Decizia penală nr. 1350/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a2
D. PENALĂ NR. 1350/R/2011
Ședința publică din data de 9 septembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : C. V. JUDECĂTORI : C. I.
I. C. M. GREFIER : T. G.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentat prin
PROCUROR : DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect recursul declarat de către inculpatul N. I. I. împotriva încheierii penale fără număr din data de (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui B.-N., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin. 2 din Legea nr.
143/2000, modificată prin OUG nr. 6., cu aplicarea art. 41 alin. 2
C.pen., introducere în țară de droguri de mare risc, prev. și ped. de art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, modificată prin OUG nr. 6. și cumpărare/deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. și ped. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, modificată prin OUG nr. 6., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. și art. 33 lit. a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul N. I. I., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. C. Cuibus, cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului N. I. I. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale din data de 6 septembrie 2011 și, în principal, revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința cercetării inculpatului în stare de libertate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv. În opinia sa în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, având data luării măsurii preventive, de la care a trecut un termen rezonabil, ce duce la diminuarea pericolului pentru ordinea publică.
Solicită a se avea în vedere că circumstanțele de ordin personal ale inculpatului, care are un copil minor, a recunoscut parțial săvârșirea faptelor și că, chiar dacă are antecedente penale, acest aspect trebuie avut în vedere la individualizarea pedepsei și nu luarea măsurii preventive. De asemenea, apreciază că prin contractul de muncă depus la dosar inculpatul a dovedit că poate realiza venituri din muncă, iar din atitudinea acestuia se poate concluziona că nu va zădărnici sau influența aflarea adevărului în cauză.
P. aceste motive, solicită admiterea recursului și, în principal, revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar, înlocuirea acesteia cu o altă măsură neprivativă de libertate, având în vedere și că față de coinculpații din dosar s-au luat alte măsuri preventive. Cu onorariu din FMJ.
Reprezentantul Parchetului în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b
C.pr.pen. solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat în cauză, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea stării de arest a inculpatului N. I. I. subzistă și în prezent, respectiv există indicii și probe în sensul art. 143 C.pr.pen., pedepsele pentru infracțiunile presupus săvârșite de inculpat sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind astfel întrunite și dispozițiile art. 148 lit. f C.pr.pen..
Referitor la reținerea dispozițiile art. 143 C.pr.pen. solicită a se avea în vedere că indiciile și probele din care rezultă vinovăția inculpatului pentru presupusele fapte pentru care acesta a fost trimis în judecată au fost analizate în mod repetat atât de către instanța de fond cât și de către instanța de recurs, ținându-se cont și de dispozițiile C. și stabilindu-se că din actele dosarului rezultă bănuiala rezonabilă că a săvârșit faptele imputate.
Învederează faptul că în cauză sunt întrunite și cerințele prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen., pedeapsa prevăzută de către legiuitor pentru cea mai gravă faptă imputată inculpatului, respectiv cea de trafic de droguri de mare disc, fiind de la 10 la 20 ani închisoare, iar pe lângă starea de tulburare pe care ar provoca-o opiniei publice judecarea în libertate a unei persoane ce a săvârșit infracțiuni de natura celor deduse judecății, inculpatul are antecedente penale, dând astfel dovadă de perseverență infracțională. Mai mult, consideră că dacă inculpatul ar fi judecat în stare de libertate s-ar induce o stare de neîncredere în maniera în care astfel de fapte sunt tratate în justiție.
Raportat la ansamblul probator și la ce s-a reținut până în prezent în cauză, atât în fața instanței de fond cât și cu ocazia soluționării recursurilor cu privire la starea de arest, în opinia sa există temeiuri foarte serioase a reluării activității infracționale de către inculpat, deși acesta a depus un contract de muncă la dosar. P. aceste aspecte, dar și din punct de vedere al antecedentelor penale, situația inculpatului este diferită de cea a coinculpaților din dosar.
Inculpatul N. I. I., având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că a fost angajat în muncă la data de 3 ianuarie 2011, are un copil de 1 an și 6 luni în îngrijire, iar soției sale îi este foarte greu singură. De asemenea, solicită a se reține și împrejurarea că a recunoscut faptele din noiembrie și decembrie și că are o condamnare anterioară de 1 an și 10 luni cu suspendare.
