Decizia penală nr. 1873/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
D. P.Ă NR.1873/R/2011
Ședința publică din data de 21 noiembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. Ș., judecător
JUDECĂTORI : L. M.
ANA C. GREFIER : M. B.
M. public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C.- reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul M. V. S. împotriva sentinței penale nr. 614 din data de 19 mai 2011, pronunțată de
J. C. - N. în dosar nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.85 alin.2 din OUG 1., art. 86 alin. 1 din OUG 1. , art.293 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit. a, b Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul M. V. S., av. Nuț C. din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar și av.Constantin C. A. din cadrul Baroului B.ești, cu delegația la dosar, în substituirea apărătorului ales al inculpatului av.Ceapa Ion, din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul M. V. S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu solicită a se constata că mandatul său a încetat și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezentarea în instanță la trei termene de judecată.
Apărătorul ales al inculpatului M. V. S., depune la dosar motivele de recurs și invocă excepția de conexitate, solicitând reunirea tuturor cauzelor privind pe inculpat, aflate în fața aceleiași instanțe și în același stadiu procesual, pentru o mai bună administrare a justiției și pentru a pronunța o singură hotărâre definitivă, întrucât faptele pentru care este judecat inculpatul-recurent în dosarul nr.19907/21112009 și dosar nr.13397/21112011 sunt concurente și se impune a fi reunite pentru ojudecată unitară.
În susținerea excepției, arată că inculpatul este judecat în două dosare care se află pe rolul C. de A. C., în faza procesuală a recursului, faptele fiind concurente. Conexarea celor două dosare se impune imperativ și din motive administrative pentru a se realiza o judecată unitară a tuturor faptelor reținute în sarcina inculpatului, ca la finalul procesului să se pronunțe o singură hotărâre care să intre în puterea lucrului judecat.
Consideră, că judecarea celor două dosare reunite ar preîntâmpina utilizarea unor proceduri judiciare inutile care doar ar tergiversa punerea în executare a hotărârilor instanței de judecată.
Totodată solicită conexarea celor două dosare pentru a se realiza o judecată unitară în raport de toate faptele concurente, ca la final să se pronunțe o singură hotărâre legală și temeinică, contribuind astfel la o mai bună înfăptuire a justiției. Utilitatea și necesitatea conexării celor două dosare este întemeiată și raportat la dispozițiile art. 37 alin. 2 C.pr.pen., care permite conexarea cauzelor chiar și în recurs dacă se află în același stadiu de judecată.
Un argument în plus pentru admiterea excepției de conexitate este legat de faptul că instanțele de control judiciar nu au posibilitatea contopirii pedepselor aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, deoarece există o condamnare definită. În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr.LXX (70)/2007 dată în interesul legii. Cum cele două dosare se află în fața aceleiași instanțe, dar cu termene diferite de judecată, unul din ele ar putea să primească o soluție definitivă înaintea celuilalt, astfel că, în ultimul dosar care se va judeca instanța nu va putea contopi pedepsele pentru fapte concurente. Pentru a nu se ajunge în această situație, având în vedere toate argumentele prezentare, se impune conexarea celor dosare în vederea realizării unei judecăți unitare pentru toate faptele concurente reținute în sarcina inculpatului-recurent.
Reprezentantul M.ui P., cu privire la excepția invocată, apreciază căeste posibilă conexarea pentru motivele arătate.
Susține că problema care se pune în cauză este de a verifica circumstanța arătată. Nu s-a făcut nici o dovadă a celor susținute de apărare în sensul de a se depune acte din care să rezulte raportul de conexitate menționat. Prin urmare, dacă se lasă cauza la a doua strigare pentru a se verifica circumstanțele arătate, sau respingerea cererii întrucât există posibilitatea rezolvării problemei de contopire a pedepselor după condamnarea definitivă.
Curtea deliberând, respinge excepția formulată.
In primul rând s-a învederat instanței doar un număr de dosar, fără a indica termenul pe care acesta îl are fixat pe rolul C. de apel și nu s-a dovedit că este incident în cauză un caz de conexitate.
In al doilea rând, dosarul nr.(...), este la al treilea termen de amânare și nu avem cunoștință despre termenul la care se află dosarul invocat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului M. V. S., solicită admiterea recursuluiașa cum a fost formulat în scris.
