Decizia penală nr. 1725/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.1725/R/2011
Ședința publică din 31 octombrie 2011
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : M. Ș., judecător JUDECĂTORI : L. M.
ANA C. GREFIER : M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procuror V.
T.
S-au luat spre examinare recursurile formulate de către Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria Zalău și inculpatul M. I. împotriva sentinței penale nr.245 din 15 iunie 2011 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă prev.de art.178 al.2 C.pen., neluarea măsurilor de securitate și sănătate în muncă prev.de art.37 al.1 și 3 teza I din Legea nr.319/2006, cu aplic.art.33 lit.b C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. I. asistat de apărător ales av.Almaș Sonia din cadrul Baroului C. cu delegația la dosar, apărătorul părților civile C. B. A., B. C. V. și B. L., fără delegație la dosar, lipsă fiind A. T. C. Local T., părțile civile C. B. A., B. C. V. și B. L. precum și partea responsabilă civilmente S. A. G. C. C. N.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.
R. M.ui P., susține recursul așa cum a fost formulat în scris, arătând că soluția primei instanțe este parțial nelegală și netemeinică raportat la elementele legate de individualizarea sancțiunilor aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina acestuia.
În susținerea recursului arată că întrucât instanța a reținut art.320/1
C.pr.pen., starea de fapt reținută în actul de sesizare nu se contestă iar elementele acesteia nu mai intră în discuție. In final, arată că instanța a aplicat în mod greșit sancțiunea pentru infracțiunea prev.de art.37 alin.1 și 3 din Legea nr.319/2006 deoarece a aplicat în cauză art.320/1 și a reținut de asemenea circumstanțe atenuante însă a făcut o greșită aplicare a disp.art.76 lit.e C.pen. In mod real, raportat la limitele de pedeapsă, singura posibilitatea pe care o avea instanța era să aplice o sancțiune cu amendă.
De asemenea, consideră că dincolo de acest element de nelegalitate care afectează soluția instanței, aceasta este grevată și de o netemeinicie raportat tocmai la reținerea ambelor infracțiuni stabilite ca întrunind elementele constitutive ale textelor de încriminare, respectiv cele prev.de art.74 lit.a,b,c C.pen., reținut de instanță ca fiind incident în cauză pentru ambele infracțiuni, respectiv atât cea prevăzută de legea specială cât și cea prevăzută de codul penal.
În cauză consideră că nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante raportat la toate elementele care constituie circumstanțe reale și personale în cauză. Faptul că starea de fapt relevă prin culpa inculpatului care nu a luat măsurile corespunzătoare impuse de lege s-a produs în final rezultatul cel mai grav, respectiv moartea victimei. Pentru aceste considerente, restul elementelor invocate de instanță ar fi trebuit privite in contextul corespunzător așa cum arată și intenția legiuitorului și prin valorizarea tuturor circumstanțelor din cauză.
Ca urmare, solicită înlăturarea dispozițiilor art.74 lit.a,b,c C.pen., să se refacă procesul de individualizare a sancțiunii reținând disp.art.320/1
C.pr.pen., aplicând inculpatului sancțiuni penale considerând pedeapsa principală a închisorii în limitele reduse cu 1/3, să se mențină dispozițiile referitoare la pedepse în modalitatea privării de libertate pe care le consideră întemeiate.
In cauză s-a mai ridicat și problema laturii civile, solicitându-se instanței de control judiciar să intervină într-un caz, care în opinia sa constituie o nulitate relativă a unui act de dispoziție realizat în cauză între reprezentantul legal al minorilor și inculpat pe de altă parte. Problema pusă în discuție se referă la actul de dispoziție de a refuza la beneficiul solidarității neindicând în tranzacție responsabilitatea sub aspectul laturii civile a părții responsabile civilmente.
Problema este delicată, o lasă la aprecierea instanței pentru că există și argumente pro și contra. Recursul este motivat că în acest fel, minorii nu au posibilitatea de recuperare integrală a prejudiciului în cazul insolvabilității unui debitor și celălalt care ar fi putut fi solvabil. Pe de altă parte, acordul de tranzacție are avizul autorității așa cum o cer dispozițiile în materie civilă ceea ce pune problema doar a unei nulități relative.
Consideră că se poate susține în cauză și faptul că într-adevăr prin renunțarea la acest beneficiu de solidaritate minorii sunt prejudiciați, ceea ce prin prisma interesului superior al copilului pune problema nulității relative a tranzacției.
In măsura în care și instanța de control judiciar va aprecia că această nulitate relativă afectează iremediabil actul de tranzacție încheiat, soluția care ar rămâne la dispoziția instanței nu ar fi aceea de a obliga partea responsabilă civilmente să fie parte în tranzacție ci de a anula tranzacția respectivă, a disjunge latura civilă și a o trimite la prima instanță pentru a se administra probe și a se stabili în final cuantumul despăgubirilor, în măsura în care instanța apreciază că părțile pot tranzacționa asupra ei și în continuare, cu implicarea părții responsabile civilmente, căreia nu-i poate fi impusă o tranzacție la care nu a participat.
Subliniază că acesta rămâne în final sub semnul aprecierii ca producătoare de prejudiciu pentru minori, sub aspectul acestei nulități relative.
Solicită admiterea recursului, considerând că renunțarea la beneficiul solidarității poate produce prejudicii acestor minori în condițiile în care nu s-a avut în vedere și elementul invocat.
Apărătorul inculpatului M. I., în ce privește recursul declarat de inculpat,solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate, iar în urma rejudecării cauzei, să se aplice o pedeapsă în limitele prevăzute de lege.
In ceea ce privește nelegalitatea pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.37 al.1,3 din Legea nr.319/2006, astfel cum s-a arătat de altfel și în recursul parchetului, instanța aplicând art.320/1 al.7 cât și a circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit.a,b,c coroborat cu art.76 al.1 lit.e C.pr.pen., nu a aplicat o pedeapsă în limitele stabilite de lege. A., pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea în cauză este de la 3 luni la 1 an prin aplicarea art.320/1 al.7, de la 2 luni la 8 luni, iar în consecință prin reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, instanța este obligată să aplice o pedeapsă cu amenda.
Ca atare, din acest punct de vedere este evident că sub aspectul pedepsei aplicate, sentința nu este legală astfel încât instanța era obligată să aplice o sancțiune cu amendă.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, aplicarea inculpatului a unei sancțiuni cu amenda iar având în vedere gradul de pericol diminuat al infracțiunii și al persoanei inculpatului, făcând aplic.art.37 al.1
C.pen., să se dispună aplicarea unei pedepse rezultante constând în pedeapsa închisorii de maxim 2 luni care să fie suspendată conform art.81 și 83 C.pen.