C U R T E A
Deliberând constată că,
Prin încheierea penală f.nr.din 6 septembrie 2011, T. B.-N. în baza dispozițiilor articolului 300/2 Cod procedură penală raportat la articolul 160/b Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul N. I. I.,fiul lui I. și G., născut la data de (...) în Lechința, jud. B.-N., domiciliat în B., str. A. M.u, nr. 15, sc. A, ap. 5, jud. B.-N., CNP-1., recidivist, în prezent aflat în Penitenciarul Gherla, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 (modificată prin OUG nr. 6.), cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, introducere în țară de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 (modificată prin OUG nr.
6.) și cumpărare/deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 (modificată prin OUG nr. 6.), cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal, și în baza disp. art. 300/1
Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală și a menținut această măsură.
P. a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin Încheierea penală nr. 39/CC/2011 din 2 aprilie 2011 pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...), s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului N. I. I. pentru săvârșirea în formă continuată și în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal a infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev.de art.2 al.2 din Legea nr. 143/2000 modificată prin O. nr.6., art.41 al.2 C.p; introducere în țară de droguri de mare risc prev. de art.3 al. 2 din Legea nr.143/2000, modificată, art. 41 al.2 C.p. și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. de art.4 al. 2 din Legea nr. 143/2000, modificată, art. 41 alin. 2
Cod penal.
Ulterior prin încheierea penală nr. 49/CC/(...) a T.ui B.-N.
(definitivă prin încheierea penală nr. 663/R/(...) a Curții de A. C.) respectiv prin încheierea penală nr. 61/CC/(...) a T.ui B.-N. (definitivă prin D. penală nr. 8899/R/(...) a Curții de A. C.) măsura arestării preventive luată față de inculpat a fost prelungită fiind respins recursul declarat de inculpat.
Instanțele care au dispus luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpatul N. I. I., au reținut că împotriva acestuia s-a început urmărirea penală prin rezoluția din data de 30 martie 2011, iar ulterior, prin ordonanțele procurorului din 2 aprilie
2011 (f. 178-179 și 157-158 vol. I) s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru săvârșirea în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal a infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev.de art.2 al.2 din Legea nr. 143/2000 (modificată prin O. nr.6.), introducere în țară de droguri de mare risc prev. de art.3 al. 2 din Legea nr.143/2000, (modificată prin O. nr.6.) și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. de art.4 al. 2 din Legea nr. 143/2000,
(modificată prin O. nr.6.), toate cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În esență, pe baza probelor administrate în cauză, s-a reținut în sarcina inculpatului că începând cu vara anului 2010 și până în prezent, în baza unor înțelegeri intervenite între el și inculpatul B. G. sau cu alți învinuiți din dosar, au procurat, au deținut fără drept, au oferit spre consum și au vândut în mai multe rânduri, pe raza municipiului B. sau a altor localități din jud. B.-N., diferite cantități din drogul de mare risc
„4-metilmetcatinonă"; cunoscut și sub denumirea de sare de baie, mai multor consumatori și colaboratori autorizați ai unor investigatori subacoperire, obținând astfel diferite sume de bani. S-a mai reținut că, în aceeași perioadă de timp, inculpații au procurat și deținut pentru consum propriu, în mai multe rânduri, diferite cantități din drogul de mare risc menționat mai sus, pe care l-au consumat.
Totodată, s-a reținut în sarcina inculpatului N. I. I. (zis Cracu) că începând cu data de 11 noiembrie 2010 și până la momentul reținerii și arestării a efectuat mai multe deplasări în Austria și Ungaria (conform procesului-verbal din 25 martie 2011, întocmit de inspectorul de poliție C. V.), iar la întoarcerea în țară, în mai multe rânduri a introdus în țară diferite cantități din substanța cunoscută sub denumirea de „. de baie";, conținând drogul de mare risc „mefedronă";.
Instanțele care au pronunțat luarea și prelungirea măsurii arestării preventive, au apreciat, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului nr. 89 D/P/2010 al DIICOT-Biroul T. B.-N., că la dosar există indicii și probe suficiente în sensul art. 143 Cod procedură penală, de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, probe care au fost indicate concret în considerentele acelor hotărâri. De asemenea, s-a apreciat că în privința celor doi inculpați sunt incidente disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați sunt mai mari de 4 ani închisoare iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Acest din urmă aspect a fost reținut raportat la natura infracțiunilor comise, modul în care au fost săvârșite, numărul mare al actelor materiale componente al infracțiunilor continuate și numărul mare al persoanelor implicate în activitatea infracțională care face obiectul dosarului. În fine, s-a apreciat și că măsura arestării preventive luată în privința inculpaților este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal în contextul în care nu s-a reușit identificarea tuturor persoanelor implicate și se impune efectuarea unor noi acte de urmărire penală.