În susținerea acestuia arată că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală raportat la faptul că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția instanței de fond. Din lecturarea considerentelor acestei hotărâri nelegale de condamnare, lipsește cu desăvârșire o motivare legală și temeinică a primei instanțe, aceasta din urmă mărginindu-se la a face constatări lacunare fără să motiveze respingerea apărărilor inculpatului și fără să precizeze cu claritate care sunt motivele pentru care instanța va adopta soluția din dispozitiv. Mai mult, instanța nu explică de ce se face vinovat inculpatul de comiterea acestei fapte. A arătat în fața primei instanțe că nu se poate reține această infracțiune în sarcina inculpatului, având în vedere că nu a existat nicio acțiune de falsificare a numerelor provizorii de circulație, aceste numere au fost eliberate de către organul abilitate în acest sens și corespundeau cu realitatea. Nu erau alte numere atribuite altui autoturism ci aparțineau autoturismului în cauză, doar că valabilitatea lor era expirată. A susține că un act a cărui valabilitate este expirată este în același timp și fals, este un non sens.
În practica judiciară, care a arătat că pentru reținerea infracțiunii prev. de art. 85 alin. 2 OUG 1., trebuie să existe o acțiune de falsificare a numărului de înmatriculare în sensul că este necesară o plăsmuire, o contrafacere a plăcutei ori a atribuirii unui număr de înmatriculare ce aparține unui alt autoturism. Or, în speță, numărul provizoriu aparținea în mod legal autoturismului condus de inculpat, acesta din urmă nerealizând nicio acțiune sau inacțiune în vederea falsificării. Mai mult decât atât, nici elementul intenție nu poate fi reținut în sarcina inculpatului, întrucât acesta nu a prevăzut că numerele autoturismului pe care îl conduce sunt false. Ceea ce a putut să prevadă inculpatul este că numerele au expirat, dar nu și că ele ar fi false. Astfel că inculpatul nu a acționat cu intenție la comiterea acestei infracțiuni.
Raportat la motivul de recurs prev. de art.3859 alin.1 pct.12 C.pr.pen., când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni, arată că în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 85 alin. 2 OUG 1., nu sunt întrunire elementele constitutive ale infracțiunii, nici sub aspectul laturii obiective și nici sub aspectul laturii subiective. În ce privește latura subiectivă, nu se poate reține comiterea acestei infracțiuni cu intenție, având în vedere că inculpatul nu a putut acționa cu intenție în ceea ce privește rezultatul și acțiunea acestei fapte. Inculpatul nu a prevăzut și nici nu a putut să prevadă că numerele de înmatriculare ar fi false, bazându-se pe elemente obiective. Astfel, persoana de la care a împrumutat autoturismul nu i-a comunicat că numerele sunt expirate, inculpatul nu a avut asupra sa actele mașinii, iar mașina a circulat în tot acest interval de timp, după cum rezultă din actele din dosarul de urmărire penală. Toate aceste aspecte au format convingerea inculpatului că autoturismul este înmatriculat și că nu va comite nicio faptă penală prin punerea acestuia în circulație. Textul de lege amintit sancționează punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare sau înregistrare, iar inculpatul a condus autoturismul în cauză cu numere a căror valabilitate era expirată. Aceste două ipoteze sunt total diferite iar o analogie în defavoarea inculpatului este interzisă de principiile dreptului penal. Astfel potrivit dosarului de urmărire penală și a actelor din dosarul cauzei rezultă fără echivoc că inculpatul în seara zilei de (...) a condus autoturismul marca BMW având autorizație provizorie de înmatriculare ce expirase la data de (...). Această situație de fapt nu poate fi identică cu punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu numere false de înmatriculare, atâta timp cât autovehiculul condus de inculpat avea autorizație provizorie de circulație a cărei doar perioadă de valabilitate expirase, astfel încât numerele atribuite autoturismului erau numere reale, existente în actele oficiale ale autorității publice. Or, un act expirat nu este și un act fals, actul expirat este un act care atestă o stare de fapt adevărată, doar că valabilitatea folosirii actului este expirată. În acest din urmă caz actul este nul, nulitate ce nu poate echivala cu un act fals. Acțiunea de falsificare din speță, nu poate prinde conotații vulgare, de limbaj comun, ci trebuie să fie corespondentul acțiunilor de falsificare din dreptul penal, a căror definiții le putem găsi în textele de lege ce sancționează