Decizia penală nr. 1356/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1356/R/2011
Ședința publică din data de 12 septembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE: ANA C. - judecător
J.: M. Ș.
L. M. GREFIER: M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V. T.
S-a luat spre examinare recursul formulat de către partea civilă M. R. C. împotriva sentinței penale nr.438 din 14 aprilie 2011 a J.ei C.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), privind pe inculpatul S. W. R. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 al.2,4 C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul S. W. R. asistat de apărător desemnat din oficiu av.M. A. L. și apărătorul părții civile M. R. C. - av.Bicu A. D., ambii din cadrul Baroului C., cu delegații la dosar, lipsă fiind părțile civile M. R. C., S. C. de U. C. și asigurătorul S. „. R. A. B.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță inculpatul S. W. R. arată că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul părții civile M. R. C. solicită admiterea recursului în ceprivește latura civilă a cauzei și majorarea daunelor morale acordate de prima instanță părții civile recurente.
În susținerea recursului arată că acestea au fost subevaluate, având în vedere situația dificilă a părții civile. S. a se avea în vedere și faptul că instanța a stabilit calitatea de asigurător a S. A. R. A. S., însă, în opinia sa, trebuia obligat asigurătorul la repararea prejudiciului.
Consideră recursul întemeiat, motiv pentru care solicită admiterea acestuia.
Apărătorul inculpatului S. W. R., solicită respingerea recursului declarat de partea civilă ca nefondat, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C. și,în consecință, menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că, în mod corect instanța nu a acordat întreaga sumă solicitată, respectiv 50.000 euro, întrucât a considerat din probele administrate ca fiind exagerată, motiv pentru care a obligat inculpatul la plata sumei de 35.000 euro. La această sumă s-a avut în vedere și ultima completare a certificatului medico-legal.
Sub aspectul obligării asigurătorului la repararea prejudiciului, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea recursului ca nefondat subtoate aspectele invocate.
Apreciază că în mod corect instanța a constatat calitatea de asigurător în speță a societății de asigurare, întrucât obligațiile ce decurg din această constatare, conform legii asigurărilor, rezultă din contractul dintre părți și nu este necesară darea unei dispoziții de către instanță, cu atât mai mult cu cât asigurătorul nu are calitate de parte în proces, care să răspundă principal la această obligație de plată, ci este doar un garant al plății despăgubirilor, de către cel vinovat de producerea prejudiciului. Prin urmare, dispoziția instanței este corectă.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, consideră că sunt corespunzător stabilite, față de lipsa unui element obiectiv, raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale, elementele de culpă și consecințele suportate de parte, așa cum rezultă din documentația medicală.
Inculpatul S. W. R., având ultimul cuvânt, arată că achiesează laconcluziile apărătorului său.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 438 din 14 aprilie 2011 pronunțată de J. C.- N. în dosarul nr. (...), în baza art. 184 al 1,4 Cp cu aplic. art. 320/ 1 C., s-a dispus condamnarea inculpatului S. W. R., fiul lui E. și C., născut la data de
(...), în B. M., jud. Maramureș, domiciliat în B. M., str. Cipran P., nr. 6, sc. d, et. 3, ap. 73, jud. Maramureș, cetățenie română, studii superioare, inginer fizician la SC H., căsătorit, fără copii, fără antecedente penale, posesor al CI seria MM nr. 3., CNP 1., la 4 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe 2 ani și 4 luni ce constituie termen de încercare.
S-au pus în vedere disp. art. 83 C.,84 C.
În baza art. 14/346 C. s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă M. R. C., domiciliat în com. F., str. Porii, nr. 152, corp 7, ap. 98, jud. C., si a fost obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 1819,66 lei reprezentând daune materiale si a echivalentului în lei, la momentul plății, a sumei de 35.000 Euro reprezentând daune morale.
În baza art. 14/346 C. s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. C. J. de U. C., cu sediul în C.-N., str. C.ilor, nr. 3-5, jud. C. si a fost obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 5691,81 lei reprezentând daune materiale.
S-a constatat calitatea de asigurator a S. A. - R. A. S. B., cu sediul în
B., str. Nerva T., nr. 3, bl. M101, et. 10, sector 3.
În baza art. 191 al. 1 C. a fost obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul parțial al avocatului din oficiu Chereches I. N., în sumă de 200 lei, s-a avansat din FMJ.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 2035/P/2010 din data de (...), Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului Ș. W. R. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă prev. de art. 184 al. 2,4 C., în fapt reținându-se că în data de (...) a condus pe drumul public, autovehiculul cu nr. de înmatriculare (...) și pe DN1 E 60 la km 482 + 800 m, și în momentul în care, a efectuat manevra de trecere de pe banda I pe banda a II-a, pe fondul neadaptării vitezei la condițiile de trafic și deplasare, a derapat, motiv pentru care a pătruns pe sensul contrar de deplasare, unde a intrat în impact cuautoturismul condus de partea vătămată M. R. C., provocându-i acesteia răni, ce au necesitat pentru vindecare 65-70 de zile de îngrijiri medicale.
