducă timpul reținerii și arestării preventive.

Având în vedere că potrivit art. 88 alin. 2 Cp. "Scăderea reținerii și arestării preventive se face și în caz de condamnare la amendă, prin înlăturarea în totul sau în parte a executării amenzii" cu atât mai mult se impune scăderea reținerii și arestării preventive în cazul aplicării unei pedepse cu închisoarea, chiar cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Instanța a încălcat prevederile art.334 C.p.p., respectiv a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpați prin înlăturarea circumstanțelor agravante, prev. de arte 75 lit. a și c C.p. în ceea ce îi privește pe inculpații I. M., I. D. și I. M. S. și a prevederilor arte 75 lit. a C.p., În ceea ce o privește pe inculpata I. A., reținute la toate infracțiunile săvârșite de inculpați, fără să pună în discuția părților schimbarea încadrării juridice.

P. a criticat hotărârea Judecătoriei J. și pentru netemeinicie respectiv pentru faptul că situația de fapt și drept a fost greșit reținută urmare a interpretării eronate a materialului probator administrat în cauză, că s-a comis o gravă eroare de fapt la momentul la care s-a dispus achitarea inculpaților I.

A. și I. M. S. și I. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj prev. de art.239 alin.2 și5 C.p. cu aplic.art.75 lit.a și c C.p. și art.99 pentru inculpata minoră I. A. Au fost respinse în mod neîntemeiat pretențiile părților civile și au fost greșit individualizate pedepsele aplicate inculpaților.

Cu ocazia susținerii orale a recursului promovat M. public a nu mai susținut netemeinicia soluției pronunțată pe latura civilă deoarece părțile civile nu au declarat recurs iar parchetul nu are interes din punct de vedere al legii civile să susțină o acțiune cu privire la care părțile nu au declarat nemulțumirea.

Inculpații recurenți prin apărătorul ales au solicitat a fi achitați sub aspectul comiterii infracțiunii de ultraj și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.

În ceea ce privește prima infracțiune trebuie să se rețină că legea penală protejează doar acei subiecți pasivi aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu în limitele prevăzute de lege or, din probele existente la dosar reiese că cei trei agenți de poliție și-au îndeplinit în mod abuziv atribuțiile de serviciu agresând- o pe inculpata I. M.

S-a solicitat achitarea sub aspectul comiterii infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii deoarece presupusele acte de tulburarea liniștii s-a desfășurat în curtea părților vătămate într-un moment în care accesul în magazinul aflat în incintă nu era permis.

Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, aprobatoriului administrat și a disp.art.385/6 alin.3 C.p.p. Curteaconstată că recursurile declarate de inculpații I. M. și I. D. și P. de pelângă Judecătoria Jibou sunt fondate în parte urmând a fi admise pentru următoarele considerente:

Instanța de control judiciar constată că instanța fondului a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea în ceea ce privește activitatea infracțională desfășurate de inculpații I. M. și I. D.

Astfel, din vastul material probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât și cu ocazia cercetării judecătorești a reieșit că în data de 1 sept.2010 părțile civile T. C. C., P. A. și L. I., în calitatea lor de polițiști în cadrul Poliției Orașului J., au efectuat un control pe linia descoperirii deținerii și comercializării ilegale a țigărilor de contrabandă la întreprinderea individuală I. M. din satul H. P. civile au acționat în baza planului de acțiune întocmit de către P. orașului J. declinându-și identitatea și scopul pentru care au venit în control. Efectuând verificări agentul șef de poliție T. C. a descoperit un caiet în care erau menționate nume de persoane,cantitatea de țigări și prețul acestora și a cerut lămuriri inculpatei I. M. S. cu privire la aceste mențiuni. I. a reacționat încercând să-l smulgă din mâna polițistului pentru a intra în posesia lui. Pe fondul acestui conflict inculpata și partea civilă au ieșit afară din magazin fiind urmați de către părțile vătămate P. A. și L. I. În acel moment au intervenit și coinculpații I. M., I. D. și I. A., ocazia cu care au lovit și îmbrâncit pe cei trei polițiști și reușind să păstreze în posesia lor caietul cu pricina.

A rezultat, și instanța fondului a reținut în mod corect că inculpatul I. M. l-a lovit pe agentul T. C. cu pumnii după ce partea vătămată a căzut la pământ în urma loviturii aplicate cu parul în zona capului de către inculpatul I. D. și apoi pe partea vătămată L. I. care a sărit în apărarea colegului său căzut.

Probele care conduc la această concluzie sunt declarațiile celor două părți vătămate și actele medicale existente la dosar care confirmă leziunile părților vătămate.