faptele de falsificare. Prin urmare acțiunea de falsificare presupune o activitate de plăsmuire, de contrafacere, de alterare cu scopul de a ascunde o realitate sau cu scopul de a crea o aparență. Întrucât în cauza de fată aparenta era cea care corespundea realității, iar situația de fapt era identică cu situația dedrept din actele oficiale. Plăcuțele de înmatriculare redau o situație de fapt adevărată, situație identică cu cea conținută în actele de autorizație provizorie dar a cărei valabilitate expirase. Mai mult decât atât, întrucât dreptul penal a consacrat principiul răspunderii subiective, inculpatul trebuia să acționeze cu intenție față de acțiunea prevăzută de art. 85 alin. 2, adică să cunoască și să prevadă că circulă ori pune în circulație un autoturism cu numere false de înmatriculare, să cunoască și să prevadă că realitatea de fapt nu corespunde cu realitatea de drept. În speță, inculpatului nu-i poate fi imputată nici prevederea și nici rezultatul acestei fapte, deoarece el nu a putut în mod obiectiv să prevadă urmarea socialmente periculoasă, singura fapta care poate fi imputată inculpatului și singura prevedere este cea care se referă la numerele expirare, în niciun caz și față de numerele false. Or, în speță nici măcar numerele existente pe autoturism nu pot fi calificate ca fiind numere false ci doar că valabilitatea lor era expirată. A proceda altfel ar însemna că inculpatul trebuie să răspundă în mod obiectiv deși răspunderea penală este una subiectivă. În acest sens este și practica judiciară (Curtea de A. G., Secția P.ă, decizia penală nr.706/R/2(09), care a statuat că varianta infracțională prev. de art. 85 alin. 2 constă în punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare sau de înregistrare, ceea ce presupune neconcordanța numărului de înmatriculare cu adevărul rezultat din documentele oficiale. Prin urmare, poate fi vorba de un număr de înmatriculare care nu a fost atribuit niciodată, inexistent în documentele actuale ale organelor competente sau de un număr ce aparține altui autovehicul. Numărul de înmatriculare sub care a condus inculpatul era expirat de la data de (...), însă aparținuse aceluiași autovehicul, astfel că expirarea termenului de valabilitate a autorizației de circulație provizorie și depistarea în trafic a inculpatului circulând în acest fel cu autoturismul, echivalează doar cu conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, iar pentru această din urmă faptă inculpatul a fost scos de sub urmărire penală cu aplicarea unei amenzi administrative, astfel că este incident și principiul non bis in idem, consacrat în jurisprudența CEDO și obligatoriu pentru dreptul românesc. Potrivit art. 85 alin. l constituie infracțiune "Punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai, neînmatriculat sau neînregistrat" iar potrivit art. 85 alin. 2 constituie, de asemenea, infracțiune "Punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai cu număr fals de înmatriculare sau înregistrare". În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 85 alin. l este evident că inculpatului îi este incident acest text de lege de vreme ce autovehiculul pe care l-a condus la data de (...) pe drumurile publice era neînmatriculat iar perioada de grație în care a putut totuși circula cu autovehiculul neînmatriculat în baza autorizației provizorii expirase. Sub acest aspect este descrisă fapta și în rechizitoriu, și față de această faptă se reține intenția eventuală a inculpatului. La fel și instanța la judecat pentru această faptă, omițând să stabilească vinovăția inculpatului față de fapta de la art. 85 alin. 2 în raport cu numărul fals. În ce privește motivul de recurs prev. de art. 3. alin.1 pct.14 C.pr.pen., sub acest aspect hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond a aplicat pedepse greșit individualizate față de situația de fapt și de drept din dosar și față de situația personală a inculpatului. S-a apreciat că pedepsele individualizate de prima instanță ar trebui reanalizate și reindividualizate de instanța de recurs prin scăderea limitelor exagerat de mari, mai ales în raport cu gradul de pericol al faptelor comise, astfel că pedeapsa de l an închisoare pentru infracțiunea de conducere fără permis este foarte grea, deoarece inculpatul la data săvârșirii faptei a urmat cursurile școlii de șoferi, doar că nu reușise să promoveze examenul final. Între timp a depus la dosar și dovada că ulterior a dobândit carnetul de conducere, iar prin atingerea minimă adusă valorii protejate de lege prin incriminarea acestei fapte se pot reține în sarcina inculpatului