Sunt importante și argumentele aduse de instanța de recurs, în sensul că inculpații prezintă riscul de comitere de noi infracțiuni, raportat la împrejurarea că nu au indicat existența unor surse licite de venituri dar și antecedentele penale a inculpatului N. I. I., care este recidivist.
Prin prisma actelor aflate în dosarul nr. 89 D/P/2010 al DIICOT- Biroul T. B.-N., instanța a constatat că există indicii temeinice de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, avută în vedere la luarea măsurii preventive. Sub aspectul săvârșirii faptelor sunt relevante îndeosebi declarațiile inculpatului B. C. f. 23-24, martorii H. I. A. f. 51-52, S. I. A. f. 98-101, R. M. f. 102-105, învinuitul P. S. f. 107-109, învinuitul D. Dan R. f. 111-
115, învinuitul Sas C. A. vol. IV, M. F. I., învinuitul S. F. , învinuitul L. I. V. (probe aflate în vol. IV), rapoartele investigatorilor sub acoperire cu numele de cod B. I. (f. 40,48-vol. I), raportul de constatare tehnico- științifică nr. 942754/(...) (f. 42-44 vol. I), procesele verbale de primire și cântărire a probei f. 45, declarația martorilor cu identitate atribuită Niculae Eusebiu f. 46-47 vol. I, declarația martorului F. P. f. 64-65 vol. I, procese-verbale de transcriere a convorbirii telefonice aflate în vol. II, declarația învinuitei M. D. P. f. 84-86 vol. I, procesul-verbal depercheziție domiciliară (f. 209-210 vol. I, probe care se coroborează în parte, cu declarația de recunoaștere dată de inculpatul T. D. D., vol. IV).
Au fost îndeplinite cumulativ și cerințele art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru faptele reținute în sarcina inculpaților sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică a rezultat din gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați inculpații dar și din modul în care s-a desfășurat activitatea infracțională, demonstrată de probele existente la dosar.
Infracțiunile de care sunt acuzați inculpații lezează ordinea de drept în comunitatea locală și cauzează o tulburare a liniștii publice, care coroborată cu riscul repetabilității unor astfel de fapte creează dezaprobare din partea colectivității. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice amintite infracțiunile pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția înainte de proces, cel puțin pentru un timp (cauza Letellier vs Franța).
Scopul măsurii arestării preventive, potrivit art. 136 Cod procedură penală, este acela de a se asigura buna desfășurare a procesului penal și de a se împiedica sustragerea inculpaților de la judecată.
Sub acest aspect, tribunalul a apreciat că, în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal se impune a se menține măsura preventivă luată față de inculpat, înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură, mai puțin restrictivă, nefiind oportună.
Nu se poate face abstracție nici de riscul ca inculpatul să se sustragă urmăririi penale (aspect argumentat pe larg în decizia penală nr. 603/R/(...) a Curții de A. C. prin care au fost respinse recursurile declarate de inculpați). Circumstanțele personale ale inculpatului N. I. I.
- recidivist (aspect care rezultă îndeosebi din certificatul de cazier judiciar f. 229 vol. I), justifică convingerea instanței că, lăsat în libertate, ar influența negativ buna desfășurare a procesului penal și că există riscul reluării activității infracționale.
Faptul că inculpatul a recunoscut parțial faptele pentru care a fost trimis în judecată și că acesta s-a angajat în muncă pentru a-și întreține familia nu constituie argumente relevante în acest cadru procesual, acestea putând fi invocate cu ocazia judecării fondului cauzei.
Așa fiind, în baza art. 300/2 Cod procedură penală tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului N. I. I. și a dispus menținerea măsurii arestării preventive.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul N. I.-I. solicitând casarea hotărârii și rejudecând, să se dispună în principal, revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, iar de la arestare și până în prezent s-a depășit termenul rezonabil la care face referire C..
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate, deoarece inculpatul are un copil minor, a recunoscut parțial săvârșirea faptelor și nu va încerca să influențeze aflarea adevărului.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin Încheierea penală nr. 39/CC/2011 din 2 aprilie 2011 pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...), s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului N. I. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev.de art.2 alin.2 din Legea nr.