In ce privește recursul parchetului, solicită a se observa că nu au fost comunicate motivele de recurs. Pe de altă parte, în memoriul formulat de către parchet, nu s-a susținut faptul că reținerea acelor circumstanțe atenuante ar fi legale și temeinice, ci s-a susținut doar faptul că nu s-au reținut în mod corect aceste dispoziții, nu s-a aplicat o pedeapsă proporțională cu scopul procesului penal.
Din acest punct de vedere arată că instanța în mod corect a reținut incidența în cauză a circumstanțelor atenuante.
Inculpatul are o vârstă înaintată și nu mai desfășoară activitatea respectivă. Pe de altă parte, s-a arătat că dorește să repare prejudiciile suferite de către urmașii victimei, astfel că apreciază că în mod corect instanța a reținut incidența în cauză a acestor circumstanțe.
In ce privește soluția pronunțată de instanța de fond, referitor la cuantumul sancțiunii aplicate, consideră că instanța trebuie să aibă în vedere toate împrejurările în care s-au comis faptele. In primul rând, solicită a se reține că inculpatul este șef de șantier, societatea executa lucrări de construcții în desfășurarea cărora s-a produs accidentul și că aceste lucrări au fost executate de către societatea în care victima își desfășura activitatea ca urmare a unui contract.
Solicită a se observa și faptul că această omisiune a inculpatului nu s-a datorat unei atitudini lipsite de preocupare față de muncitorii pe care îi avea în subordine.
Având în vedere gradul de vinovăție a inculpatului care este extrem de scăzut și toate acele circumstanțe la care se adaugă datele privind persoana inculpatului, apreciază că instanța în mod corect a apreciat că pentru atingerea scopului pedepsei este suficientă aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special.
In acest condiții, apreciază că singura sancțiune proporțională cu scopul pedepsei era o pedeapsă orientată spre minim și justifica și pedeapsa aplicată de instanța de fond în acel cuantum.
In ce privește latura civilă a cauzei, apreciază că în condițiile în care despăgubirile civile se acordă conform dreptului civil, iar pe de altă parte potrivit principiului disponibilității, partea vătămată este în măsură să aleagă modalitatea în care să-și repare prejudiciile, aceasta nu era obligată să se îndrepte atât împotriva inculpatului cât și împotriva părții responsabile civilmente.
In condițiile în care părțile vătămate au ales să se îndrepte numai împotriva inculpatului, apreciază că aceasta este singura soluție legală. Trebuia să ia act de tranzacțiile pe care inculpatul le-a încheiat cu părțile civile.
De altfel, instanța nu putea să oblige partea responsabilă civilmente să adere la un act la care nu a luat parte.
In aceste condiții, apreciază că dat fiind că aceste tranzacții au fost încuviințate și de autoritatea tutelară, solicită instanței este legală și temeinică.
R. M.ui P., referitor la recursul formulat de inculpat, solicită respingereaca nefondat având în vedere motivele susținute de parchet în cauză.
Raportat la modificarea naturii căi de atac în care ne aflăm, parchetul nu este obligat să menționeze unul din motivele prev.de art.385/9 C.pr.pen.
Pe de altă parte, consideră că dispozițiile circumstanței atenuante judiciare reținute în speță cu efectele pe care instanța le-a realizat chiar în condițiile caracterului legal, consideră că sunt neîntemeiate.
În cauză instanța a apreciat că ne aflăm în condițiile art.74 lit.a,b,c pentru că inculpatul a întocmit această tranzacție cu părțile prin care se rezolvă latura civilă, are o vârstă înaintată, iar pe de altă parte, că la producerea accidentului au concurat și alți factori. Este vorba de o acuzație care privește două fapte, ca urmare a conduitei directe a inculpatului s-a produs moartea victimei, și, pe de altă parte, acești factori implicați în procesul de cauzalitate a faptelor sunt reținute ca nesemnificative.
Prin urmare, consideră că din ansamblul tuturor acestor elemente sancțiunea ce urmează a fi aplicată inculpatului, fac ca raportul dintre sancțiune și fapta comisă să fie corectă.
Apărătorul părților civile C. B. A., B. C. V. și B. L., cu privire la laturapenală arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
În latura civilă a cauzei, solicită respingerea recursului.
Consideră sentința pronunțată de Judecătoria Zalău ca fiind temeinică și legală, având în vedere că singura soluție legală care o putea lua instanța la momentul pronunțării hotărârii este de a lua act de acea tranzacție.
Acea tranzacție, fiind cel care a încheiat-o, s-a făcut cu inculpatul M. I. și nu a fost cuprinsă și partea responsabilă civilmente. La momentul respectiv, singurul care și-a exprimat intenția de a recupera integral prejudiciul a fost inculpatul, iar azi la momentul judecării recursului toate termenele menționate în tranzacție sunt respectate, chiar o parte cu privire la suma reprezentând o diferență de pensie este achitată în avans. La momentul respectiv, reprezentanții societății părții responsabile civilmente nu și-au arătat intenția de a repara acest prejudiciu și un al doilea aspect avut în vedere la acel moment, A. T. de pe lângă mun.T. a fost de acord.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului în ce privește latura civilă.
Inculpatul M. I., având ultimul cuvânt, arată că își menține declarația șiîși exprimă regretul.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr.245 din 15 iunie 2011 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr. (...) în baza art.37 al. 1și 3 teza I din Legea nr.