circumstanțe atenuante judiciare cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special și aplicarea în concret a unei pedepse de 3 luni închisoare chiar și cu executare. La fel se poate proceda și la individualizarea pedepsei pentru infracțiunea de fals privind identitatea, reținerea circumstanțelor atenuante judiciare și coborârea pedepsei sub minimul special. Aplicarea unei pedepse de l an și 10 luni închisoare de către instanța de fond, este o soluție nelegală, mai ales că fapta are prevăzută cea mai mică pedeapsă. Apreciem, că scopul pedepsei nu mai poate fi atins prin aplicarea unor pedepse mari la un interval de 4 ani de la data comiterii infracțiunilor, interval care nu mai corespunde cu necesitatea unor pedepse ridicate în raport de necesitățile societății. Prin trecerea acestui interval mare de timp. consecințele negative ale faptelor s-au șters din conștiința societății, iar efectul lor negativ și-a diminuat cu mult intensitatea, mai ales că inculpatul este deja reintegrat în societate, este angajat și este pe punctul de a se căsători. Scopul reeducării pe care îl urmărește pedeapsa nu mai poate fi atins prin aplicarea acestei pedepse de către instanță. Iar prevenirea săvârșirii de fapte penale se va putea realiza cel mai bine prin aplicarea unor sancțiuni administrative pecuniare a căror efect va fi mai bine simțit și conștientizat decât aplicarea unor pedepse cu închisoarea. Din aceste considerente, apreciază că reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni se va realiza cel mai bine prin aplicarea unor sancțiuni administrative în temeiul art.18/1 C., efectul lor fiind mai puternic după trecerea unui interval mare de timp de la data comiterii faptelor și până la data judecării lor definitive, în condițiile în care inculpatul este reintegrat în societate din toate punctele de vedere. Referitor la motivul de recurs prev. de art.3. alin.1 pct.17 C.pr.pen., când faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică, arată că inculpatul nu se face vinovat de fapta prev. de art. 85 alin. 2 OUG nr.1., ci doar de fapta prev. de art. 85 alin.1 fin OUG nr.1.. Menționează doar că inculpatului i se poate imputa doar fapta de la art.85 alin.1 nu și cea de la alin.2 al art. 85. În ce privește motivul de recurs prev.de art. 3. alin.1 pct.17/2 C.pr.pen., când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii, arată că acest caz de casare se raportează la faptul că în sarcina inculpatului s-a reținut greșit infracțiunea prevăzută de art.85 alin. 2 din OUG nr. 1., iar pedepsele aplicate au fost greșit individualizate. Un alt motiv de recurs vizează art.3. alin.1 pct.18 C.pr.pen., când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Cu referire la acest motiv de casare arată că instanța de fond greșit a pronunțat o hotărâre de condamnare, deși pentru fapta prevăzută de art. 85 alin. 2 OUG nr. 1. sunt incidente prevederile art. 10 alin.1 lit.d) și lit.e) C.pr.pen., iar cu privire la celelalte două fapte, sunt incidente prevederile art. 10 alin.1 lit. b) C.pr.pen. Pentru celelalte două fapte reținute în sarcina inculpatului, apreciază că raportat la împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, la persoana inculpatului, la activitățile ulterioare ale acestuia, la faptul că și-a recunoscut în totalitate vinovăția și că regretă nespus de mult faptele, se impune reținerea art. 18/1 Cod penal, având în vedere că faptele nu prezintă gradul pericol social al unei infracțiuni. În prezent, inculpatul este o persoană cu un comportament ireproșabil, un bun cetățean ce își dorește o familie și care are respect față de legi și normele sociale, își câștigă existența prin muncă onestă, este plătitor de taxe și impozite, într-un cuvânt este un bun cetățean. În consecință, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și detaliat în scris. Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală atât sub aspectele cevizează criticile aduse. Consideră că instanța a făcut o suficientă motivare a situației pe care în final a cuprins-o în minuta pronunțată și în dispozitiv, raportat la apărările inculpatului, efectuându-se verificările corespunzătoare încă din faza de urmărire penală, inclusiv în ce privește nerecunoașterea infracțiunii de fals privind identitatea. Apreciază că motivarea instanței corespunde scopurilor vizând stabilirea unei pedepse iar acest aspect de altfel în măsura în care nu se referă la aspecte care au la bază sau urmează să fie constatate nulități absolute nu este suficientă pentru a trimite cauza spre rejudecare. De altfel, și sub aspectul individualizării pedepsei consideră că instanța a avut în vedere poziția procesuală raportat la probațiunea din dosar, orientând pedepsele la minimul special. De asemenea, consideră că elementele constitutive ale infracțiunilor au fost probate pe deplin, rezultând prin toate probele de la dosar, inclusiv recunoașterea parțială a inculpatului, astfel încât nu se impune casarea acestei soluții, fiind absolut legală și temeinică. C U R T E A : Prin sentința penală nr. 614 din 19 mai 2011 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în baza art. 85 al 2 din OUG 1. cu aplic art. 37 lit b Cp a fost condamnat inculpatul M. V. S., fiul lui M. V. și B. I., născut la data de (...), în mun. C.