În faza de urmărire penală, situația de fapt a fost probatĂ prin: declarațiile inculpatului Ș. W. R. (f.42-43); declarații parte vătămată M. R. C.
(f.31-32); declarații martor A. C. D. F. (f.33-34); declarațiile martor I. V. (f.
35-36); proces-verbal de constatare (f.5-7); buletine de analiză toxicologică
(f.21-22); certificat medico legal (f.24).
În faza de judecată s-au readministrat în parte mijloacele de probă din cursul urmăririi penale, în sensul că s-a procedat la audierea inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei și a solicitat ca judecarea să se facă în condițiile art. 320 / 1 C., cerere încuviințată de către instanță.
Analizând întregul material probator instanța de fond a reținut că în fapt la data de (...), în jurul orei 08:25, lucrătorii de poliție din cadrul IPJ C., BRDNE în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, au fost sesizați de către dispeceratul de serviciu al IPJ C. cu privire la producerea unui eveniment rutier soldat cu victime pe DN 1 E, pe raza localității F.
În prezența martorilor C. C. D. și K. R. D. F., organele de poliție au efectuat măsurătorile necesare la locul producerii accidentului de circulație și au efectuat actul de constatare (f.5-7) conform cu art.129-131 C..
La C.a de O. și T. C. au fost identificate persoanele implicate în accidentul rutier semnalat organelor de poliție, în persoanele numiților Ș. W. R. conducător al autoturismului cu nr. de înmatriculare B-Ol-KUH și numitul M. R. C., conducător al autoturismului cu nr. de înmatriculare (...).
Din procesul verbal de constatare, declarațiile persoanei vătămate
(f.31-32) și ale martorilor A. C. D. F. (f.33-34) și I. V. (f 35-36) reiese faptul că autoturismul marca VW Cady, cu nr. de înmatriculare B-Ol-KUH, rula pe DN1 E 60 din direcția localității F. îndreptându-se spre municipiul C. N., și la un moment dat, la km 482 + 800 m, a părăsit sensul său de deplasare, pe fondul neadaptării vitezei la condițiile de trafic și deplasare, intrând în mod intempestiv pe sensul contrar de deplasare, în poziție perpendiculară pe axului drumului, motiv pentru care a fost lovită în partea dreaptă, în zona portierelor, de către autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare (...), condus de partea vătămată M. R. C., care din cauza modului intempestiv și neprevizibil în care s-a produs evenimentul nu a putut evita coliziunea.
Inculpatul Ș. W. R. (f.42-43), arată o dinamică similară de producere a accidentului, din expunerea sa reieșind faptul că, deplasându-se pe artera rutieră mai sus identificată cu o viteză pe care o aproximează a fi fost de 80-
90 km/h, în momentul în care a efectuat manevra de trecere de pe banda I pe banda a II-a, a derapat, motiv pentru care a pătruns pe sensul contrar de deplasare, unde a intrat în impact cu autoturismul condus de partea vătămată.
În urma accidentului astfel produs, s-au cauzat răni victimei ce au necesitat pentru vindecare 65-70 de zile de îngrijiri medicale (f.24).
Conform buletinelor de analiză toxicologică (f. 21-22), efectuat ca urmare a celor mai sus amintite, s-a constatat că conducătorii autovehiculelor implicate în accident nu se aflau sub influența băuturilor alcoolice la momentul producerii acestuia.
Instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 2,4 C. N. total al zilelor de îngrijiri medicale de care partea vătămată a avut nevoie pentru vindecarea leziunilor este de 90 - 100, astfel cumrezultă din completarea certificatului medico-legal menționat anterior
(completare depusă la dosar în cursul judecății).
Infracțiunea reglementată de art. 184 alin. 4 C. pen. există atunci când fapta autorului a avut vreo urmare specifică vătămării corporale grave și în același timp, săvârșirea faptei este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anumite activități. In acest caz, conferă caracter agravat reținerea simultană a culpei profesionale și a rezultatului de la vătămarea corporală gravă.
Condițiile impuse de tipicitatea obiectivă a acestei fapte sunt îndeplinite prin aceea că, în primul rând inculpatul nu a respectat dispozițiile legale referitoare la exercitarea unei activități, în speță condusul pe drumurile publice, așa cum este el reglementat de OUG 1., republicată.