319/2006, art. 3201 al. 7 C., cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a),b),c) Cod penal , art.76 lit.e) Cod penal și a fost condamnat inculpatul M. I., fiul lui V. și M., născut la data de (...) în com. Apa, jud. Satu-Mare, domiciliat în C. N., str. Cardinal I. H., nr. 43,ap.5,jud. C., fătă antecedente penale, CNP 1., la pedeapsa de una lună închisoare pentru comiterea infracțiunii de neluare a măsurilor de securitate și sănătate în muncă. În baza art.178 alin.2 Cod penal, art. 3201 al. 7 C., cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a),b),c) Cod penal, art.76 lit.d) Cod penal, a fost condamnat inculpatul M. I. la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă a numitului B. C. În baza art. 33 al. 1 lit.b) C., art. 34 al. 1 lit.b) C., i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ( două ) luni închisoare. În baza art.81 al. 1 și 2 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 2 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal. În baza art.71 alin.1 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal. În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni. În baza art.14 Cod procedură penală , art. 161 al. 1 C.,art.346 al. 1 C., s- a constatat că între părțile civile C. B. A., B. C. V., prin reprezentant legal C. B. A., cu încuviințarea autorității tutelare - S. P. de A. S. din cadrul C.ui Local T. , pe de o parte, și inculpat, pe de altă parte, au intervenit, în data de (...), tranzacțiile în baza cărora partea civilă C. B. A. a fost de acord cu despăgubirea sa cu suma de 200.000 lei (10.000 lei până la data de (...) și 10.000 lei până la data de (...), dar nu mai târziu de data de (...)),reprezentând daune materiale și morale ca urmare a decesului numitului B. C., victimă a accidentului de muncă din data de (...), precum și cu despăgubirea minorei B. C. V., fiica defunctului B. C., cu suma de 1. lei , din care - 39.000 lei în rate a câte 250 lei lunar, până la împlinirea vârstei de 18 ani, 89.750 lei la data de (...), dar nu mai târziu de data de (...) și 10000 lei cheltuieli de judecată - onorariu avocațial - la data de (...), dar nu mai târziu de data de (...). S-a constatat că în data de (...), C. B. A., în nume personal și în calitate de reprezentant al minorei B. C. V., a renunțat la judecata privind latura civilă a prezentei cauze. În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1700 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut că prin rechizitoriul nr. 2. din data de (...) al P. de pe lângă Judecătoria Zalău, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. I. pentru comiterea infracțiunilor de neluarea măsurilor de securitate și sănătate în muncă și ucidere din culpă, fapte prevăzute și pedepsite de art. 37 alin. 1 și 3 teza 1 din Legea nr. 319/2006, art.178 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. b C. În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut că SC 3M A. G. C. SRL, având ca obiect principal de activitate lucrări de construcție, este administrată de către martorul V. R. M. În cadrul acestei societăți își desfășoară activitatea în calitate de director și asociat și numitul M. B., fiul învinuitului M. I. Această societate, în data de (...), în temeiul unui contract de subantrepriză încheiat cu KEMNA BAU A.E GmbH în calitate de antreprenor a preluat spre executare lucrările descrise în anexa 3 a acestui contract pentru obiectivul „. ocolitoare cu acces din DN 1F/E81 în DJ 191C pentru devierea traficului din mun. Z.";. În vederea executării acestor lucrări, SC 3M A. G. C. SRL a încheiat un contract de închiriere, în data de (...), cu SC Ceci Prod SRL cu sediul în loc. Vârșolț, jud. S., având ca obiect prestarea de către aceasta din urmă societatea unor activități de excavare cu un buldoexcavator și personalul deservent, în speță, martorul S. G. Ș. T., pentru efectuarea lucrărilor obținute în temeiul contractului de antrepriză de mai sus, SC 3M A. G. C. SRL a folosit și muncitori necalificați, respectiv martorii T. D., N. L., L. P., N. M. S. și M. C. I., sub conducerea învinuitului M. I., în calitate de inginer constructor. Activitatea efectivă consta în săparea, de către martorul S. G. S., cu buldoexcavatorul, a unui șanț cu o lățime de 40-50 cm, o adâncime variabilă 3-4 metri, în funcție de relieful din zonă, pe o distanță de aproximativ 40-45 metri, între două ,,cămine";, (căminele constau în tuburi din beton care se fixau în gropile săpate la distanța de 40 m - 45 m pentru scurgerea apei prin intermediul drenurilor - tuburi de material plastic) montate în șanțurile săpate la marginea șoselei care făceau legătura între aceste cămine). După săparea șanțului între cele două cămine, se introducea, de la suprafață, un strat de beton de 20 cm, cu lopata, de către muncitorii necalificați - martorii de mai sus, apoi - o pânză de geotextil, după care se introducea tubul de dren. A. dren se introducea cu capetele în căminele arătate mai sus, printr-un orificiu existent în căminele din beton. După introducerea tubului de dren în cele două cămine, acesta se acoperea cu balast până la suprafață, iar pământul rezultat în urma excavării se transporta în altă parte. A.e lucrări se făceau la marginea șoselei ocolitoare cu acces din DN 1F/E81 în DJ 191C, pentru devierea traficului din mun. Z.. Cu toate susținerile învinuitului și ale martorului M. V., administratorul societății, potrivit cărora lucrările se efectuau doar de la suprafață, iar drenul se introducea în cămin din interiorul acestuia (muncitorii erau protejați împotriva surpării, întrucât aceste cămine erau din beton), în realitate, muncitorii erau nevoiți să intre în șanțuri frecvent, aspect cunoscut și de către învinuit. A. trebuiau să intre în șanț pentru a curăța pământul în cazul surpării malurilor, pentru a mufa (prelungi) drenul în cazul ruperii ca urmare a curățării șanțului de pământ cu excavatorul, pentru a introduce drenul în căminul din beton pe orificiul având diametru identic cu drenul -110 mm, etc. Lucrările au început în luna aprilie 2009. În data de (...) s-a săpat între căminele 46 și 47, șanțul pe o lungime de 30 m și o adâncime de 3,5 - 4 metri, având pereții drepți, sub coordonarea învinuitului M. I., prezent pe șantier. Î. pe această distanță s-a surpat, pe o lungime de aproximativ 10 metri, malul șanțului, acoperindu-se cu pământ tubul de dren, era necesară scoaterea pământului surpat și curățarea tubului de dren cu buldoexcavatorul. A.e aspecte au fost cunoscute și de către învinuit. M. S. G. S. a scos pământul cu buldoexcavatorul, ocazie cu care a rupt tubul de dren aflat sub pământul surpat. În aceste condiții, martorul T. D. a intrat în șanț cu ajutorul unei scări, pentru a curăța tubul de dren și a-l mufa (a adăuga un alt tub la acesta), fără ca malurile să fie protejate în vreun mod. După ce a efectuat lucrarea, a ieșit din șanț, acoperindu-se tubul de dren cu balast. La o distanță de aproximativ 10 m față de căminul opus, buldoexcavatoristul s-a întors pentru a săpa de la acesta înspre tubul de dren. M. a săpat