-N., cu domiciliul în C.-N., str. P., nr. 48, ap. 23, jud. C., cetățenia română, studii medii, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără copii, fără ocupație, fără loc de muncă, cu antecedente penale, CI seria KX nr. 5., CNP 1., la 1 an închisoare. In baza art. 86 al 1 din OUG 1. cu aplic art. 37 lit b Cp a fost condamnat inculpatul M. V. S. la 1 an închisoare. In baza art. 293 al 1 Cp cu aplic art. 37 lit b Cp a fost condamnat inculpatul M. V. S. la 1 an si 10 luni închisoare. In baza art 33 lit a- 34 lit b Cp s-au contopit cele 3 pedepse, stabilind pedeapsa cea mai grea - aceea de 1 an si 10 luni închisoare pe care inculpatul M. V. S. o va executa în condițiile art 71- 64 lit a teza II Cp. In baza art. 191 al. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut că prin R. nr. 5. din data de (...) Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a dispus trimiterea in judecată, în stare de libertate a inculpatului M. V. S. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 85 al. 2 din OUG 1., a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prev. de art. 86 al. 1 din OUG 1. și a infracțiunii de fals privind identitatea prev. de art. 293 al. 1 C., fiecare cu aplic. art. 37 lit. b C. și toate cu aplic art. 33 lit. a,b C., în fapt reținându-se ca în noaptea de 2/(...) în jurul orei 0,44 a condus autovehiculul marca BMW cu nr. de identificare W. având afișat numărul de înmatriculare provizoriu fals CJ-12873/07/06 pe drumul european E 576 din direcția Gherla spre C.-N., fără a poseda permis de conducere, iar, fiind oprit de către organele de poliție, s-a prezentat sub o falsă identitate pentru a le induce în eroare în vederea producerii unei consecințe juridice (favorabile) pentru sine. În faza de urmărire penală situația de fapt a fost probata prin: proces verbal de constatare a infracțiunii, adresa SPCRPCRPCIV C. - din care rezultă că inculpatul nu deține permis de conducere, declarațiile martorilor M. F. M., M. A. F., C. A. C., declarațiile inculpatului în care acesta a recunoscut parțial săvârșirea faptelor. În faza de judecată s-au readministrat în parte mijloacele de probă din cursul urmăririi penale în sensul că s-a procedat la audierea martorului G. M., s-au dat citire declarațiilor date de martorul M. F. A. - potrivit art. 327 al. 3 C.pr.pen., s-a emis adresă la D. - B. C.-N. și a fost audiat inculpatul. Analizând probatoriul instanța a constatat că în noaptea de 2/(...) în jurul orei 0,44 inculpatul M. V. S. a condus autovehiculul marca BMW cu nr. de identificare W. având afișat numărul de înmatriculare provizoriu fals CJ-12873/07/06 pe drumul european E 576 din direcția Gherla spre C.-N., fără a poseda permis de conducere, iar, fiind oprit, pe raza loc. Jucu, jud. C., de către organele de poliție, s-a prezentat sub identitatea fratelui său M. A. F. (cu date complete de domiciliu și stare civilă) pentru a le induce în eroare în vederea producerii unei consecințe juridice favorabile pentru sine - a nu răspunde penal pentru săvârșirea infr. prev. de art. 86 al. 1 din OUG 1.. Fiind audiat în cursul judecății inculpatul și-a schimbat declarațiile din cursul urmăririi penale, afirmând că recunoaște săvârșirea celor trei infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată (f.19-20 d.i.). Mai exact a recunoscut comiterea infracțiunii prev. de art. 85 al. 2 și 86 al. 1 din OUG nr. 1., iar, raportat la falsul privind identitatea, a declarat că, în noaptea faptelor, ar fi fost oprit de către polițiști în două rânduri - mai întâi, în jurul orei 1,15 - când și-ar fi declinat identitatea reală și ulterior, în jurul orei 4,00 când și-a declinat identitatea falsă a fratelui său. A mai susținut inculpatul că la momentul opririi sale în trafic se afla în misiune, în calitatea sa de colaborator al D. - B. C.