Conform art.35 participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private, iar art. 54 alin. 1 din aceeași normă penală prevede că, conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
Instanța a constatat că niciuna dintre cele două norme, nu a fost respectată de inculpat.
In al doilea rând, aceste condiții sunt îndeplinite deoarece prin lanțul cauzal astfel format între greșeala autorului s-a produs o urmare tipică celei prevăzute de norma de incriminare și anume o leziune corporală a victimei ce necesită pentru vindecare un număr de zile de îngrijiri medicale mai mare de 60 și anume 65-70 de zile de îngrijiri medicale.
Latura subiectivă a faptei se înfățișează sub forma culpei, inculpatul neefectuând din culpă manevrele cerute de o conducere preventivă, și nealocând atenția necesară activității pe care o efectua, fiind factorul generator de pericol, care în lanțul cauzal astfel creat a și provocat prejudiciul obiectului juridic protejat prin norma de încriminare.
Date fiind condițiile în care s-a produs accidentul, probele conduc la o concluzie ce face necesară reținerea vinei exclusive a inculpatului, în raport cu prevederile OUG nr.1..
Această ipoteză subzistă chiar și în situația unui om prudent și diligent, fără a lua în considerare aspectele de ordin subiectiv în ceea ce privește abilitățile, îndemânarea, respectiv timpii de reacție ai șoferului, în cazul concret.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C., art. 320/ 1 C. si în acest context, de poziția sinceră a acestuia, de lipsa antecedenței penale, de pericolul social al faptei care rezultă din importanța dispozițiilor legale încălcate, de urmările acesteia.
Față de cele arătate, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la 4 luni închisoare, pe care, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate, a suspendat-o condiționat pe un termen de încercare în durată de 2 ani și 4 luni.
S-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 C. referitoare la revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni și prevederile art. 84 C. referitoare la revocarea suspendării în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile.
Sub aspectul laturii civile, în temeiul art. 14 Cpp rap. la art. 346 C., instanța a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă M. R. C.
și a obligat inculpatul la plata către acesta a sumelor de 1819,66 lei reprezentând daune materiale (prin înscrisul de la f. 12 dos. inst. partea vătămată a solicitat obligarea inculpatului la 2363,04 lei daune materiale, această sumă fiind acordată de către instanță după scăderea din total a sumelor de 103,38 lei - reprezentând însumarea bonurilor fiscale depuse în copie la f. 17 dos. inst. și de 440 lei - reprezentând însumarea bonurilor fiscale depuse în copie la f. 19 dos. inst. ; sumele scăzute reprezintă cheltuieli care nu au nici o legătură cu cauza; în totalul sumei acordate au fost cuprinse și cheltuielile judiciare reprezentând onorariul avocațial, în sumă de 500 lei, efectuate de către victimă) și de 35.000 euro - echivalent în lei la data plății reprezentând despăgubiri pentru daune morale (prețul suferinței cauzate victimei, acordat parțial în raport de suma de 50.000 euro solicitată, care a fost apreciază de către instanță drept exagerată; la stabilirea cuantumului despăgubirilor morale a fost avută în vedere și completarea din data de (...) a certificatului medico-legal). Au fost respinse daunele materiale, pe care partea nu le-a putut dovedi cu chitanțe (sume oferite personalului medical în scop de recompensă) deoarece, pe de o parte, solicitarea este nedovedită, iar pe de altă parte, acestea au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului daunelor morale acordate.
S-a admis acțiunea civilă a S. C. de U. C. și a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor medicale.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurspartea civilă M. R. C. solicitând casarea acesteia sub aspectul soluționăriilaturii civile a cauzei și, rejudecând, majorarea cuantumului daunelor morale la care a fost obligat inculpatul la nivelul sumei solicitate de partea civilă și obligarea expresă a asigurătorului la repararea prejudiciului acuzat părții civile.
În motivarea recursului s-a arătat că, deși S. „. R. A. S. are calitatea de asigurător în cauză, instanța a omis să oblige expres această societate de repararea prejudiciului cauzat părții civile prin fapta inculpatului, în virtutea poliței de asigurare pe care acesta o avea încheiată cu asigurătorul.