șanțul pe această distanță (de aproximativ 10 m de la cămin până la tubul de dren) cu pereți verticali și o adâncime de aproximativ 4 metri. Tubul de dren s-a rupt din nou cu ocazia acestei din urmă săpături, astfel că victima B. C. a intrat în șanț în jurul orelor 1710 pentru a mufa capătul tubului de dren, atât la căminul din beton, cât și la capătul rupt al acestuia și pentru a curăța balastul cu o lopată de pe capătul rupt al drenului. A mufat capătul drenului la căminul din beton, apoi s-a întors spre capătul rupt al drenului, prin interiorul șanțului, pentru a mufa tubul și la capătul rupt. Ajuns la acest capăt al drenului, a curățat pământul și s-a aplecat să îmbine cele două capete, moment în care peretele șanțului s-asurpat, surprinzându-l pe acesta în interior. Observând acestea, colegii săi au început să sape cu lopețile și cu mâinile. M. N. L. l-a strigat pe învinuitul M. I., aflat în apropiere, care a venit repede la locul incidentului și a solicitat martorului S. G. S. să sape cu excavatorul, acesta fiind singura modalitate de eliberare rapidă a victimei. M. a săpat încet și cu grijă, pentru a nu agăța victima cu cupa buldoexcavatorului, oprindu-se la strigătul unui coleg care a observat o urmă brun roșcată pe pământul excavat. În acel moment, martorul S. G. S. a observat pe unul din dinții cupei excavatorului o urmă de pământ cu o pată de culoare brun roșcată (sânge). Din acel moment, martorul nu a mai săpat, iar la 10 minute a sosit la fața locului un echipaj al ambulanței și un echipaj de la ISU S. A. din urmă, continuând săpăturile cu lopețile și cu mâinile, au găsit victima decapitată și au scos-o din șanț. În cauză, în baza ordonanței procurorului s-a întocmit un raport de constatare medico-legală în care se concluzionează că moartea victimei B. C. a fost violentă, datorându-se asfixiei mecanice prin compresiune toraco- abdominală și obstrucția căilor respiratorii superioare cu pământ. Leziunile s- au putut produce prin prăbușirea unui mal de pământ, în momentul decapitării, victima fiind decedată. Potrivit aceluiași raport decesul poate data din data de (...). Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului (f. 3- 7); declarații olografe de martori luate cu ocazia cercetării la fața locului (f. 9- 16); dovezi ridicare-predare bunuri (f. 17-19); planșe foto (f. 20-42); concluzii provizorii (f. 45); raport de constatare medico-legală (f. 46); proces-verbal de consemnare acte premergătoare (f. 47); declarație învinuit (f. 48-55);declarații martori (f. 58-94, 97-108); rezultatul testului aerului expirat (f. 641); declarație parte vătămată (f. 95-96); proces verbal predare-primire (f. 109); proces verbal de cercetare a accidentului întocmit de către inspector ITM (f. 112-121); certificat de înregistrare SC 3M A. G. C. SRL (f. 122, 313); contract individual de muncă victima B. C. (f. 123-126): fișa de instruire periodică victimă B. C. (f. 127-128, 288-289); fișa de aptitudine M. M. (f. 129); contract de lucrări (f. 130- 137); contract de subantrepriză (f. 138-153); act adițional la contractul de antreptriză (f. 154); descriere lucrări subcontractare (f. 155); fotografii (f. 156- 159); contract de închiriere (f. 160-161); instrucțiuni proprii de securitate a muncii la lucrările de săpături (f. 163-165); înscrisuri (fișa de evaluare a locului de muncă, fișa de măsuri de prevenire propuse, planul de prevenire și protecție, planul propriu de securitate și sănătate în muncă, plan tematic de instruire periodică pentru anul 2009, fișa postului victimei B. C.) (f. 167-200); declarații martori luate de inspectorii ITM (f. 201-224); fișa postului învinuitului (f. 225-227); fișa colectivă de instructaj (f. 238-239); dispoziție de șantier (f. 240); fișe ale posturilor martorilor, victimei și învinuitului (f. 241- 287); istoric SC 3M A. G. C. SRL (f. 291-300)); act constitutiv al SC 3M A. G. C. SRL (f. 301-312); înscrisuri (f. 314-323); proces verbal (f. 324); proces verbal de percheziție domiciliară (f. 325); proces verbal de percheziție în sistem informatic (f. 340-342); note probatorii (f. 347-359); contract individual de muncă N. L., L. P. și B. C. (f. 361-371); contract de prestării servicii (f. 372- 376); CD percheziție în sistem informatic (f. 377); CD proiect lucrare (f. 380). În cursul urmăririi penale, Criste B. A., fosta concubină a victimei B. C. s-a constituit parte civilă, atât în nume propriu, cât și în calitate de reprezentant legal al minorei B. C. V., în vârstă de 6 ani, fiica sa și a defunctului B. C. Criste B. A. nu a precizat însă cuantumul despăgubirilor solicitate. După sesizarea instanței, la termenul din data de (...), C. B. Andreeea, prin apărător, a formulat o cerere de constituire ca parte civilă, în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorei B. C. V.(f.432-438). În data de (...), între părțile civile C. B. A., B. C. V. - prin reprezentant legal C. B. A., pe de o parte, și inculpat, pe de altă parte, au intervenit două tranzacții, conform cărora partea civilă C. B. A. a acceptat despăgubirea sa cu suma de 200.000 lei (10.000 lei până la data de (...) și 10.000 lei până la data de (...), dar nu mai târziu de data de (...)), reprezentând daune materiale și morale ca urmare a decesului numitului B. C., victimă a accidentului de muncă din data de (...), precum și despăgubirea minorei B. C. V., fiica defunctului B. C., cu suma de 1. lei , din care - 39.000 lei în rate a câte 250 lei lunar, până la împlinirea vârstei de 18 ani, 89.750 lei la data de (...), dar nu mai târziu de data de (...) și 10000 lei cheltuieli de judecată - onorariu avocațial - la data de (...), dar nu mai târziu de data de (...) (f.500-503). Tranzacția privind despăgubirea minorei B. C. V. a fost încuviințată de autoritatea tutelară - S. P. de A. S. din cadrul C.ui Local T. (f.527,536). La termenul de judecată din data de (...), C. B. A., în nume personal și în calitate de reprezentant al minorei B. C. V., a renunțat la judecata privind latura civilă a prezentei cauze (f.548). La același termen de judecată, din data de (...), inculpatului i s-au adus la cunoștință prevederile art.3201 C. și consecințele care decurg din alegerea procedurii simplificate, M. I. declarând că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă, în ceea ce privește latura penală a cauzei, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește. În ceea ce privește latura civilă, inculpatul a solicitat a se constata că a încheiat cu părțile civile două tranzacții privind despăgubirile solicitate, în ceea ce o privește pe minora B. C. V. existând încuviințarea autorității tutelare (f.534). Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, instanța a reținut că declarațiile inculpatului (f.48-55, 534) se coroborează cu celelalte probe administrate în legătură cu săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, respectiv cu:proces-verbal de cercetare la fața locului(.3- 5), planșe foto (f. 20-42),concluzii provizorii și raport de constatare medico- legală (f. 45-46), proces verbal de percheziție domiciliară (f. 325),proces verbal de percheziție în sistem informatic (f. 340-342), CD percheziție în sistem informatic (f. 377), CD proiect lucrare (f.380),dovezi ridicare-predare bunuri (f. 17-19), declarație învinuit (f. 48-55), declarații martori (f. 9-16,58-94, 97-108), rezultatul testului aerului expirat (f.641), declarație parte vătămată (f. 95-96), proces verbal de cercetare a accidentului întocmit de către inspector ITM (f.112-121), certificat de înregistrare SC 3M A. G. C. SRL (f.122, 313), contract individual de muncă B. C. (f.123-126), fișa de instruire periodică B. C. (f.127- 128, 288-289), fișa de aptitudine M. M. (f.129), contract de lucrări (f.130-137), contract de subantrepriză (f.138-153), act adițional la contractul de antreptriză (f.154), descriere lucrări subcontractare (f.155), fotografii (f.156-159), contract de închiriere (f.160-161), instrucțiuni proprii de securitate a muncii la lucrările de săpături (f.163-165), înscrisuri (fișa de evaluare a locului de muncă, fișa de măsuri de prevenire propuse, planul de prevenire și protecție, planul propriu de securitate și sănătate în muncă, plan tematic de instruire periodică pentru anul 2009, fișa postului victimei B. C.) (f. 167-200), declarații martori luate de inspectorii ITM (f.201-224), fișa postului M. I. (f. 225-227), fișa colectivă de instructaj (f.238-239), dispoziție de șantier (f. 240),fișe ale posturilor martorilor, victimei și învinuitului (f.241-287), istoric SC 3M A. G. C. SRL (f.291-300)), act constitutiv al SC 3M A. G. C. SRL (f.301-312), înscrisuri (f. 314-323), proces verbal (f. 324),note probatorii (f. 347-359), contract individual de muncă N. L., L. P. și B. C. (f.361-371), contract de prestării servicii (f.372- 376), astfel încât starea de fapt este probată dincolo de orice dubiu : în data de (...), în calitate de șef de șantier (inginer în cadrul SC 3M A. G. C. SRL) la obiectivul „. ocolitoare cu acces din DN 1F/E81 în DJ 191C pentru devierea traficului din mun. Z.";, M. I. nu a luat măsurile legale de securitate și sănătate în muncă (prev. de pct. 10.1 lit. a și 10.3 din Anexa 4 Partea B Secțiunea a 2-a a HG 300/(...) privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru șantierele temporare și mobile și prev. de pct. 5 și 3 din Instrucțiunile proprii de securitate a muncii la lucrări de săpături), măsuri constând în taluzarea malurilor șanțurilor pentru a preveni riscurile de surpare a terenului și de îngropare a lucrătorilor ce desfășurau activități în interiorul acestora, creându- se astfel un pericol grav și iminent de producere a unui accident de muncă. În aceste împrejurări, între căminele 46-47, s-a produs surparea malurilor șanțului cu o adâncime de 3,5 - 4 m, B. C. fiind surprins în timp ce efectua lucrări în interiorul șanțului, muncitorului fiindu-i cauzate leziuni ce au determinat decesul acestuia. Potrivit raportului de constatare medico-legală nr.1647/III/193 din (...) emis de S. J. de M. L. S., moartea victimei B. C. a fost violentă, datorându-se asfixiei mecanice prin compresiune toraco-abdominală și obstrucția căilor respiratorii superioare cu pământ, leziuni ce s-au putut produce prin prăbușirea unui mal de pământ. În momentul decapitării, victima era decedată. Potrivit aceluiași raport, decesul poate data din (...) (f.46). În drept, fapta inculpatului M. I., care, în data de (...), în calitate de șef de șantier (inginer în cadrul SC 3M A. G. C. SRL) la obiectivul „. ocolitoare cu acces din DN 1F/E81 în DJ 191C pentru devierea traficului din mun. Z.";, nu a luat măsurile legale de securitate și sănătate în muncă, constând în taluzarea malurilor șanțurilor pentru a preveni riscurile de îngropare a muncitorilor prin surparea terenului, creându-se astfel un pericol grav și iminent de producere a unui accident de muncă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii neluarea măsurilor de securitate și sănătate în muncă, prev. de art. 37 alin. 1 și 3 teza 1 din Legea nr. 319/2006. Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 37 alin. 1 și 3 teza 1 din Legea nr. 319/2006 s-a realizat prin omisiunea luării măsurilor de securitate și sănătate în muncă. Urmarea imediată constă în starea de pericol creată ca urmare a acestei omisiuni, de producere a unui accident de muncă (în speță pericolul s-a produs - decesul victimei B. C.), iar legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată este evidentă și rezultă din însăși materialitatea faptei. Sub aspectul laturii subiective,fapta a fost comisă de către inculpat cu forma de vinovăție a culpei cu prevedere prev. de art. 19 pct. 2 lit a C. A., inculpatul, neluând măsuri pentru taluzarea șanțurilor în situația intrării muncitorilor în interiorul acestora, a prevăzut că prin această omisiune se creează un pericol grav și iminent de producere a unui accident de muncă, dar nu l-a acceptat socotind fără temei că acesta nu se va produce. Fapta aceluiași inculpat M. I. care, în data de (...), în calitate de șef de șantier (inginer în cadrul SC 3M A. G. C. SRL) la obiectivul „. ocolitoare cu acces din DN 1F/E81 în DJ 191C pentru devierea traficului din mun. Z.";, nu a luat măsurile legale de securitate și sănătate în muncă, producându-se un accidente de muncă în urma căruia muncitorului B. C. i-au fost cauzate leziuni care au determinat decesul acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin 2 C. Inculpatul a săvârșit infracțiunea de ucidere din culpă în formă agravată, prevăzută și sancționată de art.178 alin.2 Cod penal. Potrivit alin.2 al art. 178 C., infracțiunea de ucidere din culpă este mai gravă dacă s-a produs ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anume activități, existența acestei agravante rezultând din starea de fapt reținută în actul de sesizare a instanței. Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art.178 alin.2 Cod penal, s-a realizat prin acțiunea de ucidere a victimei. Urmarea imediată constă în atingerea adusă vieții victimei, prin producerea decesului acesteia. Legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului, care a permis efectuarea lucrărilor de săpături fără asigurarea sprijinirii malurilor și decesul victimei rezultă din concluziile raportului de constatare medico-legală , care se coroborează cu proces verbal de cercetare a accidentului întocmit de către inspector ITM, cu declarațiile martorilor și ale inculpatului, precum și cu celelalte înscrisuri depuse la dosar. Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a culpei simple, în conformitate cu art.19 alin.1 pct.2 lit.a) Cod penal, deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că acesta nu se va produce. Vinovăția inculpatului în modalitatea culpei cu prevedere rezultă din împrejurarea că producerea accidentului de muncă s-a datorat nerespectării unor obligații prevăzute de lege în sarcina inculpatului, care, în calitate de conducător al lucrărilor, avea obligația de a lua toate măsurile prevăzute de actele normative în vigoare pentru a evita producerea unui accident de muncă. Nu s-a reținut în sarcina inculpatului nici imposibilitatea de prevedere și nici culpa cu neprevedere, din chiar modalitatea de săvârșire a faptei rezultând că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, însă nu l-a acceptat, socotind fără temei că acesta nu se va produce. A., din analiza normelor legale în vigoare - pct. 10.1 lit. a și 10.3 din Anexa 4 Partea B Secțiunea a 2-a a HG 300/(...) privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru șantierele temporare și mobile și pct. 5 și 3 din Instrucțiunile proprii de securitate a muncii la lucrări de săpături rezultă că în cazul excavațiilor, în cazul gropilor sau șanțurilor peste 2 m, acestea se vor executa cu pereți în taluze ( fără sprijinire) sau cu pereți verticali, sprijiniți pe toată înălțimea; de asemeni, trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a preveni riscurile de îngropare prin surparea terenului, cu ajutorul unor sprijine, taluzări sau alte mijloace corespunzătoare. Ori, accidentul s-a produs în urma săpării unui șanț de peste 2 m înălțime, situație în care, chiar dacă în cea mai mare parte a lucrărilor efectuate până la data de (...) șanțul nu a depășit 2m înălțime, se impunea a fi luate măsurile prevăzute în normele mai sus amintite. Apărările inculpatului potrivit cărora decesul victimei se datorează acțiunii acesteia spontane, riscante și în afara supravegherii învinuitului, nu au fost primite, după cum nu au fost primite nici susținerile unei culpe levissime în favoarea lui M. I., atât timp cât din probatoriul administrat rezultă că s-a încercat protejarea malurilor cu sprijine din material lemnos, care însă s-au dovedit ineficiente și chiar periculoase (scândurile folosite s-au rupt de mai multe ori, periclitând viața persoanelor aflate în șanț) , aspect cunoscut, potrivit declarațiilor martorilor, și de șeful de șantier. Î.-o atare situație, mai exista posibilitatea folosirii sprijinelor din metal, de care nu dispunea societatea, sau a taluzării. Această din urmă măsură putea fi decisă de șeful de șantier, care însă nu a dispus în acest sens, situație în care muncitorii au fost nevoiți săadopte măsuri ad-hoc de protejare (sprijinirea malurilor cu cupa excavatorului, asistarea celui aflat în șanț de doi colegi, de pe maluri, pentru a-l avertiza de o eventuală surpare și pentru a-l ajuta să iasă, etc.).Mai mult, în aceeași zi, cu puțin timp înainte de producerea accidentului, șanțul săpat de muncitori s-a surpat , iar tubul de dren s-a rupt, un alt muncitor intrând în șanț pentru a curăța tubul de dren și a-l mufa. Ori, reținerea culpei levissima presupune ca rezultatul acțiunii sau inacțiunii unei persoane să nu poată fi prevăzut decât dacă se depunea un efort deosebit, se manifesta cu simț de prevedere ieșit din comun, ceea ce nu este cazul în prezenta speță, date fiind cele mai sus expuse. Reținând vinovăția inculpatului M. I., instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de neluarea măsurilor de securitate și sănătate în muncă, prev. de art. 37 alin. 1 și 3 teza 1 din Legea nr. 319/2006 și de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin. 2 Cod penal. La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța s-a raportat la dispozițiile art.72 alin.1, și anume : gradul de pericol social concret al faptei săvârșite ( determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate și urmarea produsă), persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. A., dacă infracțiunea de neluarea măsurilor de securitate și sănătate în muncă este una de pericol, uciderea din culpă este o faptă cu un pericol social generic extrem de ridicat, valoarea căreia i s-a adus o atingere fiind cea mai importantă din codul penal românesc:viața individului. Lezarea acestei valori a fost drastică: suprimarea vieții numitului B. C. M. I. a dat dovadă de imprudență prin ignorarea prevederilor legale privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru șantierele temporare și mobile și Instrucțiunile proprii de securitate a muncii la lucrări de săpături, astfel încât să nu fie pusă în primejdie viața unor persoane. Instanța a reținut însă că, alăturat culpei inculpatului, la producerea accidentului de muncă, respectiv - a decesului lui B. C. au concurat și alți factori. A., așa după cum rezultă din probatoriul administrat, SC 3M A. G. C. SRL și-a asumat, prin contractul de antrepriză, responsabilitatea executării corespunzătoare a lucrărilor, după studiul actelor, inclusiv a proiectului, fără a pune problema imposibilității folosirii mijloacelor de protecție (a sprijinelor metalici) în condițiile inițiale, dar nu a pus la dispoziția muncitorilor aceste mijloace de protecție. T., potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză, proiectul - inițial defectuos întocmit, a fost modificat abia după producerea accidentului, fiind prevăzute lărgirea șanțului la 1,20 m și folosirea de sprijini metalici. Instanța a avut în vedere circumstanțele personale privitoare la persoana și conduita inculpatului, reținând că inculpatul este în vârstă de 80 de ani, timp de 56 de ani a fost inginer constructor, a îndeplinit , în această perioadă, funcția de șef de proiect în cadrul mai multor companii de stat sau private, în prezent fiind pensionar. M. I. se află la prima confruntare cu legea penală, anterior acesta având o conduită corespunzătoare normelor sociale. De asemenea, s-a avut în vedere faptul că în fața instanței de judecată, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptelor și asumându-și vinovăția în producerea decesului lui B. C., cooperând cu organele de urmărire penală în vederea aflării adevărului, prezentându-se în fața organelor judiciare ori de câte ori a fost citat și manifestându-și disponibilitatea de a repara prejudiciul cauzat părților vătămate prin încheierea unor tranzacții, urmând a se reține în beneficiul acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a),b) și c) Cod penal și, în consecință,dând eficiență dispozițiilor art.76 alin.1 lit.d) și e) Cod penal, să aplice inculpatului pedepse cu închisoarea sub minimul special. Față de toate aceste împrejurări, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de o lună în ceea ce privește infracțiunea de neluarea măsurilor de securitate și sănătate în muncă, prev. de art. art. 37 alin. 1 și 3 teza 1 din Legea nr. 319/2006 și aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 2 luni în ceea ce privește infracțiunea de ucidere din culpă , prev. de art. 178 al. 2 C. vor fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient. Î. infracțiunile au fost comise de inculpat în concurs ideal, (inacțiunea săvârșită de aceeași persoană, datorită împrejurărilor în care a avut loc și urmărilor pe care le-a produs, realizând conținutul a două infracțiuni) instanța , în baza art. 33 lit. b) Cod penal raportat la art. 34 lit.b) Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință, urmând ca M. I. să execute pedeapsa cea mai grea , de 2 (două) luni de închisoare. Privitor la modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție. Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin.l și 2 Cod penal, respectiv: pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului este de 2 luni, inculpatul nu are antecedente penale, iar experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, sunt suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia. Având în vedere aceste aspecte, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art.81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 2 luni, termen stabilit potrivit prevederilor art.82 Cod penal. În ceea ce privește pedepsele accesorii, instanța a reținut că natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electivă prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a și lit.b) Cod penal, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității. La aplicarea pedepselor accesorii s-au avut în vedere criteriile de apreciere prevăzute de art. 71 al. 2 C., precum și jurisprudența CEDO(cauza S. și Pîrcălab c. României și Hirst c. Marii Britanii) și Decizia Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 74/(...).T., instanța apreciază că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza I, c),d) și e) Cod penal, deoarece astfel de interdicții ar constitui măsuri disproporționate față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana acestuia. Î. pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, în baza art.71 alin.5 Cod Penal, instanța va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare. În baza art.359 Cod procedură penală, i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendăriicondiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare. Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că între părțile civile C. B. A., B. C. V., prin reprezentant legal C. B. A., cu încuviințarea autorității tutelare - S. P. de A. S. din cadrul C.ui Local T. , pe de o parte, și inculpat, pe de altă parte, au intervenit, în data de (...), tranzacțiile în baza cărora partea civilă C. B. A. a fost de acord cu despăgubirea. Instanța a apreciat că , având în vedere caracterul disponibil al acțiunii civile, persoana prejudiciată are libertatea de a se adresa sau nu organelor judiciare pentru obținerea despăgubirilor, după cum are libertatea de a renunța la acțiune sau de a stinge litigiul printr-o tranzacție , cu sau fără acordul părții responsabile civilmente, subiectul pasiv recunoscând pretențiile formulate. Jurisprudența în materie a statuat, de altfel, că „ dacă partea civilăa declarat în fața instanței că nu mai are alte pretenții în afară de cele cuprinse în tranzacția pe care a încheiat-o cu inculpatul sau cu partea responsabilă civilmente, instanța este obligată să consfințească tranzacția,prin aceasta rezolvându-se acțiunea civilă"; (CA Brașov,dec.pen. nr. 668/R/(...)). Prin urmare, atât timp cât, în prezenta cauză, partea vătămată, în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al fiicei sale, a declarat în fața instanței că, date fiind tranzacțiile încheiate cu inculpatul, nu mai are alte pretenții , instanța este obligată să consfințească aceste tranzacții , indiferent dacă există sau nu acordul părții responsabile civilmente. D. fiind vârsta inculpatului, precum și prestațiile periodice convenite în baza tranzacției privind minora B. C. V., este evident că acțiunea civilă se poate exercita, în continuare , și față de succesorii inculpatului. Împotriva mai sus menționatei sentințe au declarat recurs întermenul legal P. de pe lângă Judecătoria Zalău și inculpatul M. I.. Ministerul Public a arătat că soluția primei instanțe este parțial nelegală și netemeinică, raportat la elementele legate de individualizarea sancțiunilor aplicate inculpatului pentru faptele reținute în sarcina sa. Mai exact că instanța a aplicat o pedeapsă nelegală pentru infracțiunea prev. de art.37 alin.1 și 3 din Legea 319/2006 deoarece, făcând aplicarea disp.art.320/1 alin.7 ce impune reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă și reținând și circumstanțe atenuante în sarcina inculpatului a aplicat o pedeapsă cu închisoarea deși era obligatoriu a aplica o pedeapsă cu amenda a cărei minim să fie mai mare de 200 lei. Hotărârea a fost criticată și pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă apreciindu-se că o pedeapsă într-un cuantum atât de redus nu este de natură a-și atinge scopul prevăzut de lege. De asemenea s-a mai invocat, sub aspectul laturii civile a cauzei, că tranzacția intervenită între inculpat și părțile civile nu este avizată de către partea responsabilă civilmente și ca atare părțile civile au renunțat la posibilitatea de a avea ca și debitor o societate comercială solvabilă. Inculpatul M. I. a solicitat a-i fi aplicată o pedeapsă sub limitele prevăzute de lege respectiv o pedeapsă cu amenda pentru infracțiunea prevăzută de art.37 alin.1 și 3 din Legea 319/2006. Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a disp.art.385/6 alin.3 C. Curtea constată că doar recursul P. este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente: Instanța fondului a făcut o corectă aplicare a disp. art.320/1 C. constatând că în faza de urmărire penală au fost administrate, în condiții de legalitate și de către un organ competent, probe suficiente pentru a dovedi fărăputință de tăgadă vinovăția inculpatului și ținând cont și de poziția procesuală exprimată fără echivoc de către inculpat care a solicitat să fie judecat în baza procedurii simplificate. Raportat la această împrejurare instanța de control judiciar nu va reveni asupra stării de fapt reținută în sarcina inculpatului necontestată de către acesta și recunoscută în totalitate. Va reține doar că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Zalău s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru faptul că, în data de 20 iulie 2009 în calitate de șef de șantier inginer în cadrul SC 3 M A. G. C. SRL, în timp ce desfășura activități specifice la obiectivul Ș. ocolitoare cu acces din DN 1F/E81 în DJ 1C pentru devierrea traficului din municipiul Z., nu a luat măsurile legale de securitate și sănătate în muncă constând în taluzarea malurilor șanțurilor pentru a preveni riscurile de îngropare a muncitorilor prin surparea terenului creându-se astfel un pericol grav și iminent de producerea unui accident de muncă, fapt care de altfel s-a și petrecut, victima B. C. fiind surprinsă în timp ce efectua lucrări de taluzare a malurilor șanțului și fiind practic îngropată ca urmare a surpării acestora fiindu-i cauzate leziuni ce au determinat decesul acestuia. Din raportul de constatare medico-legală întocmit în faza de cercetare penală se concluzionează că moartea victimei B. C. a fost violentă, datorându- se asfixiei mecanice prin compresiune toraco abdominală și obstrucția căii respiratorii superioare cu pământ. Faptele anterior descrise anterior întrunesc, așa cum corect a reținut și instanța fondului, elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.2 C. și neluarea măsurilor de securitate și sănătate în muncă prev. de art.37 alin.1 și 3 teza I din Legea 319/2006. În procesul inițial de individualizarea