-N. Susținerea inculpatului cu privire la existența a două opriri în trafic este infirmată de procesele verbale de constatare ale infracțiunilor de la f. 7- 9 d.u.p., constituind, de altfel, o apărare cu caracter confuz a acestuia, fiind lipsită atât de eficiență cât și de logică (care ar putea fi sensul declinării identității reale cu ocazia primei opriri în trafic și a unei identități false cu ocazia celei de-a doua opriri, în condițiile în care ambele opriri au fost realizate de către aceeași polițiști (f.46 d.i.). Susținerea inculpatului potrivit căreia acesta ar avea calitatea de investigator sub acoperire sau colaborator al D. - B. C.-N. este atât lipsită de eficiență cât și neadevărată (a se vedea adresa de la f. 30 d.i.). Prin concluziile scrise s-a susținut, de către apărătorul inculpatului că infracțiunea prev. de art. 1. nu ar fi incidentă în cauză și că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii nici sub aspectul laturii obiective și nici sub aspectul laturii subiective. Susținerea este nelegală întrucât, din punct de vedere obiectiv, caracterul fals al numărului de înmatriculare în cauză nu se raportează la falsul în înscrisuri, ci, prin similaritate, cu falsificarea de monede sau alte valori (art. 282 C.), iar din punct de vedere subiectiv, inculpatul a realizat - conform propriei declarații - f.19-20 d.i., faptul că numărul cu terminația 07/06 este expirat. În drept faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 85 al. 2 din OUG 1., ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prev. de art. 86 al. 1 din OUG 1. și ale infracțiunii de fals privind identitatea prev. de art. 293 al. 1 C., fiecare cu aplic. art. 37 lit. b C. și toate cu aplic art. 33 lit. a,b C. Starea de recidivă postexecutorie este stabilită în raport de pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de înșelăciune, prin SP 217/(...) a Judecătoriei C.-N. rămasă definitivă prin decizia penală 610/(...) a C. de A. C., inculpatul fiind arestat la data de (...) și liberat condiționat la (...) cu rest 510 zile. Fapta în cauză este săvârșită în cursul termenului de liberare condiționată. La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, în raport de fiecare infracțiune, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal si in acest context de poziția parțial sincera însă confuză a inculpatului (susținută de către apărătorul său ales), de antecedența penală (f.40 d.u.p.), de pericolul social concret al infracțiunilor săvârșite, de intenția acestuia de a induce în eroare atât organele de poliție - prin atribuirea unei false identități, cât și instanța de judecată - prin atribuirea unei false calități. La stabilirea duratei pedepsei instanța a ținut seama atât de timpul îndelungat scurs de la data săvârșirii infracțiunilor și până în prezent cât și de mențiunile și dispoziția Ordonanței nr. 8796/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca - anexată concluziilor scrise depuse de către inculpat prin apărător. Împotriva mai sus menționatei sentințe a declarat recurs în termenul legal inculpatul M. V. S. care a criticat hotărârea ca fiind netemeinică și nelegală deoarece nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluțiainstanței de fond, neexplicându-se de ce se face vinovat inculpatul de comiterea faptei prev., dea rt.85 alin.2 din OUG 1. . În opinia sa acestei fapte reținute în sarcina sa îi lipsește latura obiectivă și latura subiectivă, având în vedere că nu a existat nicio acțiune de falsificare a numerelor provizorii de circulație, aceste numere au fost eliberate de către organul abilitate în acest sens și corespundeau cu realitatea și că persoana de la care a împrumutat autoturismul nu i-a comunicat că numerele sunt expirate, inculpatul nu a avut asupra sa actele mașinii, iar mașina a circulat în tot acest interval de timp, după cum rezultă din actele din dosarul de urmărire penală. Toate aceste aspecte au format convingerea inculpatului că autoturismul este înmatriculat și că nu va comite nicio faptă penală prin punerea acestuia în circulație. De asemenea a fost criticată hotărârea primei instanțe și sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate acestuia opinând că reeducarea sa s-ar putea realiza cel mai bine prin aplicarea unor sancțiuni administrativeîn temeiul art.18/1 C.p. având în vedere intervalul de 4 ani curs de la data comiterii infracțiunilor. S-a mai arătat că pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de fals este nelegală. Analizând recursul declarat din prisma motivelor invocate, aprobatoriului administrat și a dispozițiilor art.3856 alin.3 C.p.p. Curteaconstată că acesta este fondat în parte doar sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate pentru