În privința daunelor morale, s-a arătat că acestea au fost subevaluate, raportat la trauma psihică suportată de partea civilă, suferințele fizice ale acesteia, care s-au întins pe mai mult de 1 an de zile, timp în acre a suferit mai multe intervenții chirurgicale, a fost supus la terapii îndelungate. În plus, partea civilă nu a putut participa la primul an din viața fiului său, datorită stării fizice precare, neputând acorda sprijin familiei în acest sens.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de ladosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În cauză, judecata inculpatului S. W. R. a avut loc în procedura simplificată prev. de art.320/1 C., inculpatul recunoscând comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, așa cum au fost reținute în actul desesizare, solicitând judecarea sa în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Așa fiind, raportat și la motivele de recurs, instanța de control judiciar se va limita doar la analiza modului de soluționare a acțiunii civile formulate în cauză de partea civilă recurentă, sub aspectele criticate.
Sub aspectul cuantumului daunelor morale, Curtea apreciază că acesta a fost stabilit la un nivel rezonabil, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei și la practica judiciară în materie.
Este adevărat că, în lipsa unor criterii legale concrete, certe, care să permită evaluarea unui astfel de prejudiciu nepatrimonial, rămâne în sarcina instanței să realizeze o astfel de operațiune care, inevitabil, include o anumită doză de aproximare, de subiectivism.
Cu toate acestea, fără a lăsa loc arbitrariului, instanța are în vedere anumite criterii obiective - consecințele fizice și psihice suferite de cel în cauză, importanța și măsura în care au fost lezate anumite valori morale, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională, socială, etc. - criterii de care, apreciem că s-a ținut seama și în prezenta cauză, având în vedere și că, totuși, partea vătămată, nu a produs ( în afară de dovedirea nașterii fiicei sale la puțin timp după accident) minime argumente, indicii, care să convingă instanța în ce măsură i-au fost afectate drepturile nepatrimoniale și să o ajute a evalua prejudiciul moral.
Raportat așadar la nr. total de zile de îngrijiri medicale necesar părții civile pentru vindecare, la natura leziunilor cauzate, la perioada de spitalizare și apoi, perioada de convalescență, la bucuriile firești și confortul psihic, familial, obișnuit, de care a fost lipsită în perioada respectivă - se apreciază că suma de 35.000 euro este una rezonabilă, în măsură a compensa prejudiciul afectiv invocat și a asigura o justă reparație morală, o sumă în cuantumul solicitat - 50.000 euro, fiind apreciată ca exagerată și riscând a se transforma într-o îmbogățire fără justă cauză.
În ceea ce privește critica recurentei relativ la omisiunea instanței de a obliga expres asigurătorul S. „. R. A. S. la repararea prejudiciului cauzat părții civile prin fapta inculpatului, în virtutea poliței de asigurare pe care acesta o avea încheiată cu asigurătorul - se constată că aceasta este neîntemeiată.
În mod corect instanța a constatat doar calitatea de asigurător a societății de asigurare S. „. R. A. S., la care inculpatul avea asigurat autoturismul, fără a obliga societatea la despăgubiri, singură ori alături de inculpat, în virtutea dispozițiilor legale în precum și a jurisprudenței în materie.
Drepturile și obligațiile societății de asigurare sunt expres stabilite de L. nr.136/1995 , derivând totodată din contractul de asigurare, astfel că, nu se impune o dispoziție expresă a instanței în acest sens, cu atât mai mult cu cât, asigurătorul nu este parte în proces, el este citat doar pentru opozabilitatea hotărârii, ce cuprinde dispoziții care-l privesc pe inculpatul cu care se află în relații contractuale.
Rezultă din analiza dispozițiilor legale în materie și a principiilor de drept în materia răspunderii delictuale și contractuale, că în astfel de cazuri
- accidente de circulație având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă - coexistă răspunderea civilă delictuală, conform art.998 C.civ. a celui care a cauzat efectele păgubitoare cu r ăspun dere a con tr ac tu al ă a as igur ătorulu i -
în te me iată pe con tr ac tul de as igur are, înc he iat în cond iț iț iile regle men tate pr in L. nr.136/1995 ( în acest sens este și Decizia nr.1/2005 a ÎCCJ, dată înrecursul în interesul legii).
Față de toate aceste considerente, se privește ca nefondat recursul formulat în cauză, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.
În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C., suma de 200 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui
Justiției.
În baza art.192 alin.2 C. va fi obligat recurentul M. R. să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial pentru inculpatul intimat.
PENTRU ACESTE M.IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către partea civilă M. R. C., domiciliat în F., str. Porii nr. 152, Corp 7, ap.98, jud. C., împotriva sentinței penale nr. 438 din 14 aprilie 2011 a J.ei C.-N..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe recurentul M. R. să plătească în favoarea statului suma de
400 lei, cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 septembrie 2011.
PREȘEDINTE J. ANA C. M. Ș. L. M.
GREFIER M. B.
Red.A.C./Dact.H.C.
3 ex./(...) Jud.fond: L. B.
| ← Decizia penală nr. 392/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1803/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