pedepselor instanța ierarhic inferioară a reținut ample circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului constând în atitudinea sinceră pe care acesta a avut-o pe parcursul procesului penal, prezența sa în fața organelor judiciare ori de câte ori a fost citat precum și disponibilitatea de a repara prejudiciul cauzat părților vătămate. Instanța de control judiciar constată că nu se impune reținerea acestor circumstanțe atenuante deoarece inculpatul a avut un comportament normal. Un comportament pe care ar trebui să-l aibă orice persoană care comite fapte prevăzute de legea penală, respectiv să aibă o atitudine sinceră în fața organelor de anchetă și să încerce să repare prejudiciul cauzat prin propria-i faptă ilicită. Pe de altă parte, atitudinea inculpatului pe parcursul urmăririi penale nu a fost una de o sinceritate debordantă acesta făcând numeroase nuanțări în fiecare declarație pe care a dat-o în fața organelor de anchetă. De exemplu, în dosarul de urmărire penală există la f.228 un memoriu al inculpatului prin care acesta solicită scoaterea sa de sub urmărire penală sub aspectul comiterii celor două infracțiuni încercând a transfera responsabilitatea din sarcina sa în sarcina proiectantului care a modificat parametri tehnici ai lucrării și în sarcina victimei care a acționat din proprie inițiativă negândindu-se la propria siguranță. Abia în fața instanței de judecată a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa și a solicitat a fi judecat în baza disp.art.320/1. Deși nu foarte cristalizată practica judiciară a apreciat că pentru a se putea reține circumstanța atenuantă prevăzută la art.74 lit.c C. este necesar ca inculpatul să aibă o atitudine sinceră și de recunoaștere încă din faza de urmărire penală, ceea ce așa cum am arătat nu e cazul în prezenta speță . De asemenea, opinăm că nu se impune nici reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art.74 lit.a C. deoarece în situația inculpatului se află majoritatea cetățenilor României care nu au antecedente penale. Pentru toate aceste considerente va fi înlăturată reținerea circumstanțelor atenuante și îi vor fi majorate pedepsele aplicate inculpatului de la o lună la 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art.37 alin.1 și 3 teza I din Legea 319/2006 și de la 2 luni la 1 an și 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art.148 alin.2 C. Instanța de recurs a avut în vedere la individualizarea acestor pedepse gradul de pericol social concret al faptelor comise, împrejurările în care acestea au fost săvârșite, urmarea deosebit de gravă pe care au produs-o precum și persoana inculpatului care este la o vârstă destul de înaintată, a făcut demersurile pentru a repara prejudiciul cauzat prin propria-i faptă ilicită, dar și limitele de pedeapsă reduse cu o treime ca urmare a incidențe art.320/1 alin.7. C. Curtea apreciază că acest nou cuantum al pedepselor este apt să conducă la reeducarea inculpatului în sensul de a acționa cu mai multă responsabilitate în exercitarea atribuțiilor de serviciu și totodată să prevină comiterea de noi infracțiuni. Constatând că cele două infracțiuni au fost comise în condițiile concursului ideal de infracțiuni, s-a dispus contopirea lor potrivit disp.art.34 lit.b C. urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare. Curtea a menținut modalitatea de individualizare a executării pedepsei respectiv de suspendare condiționată a acesteia pe un termen de încercare de 3 ani și 4 luni constatând că este posibilă reeducarea inculpatului și că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără privare de libertate. În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, Curtea reține că acțiunea civilă în procesul penal rămâne guvernată de principiul disponibilității. Ca atare, dacă partea civilă a înțeles să renunțe la posibilitatea de a avea ca și debitor în solidar cu inculpatul o societate comercială, poziția sa procesuală nu poate fi cenzurată de către instanțele de judecată. Având în vedere că în cauză fiind vorba și de o parte civilă minoră numita B. C. V. și scriptele existente la f.535 și 536 din dosarul de fond din care rezultă că tranzacția dintre inculpat și această parte a fost încuviințată de către autoritatea tutelară din cadrul Mun. T. constatând că este în interesul superior al minorului, Curtea nu găsește oportun a analiza și a constata incidența vreunui motiv de nulitate relativă a acestei tranzacții incidente fiind în cauză prevederile art.1248 și urm. C.civ. Raportat la cele de mai sus Curtea va admite recursul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Zalău doar sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatului și pe cale de consecință va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpat împotriva aceleiași sentințe deoarece inculpatul solicita a-i fi aplicată o pedeapsă cu amenda penală. Va fi obligat inculpatul recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului, conform prevederilor art.192 alin.2 și 3 Cpp. PENTRU A.E MOTIVE, IN NUMELE LEGII DECIDE : În baza art.38515 pct.2 lit. d C. admite recursul declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA ZALĂU împotriva sentinței penale nr.245/(...) a Judecătoriei Z. pe care o casează în parte, doar sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpatului M. I. și rejudecând în aceste limite: Majorează pedepsele aplicate inculpatului M. I., fiul lui V. și M., născut la (...) în com. Apa, jud. Satu Mare, cetățean român, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, CNP 1., șef șantier la SC. 3 M. SRL C. N., domiciliat în C. N. , str. Cardinal I. H. nr.43 apt.5, fără antecedente penale pentru comiterea infracțiunilor prev de art.37 alin.1 și 3 teza a I din Legea nr.319/2006 cu aplicarea art.3201 alin.7 C. de la 1 lună închisoare la 2 luni închisoare - art.178 alin.2 C. cu aplicarea art. art.3201 alin.7 C. de la 2 luni închisoare la 1 an și 4 luni închisoare. Conform art.33 lit.b, 34 lit.b C. contopește pedepsele aplicate prin prezenta urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare. Conform art.81, 82 C. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 3 ani și 4 luni și atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 C. În baza art.71 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale se suspendă și pedeapsa accesorie. Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. 2. Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul M. I., împotriva aceleiași sentințe conform art.38515pct.1 lit. b Cpp. Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu - av. Mărginean I. ce se va avansa din FMJ. Obligă inculpatul recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat cu prezentul recurs în sumă de 250 lei, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 31 octombrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER M. Ș. L. M. ANA C. M. B. Red.MS Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 1839/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 484/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