aplicarea infracțiunii de fals privind identitatea pentru următoarele considerente: Instanța de fond a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, în baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și cu ocazia cercetării judecătorești. Astfel, din declarațiile inculpatului M. V. S., a martorului G. M. audiat de către instanța de judecată și a martorilor C. A., M. A. F., M. F. M. precum și din adresele emise de S. public unitar regim permise conducere și înmatricularea vehiculelor C. cu nr.1. și 1. ambele din 27 iulie 2007, precum și din procesul-verbal de constatare a infracțiunii a rezultat, în mod neechivoc, că inculpatul M. V. S., în noaptea de 2/3 iulie 2007 a condus autovehiculul marca BMW având afișat nr.de înmatriculare provizoriu fals Cj-12873/07.06. din direcția Gherla spre C.-N. fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie, iar cu ocazia opririi în trafic de către organele de poliție s-a prezentat sub o identitate falsă pentru a le induce în eroare în vederea producerii unei consecințe juridice pentru sine. Comiterea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie și cea de fals privind identitate au fost recunoscute de către inculpat prin declarația dată în fața instanței și consemnată al f.19 dosar fond, motiv pentru care instanța nu va insista asupra acestora, constatând că există probe suficiente care să dovedească fără putință de tăgadă vinovăția inculpatului precum și că sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracțiuni. Singura critică care poate fi adusă hotărârii instanței de fond vizează cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru comiterea infracțiunii de fals privind identitate prev. de art.293 alin.1 C.p. Instanța de fond i-a aplicat inculpatului pentru această faptă o pedeapsă de 1 an și 10 luni închisoare în condițiile în care legea prevede o pedeapsă de la 3 luni la 3 ani închisoare. La individualizarea pedepsei instanța fondului a avut în vedere poziția parțial sinceră, însă confuză a inculpatului, precum și pericolul concret al infracțiunii săvârșite și scopul urmărit de acesta, respectiv inducerea în eroare a organelor de poliție -prin atribuirea unei false identități și a instanței de judecată -prin atribuirea unei false calități, respectiv acela de investigator sub acoperire sau colaborator al D.B. C.-N. De asemenea, s-a avut în vedere și faptul că inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit.b Cp raportat la pedeapsa de 4 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală 217/2003 a Judecătoriei C.-N., inculpatul fiind arestat la 23 nov.2002 și liberat condiționat la 5 iulie 2005, cu un rest neexecutat de 510 zile. Instanța de recurs apreciază că, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, la conduita inculpatului care a recunoscut și și-a asumat comiterea acestei infracțiuni și având în vedere și pedepsele aplicate de instanța fondului pentru celelalte infracțiuni reținute în sarcina sa, pedepse care au fost îndreptate spre minimul special de 1 an închisoare, pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare, care depășește media pedepsei legale prevăzută pentru infracțiunea incriminată de art.293 alin.1 C.p. ,este mult prea severă, motiv pentru care va proceda la reducerea acesteia la un cuantum de 8 luni închisoare. În ceea ce privește aserțiunile recurent prin apărătorul său cu privire la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, Curtea constată că sunt nefondate. Astfel art.85 alin.2 din OUG 1. incriminează fapta conducătorului auto care punein circulatie sau conduce pe drumurile publice un autovehicul sau tramvai cu numar fals de inmatriculare sau de inregistrare . Este real că legislația rutieră nu definește noțiunea de num ăr fals de înmatriculare, însă în lipsa unei precizări legale revine doctrinei și practiciijudiciare această sarcină. Astfel s-a conturat punctul de vedre predominant că pentru ca ceva să fie caracterizet ca fals trebuie pus în antiteză cu un adevăr. În cazul numerelor de înmatriculare, antiteza apare din compararea numărului aparent cu realitatea pe care acsta ar trebui să o exprime. Tot ceea ce creeză o aparență contrară realității nu poate fi decât fals. Ori de câte ori numărul aplicat pe autovehicul nu are corespondent într-o înscriere reală în evidențele organelor de poliție , urmează a fi considerat fals. Sub aspectul existenței infracținii prev. de art.85 alin.2 este indiferent dacă aparența contrară realității își are izvorul exclusiv în imaginația celui care a confecționat și aplicat numărul sau dacă cel care pune în circulație sau conduce