În drept, faptele inculpatului I. M. întrunesc elementele constitutive a infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin.2 și 5 C.p. fiind corectă înlăturarea circumstanțelor agravante prev. de art.75 lit.a și c C.p. pentru motivele pe care le vom expune ulterior.

În ceea ce privește faptele reținute în sarcina inculpatului I. D. constatăm că reiese fără putință de tăgadă că inculpatul a lovit cu parul în zona capului pe partea vătămată T. C. și a aplicat lovituri cu pumnii părții vătămate P. A. În susținerea acestei afirmații aducem declarațiile părții vătămate, ale coinculpaților și actele medicale existente la dosar.

Nu este dovedit însă fără putință de tăgadă faptul că inculpatul ar fi agresat în vreun fel partea vătămată L. I. a cărei declarații pe parcursul procesului penal sunt destul de ambigui, respectiv această parte vătămată a susținut că a fost agresat la un moment dat de inculpat, iar apoi să precizeze că nu poate aprecia că a fost agresat sau nu de el.

Având în vedere principiul potrivit căruia orice dubiu profită inculpatului, în mod corect instanța fondului a dispus achitarea inculpatului I. D. pentru comiterea infracțiunii de ultraj comisă în dauna părții vătămate L. I.

A. acțiuni ilicite a inculpatului I. D. întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de ultraj prev. de art. 259 alin.2 și 5 C.p. urmare a înlăturării circumstanțelor agravante reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței.

Apare greșită în opinia Curții soluția instanței fondului cu privire la achitarea inculpatelor I. M. S. și I. A., ambele cercetate și sub aspectul comiterii infracțiunii de ultraj, deoarece probele administrate în cauză conduc la o altă concluzie.

Astfel, în ceea ce privește acțiunea ilicită desfășurată de inculpata minoră I. A., Curtea reține că există probe certe de vinovăție a acesteia. A. probe sunt: declarațiile inculpatei I. M. S. f.39-41 d.u.p., 168 d.fond, din care rezultă că fiica sa s-a îmbrâncit cu polițiștii, din declarațiile inculpatei I. A. f.45 d.u.p., aceasta declarând că „l-am prins din spate pe P. A. l-am tras de lângă mama mea căzând cu acesta la pământ";, depoziția părții vătămate P. A. f.53 d.u.p., L. I. f.55 d.u.p. „am observat pe comisarul P. A. căzut jos împreună cu I. A.";, depoziția martorului B. V. f.59 d.u.p. și 189 d. fond și din conținutul referatului de evaluare întocmit de S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj în care se consemnează „minora susține că l-a prins din spate pe dl.comisar P. …. moment în care a căzut împreună cu acesta la pământ"; .

Constatând că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj raportat la partea vătămată P. A., instanța de recurs a dispus condamnarea inculpatei I. A. la o pedeapsă de 500 lei amendă penală, pedeapsă pe care a contopit-o cu măsura educativă a mustrării ce i-a fost aplicată prin sentința recurată pentru comiterea infracțiunii prev. de art.321 C. urmând ca aceasta să execute pedeapsa de 500 lei amendă penală.

Din declarațiile inculpatei, ale părților vătămate și a martorului B. rezultă că inculpata I. M. S. se face vinovată de comiterea infracțiunii de ultraj prev. de art.239 alin.2 și 5 c.p. înlăturându-se art.75 lit.a și c C.p. reieșind că și această inculpată s-a îmbrâncit cu polițiștii.

P. această faptă de ultraj instanța de recurs i-a aplicat inculpatei o pedeapsă de 9 luni închisoare.

La individualizarea pedepselor aplicate celor două inculpate instanța de recurs a avut în vedere împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele reținute în sarcina lor, urmările pe care le-au produs, amploarea acțiunii ilicite desfășurate și faptul că s-a ajuns la asemenea fapte sancționate de legea penală pentru a împiedica organele de urmărire penală să-și desfășoare activitatea în condițiile legii, respectiv s-a încercat a se sustrage un înscris care putea cuprinde date referitoare la o potențială activitate de distribuire de țigări de contrabandă care era investigată la acel moment de către părțile vătămate.

În mod corect instanța de fond a înlăturat circumstanțele agravante prev. de art.75 lit.a și c C.p. deoarece din probele administrate în cauză nu a reieșit că inculpații ar fi acționat în mod concertat, în baza unei înțelegeri prealabile ci fiecare a acționat în baza propriului impuls. De asemenea, nu se poate reține că inculpații majori au atras în activitatea lor infracțională pe inculpata minoră, aceasta intervenind pentru a-și susține mama.