143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 C.p; introducere în țară de droguri de mare risc, prev. de art.3 alin. 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 C.p. și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. de art.4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2
Cod penal., reținându-se ca temeiuri de arestare disp.art.143 și 148 lit.f
C.pr.pen.
Ulterior, măsura arestării preventive luată față de inculpat a fost prelungită succesiv de T. B.-N., fiind respinse recursurile declarate de inculpat.
În esență, s-a reținut în sarcina inculpatului că începând cu vara anului 2010 și până în prezent, în baza unor înțelegeri intervenite între el și inculpatul B. G. sau cu alți învinuiți din dosar, au procurat, au deținut fără drept, au oferit spre consum și au vândut în mai multe rânduri, pe raza municipiului B. sau a altor localități din jud. B.-N., diferite cantități din drogul de mare risc „4-metilmetcatinonă"; cunoscut și sub denumirea de sare de baie, mai multor consumatori și colaboratori autorizați ai unor investigatori sub acoperire, obținând astfel diferite sume de bani. S-a mai reținut că, în aceeași perioadă de timp, inculpații au procurat și deținut pentru consum propriu, în mai multe rânduri, diferite cantități din drogul de mare risc menționat mai sus, pe care l-au consumat.
Totodată, s-a reținut în sarcina inculpatului N. I. I. că începând cu data de 11 noiembrie 2010 și până la momentul reținerii și arestării a efectuat mai multe deplasări în Austria și Ungaria, iar la întoarcerea în țară, în mai multe rânduri a introdus în țară diferite cantități din substanța cunoscută sub denumirea de „. de baie";, conținând drogul de mare risc „mefedronă";.
Potrivit art. 160/b alin. 1 și 3 C.pr.pen. la care face trimitere art. 300/2 C.pr.pen. în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestării preventive.
Când se constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
În speță, T. B.-N. a apreciat în mod corect că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului și anume disp.art.143 și
148 lit.f C.pr.pen. subzistă în continuare și impun privarea de libertate a acestuia.
Astfel, în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 C.pr.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comisinfracțiunile pentru care este cercetat, în acest sens fiind declarațiile inculpatului B. C., declarațiile martorilor H. I., S. I., R. M., declarațiile învinuiților P. S., D. Dan, Sas C., M. F., S. F., L. I., M. D., rapoartele investigatorilor sub acoperire cu numele de cod B. I., raportul de constatare tehnico-științifică din 0(...) și declarațiile martorilor cu identitate atribuită Biculae Eusebiu, F. P..
De altfel, art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția Europeană a
Drepturilor Omului admite privarea de libertate a unei persoane atunci când „există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune";.
Desigur că stabilirea vinovăției inculpatului urmează a se face numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanță, însă probațiunea administrată până în prezent în faza de urmărire penală și la instanța de fond, pune în evidență existența unor indicii temeinice în sensul art.143 C.pr.pen. care justifică menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f C.pr.pen., cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul) este îndeplinită, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea deosebită a faptelor comise, împrejurările concrete în care se presupune că faptele au fost comise, persoana inculpatului - acesta fiind recidivist și, nu în ultimul rând, rezonanța socială negativă a faptelor în rândul comunității din care face parte inculpatul, starea de insecuritate creată în rândul societății de împrejurarea că, presupusul autor al unor astfel de fapte grave, este cercetat în stare de libertate.
Nu se poate susține că, trecerea timpului scurs de la arestarea preventivă a inculpatului (2 aprilie 2011) și până în prezent a determinat dispariția pericolului social, în contextul în care infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul sunt grave, iar reacția generală a populației față de comiterea unui astfel de gen de fapte este una permanentă, de dezaprobare a acestora. De asemenea, cu toate că orice acuzat are dreptul, potrivit Convenției Europene a Drepturilor Omului, la judecarea cazului său într-un termen rezonabil, nu se poate susține că acest termen rezonabil a fost depășit.
Așa fiind, Curtea concluzionează că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și nu au suferit modificări, iar pentru buna desfășurare a procesului penal se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, respingând și cererea formulată în subsidiar, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
P. aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod proc.pen. Văzând și disp.art.192 alin.2 C.pr.pen. P. ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N. I. I. aflat în prezent în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale f.n. din (...) a T.ui B.-N.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial. D. este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI V. C. C. I. I. C. M. GREFIER T. G. red.C.I./A.C. 3 ex. - (...) jud.fond.P. D.
| ← Decizia penală nr. 1785/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 269/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