un autovehicul s-a servit de o tăbliță de înmatriculare ce și-a pierdut valabilitatea.esențial în ambele situații este că numărul aplicat pe autovehicul nu are corespondent în evidențele actuale ale organelor de poliție, că este contrar realițății și deci apt să inducă în eroare. Numărul de înmatriculare poate fi folosit în mod legal numai câtă vreme starea de înmatriculare subzistă. Sub aspectul laturii subiective instanța de recurs constată că inculpatul, dacă ar fi depus o minimă diligență, ar fi observat că circulă pe drumurile publice cu un autovehicul a cărui numere de înmatriculare provizorii sunt expirate, deoarece a comis infracțiunea în cursul lunii iulie 2007 iar numărul de înmatriculare expira în luna iunie, respectiv anul 2007 luna a 6-a. Apărarea în acest sens nu va fi primită deoarece el trebuia să prevadă rezultatul faptei sale acceptând posibilitatea producerii acestuia. Pentru cele de mai sus Curtea constată că în mod legal și temeinic instanța fondului a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii . Nu ni se pare oportună solicitarea inculpatului recurent de a-i fi aplicate prevederile art.18/1 C.p. deoarece faptele deduse judecății nu sunt vădit lipsite de importanță și nu au adus o atingere minimă valorile ocrotite de legea penală. Trebuie să ținem cont de faptul că inculpatul a comis 3 infracțiuni în decurs de câteva minute, respectiv, a condus pe drumurile publice un autoturism cu număr fals de înmatriculare, fără a poseda permis de conducere și ,fiind oprit în trafic, și-a declinat o identitate falsă. În plus, trebuie să facem referire și la persoana și conduita inculpatului care nu este la prima confruntare cu legea penală comițând faptele din prezentul dosar în stare de recidivă postexecutorie și a avut o conduită parțial sinceră pe parcursul procesului penal. Împrejurarea că de la momentul comiterii faptei, iulie 2007, și până la soluționarea procesului penal, noiembrie 2011, a trecut un interval de 4 ani de zile nu poate constitui un temei pentruaplicarea unei sancțiuni administrative, deoarece această durată a procesului penal se datorează în mare parte conduite procesuale culpabile a inculpatului care a formulat numeroase cereri de amânare, fie pentru lipsa apărării, fie pentru pregătirea apărării. Pentru toate aceste considerente, instanța de control judiciar va admite recursul doar sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului recurent pentru comiterea infracțiunii prev. de art.193 reducând cuantumul acestuia de al 1 an și 10 luni închisoare la 8 luni închisoare, contopind pedeapsa astfel aplicată cu pedepsele de câte 1 an închisoare aplicată prin sentința recurată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare în regim de detenție. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate. PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: În baza art.38515 pct.2 lit. d C.p.p. admite recursul declarat de către inculpatul M. V. S., domiciliat în C. N., str. P. nr.48/23 împotriva s.p.614/(...) a Judecătoriei C. N. pe care o casează în parte, doar sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate pentru comiterea infracțiuni prev. de art.293 alin.1 C.p. și rejudecând în aceste limite: Reduce pedeapsa aplicată inculpatului M. V. S., fiul lui M. V. și B. I., n. la (...) în C. N., cetățean român, studii medii, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără copii, fără ocupație, CNP 1., domiciliat în C. N. , str. P. nr.48/23 sub aspectul comiterii infracțiunii de fals privind identitatea prev. de art.293 alin.1 cu aplic. art.37 lit. b C.p. de la 1 an și 10 luni închisoare la 8 luni închisoare. În conformitate cu prevederile art.33 lit.a, 34 lit. b C.p. contopește pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedepsele de câte 1 an închisoare aplicate prin sentința atacată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.85 al.2 și art.86 alin.1 ambele din OUG 1. și cu aplicarea art.37 lit.b Cp urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare în condițiile art.71-64 lit. a teza a II a C.p. Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorar apărător din oficiu pentru av. Nuț C. Tudor, ce se va avansa din FMJLC. Cheltuielile judiciare avansate de stat cu prezentul recurs rămân în sarcina acestuia. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 21 noiembrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER M. Ș. L. M. ANA C. M. B. Red.MS Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 1574/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1785/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