Nu pot fi primite susținerile inculpaților de a fi achitați sub aspectul infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice pe motiv că fapta nu a fost produsă în public deoarece potrivit art. 152 lit.a și b C.p. fapta se consideră a fi săvârșită în public atunci când a fost comisă într-un loc care prin natura sau destinația lui este întotdeauna accesibil publicului chiar dacă nu este prezentă nicio persoană și în orice alt loc accesibil publicului dacă sunt de față două sau mai multe persoane. Or, în speța dedusă judecății fapta ilicită s-a comis în curtea inculpaților unde funcționa un magazin care era deschis non-stop, publicul respectiv locuitorii din localitatea H. putând oricând să facă cumpărăturile de acolo. În plus, la momentul debutului conflictului dintre inculpat și părțile vătămate erau prezente două persoane care văzând ce se întâmplă au părăsit în grabă curtea pentru a nu asista la asemenea fapte, în consecință sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.

Hotărârea instanței de fond este criticabilă și sub aspectul omisiunii deducerii din pedepsele aplicate inculpaților recurenți I. M. și I. D. a durateireținerii și arestului preventiv din 2 sept. 2020 până în 6 sept.2010 fiind încălcate astfel disp.art.88 C.p. A. omisiune a instanței va fi îndreptată de instanța de control judiciar prin dispozitivul prezentei.

P. aceste considerente, vor fi admise în parte recursurile declarate de P. de pe lângă judecătoria J. și inculpații I. M. și I. D. conform dispozitivului.

P. A. MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În conformitate cu prevederile art.385^{15 pct.2 lit.d Cpp admite recursurile declarate de către P. de pe lângă Judecătoria Jibou și inculpații I. M. și I. D., ambii domiciliați în H. nr.74 A , jud. S., împotriva s.p.86/(...) a Judecătoriei J. pe care o casează în parte doar sub aspectul greșitei achitări a inculpatelor I. M. S. și I. A. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.239 alin.2 și 5 Cp și a omisiunii deducerii duratei arestului preventiv cu privire la inculpații I. M. și I. D. și rejudecând în aceste limite:}

Condamnă inculpata I. M. S., fiica lui I. și M. , născută la (...) în J., cetățean român, studii 10 clase, administrator PF, căsătorită, CNP 2., fără antecedente penale, domiciliată în H. nr.74 A , jud. S. pentru comiterea infracțiunii de ultraj prev. de art.239 alin2, 5 C.p. înlăturând aplicarea art.75 lit.a, c C.p. la o pedeapsă de 9 luni închisoare.

Contopește această pedeapsă cu cea de 1 an închisoare aplicată prin sentința recurată pentru comiterea infracțiunii prev. de art.321 alin.1 C.p., în baza prevederilor art.33 lit. a, 34 lit.b C.p., urmând ca inculpata I. M. S. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

Condamnă inculpata I. A., fiica lui M. și M. S., născută la (...) în J., cetățean român, studii 9 clase, elevă la G. Ș. O. G. J., CNP 2., domiciliată în H. nr.74 A , jud. S. , fără antecedente penale pentru comiterea infracțiunii de ultraj prev. de art.239 alin2, 5 C.p. cu aplicarea art.99 și urm. Cp, dar înlăturând aplicarea art.75 lit.a C.p. la pedeapsa de 500 lei amendă penală.

Contopește această pedeapsa cu măsura educativă a mustrării ce i-a fost aplicată prin sentința recurată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev de art.321 alin.1 C.p. urmând ca inculpata I. A. să execute pedeapsa de 500 lei amendă penală, conform prevederilor art.33 lit. a, art.34 C.p..

Înlătură dispoziția privind executarea măsurii educative.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților recurenți I. M. și I. D. durata reținerii și arestului preventiv din (...)-(...).

Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

2. Respinge ca nefondate recursurile declarate de către inculpatele I. M. S. și I. A. împotriva aceleiași sentințe.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 300 lei -4x75 lei - reprezentând onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu ce se vor avansa din fondurile

MJLC în favoarea av. Dobai G., Danca Irina, C.ean I., Coroi A. M..

Obligă inculpatele recurente I. M. S. și I. A. la plata sumei de câte 375 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat cu prezentul recurs, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 07 noiembrie 2011.

PRES.,		JUDECĂTORI	GREFIER
M. Ș.	L. M.	ANA C. M. B.

Red.MS Dact.SzM/3ex. (...)

← Decizia penală nr. 1553/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 619/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1788/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1788/2011, Curtea de Apel Cluj